ICCJ. Decizia nr. 251/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 251/2012
Dosar nr. 8106/100/2010
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra recursului penal de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 250 din 18 aprilie 2011, Tribunalul Maramureş a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor inculpaţilor Ţ.I. şi M.V.V. din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în cea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (pentru inculpatul Ţ.I.) şi din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. în cea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pentru inculpatul M.V.V.).
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor celor doi inculpaţi în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. (cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul Ţ.I. şi a art. 99 alin. (3) C. pen., pentru inculpatul M.V.V.).
A condamnat pe inculpatul Ţ.I. arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla la:
- 14 ani închisoare cu interzicerea pe 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen. pentru infracţiunea de omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de omor calificat prevăzut de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Cu consecinţele prevăzute de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv (1 octombrie 2009 la zi).
A condamnat pe inculpatul M.V.V. arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla la:
- 8 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea de omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. după schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de omor calificat prevăzut de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
Cu consecinţele prevăzute de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar, în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioadele de reţinere şi de arest preventiv (1 octombrie 2009 - 3 septembrie 2010, 28 septembrie 2010 la zi).
În baza art. 14 C. proc. pen., a art. 998 şi a art. 1003 şi 1000 alin. (2) C. civ., a obligat pe inculpaţi în solidar (pe inculpatul M.V.V. în solidar şi cu partea civilmente responsabilă M. (Ţ.) I.) la plata către partea civilă Ş.M., domiciliată în comuna Călineşti, a sumelor de 8.000 RON - despăgubiri pentru daune materiale şi de 50.000 RON - despăgubiri pentru daune morale ambele cu dobânda legală aferentă calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei până la plata integrală a debitului.
În temeiul art. 14, 17 C. proc. pen., a art. 998, 1003 şi 1000 alin. (2) C. civ., a obligat pe inculpaţi în solidar (pe inculpatul M.V.V. în solidar şi cu partea civilmente responsabilă M. (Ţ.) I.) la plata către partea civilă Ş.I., domiciliat în comuna Călineşti (asistată de mama sa Ş.M.) a sumelor de 50.000 RON - despăgubiri pentru daune morale şi de 350 RON lunar - despăgubiri periodice începând cu data de 25 septembrie 2009 şi până la majorat sau noi dispoziţii.
A menţinut măsura sechestrului asigurător luată asupra bunurilor inculpaţilor şi a părţii responsabile civilmente M. (Ţ.) I. prin încheierea penală pronunţată în acest dosar la data de 29 martie 2011.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea în favoarea statului a unei bâte din lemn cu o lungime de 148 cm şi o grosime de 3,5 cm înregistrată la poziţia nr. 39/2009 în registrul de corpuri delicte al acestei instanţe.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat (pe inculpatul M.V.V. în solidar cu partea civilmente responsabilă M. (Ţ.) I.) să plătească părţii civile Ş.M., suma de câte 1.225 RON - cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat (pe inculpatul M.V.V. în solidar cu partea civilmente responsabilă M. (Ţ.) I.) să plătească statului suma de câte 1.980 RON cu acelaşi titlu din care sumele de câte 200 RON reprezintă onorariile parţiale ale avocaţilor numiţi din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul întocmit la data de 4 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 467/P/2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ţ.I. pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi a inculpatului M.V.V. pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, că cei doi inculpaţi (Ţ.I. şi M.V.V. - minor), în baza unei rezoluţii infracţionale comune, i-au aplicat împreună în data de 25 septembrie 2009 multiple lovituri de mare intensitate victimei Ş.G., suprimându-i astfel viaţa.
Prin Sentinţa penală nr. 240 din 14 mai 2010 a Tribunalului Maramureş, s-a dispus condamnarea inculpatului Ţ.I. la pedeapsa de 14 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. De asemenea, s-a dispus condamnarea şi a inculpatului M.V.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. Ambilor inculpaţi li s-a aplicat, în baza art. 71 C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., li s-a menţinut starea de arest preventiv şi li s-a dedus din pedepsele ce le-au fost aplicate, perioada reţinerii şi a arestului preventiv (1 octombrie 2009 la zi).
