ICCJ. Decizia nr. 259/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 259/2012
Dosar nr. 44627/3/2010
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 29 iulie 2010 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă de pe lângă Tribunalul Bucureşti plângerea penală formulată de numita C.M. care a solicitat cercetarea numiţilor „doctorii E.V.", „C.E.", „C.A.", „C.I." şi G.E.
Din conţinutul plângerii rezultă în esenţă, că petenta a reclamat faptul că numiţii E.V.", „C.E.", „C.A.", „C.I." şi G.E., în calitate de medici, au infectat-o cu cancer, au hărţuit-o punându-i substanţe toxice în suc, astfel că nu a mai putut să se ridice din pat, cerând totodată statului român daune morale în valoare de 2 milioane de euro.
Petenta a mai formulat la datele de 20 octombrie 2008 şi 27 octombrie 2008 mai multe plângeri prin care a solicitat demisia judecătoarei „I." întrucât este mioapă, cerând daune morale în sumă de 100.000 RON şi 2 milioane de euro statului român. De asemenea, petenta a solicitat cercetarea primarului sectorului 1 pentru abuz în serviciu.
Petenta a formulat o altă plângere prin care a sesizat că un funcţionar al primarului sectorului 1, o hărţuieşte şi îi infectează mâncarea, solicitând daune morale în valoare de 100.000 RON de la primărie.
Prin Rezoluţia nr. 117/P/2009 din 13 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus în temeiul disp. art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale deoarece faptele reclamate nu există şi nu au nicio bază reală.
Împotriva actelor procurorului, petenta C.M. a formulat plângere, potrivit art. 275 - 278 C. proc. pen., care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 1229/11-2/2010 din 23 august 2010 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Nemulţumită petenta s-a adresat instanţei de judecată, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 762/F din data de 07 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta
Împotriva acestei sentinţe, petenta a declarat, în termen legal, recurs.
Prin Decizia penală nr. 648 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins ca nefondat recursul declarat de petenta C.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din actele dosarului nu rezultă indicii temeinice care să îndrituiască instanţa de recurs să caseze sentinţa penală şi să trimită cauza la Parchet, în vederea începerii urmăririi penale asupra persoanelor mai sus menţionate.
Hotărârea penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către pe tenta C.M..
La termenul din 27 ianuarie 2012, Înalta Curtea pus în discuţie admisibilitatea căi de atac exercitată împotriva unei hotărârii definitive.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta C.M.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 648 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 258/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 505/2012. Penal → |
|---|
