ICCJ. Decizia nr. 2491/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2491/2012

Dosar nr. 10255/62/2011

Şedinţa publică din 1 august 2012

Deliberând asupra recursului declarat de către inculpatul M.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 60 din 9 mai 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată:

Prin Sentinţa penală nr. 27/S din 7 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10255/62/2011, Tribunalul Braşov, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea formulată de inculpat prin apărător de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 174, 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav a condamnat pe inculpatul M.I.M. la pedeapsa închisorii de 22 de ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani, executabilă conform art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, din 11 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 14 C. proc. pen., 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. anterior a admis acţiunile civile promovate în procesul penal împotriva inculpatului din oficiu şi de curator P.L. pentru părţile vătămate minore M.A.F. şi M.I.S. şi admite în parte acţiunea civilă promovată în acelaşi proces penal de partea civilă A.A.M. şi, în consecinţă:

A obligat inculpatul să achite părţilor civile M.A.F. şi M.I.S. suma de câte 200.000 RON, cu titlu de daune morale.

A obligat inculpatul să achite părţii civile A.A.M. suma de 5.700 RON, daune materiale şi 2.000 euro, cu titlu de daune morale, respingând restul pretenţiilor acestei părţi civile.

În baza art. 357 C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin Încheierea şedinţei publice din 19 octombrie 2011, astfel cum a fost completată prin Încheierea şedinţei publice din 16 noiembrie 2011.

Obiectele indicate în Procesul-verbal datat 8 august 2011 reprezintă corpuri delicte şi mijloace materiale de probă şi rămân ataşate dosarului cauzei.

În baza art. 190 şi 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească:

- Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti suma de 135 RON şi

- statului, suma de 5.700 RON, cheltuieli judiciare, din care 5.000 RON la urmărirea penală şi 700 RON la instanţa de fond.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul M.I.M. şi victima M.S.M. au fost căsătoriţi pentru o perioadă de 13 ani, timp în care au trăit şi gospodărit împreună, având totodată doi copii minori - M.A.F. (10 ani) şi M.I.S. (8 ani). În ultimii 8 ani de zile, familia a trăit în Italia, inculpatul lucrând în domeniul forestier.

Începând cu luna februarie anul curent, relaţiile dintre soţi s-au deteriorat, în principal din cauza suspiciunilor exprimate de inculpat privind fidelitatea conjugală a soţiei sale.

În 11 iunie 2011, inculpatul împreună cu soţia sa, însoţiţi de sora şi mama acestuia - martorele Ş.D. şi respectiv R.D. au fost la cumpărături, întorcându-se acasă în după-amiaza respectivă, după care inculpatul a ieşit din casă petrecându-şi timpul liber consumând două beri şi un rachiu, potrivit propriilor declaraţii.

Întors acasă pe timp de seară, inculpatul a mâncat împreună cu soţia sa şi cei doi copii, aceştia din urmă mergând la culcare în camera lor.

În aceste împrejurări, între inculpat şi soţia sa a început o dispută, motivată, potrivit declaraţiilor inculpatului, de lipsa verighetei în acele momente de la mâna soţiei sale, în acest fel sporind temerea inculpatului privind infidelitatea soţiei sale. În concret, inculpatul a început să îi reproşeze soţiei sale relaţii extraconjugale cu superiorul său, cetăţean italian, de la locul de muncă din Italia. În scurt timp situaţia a degenerat, la un moment dat inculpatul nu a mai putut gestiona emoţional situaţia, ajungând să-şi lovească soţia cu coada mopului, cu forţă şi în repetate rânduri. Din cauza loviturilor aplicate, obiectul respectiv s-a rupt în mai multe fragmente, având extremităţi metalice cu caracteristici tăietoare-înţepătoare. În aceste împrejurări, inculpatul a continuat să-şi lovească soţia, extremităţile metalice respective rănind victima prin producerea unor plăgi deschise, relativ adânci şi cu hemoragie exterioară, fapt ce a dus la o sângerare relativ abundentă a rănilor victimei. Datorită fragmentării excesive a cozii de mop, inculpatul a procedat la tăierea cu un cuţit a furtunului de apă de la maşina de spălat aflată în imediata apropiere (în încăperea servind drept bucătărie de la intrarea în locuinţă), obţinând un fragment din acesta în lungime de 1 metru. Cu acest din urmă obiect contondent, inculpatul a continuat să-şi lovească soţia, în mod repetat şi cu o forţă deosebită. La un moment dat, inculpatul şi-a luat un răgaz de timp în care victima, stând în fund pe jos plină de sânge dar în viaţă, i-a aruncat apă pe faţă, cerându-i să se ridice, soţia punându-se pe pat. Inculpatul a ieşit afară din casă, iar când s-a reîntors, fără să-şi dea seama că soţia murise, a chemat rudele apropiate - mama, surori, care au apelat serviciul de salvare ce a constatat decesul victimei, la faţa locului ajungând ulterior şi poliţia.

