ICCJ. Decizia nr. 260/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 260/2012
Dosar nr. 579/57/2011
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 04 februarie 2011, petiţionarul C.I.A. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că ofiţerul de poliţie judiciară în cadrul oraşului Petrila a instrumentat necorespunzător două dosare penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani, susţinând că ofiţerul de poliţie a încălcat dispoziţiile art. 264 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. şi tăinuire prev. de art. 221 C. pen.
Prin Rezoluţia nr. 75/P/2011 din 16 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul de poliţie judiciară H.R., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art. 221, art. 246 şi art. 264 C. pen.
Procurorul de caz a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate nici sub aspectul laturii obiective şi nici subiective, modalitatea de instrumentare a cauzelor penale sus-menţionate de către ofiţerul de poliţie H.R., circumscriindu-se normelor procesual penale şi făcându-se sub supravegherea procurorului de la unitatea de parchet competentă.
Împotriva acestei soluţii de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin Rezoluţia nr. 369/11/2/2011 din 26 aprilie 2011, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins plângerea ca neîntemeiată, sens în care a reţinut în esenţă că soluţia adoptată în cauză de procurorul de caz este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, care au exclus săvârşirea infracţiunilor sesizate în sarcina ofiţerului de poliţie judiciară H.R.
Nemulţumit, petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată.
Prin Sentinţa penală nr. 78 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost respinsă plângerea formulată de petiţionarul C.I.A. împotriva Rezoluţiei nr. 75/P/2011 din 14 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinând rezoluţia atacată, ca legală şi temeinică.
Petentul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, contrar susţinerilor petentului, că în cauză nu există motive suficiente şi raţionale care să convingă un observator obiectiv că soluţiile de neîncepere a urmării penale adoptate în urma propunerilor formulate de către H.R., ar fi rezultatul exercitării cu rea credinţă a profesiei sau a interpretării eronate, vădit intenţionate, a probatoriului.
Ca urmare, în mod corect s-a reţinut de către procurorul de caz că infracţiunile pentru care s-a formulat plângere penală de către petent nu există, deoarece nu s-a dovedit că acesta şi-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu.
Împotriva acestei din urmă sentinţe petiţionarul C.I.A. a formulat recursul de fată. Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul C.I.A.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul C.I.A. împotriva Sentinţei penale nr. 78 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2350/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 253/2012. Penal → |
|---|