Cei doi inculpaţi au fost obligaţi în solidar (inculpatul M.V.V. în solidar şi cu partea civilă responsabilă M. (Ţ.) I., la plata următoarelor despăgubiri civile:
1. 8.000 RON - despăgubiri pentru daune materiale cu dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata debitului în favoarea părţii civile Ş.M.;
2. 100.000 RON - despăgubiri pentru daune morale cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitivă a sentinţei şi până la plata debitului în favoarea părţii civile Ş.M. în nume propriu şi în reprezentarea minorului Ş.P.I..
3. 350 RON lunar - despăgubiri periodice începând cu data de 25 septembrie 2009 şi până la majorat sau noi dispoziţii în favoarea minorului Ş.P.I. prin reprezentantul său legal - partea civilă Ş.M.
S-a dispus prin aceeaşi sentinţă confiscarea corpului delict înregistrat la poziţia nr. 39/2009 în registrul de corpuri delicte al instanţei.
Inculpaţii au fost obligaţi (inculpatul M.V.V. în solidar cu partea civilmente responsabilă) la plata către partea civilă Ş.M. a sumei de câte 625 RON - cheltuieli judiciare.
Aceştia au fost obligaţi (inculpatul M.V.V. a fost obligat în solidar cu partea civilmente responsabilă) la plata către stat a sumei de 1.600 RON cu acelaşi titlu.
Prin Decizia penală nr. 130/A din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, această sentinţă a fost desfiinţată integral, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleaşi instanţe cu motivarea, în esenţă, că judecata a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate, respectiv a părţii civilmente responsabile M. (Ţ.) I. (la data de 4 mai 2010 s-a dispus citarea acesteia prin organele de poliţie, iar la fila 343 se află întreaga citaţie care s-a restituit fără ca aceasta să o semneze şi fără a se face vreo menţiune de către organele de poliţie; citaţia a fost semnată de numita B.A. - vecină cu partea civilmente responsabilă; or, într-o atare situaţie s-a apreciat că nu se poate stabili în mod cert că aceasta din urmă a avut cunoştinţă de judecarea cauzei).
În rejudecare, la această instanţă s-a format Dosarul nr. 8106/100/2010.
Din probele administrate în cauză rezultă următoarele: în dimineaţa zilei de 25 septembrie 2009 inculpatul Ţ.I. (unchiul inculpatului minor M.V.V.) s-a deplasat împreună cu soţia sa - martora Ţ.M. şi cu martorii G.G. şi C.I. din localitatea Călineşti înspre stâna sa de la locul numit „R." şi unde se afla cu oile acestuia, inculpatul M.V.V.
La un moment dat inculpatul Ţ.I. l-a întrebat pe inculpatul M.V.V. cine l-a supărat, apoi l-a întrebat unde se află victima Ş.G. În continuare, cei doi inculpaţi s-au deplasat la locul unde se afla victima (pe terenul proprietatea acesteia situat la locul numit „R."), inculpatul M.V.V. având asupra sa o bâtă. Aceasta le-a cerut celor doi inculpaţi să o lase în pace (partea vătămată se afla în căruţă şi împrăştia gunoi pe teren), iar la un moment dat cu furca l-a lovit pe inculpatul Ţ.I. pentru a se apăra de atacul celor doi inculpaţi, apoi a căzut din căruţă şi apoi ambii inculpaţi au lovit-o pe victimă la nivelul toracelui, apoi cu picioarele la nivelul capului şi cu furca i-au aplicat multiple lovituri la nivelul toracelui, a abdomenului şi a rinichilor în urma cărora victima a decedat. Inculpatul M.V.V. a lovit-o pe victimă şi cu o bâtă, iar după ce victima a scăpat furca din mână, i-a luat-o şi i-a aplicat loviturile menţionate. După ce ambii inculpaţi au agresat-o pe victimă, aceştia au plecat de la locul faptei.
Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 264/110 din 8 octombrie 2009 întocmit de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmaţiei, moartea victimei a fost violentă şi a fost cauzată de multiple dilacerări cerebrale post-traumatism cranio-cerebral acut cu multiple fracturi ale calotei craniene cu eschile osoase, fractură de bază a craniului temporo-temporal în etaj mijlociu, masiv hematom subdural bazai, hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile tanatogeneratoare au fost cele de la nivelul extremităţii cefalice - explozie craniană cu extravazare de masă cerebrală. Ordinea loviturilor a fost următoarea: lovire la nivel toracic posterior cu proiectare ulterioară la sol, comprimarea extremităţii cefalice între planuri dure - picioare încălţate şi sol, loviri active repetate cu coarnele unei furci metalice la nivelul toracelui posterior, a flancurilor abdominale, a lojelor renale şi a pătratelor lombare.
Fiind audiat, inculpatul M.V.V. a recunoscut că a lovit-o pe victimă însă neagă participarea inculpatului Ţ.I. la comiterea faptei, iar inculpatul Ţ.I. nu a recunoscut participarea sa la uciderea victimei însă în raport cu probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut vinovăţia ambilor inculpaţi sub aspectul comiterii infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Instanţa de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de omor simplu prevăzută de art. 174 C. pen., reţinând că fapta a fost comisă pe terenul proprietatea victimei care nu constituie un loc public în accepţiunea dispoziţiilor art. 152 C. pen.
Reţinând vinovăţia ambilor inculpaţi instanţa de fond a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Referitor la latura civilă a cauzei s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor iar inculpatul minor în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la 8.000 RON despăgubiri materiale şi 50.000 RON daune materiale cu dobânda legală aferentă în favoarea părţii vătămate Ş.M. şi la 50.000 RON daune morale şi 350 RON lunar prestaţie periodică în favoarea părţii vătămate Ş.I.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apei în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpaţii Ţ.I., M.V.V. şi părţile civile Ş.M. şi Ş.P.I.
Inculpatul Ţ.I. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. arătând că nu el a comis fapta, nu există probe care să facă dovada vinovăţiei sale.
Inculpatul apelant M.V.V. a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
Părţile civile au invocat aceleaşi motive de apel, criticând sentinţa apelată sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptelor, sens în care au solicitat a se menţine atât dispoziţiile art. 175 lit. c) C. pen., fapta fiind comisă în câmp deschis accesibil publicului, cât şi dispoziţiile art. 176 lit. a) C. pen., omor comis prin cruzimi, cât timp victima prezenta 44 de plăgi înţepate cu furca iar capul era zdrobit.
Sub aspectul laturii civile au solicitat majorarea prestaţiei periodice cât şi cuantumul daunelor morale.
Prin Decizia penală nr. 143/A din 26 august 2011, Curtea de Apel Cluj, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de părţile civile Ş.M. şi Ş.P.I., împotriva Sentinţei penale nr. 250/18 aprilie 2011 a Tribunalului Maramureş.
Pronunţând o nouă hotărâre, a condamnat pe inculpatul: Ţ.I., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
M.V.V., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate acestora reţinerea şi arestul preventiv începând cu 1 octombrie 2009 la zi faţă de inculpatul Ţ.I. şi din datele de 1 octombrie 2009 - 3 septembrie 2010 şi 28 septembrie 2010 la zi faţă de inculpatul M.V.V.
A dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate. A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii Ţ.I. şi M.V.V.
A obligat pe fiecare inculpat iar pe inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente M. (Ţ.) I. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părţii civile Ş.M. în sumă de câte 270 RON flecare.
A stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 600 (2 x 300 RON) cu titlu de onorariu avocaţial în favoarea apărătorilor desemnaţi din oficiu.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat iar pe inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente M. (Ţ.) I. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 800 RON fiecare, sumă în care se include şi onorariu avocaţial, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de prim control judiciar reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, probele administrate în cauză dovedind în mod indubitabil vinovăţia inculpaţilor sub aspectul comiterii faptelor reţinute în sarcina lor.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei opinează instanţa de prim control judiciar că faţă de modalitatea de comitere a faptelor se impune a se reţine că fapta a fost comisă prin cruzimi, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen., cu consecinţa majorării pedepselor.