Potrivit declaraţiilor inculpatului, disputa verbală şi agresiunea descrisă au durat circa o oră şi jumătate.

În toată această perioadă, victima nu a avut nimic în mâini, nu a aruncat cu nimic după inculpat, nu a încercat să îl lovească şi tot timpul îi spunea doar atât: "n-am făcut M.!", victima reprimându-şi propria durere din dorinţa de a-şi proteja copiii care se aflau în dormitorul alăturat sesizând cele întâmplate. Potrivit declaraţiilor inculpatului, la un moment dat când cei doi soţi se certau, copiii au ieşit în uşa dormitorului, iar inculpatul le-a cerut să meargă la culcare.

Instanţa a avut în vedere poziţia procesuală pozitivă a inculpatului adoptată în ambele etape procesuale, depoziţia sa coroborându-se cu declaraţiile martorilor - rudele sale apropiate, care sunt primele persoane care au sosit la faţa locului, cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu raportul primului poliţist ajuns la faţa locului şi cu concluziile actului medico-legal de autopsie a victimei.

În drept, fapta inculpatului M.I.M., care în data de 11 iunie 2011, pe timp de noapte, în propria locuinţă comună, pe fondul unor neînţelegeri personale, şi-a omorât soţia M.S.M., împreună cu care convieţuia de mai mulţi ani şi cu care avea doi copii minori, prin cruzimi, aplicând acesteia, în mod repetat şi în nenumărate rânduri, cu forţă deosebită şi folosind inclusiv obiecte contondente, pe o durată relativ mare de timp, lovituri care au dus la decesul acesteia ce a survenit cu aceeaşi ocazie, în împrejurările în care cei doi minori se aflau în încăperea imediat alăturată sesizând cele întâmplate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta fiind încadrată juridic corect prin rechizitoriu.

Instanţa nu a primit solicitarea apărării inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece inculpatul a întrebuinţat în mod voit anumite metode de chinuire a victimei, executând fapta în aşa fel încât a produs acesteia suferinţe mult mai mari decât cele pe care le implică, în mod firesc, suprimarea violentă a vieţii. Instanţa a subliniat aspectul de ferocitate cu care inculpatul a săvârşit omorul, evenimentul lăsând urme adânci în psihicul propriilor copii, pe care i-a înspăimântat fără precedent şi cu efecte greu de anticipat conform rapoartelor de evaluare psihologică ale specialiştilor care i-au examinat pe minori.

Multiplele lovituri aplicate victimei în interval destul de lung precizat de inculpat au condus la decesul acesteia în noaptea respectivă, forţa loviturilor inculpatului asupra soţiei sale este relevată atât de leziunile evidenţiate pe corpul victimei - multiple echimoze, hematoame, excoriaţii şi chiar plăgi, pe aproape toată suprafaţa corpului acesteia, afectând inclusiv ţesuturi şi organe interne, dar şi de cele constatate la faţa locului - stropi de sânge acoperind mare parte din pereţii şi tavanul încăperii respective (camera de zi) produse cel mai probabil prin desprinderea acestora de pe obiectul vulnerant în dinamica loviturilor astfel aplicate, precum şi smocuri de păr pe planşeul încăperii respective.

Raportul medico-legal a stabilit că moartea violentă a victimei s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic, consecinţa unui politraumatism prin agresiune cu multiple plăgi şi hematoame produse cu corpurile delicte menţionate.

Fapta a fost săvârşită de inculpat sub forma intenţiei indirecte, dat fiind modul concret de comitere, instrumentele folosite, loviturile directe cu intensitate şi repetate aplicate - apte de a produce moartea victimei.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, a acceptat producerea acestui rezultat.

Prin Raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/2011 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală, s-a concluzionat în sensul că inculpatul M.I.M. nu prezintă tulburări psihice de natură să-i modifice capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

În acelaşi sens au fost şi concluziile completării la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică dispus de instanţă la solicitarea apărării inculpatului.

