ICCJ. Decizia nr. 2703/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 22 din 7 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului N.A.N., din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen.

A fost respinsă cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptei inculpatei C.C.I. din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 rap. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen., a fost achitat inculpatul N.A.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

în baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) a fost condamnat inculpatul N.A.N., fiul lui V. și V., născut la data de 11 iunie 1991, la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. după executarea pedepsei principale.

în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 9 decembrie 2011 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului N.A.N.

în baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 320¹C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E.D.D. la 8 ani închisoare și 3 ani și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. după executarea pedepsei principale.

în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 320¹C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E.D.D. la 5 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse aplicate inculpatului E.D.D., fiul lui Constantin și Ecaterina, născut 15 februarie 1993, astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, e C. pen. după executarea pedepsei principale.

în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, e C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) a fost condamnată inculpata C.C.I., născută la data de 22 mai 1995, fiica lui I. și A., la 5 ani închisoare.

în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a fost condamnată inculpata C.C.I. la 4 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse aplicate inculpatei C.C.I. astfel încât aceasta va executa 5 ani închisoare.

în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, e C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul N.A.N. la 10.000 lei daune morale către partea vătămată.

în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul E.D.D. la 15.000 lei daune morale către partea vătămată.

în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., a fost obligată inculpata C.C.I., în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.A. la 15.000 lei daune morale către partea vătămată.

în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. au fost obligați inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente la 50 lei daune materiale către partea vătămată.

în baza art. 192 C. proc. pen., au fost obligați inculpații, în solidar cu părțile responsabil civilmente la 1.000 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată.

în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații E.D.D. și N.A.N. la câte 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat.

în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata C.C.I., în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.A. la 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 1119/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpații E.D.D. și N.A.N. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (1) și 2 C. pen. și viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., iar inculpata C.C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) din C. pen. și complicitate la viol, prev. de art. 26 rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen.

în fapt, s-a arătat că inculpatul E.D.D., în vârstă de 18 ani, o cunoaște pe inculpata C.C.I., în vârstă de 16 ani, din copilărie, părinții acestora fiind vecini în comuna Almăj, sat Bogea, jud. Dolj.

La data săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, inculpatul E.D.D. locuia însă în comuna Ișalnița, împreună cu bunica sa.

De asemenea, partea vătămată B.G., în vârstă de 13 ani, din mun. Craiova, venea adesea în com. Almăj, sat Bogea, la locuința bunicilor materni, ocazie cu care a cunoscut-o pe inculpata C.C.

La data de 30 noiembrie 2011, partea vătămată a venit în vizită la bunicii săi și s-a întâlnit cu inculpata C.C., căreia i-a spus că urmează să stea mai multe zile în satul Bogea, stabilind să se contacteze telefonic în zilele următoare.

în seara de 01 decembrie 2011, în jurul orelor 21:30 în timp ce se întorcea de la o prietenă pe care o vizitase, partea vătămată B.G. s-a întâlnit cu inculpata C.C.I., care a rugat-o să mai stea puțin de vorbă, partea vătămată acceptând.

Cunoscând faptul că inculpatul E.D.D. dorea să întrețină relații sexuale cu partea vătămată, pe care o remarcase când aceasta venea în vizită la bunici, inculpata C.C. s-a îndepărtat puțin de partea vătămată și l-a contactat telefonic pe E.D. căruia i-a spus că este împreună cu partea vătămată pe stradă, solicitându-i acestuia să se deplaseze în com. Almăj și să se întâlnească.

Inculpatul E.D., care se afla la locuința sa împreună cu inculpatul N.A.N., l-a sunat pe martorul Ș.C.M., pe care l-a rugat să-i transporte cu autoturismul său până în comuna Almăj, acesta din urmă acceptând.

între timp, inculpatul E.D. i-a adus la cunoștință inculpatului N.A.N. hotărârea de a întreține relații sexuale cu partea vătămată, hotărâre la care inculpatul N.A.N. a subscris.