Criticile formulate de părţile civile referitoare la modul de soluţionare a laturii civile au fost apreciate de instanţa de apel ca nefondate şi a reţinut că sumele acordate acestora cu titlu de daune morale şi prestaţie periodică stabilită până la majoratul minorului au fost bine cuantificate şi nu se impune majorarea lor.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpaţii Ţ.I., M.V.V., părţile civile Ş.M., Ş.P.I. şi numitul Ţ.P.
Recurentul inculpat Ţ.I. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 18, 17 şi 14 C. proc. pen., arătând că instanţele inferioare nu s-au pronunţat asupra unor probe administrate în faza de urmărire penală şi cea de cercetare judecătorească respectiv declaraţii de martori şi expertize medicale, fapt pentru care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Recurentul inculpat Ţ.I. solicită a se reţine că probele administrate în cauză nu au făcut dovada vinovăţiei sale, fapt pentru care apreciază că se impune achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate. Recurentul inculpat M.V.V. a solicitat reducerea pedepsei aplicate arătând că pedeapsa stabilită de instanţa de apel este prea aspră în raport de circumstanţele personale pozitive de care beneficiază - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurentele părţi civile Ş.M. şi Ş.P.I. critică decizia instanţei de apel pentru netemeinicie solicitând a se dispune condamnarea inculpatului Ţ.I. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă faţă de modul de săvârşire a faptelor iar pentru inculpatul M.V.V., majorarea pedepsei în limitele prevăzute de art. 109 alin. (2) C. pen.
Pe latura civilă a cauzei, recurentele părţi civile solicită majorarea cuantumului daunelor morale cât şi a prestaţiei periodice stabilite în favoarea fiului minor al victimei.
În cauză a declarat recurs şi Ţ.P., persoană ce nu are nici o calitate în cauză, acesta fiind tatăl inculpatului Ţ.I.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs examinează cauza numai în limita motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., cât şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţele inferioare în urma unei analize atente şi obiective a ansamblului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt stabilite, în mod corect reţinând că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile pentru a dispune tragere la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul faptelor reţinute în sarcina lor.
Materialul probator administrat în cauză face dovada, mai presus de orice dubiu, a vinovăţiei inculpaţilor, rezultând că în ziua de 25 septembrie 2009 cei doi inculpaţi au lovit-o pe victima Ş.G. pe terenul proprietatea acestuia, aplicându-i lovituri la nivelul toracelui, apoi cu picioarele, la nivelul capului şi cu furca i-au aplicat multiple lovituri la nivelul toracelui, a abdomenului şi a rinichilor, în urma cărora victima a decedat.
Susţinerile inculpatului Ţ.I. în sensul că nu a comis fapta, negând orice participare a sa la agresarea victimei, sunt contrazise de probele administrate în cauză care fac dovada faptului că ambii inculpaţi au lovit-o pe victimă.
Astfel, martorii oculari D.P. şi A.G. au relatat în amănunţime modul în care cei doi inculpaţi au lovit-o pe victimă.
Relevantă este declaraţia martorului D.P. care a declarat că inculpaţii au lovit-o pe victimă timp de o jumătate de oră şi faptul că nu a intervenit în sprijinul victimei de teamă să nu fie şi el agresat.
Expertiza medico-legală întocmită în cauză, evidenţiază că moartea victimei a fost violentă şi a fost cauzată de multiple dilacerări cerebrale, politraumatism cranio-cerebral acut cu multiple fracturi ale calotei craniene cu eschile osoase, fractură de bază a craniului temporo-temporal în etajul mijlociu, masiv hematom subdural bazai, hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile tanatogeneratoare au fost cele de la nivelul extremităţii cefalice - explozie craniană cu extravazare de masă cerebrală. Ordinea loviturilor a fost următoarea: lovire la nivel toracic posterior cu proiectare ulterioară la sol, comprimarea extremităţii cefalice între planuri dure - picioare încălţate şi sol, loviri active repetate cu coarnele unei furci metalice la nivelul toracelui posterior, a flancurilor abdominale, a lojelor renale şi a pătratelor lombare.