Completarea expertizei a fost necesară deoarece inculpatul a invocat, pe de o parte, că anterior evenimentelor din 11 iunie 2011 s-a aflat într-o stare depresivă pentru care primea tratament medical anxiolitic sedativ şi, pe de altă parte, în perioada 1997 - 2001, a fost în evidenţă terapeutică pentru lues, tratament pe care l-a întrerupt din proprie iniţiativă în anul 2001 - aspecte pe care a omis să le evidenţieze Comisiei medicale cu ocazia primei examinări psihiatrice, prezentând instanţei înscrisuri medicale.

Vinovăţia inculpatului M.I.M. fiind stabilită, instanţa a realizat tragerea acestuia la răspundere penală, context în care s-a făcut aplicaţiunea prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privind criteriile de individualizare judiciară a pedepsei în acord cu cerinţele art. 52 C. pen.

Referitor la circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa a reţinut că acesta este în vârstă de 39 de ani, este descris de raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză ca fiind o persoană cu dispoziţie depresivă, a avut o atitudine procesuală de recunoaştere a faptei penale. Conform referatului de evaluare inculpatul a regretat fapta doar sub aspectul pedepsei pe care crede că o va primi, învinovăţindu-şi soţia chiar şi pentru infracţiunea săvârşită de el, acelaşi referat subliniind că inculpatul a transferat responsabilitatea faptei sale asupra victimei şi nu a conştientizat nici comportamentul infracţional, nici gravitatea faptei sale decât la nivel declarativ. Aspectele sesizate de consilierul de probaţiune au fost constatate în mod nemijlocit şi de instanţă, ele regăsindu-se atât în declaraţia inculpatului din faţa instanţei, cât şi cu ocazia ultimului cuvânt.

Faţă de toate circumstanţele reale şi personale evidenţiate, instanţa a apreciat că răspund cerinţelor art. 52 C. pen. următoarele pedepse: pedeapsa principală a închisorii de 22 de ani cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani executabilă conform art. 66 C. pen.

S-a constatat că inculpatul nu a ocupat nicio funcţie, nu a desfăşurat nicio profesie pentru a săvârşi fapta penală dedusă judecăţii, astfel că dispoziţiile art. 64 lit. c) C. pen. nu au niciun obiect, ţinând seama de jurisprudenţa şi principiile Curţii Europene a Drepturilor Omului privind aplicarea acestei pedepse doar atunci când au legătură cu fapta, instanţa a înlăturat obligativitatea legală a aplicării acestei dispoziţii.

Cât priveşte dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., instanţa a avut în vedere Hotărârea din 30 martie 2004, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst/M. Britanie, dar şi natura infracţiunii comise, motiv pentru care a apreciat că se impune a fi interzis acest drept, existând o legătură între interdicţia de a vota şi scopul reinserţiei sociale a inculpatului şi al prevenirii infracţiunilor.

Referitor la interzicerea drepturilor părinteşti, prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen., având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunţată în cauza Sabău şi Pîrcălab contra României), care statuează că drepturile părinteşti nu trebuie interzise în mod automat, ci primează interesele copilului, dar şi infracţiunea deosebit de gravă contra persoanei, pentru care este condamnat inculpatul, instanţa a apreciat că împrejurările evocate relative la natura infracţiunii, la trauma psihică prin care trec în prezent cei doi copii minori ai săi sunt de natură să îl decadă pe acesta din drepturile părinteşti, ca şi pedeapsă accesorie, astfel că o asemenea interdicţie nu este în dezacord cu art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum s-a stabilit prin hotărârea Curţii Europene menţionată. Dată fiind durata pedepsei principale stabilită prin prezenta hotărâre, această interdicţie nu îşi mai găseşte justificare ca şi pedeapsă complementară ce se execută potrivit art. 66 C. pen. după executarea pedepsei principale.

Cât priveşte dreptul de a fi tutore sau curator, instanţa a conchis că natura şi circumstanţele faptei penale nu-l pot recomanda pe inculpat să exercite un asemenea drept, interzicerea acestui drept trebuind să opereze atât cu titlu de pedeapsă accesorie, cât şi cu titlu de pedeapsă complementară.

