ICCJ. Decizia nr. 2519/2012. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2519/2012
Dosar nr. 416/57/2012
Şedinţa publică din 8 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 62 din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul C.I. referitor la pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 27 din 15 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. 1628/36/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 1300 din 25 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotăra astfel Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care să justifice admiterea cererii formulate pentru următoarele considerente:
1. Din dovezile eliberate de O.N.R.C. rezultă faptul că persoana fizică C.I. deţine funcţia de administrator al societăţilor comerciale menţionate în cererea formulată, alături de alte persoane, nefiind administrator unic. În consecinţă, nu există riscul iminent ca aceste firme să fie în imposibilitatea administrării intereselor pentru care au fost înfiinţate, astfel încât să genereze blocarea activităţii şi, implicit, producerea efectelor despre care solicitantul vorbeşte în cererea formulată. Din această perspectivă cele două condiţii cumulative menţionate de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
2. Soluţia a devenit definitivă, efect al deciziei Î.C.C.J. şi constă în pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, cu executare în regim de detenţie.
Împrejurarea că, de la momentul pronunţării hotărârii de către instanţa de fond (care a stabilit ca C.I. să beneficieze de suspendarea condiţionată a executării pedepsei) şi până la momentul rămânerii definitive prin soluţionarea recursurilor declarate în cauză (instanţa supremă modificând modalitatea de executare a pedepsei aplicate), solicitantul nu şi-a luat măsuri administrative, manageriale pentru gestionarea atât a holdingului, cât şi a firmelor în care are calitatea de administrator, respectiv a firmelor în care este asociat majoritar, reprezintă o împrejurarea care, prin ea însăşi, nu justifică admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei raportat la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de lege.
3. Aspectele de ordin familial, respectiv împrejurarea că cei doi fii, studenţi, ar putea fi în situaţia de a abandona studiile universitare deoarece solicitantul cererii de faţă nu a avut timpul necesar organizării vieţii familiei sale pe timpul executării pedepsei închisorii, reprezintă împrejurări care nu se subsumează cazului prev. de art. 453 alin. (1) lit. c) teza II C. proc. pen. din perspectiva vârstei adulte a acestora şi a posibilităţii de a se întreţine.
4. Împrejurarea invocată de solicitant în sensul că a fost surprins de decizia adoptată de Î.C.C.J. excede sintagmei folosite de legiuitor în textul articolului anterior menţionat, neconstituind o „împrejurare specială" care ar putea genera consecinţe grave condamnatului, familiei sau „unităţii la care lucrează".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul C.I., cale de atac nemotivată în fapt şi drept.
Pentru termenul din data de 8 august 2012 a fost trimisă la dosarul cauzei cererea olografă a condamnatului prin care acesta preciza că renunţă la judecarea recursului.
În aceste condiţii având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., partea poate retrage recursul şi în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 369 din acelaşi cod, retragerea fiind făcută personal de inculpat, se va lua act de retragerea recursului.
Conform dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 62 din data de 22 mai 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2521/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2517/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