Astfel, cei doi inculpați au ajuns în scurt timp în satul Bogea, cu autoturismul marca V., condus de martorul Ș.C.M.

După ce au oprit autoturismul în apropierea celor două fete, inculpatul E.D. a coborât și le-a invitat pe acestea la o plimbare, invitație ce a fost acceptată imediat de inculpata C.C., care a urcat în autoturism pe bancheta din spate, alături de inculpatul N.A.N.

Partea vătămată B.G. a refuzat însă, spunându-le că dorește să meargă acasă, întrucât este târziu și o caută părinții.

în această împrejurare, inculpatul E.D. i-a pus mâna la gură părții vătămate și a împins-o în autoturism, alături de inculpata C.C., apoi a urcat și el pe locul din dreapta față și i-a solicitat martorului Ș.C.M. să de deplaseze în comuna Ișalnița.

Deși partea vătămată s-a opus, încercând să scape, trăgând de portiera autoturismului și plângând, inculpata C.C. a imobilizat-o ținând-o de mâini.

Pe traseu, unul dintre cele două telefoane mobile pe care partea vătămată le avea asupra sa a început să sune, moment în care, pentru a o împiedica să răspundă, inculpatul E.D.D. s-a întors și i l-a luat.

Ajungând în comuna Ișalnița, la locuința inculpatului E.D., cei trei inculpați și martorul au coborât din autoturism, însă cum partea vătămată a refuzat să coboare, cerându-le să o ducă acasă, inculpatul E.D. a tras-o cu forța din autoturism și a împins-o în curte, apoi într-o cameră a imobilului, în care au intrat ulterior și ceilalți.

în această încăpere, inculpatul E.D. i-a cerut părții vătămate să întrețină raporturi sexuale cu el, amenințând-o că dacă se opune o va duce în pădure și va chema mai mulți băieți să o violeze.

Partea vătămată a continuat să plângă și să se opună, timp în care a sunat și celălalt telefon mobil ce rămăsese asupra sa, astfel încât, inculpata C.C. i l-a luat, pentru a o împiedica să răspundă, după care le-a cerut băieților să părăsească camera și să o lase singură cu partea vătămată, pe care a încercat să o convingă să accepte propunerea inculpatului E.D. pentru că așa «va scăpa mai repede».

în continuare, inculpata C.C. a ieșit din cameră stingând lumina, le-a spus inculpaților E.D. și Nicolae Adrian că pot întreține relații sexuale cu partea vătămată, apoi s-a deplasat la poarta locuinței, unde se afla martorul Ș.C.M. și a așteptat împreună cu acesta în autoturism.

în aceste condiții, inculpatul E.D. a intrat în camera unde se afla partea vătămată și pe fondul constrângerii exercitate anterior, precum și prin noi amenințări, a întreținut raporturi sexuale cu aceasta.

în același mod a întreținut ulterior și inculpatul N.A.N. relații sexuale orale cu partea vătămată.

După consumarea actelor sexuale, partea vătămată a fost transportată în comuna Almăj, sat Bogea, la locuința bunicilor săi, iar când a ajuns la destinație i-au fost restituite cele două telefoane mobile.

în declarațiile date inculpații au recunoscut faptele comise.

La 09 decembrie 2011 inculpații E.D.D., N.A.N. și C.C.I. au fost reținuți de organele de poliție pe o perioadă de 24 ore, iar prin ordonanțele din 10 decembrie 2011 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de aceștia pentru faptele comise și a fost sesizat Tribunalul Dolj cu propunere de arestare preventivă.

Prin încheierea nr. 16 din 10 decembrie 2011 Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, a admis propunerea și a dispus arestarea preventivă a inculpaților E.D.D. și N.A.N., pe o perioadă de 29 zile, pentru săvârșirea infracțiunilor de : lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. și arestarea preventivă a inculpatei C.C.I., pe o perioadă de 19 zile, pentru săvârșirea infracțiunilor de: lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și complicitate la viol, prev. de art. 26 rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen.