Instanţa a menţinut în baza art. 350 C. proc. pen. arestarea preventivă a inculpatului, constatând faţă de toate circumstanţele cauzei mai sus arătate că temeiurile avute în vedere la luarea şi menţinerea succesivă a arestării preventive a inculpatului nu au dispărut, nu s-au modificat, ci subzistă în continuare şi impun cercetarea în continuare a acestuia în stare de arest preventiv.

Cât priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că împotriva inculpatului au exercitat acţiune civilă:

1. pentru părţile vătămate minore M.A.F. şi M.I.S. din oficiu şi curatorul P.L., care au precizat cuantumul pretenţiilor civile la nivelul sumei de câte 200.000 RON pentru fiecare minor, cu titlu de daune morale şi

2. sora victimei, numita A.A.M., care a solicitat daune materiale de 4.200 RON, constând în cheltuieli de înmormântare, 1.500 RON reprezentând parastasul organizat pentru pomenirea victimei la 6 săptămâni de la deces, şi 50.000 euro, daune morale.

Întrucât o condiţie esenţială pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală este aceea a certitudinii prejudiciului cauzat atât sub aspectul existenţei sale, cât şi sub aspectul întinderii sale, instanţa a reţinut că:

Prejudiciul material invocat de partea civilă A.A.M. a fost dovedit - atât sub aspectul existenţei, cât şi al întinderii sale, prin înscrisurile existente la filele 104, 105 şi proba testimonială administrată în cauză cu martorii R.V., R.I.O.D. şi C.O.

Instanţa a reţinut că această parte civilă a suportat toate aceste cheltuieli pentru înmormântarea victimei cu respectarea întocmai a tradiţiilor momentului şi a tradiţiilor ulterioare acestui moment, astfel că cheltuielile pretinse cu acest titlu se circumscriu noţiunii de prejudiciu patrimonial în sensul art. 998, 999 C. civ.

Sub aspectul daunelor morale, este incontestabil faptul că toate părţile civile din cauză, care sunt copiii minori ai victimei, respectiv sora victimei, sunt supuse, fără echivoc, unor suferinţe psihice. Dar suferinţa provocată de acest eveniment fiecărei părţi civile în parte prezintă dimensiuni diferite, instanţa reţinând că cei doi minori copii ai victimei aveau o legătură indispensabilă cu mama lor şi tot restul vieţii vor fi lipsiţi de cea mai dragă fiinţă care a dispărut din viaţa lor în mod violent, în timp ce sub acelaşi aspect suferinţa surorii victimei este diferită, aceasta nefiind o persoană dependentă de victimă, astfel cum însăşi a arătat instanţei.

În acest context, instanţa a avut în vedere caracterul reparatoriu pe care trebuie să îl aibă daunele morale pentru a se compensa lipsurile din viaţa părţilor civile şi totodată trebuie să valorifice opiniile exprimate în doctrina de specialitate şi practica judiciară în materie conform cărora sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituţia răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogăţirii fără just temei.

Astfel, în examinarea acţiunilor civile din perspectiva art. 998, 999 din vechiul C. civ., în raport de aceste considerente, instanţa a apreciat că suma de câte 200.000 euro reprezentând daune morale solicitate pentru părţile vătămate minore M.A.F. şi M.I.S. şi suma de 2.000 euro pentru partea civilă A.A.M. realizează un echilibru între caracteristicile daunelor morale anterior evidenţiate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul, partea civilă A.A.M. şi numiţii M.G. sen., M.S., M.G. jun. şi V.D., hotărâre criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, partea vătămată A.A.M. a arătat că suma cu care s-a constituit parte civilă este arătată în înscrisul de la fila 32 şi astfel solicită acordarea despăgubirilor civile în acel cuantum.

Inculpatul M.I.M. a arătat că suma de 8.000 RON pentru înmormântarea victimei nu se justifică în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că sora victimei a convieţuit cu aceasta. A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., faţă de comportamentul pe care l-a avut victima faţă de inculpat. Fapta a fost săvârşită cu intenţie directă, iar din fotografiile anexate şi lecturarea raportului de autopsie se constată că inculpatul nu a vizat capul victimei.

Prin Decizia penală nr. 60/Ap din 9 mai 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de partea civilă A.A.M. împotriva Sentinţei penale nr. 27/S din 7 februarie 2012 a Tribunalului Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 10255/62/2011, pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale.

