ICCJ. Decizia nr. 2561/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2561/2012
Dosar nr. 2486/2/2012
Şedinţa publică din 16 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 160 din 11 aprilie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. A recunoscut sentinţa penală pronunţată în Dosarul nr. 1672/2009 la data de 21 decembrie 2009 de către Curtea de Apel a Regiunii de Vest prin care a fost condamnat numitul P.M. la o pedeapsă de 8 ani şi 3 luni închisoare şi i s-a aplicat măsura de siguranţă a expulzării, cu interdicţia de întoarcere pe viaţă.
A dispus transferarea condamnatului P.M., în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 8 ani şi 3 luni închisoare şi a dedus prevenţia de la 18 noiembrie 2008 la zi.
A reţinut instanţa că prin adresa nr. 52215/2011 din 11 ianuarie 2012 Ministerul Justiţiei - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de autorităţile judiciare din Regatul Danemarcei prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate P.M. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată de către instanţele statului solicitant.
A constatat ca fiind îndeplinite condiţiile speciale de admisibilitate prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată şi a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a recunoscut sentinţa pronunţată în Dosarul nr. 1672/2009 la data de 21 decembrie 2009 de către Curtea de Apel a Regiunii de Vest, prin care cetăţeanul român P.M., a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de la o pedeapsă de 8 ani şi 3 luni închisoare şi i s-a aplicat măsura de siguranţă a expulzării, cu interdicţia de întoarcere pe viaţă şi a dispus transferarea condamnatului P.M. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 8 ani şi 3 luni închisoare.
Împotriva Sentinţei penale nr. 160 din 11 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti persoana transferabilă P.M. a declarat recurs, în termen legal, şi a menţionat că nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Bucureşti şi doreşte să o atace.
Înalta Curte, analizând recursul declarat în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 3866 C. proc. pen. a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 143 din Legea nr. 302/2004, modificată, precum şi prevederile Convenţiei asupra transferării persoanelor condamnate ratificată de România prin Legea nr. 76/1996 şi Protocolului adiţional la această convenţie ratificat de România prin O.G. nr. 92/1999, aprobată prin Legea nr. 511/2001, respectiv:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotărârea este definitivă;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei.
d) transferul este consimţit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei.
e) faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări;.
Persoana condamnata P.M. este cetăţean român, în cauză fiind îndeplinită cerinţa menţionată în art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, aşa cum a rezultat din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi Direcţia Generală de Paşapoarte, iar hotărârea de condamnare este definitivă fiind îndeplinită cerinţa menţionată în art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Totodată, condamnatul mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, aşa cum rezultă din relaţiile transmise de statul solicitant, persoana condamnată are de executat o pedeapsă de 8 ani şi 3 luni închisoare, această pedeapsă începând să fie executată la 11 august 2010 şi va fi considerată terminată la 18 februarie 2017, astfel că este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Din documentele transmise de autorităţile judiciare daneze, rezultă că persoana condamnată P.M. a fost condamnat prin sentinţa pronunţată în Dosarul nr. 1672/2009 la data de 21 decembrie 2009 de către Curtea de Apel a Regiunii de Vest la o pedeapsă de 8 ani şi 3 luni închisoare pentru infracţiunile de atac asupra integrităţii corporale cu caracter deosebit de violent, brutal sau periculos având drept consecinţă moartea, prevăzută de art. 246 cf, art. 245 alin. (1) C. pen. danez, tâlhărie cu caracter deosebit de grav prevăzută de art. 282 alin. (2) cf alin. (1) nr. 1 C. pen. danez, furt, prevăzute de art. 176 C. pen. danez (17 fapte) şi două fapte de încălcare a prevederilor la legea circulaţiei, prevăzute de art. 118 cf art. 42 şi art. 42 alin. (2) din Legea circulaţiei acestei ţări, hotărâre rămasă definitivă prin decizia pronunţată la 11 august 2010 către Curtea de Apel a Regiunii de Vest, secţia 5.
S-a reţinut, în fapt, că în noaptea de 02 octombrie 2008, împreună cu mai mulţi inculpaţi, persoana condamnată a pătruns prin efracţie în locuinţa victimelor K.K.N. şi E.N., care dormeau, i-au lovit cu pumnii şi picioarele şi i-au imobilizat, după care au sustras din locuinţă o armă, bani şi aparatură electronică. În urma agresiunii exercitată asupra lui K.K.N. a decedat (această faptă în ansamblul ei este incriminată distinct în două infracţiuni de către legislaţia penală daneză); în noaptea de 09/10 noiembrie 2007, împreună cu o altă persoană, P.M. a pătruns prin efracţie într-o locuinţă de unde a sustras mai multe bunuri; în perioada 07 iunie 2008 - 17 noiembrie 2008 persoana condamnată împreună cu mai mulţi coinculpaţi au pătruns în mai multe locuinţe, prin efracţie, uneori în timpul nopţii, de unde au sustras bani, aparatură electronică, bijuterii şi îmbrăcăminte (16 fapte); la data de 07 septembrie 2008 persoana condamnată a fost depistată conducând pe drumurile publice un autoturism fără a avea permis de conducere, cu viteza de 179 km/h, faţă de viteza legală de 110 km/h (această ultimă faptă fiind incriminată ca infracţiune în legislaţia penală daneză).
De asemenea, este îndeplinită şi cerinţa dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 faptele comise de persoana condamnată au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor, prevăzute art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) şi art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) şi art. 3 C. pen. român, art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. român, art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) cu aplic. art. 41 alin. (2), toate C. pen. român, art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată şi republicată.
Totodată, prin aceiaşi decizie, s-a dispus faţă de recurentul P.M. măsura expulzării din Danemarca şi i s-a pus interdicţia de a reintra pentru totdeauna, iar conform dispoziţiilor art. 3 din Protocolul la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 18 decembrie 1997, ratificat de România prin O.G. nr. 92/1999, care prevăd că statul de condamnare poate să îşi dea consimţământul pentru transferarea unei persoane condamnate, chiar în lipsa consimţământului acesteia, atunci când condamnarea împotriva acesteia sau o hotărâre administrativă luată ca urmare a acestei condamnări conţine o măsură de expulzare, condiţie regăsită în prezenta cauză, în cauză fiind îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Prin sentinţa penală pronunţată s-a dispus faţă de recurentul P.M. măsura expulzării din Danemarca şi i s-a pus interdicţia de a reintra pentru totdeauna, în cauză fiind întrunite cerinţele reglementate de art. 3 pct. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997, rezultând că P.M. poate fi transferat în statul de executare chiar dacă nu şi-a manifestat consimţământul în acest sens.
De asemenea, este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 143 lit. f) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât statul de executare şi cel de condamnare s-au pus de acord asupra acestei transferări.
Înalta Curte, faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de persoana transferabilă P.M.
În baza art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul persoană transferabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă P.M. împotriva Sentinţei penale nr. 160 din 11 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 463/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 475/2012. Penal → |
|---|
