ICCJ. Decizia nr. 2524/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2524/2012
Dosar nr. 6148/2/2012
Şedinţa publică din 8 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 309 din 30 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii privind pe persoana extrădabilă S.G.
A dispus extrădarea numitului S.G., fiul lui M. şi C., născut la data de 25 iulie 1978, în municipiul Craiova, jud. Dolj, domiciliat în municipiul Craiova, jud. Dolj, către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii.
S-a luat act că persoana extrădată S.G. se prevalează de regula specialităţii.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de persoana extrădată de luare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că prin Sesizarea nr. 1432/11-5/2012 din data de 31 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost înaintată cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii cu privire la persoana extrădabilă S.G., arătându-se că acesta este urmărit internaţional pentru punerea în executare a Mandatului de arestare emis la data de 12 noiembrie 2010 de către Tribunalul Districtului Conneticut pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie pentru a comite o fraudă bancară, de conspiraţie pentru a comite fraudă în legătură cu dispozitivele de acces şi furt agravat de identitate.
S-a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 2 şi urm. din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.
Prin Ordonanţa nr. 44 din data de 30 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a luat faţă de persoana extrădabilă S.G. măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, începând din data de 30 iulie 2012, ora 17,00 până la data de 31 iulie 2012, ora 17,00.
Audiată fiind de instanţă, persoana extrădabilă S.G. a arătat că nu îşi dă consimţământul la extrădare şi nu renunţă la regula specialităţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru admiterea cererii şi extrădarea persoanei solicitate.
Astfel, persoana extrădabilă S.G., cetăţean român, este urmărită internaţional pentru punerea în executare a Mandatului de arestare emis la data de 12 noiembrie 2010 de către Tribunalul Districtului Conneticut pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie pentru a comite o fraudă bancară, de conspiraţie pentru a comite fraudă în legătură cu dispozitivele de acces şi furt agravat de identitate, fiind totodată întocmit faţă de acesta rechizitoriul.
S-a reţinut că în perioada 2004 - 2007, S.G. împreună cu C.D.T., M.C.D., B.B., B.M.S., O.F., I.Ş., R.L.S., D.R.D., A.B., L.C.B., D.N.D., Ş.S.I. şi M.A.D., a fost implicat în scheme de „phishing" prin care au trimis mesaje e-mail frauduloase care păreau să provină de la bănci şi alte companii legitime, pentru a înşela diverse persoane şi a le determina să dezvăluie informaţii personale cum ar fi: nume, adrese, date de naştere, numere de cont de asigurare socială, numere de carduri de credit sau debit şi numere de conturi bancare.
Astfel, o persoană care accesa link-urile din mesajul primit fraudulos, era redirecţionată către unul sau mai multe site-uri de internet frauduloase, care păreau să îşi aibă originea în cadrul unei companii legitime, informaţiile obţinute fiind folosite de către sus numiţii pentru a obţine, în mod ilegal, bunuri şi servicii la care nu aveau dreptul.
Aceştia, cu bună ştiinţă şi cu intenţia de a frauda comerţul interstatal şi internaţional au traficat sau au folosit mai multe dispozitive de acces contrafăcute şi neautorizate în perioada precizată şi au transferat, deţinut şi folosit, fără autorizaţie legală, mijloace de identificare a altor persoane, prin săvârşirea faptelor precizate, fiind păgubite instituţii financiare şi companii de pe internet printre care se numără: E./P., C.O., B.A., J.C.C., C.B., R.B., S., U.S.B. şi W.F.C.
Curtea a constatat îndeplinite condiţiile de formă, potrivit art. 36 din Legea nr. 302/2004 şi art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti, la data de 10 septembrie 2007 şi ratificat prin Legea nr. 111/2008, cererea de extrădare fiind formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, în sprijinul cererii prezentându-se copii ale mandatului de arestare şi ale rechizitoriului, în cauza penală în care este cercetată persoana extrădabilă, documentele fiind depuse şi în traducere legalizată în limba română.
De asemenea, s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, indicându-se data şi locul săvârşirii acestora, calificarea juridică şi referiri la dispoziţiile legale aplicabile.
A fost ataşată şi o copie a dispoziţiilor legale aplicabile.
Potrivit art. 3 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, extrădarea nu va fi refuzată pe baza cetăţeniei persoanei căutate, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Curtea a constatat că nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 şi nici motivele opţionale de refuz al extrădării prevăzute de art. 22 din Legea nr. 302/2004. Curtea a mai constatat îndeplinite condiţia dublei incriminări deoarece faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt prevăzute ca infracţiuni în legea română, respectiv art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003, art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 25 şi art. 27 din Legea nr. 365/2002, precum şi condiţia referitoare la gravitatea pedepsei, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, din relaţiile comunicate de autorităţile solicitante rezultând că infracţiunile pentru care se solicită extrădarea sunt sancţionate cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, condiţia fiind îndeplinită şi raportată la legislaţia română.
Nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Statele Unite ale Americii de un tribunal care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare, conform art. 31 din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, s-a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la prescripţia răspunderii penale, condiţie impusă de art. 33 din Legea nr. 302/2004 şi art. 6 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.
Ca urmare a admiterii cererii de extrădare a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de persoana extrădată de luare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă solicitând respingerea cererii de extrădare pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii astfel că acestea nu vor mai fi reluate.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana extrădabilă nu este fondat: în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale cererii de extrădare formulate în prezenta cauză, cerute de tratat şi de legea internă relativă la procedura de extrădare, respectiv Legea nr. 302/2004.
Astfel, infracţiunile pentru care este cercetat de Tribunalul Districtului Conneticut, respectiv conspiraţie pentru a comite fraudă bancară, de conspiraţie pentru a comite fraudă în legătură cu dispozitivele de acces şi furt agravat de identitate au corespondent în texte penale române, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003, art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) art. 25 şi art. 27 din Legea nr. 365/2002, legiuitorul prevăzând pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracţiune enumerată anterior. De asemenea, se constată că, cererea de extrădarea a fost însoţită de întreaga documentaţie tradusă în limba română şi nu s-a constatat existenţa niciunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al extrădării.
Sentinţa este însă criticabilă doar sub aspectul duratei arestării persoanei extrădabile.
Din dispozitivul sentinţei recurate rezultă că măsura arestării a fost luată pe o durată nedeterminată ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 Arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăşi 180 de zile.
Potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Legea 302/2004: în cursul soluţionării cererii de extrădare, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menţinerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
Din economia textului de lege anterior menţionat rezultă că arestarea provizorie se dispune pe o perioadă de 30 zile nefiind permis ca libertatea persoanei să fie îngrădită pe o perioadă nedeterminată.
Ca atare, sub acest aspect Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul, va casa Sentinţa penală nr. 309/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi va dispune arestarea preventivă a persoanei extrădabile pe o perioadă de 30 zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de persoana extrădabilă S.G. împotriva Sentinţei penale nr. 309 din data de 31 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează în parte sentinţa penală sus-menţionată numai cu privire la durata arestării preventive.
Dispune arestarea preventivă a persoanei extrădabile S.G. pe o perioadă de 30 de zile de la 31 iulie 2012 la 29 august 2012, inclusiv.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2525/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2523/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