Rejudecând în aceste limite, a majorat cuantumul daunelor morale acordate acestei părţi civile de la 2.000 euro la 8.000 euro şi a obligat inculpatul M.I.M. la plata acestora.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I.M. împotriva sentinţei penale menţionate.

A respins, ca inadmisibile, apelurile declarate de M.G., M.G. jr., M.S.M. şi V.D. împotriva sentinţei penale menţionate. A menţinut arestarea preventivă a inculpatului. A dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 8 februarie 2012 la 9 mai 2012.

A obligat inculpatul la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat. A obligat pe M.G. sr., M.G. jr., M.S.M. şi V.D. la plata a câte 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Restul cheltuielilor judiciare, în cuantum de 50 RON, au rămas în sarcina statului.

Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a dispoziţiilor legale în materie şi a motivelor invocate, Curtea a reţinut următoarele:

Starea de fapt a fost corect reţinută pe baza probelor administrate, iar încadrarea juridică este corespunzătoare textului de lege arătat.

Astfel, inculpatul M.I.M., în data de 11 iunie 2011, pe timp de noapte, în propria locuinţă, pe fondul unor neînţelegeri, şi-a omorât soţia, cu care convieţuia de mai mulţi ani şi cu care avea doi copii minori, prin cruzimi - aplicând acesteia, în mod repetat şi în nenumărate rânduri, cu forţă deosebită şi folosind inclusiv obiecte contondente, pe o durată relativ mare de timp, lovituri care au dus la decesul acesteia, în condiţiile în care minorii se aflau în încăperea alăturată auzind cele întâmplate.

Neînţelegerile dintre cei doi soţi au apărut pe fondul unei presupuse relaţii extraconjugale pe care victima M.S.M. ar fi avut-o cu un alt bărbat.

Aşa cum rezultă din Raportul datat 11 iunie 2011, întocmit de I.P.J. Braşov, Postul de Poliţie Voila, în data de 11 iunie 2011, orele 2:35, a fost sesizat că în satul C., la imobilul nr. 119 este decedată numita M.S.M., "ca urmare a unor lovituri aplicate de soţul său (...) întrebându-l pe numitul M.I.M., acesta mi-a spus că s-a certat cu soţia sa, iar ca urmare a certurilor a agresat-o cu un furtun (o bucată) de cauciuc lovind-o de mai multe ori, cât şi la picioare, după care a leşinat".

În declaraţia olografă din 11 iunie 2011, ora 15 - 15:30, inculpatul a arătat că "aseară, pe la 11 - 12 am început să ne certăm, am crezut că este încurcată cu un italian (...) am lovit-o cu un mop peste spate şi peste umeri".

Pe formularul înseriat, inculpatul a detaliat cele întâmplate "(...) am început să bănuiesc că mă înşală cu colegul meu de muncă, italianul P.S. (...) seara, am observat că-i lipseşte verigheta şi inelele de pe degete; am început să mă cert cu ea din acest motiv, reproşându-i că mă înşală, ea a negat tot timpul (...) după un sfert de oră de ceartă am luat coada mopului şi am început să lovesc cu ea pe umeri şi pe spate de mai multe ori (...) s-a rupt coada mopului (...) reţin că am lovit-o şi cu bucăţi mai mici din acea coadă care avea capetele cu metal şi am văzut că îi curge sânge din cauză că am zgâriat-o cu metalul respectiv (...) după ce ne-am certat cu aceeaşi motivare, m-am dus la furtunul de la maşina de spălat, am tăiat aproximativ 1 metru din acesta, cu care am început să o lovesc de mai multe ori peste tot corpul (...) ţipa tot timpul (...) au ieşit copii din camera alăturată, aceştia plângeau, le-am zis să meargă la culcare (...) am continuat cearta şi din nou am început să o lovesc în aceleaşi condiţii ca cele de mai sus (...) am tot lovit-o aşa nu ţin minte cât timp, pe la orele 1:30 - 2:10 am lăsat-o în pat şi am ieşit afară (...) când m-am întors nu mai mişca (...) am fost provocat de soţie, asta-i tot".

Aceeaşi poziţie a avut-o inculpatul şi în faţa instanţei de judecată, poziţie consemnată în declaraţia dată în 21 septembrie 2011 "(...) am început să ne certăm, ne-am şi jignit, fără să judec am luat coada mopului care era în bucătărie şi cu forţă şi în repetate rânduri am lovit-o. Acel mop s-a rupt, s-a rupt în două, a devenit înţepător-tăietor, dar am continuat să o lovesc pe unde am nimerit (...) am tăiat furtunul de la maşina de spălat, am continuat să o lovesc (...) i-am aruncat cu apă pe faţă, agresiunea cu ceartă cu tot a durat cam o oră şi jumătate".