în cauză au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 20, 21 și 22 din 10 decembrie 2011.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a proba cu: plângerea și declarațiile părții vătămate; fișa de constatări preliminare, certificate de naștere în copie, proces-verbal de verificare, declarații martor, declarații inculpați.

în cauză au fost audiați inculpații și partea vătămată, martorul Ș.C.M. și doi martori în circumstanțiere la solicitarea inculpaților C.C.I. și N.A.N.

A fost întocmit Referatul de evaluare a inculpatei C.C.I. de către Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză tribunalul a constatat că starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost corectă, cu privire la inculpații E.D.D. și C.C.I., fiind dovedite cu probele administrate în cauză.

S-a motivat că inculpatul E.D.D. a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecata așa cum au fost reținute prin rechizitoriu înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 320¹C. proc. pen., recunoașterea sa coroborată cu declarația martorului audiat în cauză făcând dovada deplină a săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Referitor la apărarea inculpatei C.C.I., în sensul că nu ar fi cunoscut vârsta părții vătămate nu poate fi primită cele două fiind prietene și vecine de mai mult timp.

De asemenea nici apărarea acesteia, potrivit căreia partea vătămată ar fi mers de bună voie cu ea și ceilalți inculpați consimțind la întreținerea raporturilor sexuale nu este credibilă fiind contrazisă de declarația martorului audiat în cauză precum și chiar de declarația inculpatei.

Astfel, martorul a relatat că partea vătămată a fost bruscată de inculpații E.D.D. și C.C.I. pentru a o obliga sa urce în autoturismul său iar ulterior, la domiciliul inculpatului, întrucât partea vătămată era apelată continuu pe telefon, inculpata i-a luat telefonul, după cum și aceasta relatează, pentru a nu lua legătura cu alte persoane.

Cu privire la inculpatul N.A.N., instanța a constatat că acesta a cunoscut-o pe partea vătămată chiar în ziua săvârșirii faptei astfel că nu avea cunoștință că aceasta are vârsta de 13 ani. De altfel și partea vătămată susține că nu a comunicat inculpatului ce vârstă are iar conform actelor medicale existente la dosar aceasta prezintă,,o dezvoltare somatică mai mare decât cea reală". Prin urmare posibilitatea ca inculpatul N.A.N. să fi fost în eroare cu privire la vârsta părții vătămate a fost plauzibilă.

Totodată s-a mai reținut și că inculpatul N.A.N. nu a avut nici o contribuție la lipsirea de libertate a părții vătămate, profitând doar de situația creată ca urmare a acțiunii celorlalți inculpați, potrivit declarației aceluiași martor, aspecte relatate și de partea vătămată.

Sub aspectul săvârșii infracțiunii de viol însă, apărarea acestuia potrivit căreia s-a aflat în eroare cu privire la consimțământul părții vătămate de a întreține relații sexuale cu el, lipsind așadar intenția, tribunalul a apreciat că nu corespunde adevărului. S-a arătat că inculpatul a observat că partea vătămată nu a dorit să meargă cu ei cu autoturismul, că aceasta a fost deposedată de telefonul mobil pentru a fi împiedicată să ia legătura cu alte persoane și că a plâns atât pe drum în autoturism cât și ulterior, când părțile au ajuns la domiciliul inculpatului E.D.

Tribunalul a apreciat că aceste împrejurări au denotat clar că dorința părții vătămate era sa părăsească locul respectiv și nicidecum să întrețină relații intime cu inculpații, neavând relevanță din punct de vedere al existenței infracțiunii daca aceasta intenționa să meargă la domiciliul său ori în altă parte.

S-a motivat că faptul că a fost nevoie ca inculpata C.C. sa rămână singură cu ea în cameră pentru a o convinge precum și recurgerea de către celălalt inculpat, E.D.D., la amenințări a confirmat această stare de fapt.

Ca urmare a reținerii stării de fapt descrisă în rechizitoriu cu amendamentele menționate, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului N.A.N., din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. și a respins cererea inculpatei C.C. Elena de a se schimba încadrarea juridică cu privire la faptele reținute în sarcina sa.

