ICCJ. Decizia nr. 2664/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2664/2012

Dosar nr. 54061/3/2010

Şedinţa publică din 5 septembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Prin sentinţa penală nr. 437/ F din 25 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul disp. art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul K.R.P., domiciliat în Bucureşti, sector 6, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 alin. (2) C. pen. Cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.

S-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 (şapte) ani, în condiţiile disp. art. 86² C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsurii de supraveghere şi obligaţii stabilite în condiţiile disp. art. 86³ alin. (1) şi (3) C. pen.:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă;

e) să desfăşoare o activitate.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile disp. art. 86⁴ C. pen.

În temeiul disp. art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul disp. art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, i-au condamnat pe inculpaţii D.G., domiciliat în Bucureşti, sector 3, S.M., domiciliat în Bucureşti, sector 6, la cate 4 (patru) ani închisoare şi cate 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit b) şi c) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 alin. (2) C. pen. Cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit b) şi c) C. pen. pentru fiecare pedeapsă aplicată inculpaţilor.

S-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate celor doi inculpaţi pe un termen de încercare de cate 6 (şase) ani, în condiţiile disp. art. 86²C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pe durata termenului de încercare, inculpaţii au fost obligaţi să se supună următoarelor măsurii de supraveghere şi obligaţii stabilite în condiţiile disp. art. 86³ alin. (1) şi (3) C. pen.:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

e) să desfăşoare o activitate.

S-a atras atenţia ambilor inculpaţi asupra consecinţelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile disp. art. 86⁴C. pen.

În temeiul disp. art. 71 pct. 5 C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii aplicate ambilor inculpaţii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 254 pct. 3 rap. la art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul K.R.P. suma de 1.000 de lei, iar de la inculpaţii K.R.P., D.G. şi S.M. suma de 1.000 lei.

S-a ridicat măsura instituirii sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa din data de 02 noiembrie 2010 asupra bunurilor inculpaţilor, la data confiscării sumelor menţionate.

În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen. au fost obligat pe inculpaţii la cate 2.800 de lei cheltuieli judiciare statului, în contul Iban - deschis la Trezoreria Sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.

S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 171/ P din data de 09 noiembrie 2010 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii:

- K.R.P. - pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (2) acte materiale).

- D.G. - pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

- S.M. - pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a reţinut în actul de sesizare că, în data de 05 martie 2010, inculpatul K.R.P. împreună cu inculpaţii D.G. şi S.M. au pretins şi au primit de la reprezentanţii SC C.E.I. SRL şi SC R.A. SRL în total suma de 2.000 lei cu scopul de a îndeplini defectuos atribuţiile de serviciu de către cei trei inculpaţi, prin neluarea măsurilor legale în raport de constatarea neregulilor în timpul verificărilor efectuate şi a aplicării unor amenzi în cuantum redus firmelor.

Inculpaţii funcţionau ca şi comisari în cadrul gărzii Financiare - Comisariatul General.

La data de 05 martie 2010 s-au deplasat în localitatea Voluntari, la punctul de lucru al SC C.E.I. SRL din Complexul Comercial S.E.C.P.F., pentru a efectua un control operativ şi inopinat. Această firmă era reprezentată de numita A.T. Cei trei inculpaţi au verificat documentele de înfiinţare şi funcţionare ale societăţii, cele de provenienţă a mărfii, autorizaţiile societăţii, au verificat sumele încasate din vânzări, cele înregistrate în evidenţa contabilă nefiind constatate diferenţe, au inventariat toată marfa.

Inculpatul S.M. i-a spus reprezentantei societăţii că firma nu deţine spaţii diferite pentru comerţul en-gross şi pentru cel en-detail, neregulă ce trebuie sancţionată cu amendă de la 4.000 lei la 20.000 lei.

Comisarii au spus reprezentantei firmei că vor sancţiona societatea pentru această neregulă cu o amendă contravenţională în valoare de 10.000 lei. Procesul verbal a fost completat de inculpatul S.M., pentru suma de 4.000 lei, inculpatul K.R.P. exprimându-şi nemulţumirea cu privire la cuantumul prea mic al amenzii, motiv pentru care a afirmat că va chema a doua zi pe reprezentanta societăţii la sediul Gărzii Financiare pentru a şi continua verificările şi a aplica o nouă sancţiune contravenţională. La sugestia inculpatului K.R.P., A.T. a dat acestuia, sub o coală 1000 lei, să nu mai fie chemată a doua zi la sediul Gărzii Financiare în vederea continuării controlului, bani pe care comisarul K.R.P. i-a luat.

A.T. a împrumutat 550 lei de la H.M.R., administrator al SC O.T. SRL, cu punct de lucru în acelaşi complex comercial. Cei trei comisari K.R.P., D.G. şi S.M. au făcut menţiuni cu privire la controlul efectuat la punctul de lucru al SC C.E.I. SRL în Registrul unic de control la poziţia nr. 4, conform procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 05 martie 2010, SC C.E.I. SRL, a fost sancţionată cu suma de 4.000 lei.