Despre obiectele cu care a fost lovită victima, a făcut vorbire martora R.M.V. "în tot acest timp, M. nu vorbea, ci doar ne-a zis că a bătut-o pe M. cu un furtun (...) După venirea ambulanţei, am mers în camera vecină şi i-am trezit pe cei doi copii".

Prin urmare, decesul victimei s-a datorat loviturilor aplicate de către inculpat în nenumărate rânduri, cu forţă, şi inclusiv folosind obiectele contondente menţionate - coada de mop şi furtunul de la maşina de spălat - pe o perioadă mare de timp.

Aşa cum rezultă din Raportul de autopsie medico-legală din 27 iunie 2011, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov, moartea victimei M.M.S. a fost violentă, s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic, consecinţa unui politraumatism prin agresiune cu multiple plăgi şi hematoame, leziunile fiind produse prin lovire repetată de corpuri dure alungite (posibil corpurile delicte menţionate), între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate directă, grăitoare, în acest sens fiind şi planşa fotografică.

Ca atare, inculpatul M.I.M., prin obiectele folosite şi multitudinea şi intensitatea loviturilor aplicate victimei a produs acesteia suferinţe mult mai mari decât cele pe care le-ar fi implicat, în mod firesc, suprimarea violentă a vieţii, în condiţiile în care copiii minori ai celor doi se aflau în camera alăturată, astfel că în mod legal a fost reţinut şi art. 176 lit. a) C. pen. în încadrarea juridică a faptei.

Intensitatea deosebită a loviturilor aplicate este evidentă doar studiind fotografiile alăturate raportului de autopsie medico-legală.

Acţionând în modul descris, inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale - suprimarea vieţii victimei - rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.

Ca atare, în considerarea celor arătate, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptei comise de către inculpatul M.I.M. este temeinică şi legală, împrejurări în care nu poate fi primită cererea formulată în calea de atac a apelului, în sensul reţinerii infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Incriminând infracţiunea de omor deosebit de grav prin art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., legiuitorul a avut în vedere sancţionarea acestuia cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, exprimând astfel pericolul social generic foarte ridicat, astfel că sancţiunea penală aplicată este adecvată în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, în mod temeinic, instanţa de fond s-a orientat spre maximul special prevăzut de lege, inculpatul M.I.M. dând dovadă de o ferocitate deosebită manifestată faţă de propria soţie, mamă a doi copii minori.

Aşa cum rezultă din Raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/2011 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", inculpatul a avut discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Urmare a documentelor medicale depuse de inculpat şi a antecedenţei medicale - lues diagnosticat în anul 1997 - s-a procedat la o completare a raportului menţionat - dacă această boală ar fi putut influenţa sau nu discernământul acestuia la momentul comiterii faptei, respectiv 11 iunie 2011.

S-a concluzionat că pattern-ul comportamental al lui M.I.M. de la începutul anului 2011 până la data de 11 iunie 2011 nu se datorează afectării cerebrale în contextul infecţiei motrice sistemice.

Personalitatea inculpatului implică o organizare dizarmonică, structurare ierarhică a sinelui deficitară în ceea ce priveşte anumite aspecte caracteriale, cu dificultăţi în relaţiile interpersonale şi distorsiuni în percepţia asupra propriei persoane şi a celorlalţi.

Ca atare, comisia a susţinut că la data de 11 iunie 2011 inculpatul a avut discernământul păstrat în raport cu fapta dedusă judecăţii.

Având în vedere şi celelalte criterii de individualizare, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, comportamentul în familie şi societate conturat prin declaraţiile martorilor R.D., R.M.V., Ş.M., instanţa de fond a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei.

Cu referire la latura civilă a cauzei, şi implicit la apelurile declarate în acest sens, Curtea a apreciat că daunele morale, aşa cum au fost cuantificate pentru partea civilă A.A.M. - sora victimei, nu răspund raţiunii pentru care sunt acordate.

Incontestabil, decesul victimei cauzat prin fapta inculpatului a născut reale suferinţe psihice părinţilor şi fraţilor. Cum la instanţa de fond s-a constituit parte civilă doar sora victimei, A.A.M., Curtea a apreciat că se impune o majorare a cuantumului daunelor morale la 8.000 euro.