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c Cod de procedură penala a fost achitat inculpatul N.A.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., fapta fiind săvârșită de ceilalți doi inculpați.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului E.D.D. tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), împrejurările în care a fost săvârșită fapta, urmările acestuia asupra stării fizice și psihice a părții vătămate, circumstanțele personale al inculpatului precum și disp. art. 320¹C. proc. pen.

Față de cele de mai sus, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse de 8 ani închisoare și 3 ani și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a art. 320¹C. proc. pen. și de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a art. 320¹C. proc. pen. este de natură să asigure atingerea scopului general și special al prevenției sociale.

în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul E.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. după executarea pedepsei principale.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului N.A.N. instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), împrejurările în care a fost săvârșită fapta, urmările acesteia asupra stării fizice și psihice a părții vătămate, circumstanțele personale ale inculpatului.

Prin urmare s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. este de natură să asigure atingerea scopului general și special al prevenției sociale.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei C.C.E. instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), împrejurările în care a fost săvârșită fapta, urmările acestuia asupra stării fizice și psihice a părții vătămate, circumstanțele personale ale inculpatei precum și disp. art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) și concluziile Referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj. în concluziile Referatului s-a menționat că minora realizează doar parțial consecințele faptelor sale, nefiind identificată empatie față de partea vătămată.

Față de cele de mai sus, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege respectiv 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. și 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1) și 2 C. pen., rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, este de natură să asigure atingerea scopului general și special al prevenției sociale.

Referitor la latura civilă, s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu 60.000 lei daune morale de la inculpatul E.D.D., 40.000 lei daune morale de la inculpatul N.A.N. și 40.000 daune morale de la inculpata C.C.I. precum și cu 1.000 lei daune materiale de la toții inculpații.

Tribunalul a motivat că față de vârsta părții vătămate, având în vedere și împrejurările săvârșirii faptelor instanța a apreciat că acestea i-au produs un prejudiciu moral, fiind necesară acordarea unor sume de bani în vederea acoperirii acestui prejudiciu.

în consecință, în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., a obligat inculpatul E.D.D. la 15.000 lei inculpatul N.A.N. la 10.000 lei și inculpata C.C.I. 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată, ultima în solidar cu părțile responsabil civilmente.

De asemenea au fost obligați inculpații în solidar la 50 lei daune materiale către partea vătămat reprezentând taxa achitată de aceasta pentru efectuarea controlului medical, alte prejudicii materiale nefiind dovedite.

împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații E.D.D., N.A.N. și C.C.I.

în motivarea apelului parchetul a arătat că se critică soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei, întrucât în mod greșit și printr-o interpretare eronată a probatoriilor administrate în cauză s-a dispus achitarea inculpatului N.A.N. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen.

Parchetul a arătat în motivare că sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., toți inculpații au constrâns-o pe partea vătămată să o urce în autoturism deplasându-se la locuința unuia dintre inculpați unde, profitând de ajutorul inculpatei C.C., au întreținut prin constrângere raporturi sexuale cu minora B.G.

S-a arătat că pe tot parcursul derulării faptelor, inculpații au luat telefoanele mobile părții vătămate pentru a nu anunța alte persoane despre ceea ce se întâmplă iar când aceasta și-a exprimat voința de a fi lăsată în pace, aceștia au împiedicat-o prin amenințări și acte de violență. Astfel inculpații au lipsit-o pe partea vătămată de libertate, împiedicând-o să se deplaseze, să se opună agresiunii, să acționeze în conformitate cu voința sa.

Parchetul a motivat totodată că prin violarea părții vătămate, aceasta fiind reținută mai mult decât timpul necesar consumării raportului sexual prin constrângere și inculpatul N.A.N. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

Totodată s-a arătat că la fila 47 dosar u.p., în declarația dată inculpatul E.D.D. a precizat că atât el cât și inculpatul N.A.N. au amenințat-o pe minoră pe perioada cât s-au deplasat cu autoturismul, întrucât aceasta a refuzat să-i însoțească, obligând-o amândoi să intre în locuința din comuna Ișalnița pentru a întreține raporturi sexuale.