Multitudinea loviturilor aplicate, intensitatea acestora, ordinea în care au fost aplicate, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală, justifică contribuţia celor doi inculpaţi la comiterea faptei, fiind exclusă astfel ipoteza aplicării acestor lovituri de o singură persoană.
Ca atare, susţinerea inculpatului Ţ.I. cu privire la comiterea unei erori grave de fapt şi implicit incidenţa dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu este întemeiată.
Astfel, există eroarea gravă de fapt atunci când situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută prin hotărârea atacată, este contrară actelor şi probelor dosarului.
Rezultă că pentru a fi reţinută eroarea gravă de fapt, trebuie să se constate că această eroare a influenţat hotărâtor soluţia dată în cauză, adică greşita stabilire a situaţiei de fapt, să fi determinat o esenţială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal, cu toate consecinţele care decurg din aceasta, pentru inculpat şi pentru celelalte părţi din proces, inclusiv cu privire la soluţionarea laturii civile.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată însă că în cauză nu a fost comisă o eroare gravă de fapt.
Astfel, pe baza probelor administrate în cauză, ce au fost analizate pe larg de cele două instanţe inferioare, situaţia de fapt a fost bine stabilită şi just încadrată juridic neexistând date care să conducă la posibilitatea de a reţine incidenţa dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. nu este incident în cauză.
Înalta Curte apreciază că în mod justificat instanţa de fond nu a avut în vedere la stabilirea situaţiei de fapt şi declaraţiile martorilor N.M. şi P.P.I. întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, cât şi declaraţiile martorilor T.M. şi T.N., soţia şi mama inculpatului T.I., apreciate ca fiind subiective având în vedere gradul de rudenie.
Martorul P.P.I. fiind audiat în faţa instanţei de fond a arătat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală şi a susţinut că nu a văzut nimic din incidentul dintre inculpaţi şi victimă.
De altfel, declaraţia acestuia cuprinde doar aspecte negative şi nu are o influenţă determinantă la stabilirea situaţiei de fapt.
Fiind audiat în faţa instanţei de fond, la propunerea inculpatului T.I., martorul N.M. a învederat instanţei că inculpatul T.I. nu a participat la agresarea victimei, însă aspectele relatate de acest martor nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Mai precizează martorul că nu a fost audiat în faza de urmărire penală întrucât nu a primit nici o citaţie în acest sens.
Chiar dacă ar fi să admitem prezenţa acestui martor la locul incidentului, aşa după cum acesta relatează, este inexplicabil de ce inculpatul T.I. nu a propus audierea martorului în faza de urmărire penală.
Ceea ce rezultă însă cu certitudine, chiar din cele afirmate de acest martor, este împrejurarea că inculpatul T.I. şi martorul N.M. s-au aflat în arest iar în prezent cei doi se află în Penitenciarul Gherla, fiind posibil, în aceste condiţii ca inculpatul să-i fi sugerat declaraţia ce urma să o dea acesta în faţa instanţei, astfel apreciază Înalta Curte că în mod corect instanţa de fond a înlăturat declaraţia ca nesinceră.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, ca atare apreciază Înalta Curte că nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. nu este incident în cauză.
În mod corect instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, reţinând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, respectiv comiterea faptei prin cruzimi.
Omorul se consideră săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mai mari decât cele pe care le implică, în mod firesc, suprimarea violentă a vieţii. La aprecierea unui omor ca fiind săvârşit prin cruzimi trebuie să se ţină seama de aspectul de ferocitate cu care inculpatul a săvârşit omorul, trezind în conştiinţa celor din jur un sentiment de oroare.
Revenind la cauza dedusă judecăţii, reţine Înalta Curte că numărul foarte mare de lovituri existente pe corpul victimei, intensitatea acestora soldate cu explozie craniană, cu extravazare de masă cerebrală, loviturile de la nivelul extremităţii cefalice producând decesul victimei, oroarea produsă în rândul celor care au văzut victima, justifică încadrarea juridică dată faptei.