Chiar dacă suma acordată pare mare în raport cu calitatea părţii civile, Curtea a constatat că de fapt, aceasta a suportat şi cheltuieli cu înmormântarea victimei, prin urmare, relaţiile între cele două erau apropiate, astfel că prin decesul lui M.S.M. suferinţa este de netăgăduit.

Împotriva Deciziei penale nr. 60/Ap din 9 mai 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul M.I.M.

În recursul inculpatului se invocă art. 385⁹ pct. 10, iar în subsidiar, pct. 17² şi 14 C. proc. pen.

În susţinerea primului motiv de casare, a invocat respingerea, ca neîntemeiate, de către instanţa de apel a probelor medicale clinice şi paraclinice, care să poată duce la concluzia că boala de care suferă inculpatul ar fi putut să-i afecteze discernământul. În acest sens, a arătat că, potrivit actelor medicale din dosar, comisia de avizare a stabilit că boala îi putea afecta alte organe, iar din anul 2001, cu 2 ani înainte de a fi contractat boala, inculpatul întrerupsese tratamentul.

Pentru acest motiv, a solicitat casarea deciziei şi trimiterea spre rejudecare în vederea administrării acestei probe.

În susţinerea motivelor de casare invocate în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea art. 176 lit. a) C. pen., motivând că, raportat la probele administrate, trebuia reţinută săvârşirea infracţiunii de omor calificat. Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că fapta nu a fost săvârşită cu intenţie directă, iar inculpatul nu a urmărit în niciun moment să îşi omoare soţia. A arătat că s-a reţinut în mod eronat durata actelor de violenţă, iar inculpatul nu i-a aplicat lovituri în zone vitale, ci pe fondul unui conflict verbal, în care soţia sa i-a răspuns că nu are importanţă de ce nu mai poartă verigheta.

Raportat la elementele de circumstanţiere de ordin personal, criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopul pedepsei, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, menţionând că cei doi copii îl vizitează la penitenciar.

Recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 60/Ap din 9 mai 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, de către M.I.M. urmează a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. - instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Apărarea a criticat greşita respingere a unor probe, critică ce nu se încadrează în cazul de casare invocat. În susţinerea primului motiv de casare, apărarea a arătat că au fost respinse ca neîntemeiate, de către instanţa de apel probele medicale clinice şi paraclinice, care să poată duce la concluzia că boala de care suferă inculpatul ar fi putut să-i afecteze discernământul. În acest sens, a arătat că, potrivit actelor medicale din dosar, comisia de avizare a stabilit că boala îi putea afecta alte organe, iar din anul 2001, cu 2 ani înainte de a fi contractat boala, inculpatul întrerupsese tratamentul.

Înalta Curte constată că în cauză au fost administrate probe cu privire la discernământul inculpatului, de natură a lămuri cauza. Astfel, Raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/2011 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală, a ajuns la concluzia că inculpatul M.I.M. nu prezintă tulburări psihice de natură să-i modifice capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Instanţa de fond a admis cererea inculpatului şi a dispus completarea expertizei, deoarece anterior evenimentelor din 11 iunie 2011 inculpatul s-a aflat într-o stare depresivă pentru care primea tratament medical anxiolitic sedativ şi, pe de altă parte, în perioada 1997 - 2001 a fost în evidenţă terapeutică pentru lues, tratament pe care l-a întrerupt din proprie iniţiativă în anul 2001 - aspecte pe care a omis să le evidenţieze Comisiei medicale cu ocazia primei examinări psihiatrice, prezentând instanţei înscrisuri medicale. Concluziile completării la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică dispus de instanţa de fond la solicitarea apărării inculpatului au fost în acelaşi sens, al existenţei discernământului, astfel încât o nouă probă a fost corect respinsă de către curtea de apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În susţinerea motivelor de casare invocate s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea art. 176 lit. a) C. pen. Probele administrate, în opinia apărării conduceau la concluzia săvârşirii infracţiunii de omor calificat.