S-a arătat că inculpatul N.A.N. știa că partea vătămată are vârsta de 13 ani întrucât din declarația inculpatei C.C. dată la fila 80 dosar u.p., rezultă că în timp ce se afla cu inculpatul N.A.N. la domiciliul inculpatului E.D.D., partea vătămată le-a spus că este virgină și are 14 ani.

Inculpatul N.A.N. a criticat soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeinicie.

într-o primă teză s-a solicitat achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a avut reprezentarea că actul sexual oral cu partea vătămată ar fi avut loc fără consimțământul acesteia, aceasta nerefuzând în prezența sa întreținerea actului sexual; s-a arătat că inculpatul nu a avut intenția de a viola partea vătămată, știind că merge la o petrecere unde va întreține relații sexuale cu două fete pe care le-au luat dintr-o localitate alăturată.

într-o teză subsidiară s-a criticat modalitatea de individualizare a pedepsei și a executării acesteia solicitându-se reținerea de circumstanțe judiciare atenuante în condițiile art. 74 lit. a), c) și alin. (2) C. pen., inculpatul având anterior o bună conduită în societate, regretând săvârșirea faptei, nu are antecedente penale, este integrat social.

Ca modalitate de executare s-a solicitat aplicarea disp. art. 81 C. pen.

Inculpata C.C.I., a solicitat într-o primă teză achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, iar într-o teză subsidiară s-a solicitat reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare a pedepsei, solicitând aplicarea disp. art. 74 lit. a), b), c) și art. 81 sau art. 86¹C. pen.

S-a arătat în esență că partea vătămată a fost de acord să întrețină relații sexuale cu cei doi inculpați în condițiile în care nu a țipat, nu a protestat, nu s-a prezentat la poliție a doua zi pentru a reclama violul, acceptând chiar ulterior să se întâlnească cu ea după câteva zile într-un apartament în Craiova iar reclamarea violului având loc după ce a fost dusă la secția de poliție, fiind anunțați părinții săi despre scandalul produs în apartament.

Inculpatul E.D.D. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, arătând că pedepsele aplicate sunt mult prea aspre.

în cadrul dezbaterilor, inculpatul și-a completat motivele de apel solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, întrucât nu a cunoscut vârsta reală a părții vătămate și aceasta a fost de acord să meargă în locuința sa din localitatea Ișalnița și să întrețină raporturi sexuale.

La instanța de apel s-au luat declarații inculpaților, acestea fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. Deși s-a considerat utilă reaudierea martorului Ș.C.M., față de procesele verbale de căutare, instanța a constatat imposibilitatea reaudierii acestora, acesta fiind plecat în Anglia, fără a i se cunoaște domiciliul actual.

S-a efectuat referatul de evaluare de către serviciul de probațiune și pentru inculpații E.D.D. și N.A.N..

Prin decizia penală nr. 206 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații E.D.D., N.A.N. și C.C.I. împotriva sentinței penale nr. 22 din 7 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar, ca nefondate.

A dedus în continuare pentru fiecare dintre cei trei inculpați arestul preventiv începând cu data de 7 martie 2012 la 18 iunie 2012 și a menținut starea de arest preventiv a acestora.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia.

împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații N.A.N. și C.C.I., solicitând, în principal, achitarea întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii (inculpatul N.A.N.), respectiv fapta nu există (inculpata C.C.I.), iar, în subsidiar, reducerea pedepselor și executarea acestora fără privare de libertate.

Inculpații invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 12, 18 și 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385⁶alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (inculpatul N.A.N.), respectiv de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (inculpata C.C.I.).

Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că, în seara zilei de 1 decembrie 2011 inculpatul N.A.N. a săvârșit infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) , cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar inculpata C.C.I. infracțiunile de complicitate la viol prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) și de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), parte vătămată fiind minora B.G., în vârstă de 13 ani.

