ICCJ. Decizia nr. 2630/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 23 august 2012 pronunțată în dosar, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, având pe rol judecarea apelurilor formulate de inculpații B.G.B. și B.T.D. împotriva sentinței penale nr. 370 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galați, verificând din oficiu în condițiile prevăzute de art. 3002raportat la art. 160b C. proc. pen. măsura arestării preventive a inculpaților a constatat că subzistă temeiurile de drept și de fapt care au determinat luarea măsurii, fiind deci întrunite cerințele prevăzute de art. 612C. proc. pen., art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., faptele pentru care inculpații au fost urmăriți penal și condamnați de prima instanță fiind grave, în sarcina inculpaților reținându-se infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în dosar existând probe că lăsarea lor în stare de libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, aceasta desprinzându-se atât din gravitatea deosebită a faptelor, cât și din conduita adoptată.
împotriva încheierii au declarat recurs, în termen legal, inculpații B.G.B. și B.T.D., solicitând lăsarea în stare de libertate, apreciind că se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reține că prin sentința penală nr. 370 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galați au fost condamnați inculpații B.G.B. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare și B.T.D. la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.
Totodată, se reține că inculpații au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale, instanța constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.
La acest moment procesual, în dosar sunt indicii rezonabile de a se crede că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au încetat; din datele cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a inculpaților ar avea un impact negativ asupra opiniei publice față de gravitatea infracțiunilor și modul în care acestea au fost săvârșite.
în ce privește durata arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a depășit termenul rezonabil, iar inculpații au fost condamnați chiar nedefinitiv la pedepse privative de libertate de 8 ani B.G.B. și, respectiv de 9 ani B.T.D.
Ca atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și condamnarea inculpaților, nu se impune revocarea măsurii arestării preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică.
Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați vor fi respinse ca nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpații recurenți au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2693/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2629/2012. Penal → |
|---|