Critica apărării nu se încadrează în cazul de casare invocat, ci în art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

Instanţa de fond şi cea de apel au reţinut corect încadrarea juridică în raport de intensitatea loviturilor (cercetarea la faţa locului scoate în evidenţă că loviturile aplicate au făcut ca petele de sânge să sară pe pereţi) şi durata acestora (ca urmare a certurilor inculpatul a lovit victima cu un mop peste spate şi peste umeri, iar apoi cu un furtun de cauciuc până ce a leşinat). Încadrarea juridică este consecinţa coroborării declaraţiilor inculpatului cu concluziile raportului de expertiză medico legală.

Inculpatul a declarat: "am lovit-o cu mopul (...) s-a rupt coada mopului (...) reţin că am lovit-o şi cu bucăţi mai mici din acea coadă care avea capetele cu metal şi am văzut că îi curge sânge din cauza că am zgâriat-o cu metalul respectiv (...), m-am dus la furtunul de la maşina de spălat, am tăiat aproximativ 1 metru din acesta, cu care am început să o lovesc de mai multe ori peste tot corpul".

Aceeaşi poziţie a avut-o inculpatul şi în faţa instanţei de judecată, poziţie consemnată în declaraţia dată în 21 septembrie 2011: "(...) am început să ne certăm, ne-am şi jignit, fără să judec am luat coada mopului care era în bucătărie şi cu forţă şi în repetate rânduri am lovit-o. Acel mop s-a rupt, s-a rupt în două, a devenit înţepător-tăietor, dar am continuat să o lovesc pe unde am nimerit (...) am tăiat furtunul de la maşina de spălat, am continuat să o lovesc (...) i-am aruncat cu apă pe faţă, agresiunea cu ceartă cu tot a durat cam o oră şi jumătate".

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. - când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pedeapsa aplicată este consecinţa naturii deosebit de grave a faptei. Inculpatul a arătat că victima (...) ţipa tot timpul (...) au ieşit copii din camera alăturată, aceştia plângeau, le-am zis să meargă la culcare (...) am continuat cearta şi din nou am început să o lovesc în aceleaşi condiţii ca cele de mai sus (...) am tot lovit-o aşa nu ţin minte cât timp, pe la orele 1:30 - 2:10 am lăsat-o în pat şi am ieşit afară (...) când m-am întors nu mai mişca (...) am fost provocat de soţie, asta-i tot".

Numărul leziunilor produse victimei indică violenţele extreme la care aceasta a fost supusă (facial şi frontal multiple echimoze violeacee între 0,8/1 cm şi 2/1,5 cm şi mici excoriaţii acoperite cu crustă hematică subţire între 0,2/0,1 cm şi 0,3/0,2 cm, pavilioane auriculare tumefiate violaceu difuz predominant cel drept, regiunea abdominală şi prelungindu-se mamar şi presternal difuz multiple dungi echimotice cu centrul palid cu lăţime de cea 1,6 cm, cu direcţii oblice diferite, unele intersectându-se; presternal excoriaţie de aspect pergamentat brun de 1,2/0,5 cm; faţa posterioară a trunchiului prelungindu-se inferior şi în regiunile fesiere şi superior pe umeri şi cervical, centrate de dungi echimotice cu lăţime de 1,6/1,8 cm;braţul şi antebraţul tumefiate violaceu neomogen, plăgi profunde, pe ambele coapse şi gambe predominant pe feţele antero externe şi prelungindu-se pe faţa dorsală a picioarelor tumefacţii violacee confluente accentuate la nivelul gambelor).

Pedeapsa reflectă atât natura şi intensitatea violenţelor, care au continuat şi după ce victima a leşinat, dar şi faptul că violenţele s-au produs în faţa copiilor.

Pe parcursul judecării cauzei în apel sau în recurs inculpatul nu a administrat probe de natură a infirma aprecierea instanţei de fond cu privire la cuantumul sancţiunii şi modalitatea de executare.

În condiţiile pedepsei rezultante aplicate inculpatului, de 22 ani închisoare, condamnatul se poate libera condiţionat după executarea efectivă a 14 ani şi opt luni închisoare. Inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 11 iunie 2011 până la data de 1 august 2012, perioadă ce se deduce din pedeapsa dispusă de instanţă.

După ce a executat cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care depăşeşte 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin două treimi din durata pedepsei când aceasta depăşeşte 10 ani.

Apreciind recursul ca nefondat, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 60/Ap din 9 mai 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.I.M. durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 11 iunie 2011 până la data de 1 august 2012.

Obligă recurentul-inculpat M.I.M. la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 august 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 627/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 2473/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2491/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2491/2012. Penal