Din declarațiile inculpaților E.D.D., N.A.N. și C.C.I., coroborate cu plângerea și declarațiile părții vătămate B.G., declarațiile martorului Ș.C.M. și cu actele medico-legale rezultă că actele sexuale dintre partea vătămată și fiecare dintre inculpații E.D.D. și N.A.N. s-au desfășurat fără acordul părții vătămate prin constrângere psihică.

Corect s-a reținut în cauză că voința părții vătămate a fost anihilată de modul în care au acționat cei trei inculpați, la înfrângerea voinței acesteia contribuind și acțiunile inculpatei C.C.I., care a convins-o pe partea vătămată să accepte relațiile sexuale "pentru a scăpa mai repede".

Or, corect s-a apreciat că acordul dat de partea vătămată în aceste condiții nu poate fi considerat un acord liber de consimțire la întreținerea relațiilor sexuale.

în fața instanței de apel, inculpata C.C.I. a declarat că "partea vătămată nu a fost de acord să întrețină relații sexuale".

Deși inculpatul N.A.N. susține că nu a avut intenția de a viola partea vătămată și că nu a avut reprezentarea faptului că actul sexual oral pe care l-a întreținut cu aceasta a avut loc fără consimțământul acesteia, susținerile sale sunt infirmate de partea vătămată.

De asemenea, corect s-a apreciat că deși partea vătămată nu a relatat imediat părinților ce s-a întâmplat, ci după câteva zile, aceasta nu echivalează cu manifestarea acordului acesteia de a întreține relații sexuale cu cei doi inculpați în seara zilei de 1 decembrie 2011.

Referitor la vârsta părții vătămate, susținerile inculpatei C.C.I. că nu a cunoscut vârsta reală a acesteia sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză, inclusiv declarațiile date de aceasta.

Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate, pentru care inculpatul N.A.N. a fost achitat, inculpata C.C.I., aflată pe bancheta din spate a mașinii, lângă partea vătămată, a ținut-o de mâini pe aceasta, împiedicând-o să deschidă portiera pentru a ieși din autoturism, acțiunile sale completându-se cu acțiunile inculpatului E.D.D. pentru lipsirea de libertate a părții vătămate B.G. în seara de 1 decembrie 2011, între orele 21:30 și orele 24:00.

în acest sens, martorul Ș.M.C. a declarat că pe durata drumului până la Ișalnița numai inculpații E.D.D. și C.C.I. au exercitat acțiuni de lipsire de libertate asupra părții vătămate.

în consecință, înalta Curte constată că cererile inculpaților recurenți de achitare nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse.

Un alt motiv de recurs, formulat în subsidiar, de ambii inculpați vizează o nouă individualizare a pedepselor în sensul reducerii acestora și schimbării modalității de executare, fără privare de libertate.

în procesul de individualizare a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume gradul de pericol social al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor, modalitatea și împrejurările comiterii infracțiunilor, dar și persoana inculpaților, circumstanțele personale ale acestora (inculpații nu au antecedente penale, sunt tineri, integrați în societate, provin din familii organizate).

Reține înalta Curte că în cauză nu există împrejurări și date care pot fi reținute ca fiind circumstanțe judiciare atenuante, în condițiile art. 74 C. pen.

Astfel, conduita bună, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce la lipsa antecedentelor penale, iar celelalte aspecte favorabile ale inculpaților (vârsta tânără, integrarea în societate) au fost avute în vedere ca și criterii de individualizare a pedepselor aplicate, în condițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanța de fond orientându-se la pedepse spre minimul special al infracțiunilor reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați.

Recurenții inculpați au avut o atitudine procesuală oscilantă, nerecunoscând săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor și neprezentându-se de bună voie în fața autorităților după săvârșirea faptelor, ceea ce a justificat nereținerea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.

Prin urmare, nu există motive care să justifice admiterea cererilor de reducere a pedepselor și de schimbare a modalității de executare a acestora.

Față de aceste considerente, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, conform dispozitivului.

S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive.

← ICCJ. Decizia nr. 2931/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2694/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2703/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2703/2012. Penal