Leziunile existente pe corpul victimei, loviturile extrem de violente aplicate la nivelul capului, conduc la concluzia că aceasta a fost ucisă cu ferocitate, astfel încât reţinerea art. 176 lit. a) C. pen., la încadrarea juridică a faptei, este în deplină concordanţă cu situaţia de fapt reţinută.
Netemeinicia pedepsei aplicate a fost criticată deopotrivă atât de inculpaţii Ţ.I. şi M.V.V. cât şi de părţile civile Ş.M. şi Ş.P.I., inculpaţii solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic iar părţile civile solicitând majorarea pedepselor şi chiar aplicarea detenţiunii pe viaţă în cazul inculpatului Ţ.I.
Apreciază însă Înalta Curte, că motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nu este incident în cauză, fapt pentru care va considera că atât recursurile inculpaţilor cât şi ale părţilor civile sunt nefondate.
Înalta Curte reţine că instanţa de apel a realizat o justă individualizare a pedepselor, dând eficienţă tuturor criteriilor de individualizare a pedepselor astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 15 şi 25 de ani închisoare, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, respectiv agresivitatea extremă de care au dat dovadă inculpaţii, concretizată prin multitudinea de lovituri aplicate atât cu picioarele cât şi cu partea metalică a furcii, producând spargerea calotei craniene şi extravazarea masei cerebrale.
Curtea de Apel Cluj a avut în vedere la dozare pedepselor şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor respectiv poziţia nesinceră manifestată de inculpatul Ţ.I. şi încercarea inculpatului M.V.V. de a denatura adevărul cu scopul vădit de a exclude participarea inculpatului Ţ.I. la suprimarea vieţii victimei, faptul că inculpatul Ţ.I. este cunoscut cu antecedente penale iar inculpatul M.V.V. este la primul conflict cu legea penală.
Toate datele ce caracterizează fapta cât şi persoana fiecărui inculpat au fost avute în vedere de instanţa de apel care a aplicat inculpaţilor câte o pedeapsă aptă să conducă la atingerea scopului pedepsei astfel cum este definit de dispoziţiile art. 52 C. pen. cât şi a funcţiilor pedepsei, respectiv educativă, coercitivă şi de exemplaritate.
Realizând propria analiză, Înalta Curte reţine că pedepsele aplicate au fost bine cuantificate de instanţa de apel care a realizat o proporţie între gradul de pericol social concret al faptelor comise şi pedepsele aplicate, neexistând elemente care să determine aplicarea unor pedepse mai mari, conform recursurilor declarate de părţile civile, dar nici aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus conform recursurilor declarate de inculpaţi.
Nici criticile formulate de recurentele părţi civile cu privire la modul de soluţionare a laturii civile nu sunt întemeiate, sumele acordate de instanţa de fond cu titlu de daune morale fiind în măsură să acopere suferinţa pricinuită de moartea victimei.
Şi prestaţia periodică la plata căreia a fost obligat inculpatul în favoarea minorului Ş.P.I., a fost bine cuantificată de instanţa de fond şi în măsură să acopere cheltuielile necesare pentru creşterea şi educarea acestuia.
În cauză a declarat recurs şi numitul Ţ.P., tatăl inculpatului, însă având în vedere lipsa calităţii procesuale a acestuia, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil acest recurs.
Faţă de considerentele arătate, întrucât nu mai există cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) să respingă ca nefondate toate recursurile declarate în cauză.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul numitului Ţ.P.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsă prevenţia de la 01 octombrie 2009 la 03 septembrie 2010 şi de la 28 septembrie 2010 la zi pentru inculpatul M.V.V.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ţ.I. şi M.V.V. şi de părţile civile Ş.M., Ş.P.I. împotriva Deciziei penale nr. 143/A din 26 august 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Ţ.P. împotriva aceleiaşi decizii.
Compută prevenţia inculpatului Ţ.I., de la 1 octombrie 2009 la 27 ianuarie 2012, iar pentru inculpatul M.V.V. de la 01 octombrie 2009 la 03 septembrie 2010 şi de la 28 septembrie 2010 la 27 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat Ţ.I. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat M.V.V. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul Ţ.P. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3856/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2492/2012. Penal → |
|---|
