ICCJ. Decizia nr. 2523/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2523/2012
Dosar nr. 5267/1/2012
Şedinţa publică din 8 august 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3055/120/2012, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor L.E. (fiul lui P. şi M.), arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 12/U emis de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 2333/120/2012, L.M. (fiica lui I. şi S.), arestată în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 13/U emis de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 2333/120/2012, L.C. (fiul lui P. şi M.), arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 16/U emis de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 2333/120/2012, L.D. (fiul lui E. şi C.) arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 15/U emis de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 2333/120/2012, D.O. (fiul lui R. şi M.) arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 14/U emis de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 2333/120/2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpaţilor L.E., L.M., L.C., L.D., D.O. se situează pe coordonatele legalităţii, iar menţinerea acesteia este justificată.
S-a apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa C.E.D.O., nefiind depăşit termenul rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpaţii L.E., L.M., L.C., L.D., D.O., solicitând punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, de consecinţele asupra dezvoltării fizice şi psihice a persoanelor vătămate, cât şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, apreciază că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect au reţinut şi instanţele anterioare.
În esenţă, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut că în perioada de la sfârşitul anului 2010 şi până la începutul anului 2012, au constituit un grup infracţional în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism, recrutând mai multe fete - A.G. zisă „G.", D.D.S. zisă „S.", S.S.L., B.G.A., ultimele trei minore, pe care le-a determinat să practice prostituţia în Italia, în folosul lor.
Pe de altă parte, se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpaţilor prin Sentinţa penală nr. 277 din 22 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, la pedepse cu închisoarea cuprinse între 4 şi 6 ani şi 8 luni şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpaţi, constituind un temei suficient pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Analizând posibilitatea luării unei măsuri alternative, Înalta Curte constată că, la acest moment procesual nu se identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate a inculpaţilor, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.E., L.M., L.C., L.D., D.O. împotriva Încheierii din data de 30 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3055/120/2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariile parţiale pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2524/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2522/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