La aceeaşi dată - 05 martie 2010 - cei trei inculpaţi K.R.P., D.G. şi S.M., au efectuat un control la SC R.A. SRL, reprezentanta de R.I. în calitate de administrator şi V.A.M., asociat în cadrul societăţii comerciale. Cei trei inculpaţi au verificat actele firmei, au inventariat, prin sondaj, marfa şi modul de evidenţiere fiscală a sumelor de bani încasate din vânzări la data efectuării controlului.

Inculpaţii au adus la cunoştinţa reprezentanţilor societăţii că societatea va fi amendată cu 20.000 lei pentru neregulile constatate, în sensul depozitarii şi vânzării mărfurilor cu amănuntul şi cu ridicata în acelaşi spaţiu comercial, a faptului că nu există atestat în vederea comercializării băuturilor alcoolice cu ridicata, iar pe bonurile emise de casa de marcat nu erau individualizate produsele vândute. S-a reţinut în actul de sesizare că în final, ca urmare a discuţiilor purtate de reprezentanţii firmei cu inculpaţii, au stabilit să fie aplicată o amendă de 4.000 lei şi 1.000 lei pentru inculpaţi ca mită.

Conform procesului verbal din 05 martie 2010 SC R.A. SRL a fost sancţionată cu avertisment pentru comercializarea en-gross a băuturilor alcoolice fără a deţine atestatul prevăzut de C. fisc. şi cu amendă de 4.000 lei pentru exercitarea activităţii de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul în acelaşi spaţiu. S-a dispus şi oprirea activităţii de comercializare a produselor accizabile, pe termen de o lună şi comercializarea în sistem en-gross a mărfurilor la standul societăţii.

În faza de urmărire penală s-au audiat martorii A.T., A.I., H.M.R., N.V., H.I., V.A.M., s-au audiat inculpaţii K.R.P., D.G. şi S.M., s-au depus înscrisuri, s-au întocmit procese verbale de cercetare la faţa locului, s-au efectuat planşe foto, procese verbale de aducere la cunoştinţă a sechestrului.

În faza cercetării judecătoreşti s-au audiat inculpaţii K.R.P., D.G. şi S.M., s-au audiat martorii A.T., H.I., H.M.R., R.I., V.A.M., N.V., s-au depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere de către inculpaţii D.G., K.R.P., S.M. şi de către reprezentantul Ministerului Public sentinţa penală nr. 253 din 2 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, sectia I-a penală.

Din analiza materialului probator a rezultat situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare instanţei, cu următoarele precizări:

Din probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti a rezultat existenţa infracţiunilor în calificarea dată de rechizitoriu şi săvârşirea acestora de către inculpaţi. La data de 05 martie 2010, cei trei inculpaţi K.R.P., D.G. şi S.M., au efectuat un control la punctul de lucru al SC C.E.I. SRL din complexul comercial „S.E.C.P.F.", firma reprezentată de martora A.T. Martora, în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească relatează modalitatea în care inculpatul K.R.P. a procedat pentru a obţine de la această sumă de bani cu titlu de mită în modalitatea pretinderii. Cuantumul amenzii aplicată de inculpaţi a fost de 4.000 lei, suma achitată de martoră pe loc, pentru care s-a încheiat proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din data de 05 martie 2010 şi interzicerea comercializării în sistem en-gross a mărfurilor din standul nr. 290. Pentru această sumă s-a emis chitanţa din 05 martie 2010.

Martora a mai declarat că inculpatul K.R.P. a apreciat că suma aplicată cu titlu de amendă este prea mică, motiv pentru care martora trebuia să se prezinte a doua zi la sediul Gărzii Financiare pentru continuarea verificărilor şi aplicarea unei noi sancţiuni contravenţionale. Această precizare a inculpatului a fost făcută pentru a o determina pe martora să accepte cererea acestuia de a i se oferi cu titlu de mită, suma pretinsă de acesta, de 1.000 lei.

În declaraţii martora arată cum s-a desfăşurat acest proces de mituire şi faptul că pentru suma de 550 lei, în completarea sumei de 450 lei pe care o avea, s-a împrumutat de la martorul H.M.R., administrator al SC O.T. SRL, cu punct de lucru în apropierea standului martorei. Declaraţia martorei se coroborează cu declaraţia martorului H.M.R., care arată că a împrumutat-o cu suma de 550 lei în jurul orelor 12,00, în ziua efectuării controlului, iar în jurul orelor 16,00 banii i-au fost restituiţi. Suma de bani în cuantum de 4.000 lei, împrumutată de la martorul H.I. reprezintă cuantumul amenzii aplicate, controlul s-a efectuat pe parcursul a 2-3 ore, suma de bani de 550 lei a fost împrumutată de la martorul H.M.R. în jurul orelor 12,00, după achitarea amenzii, împrejurări de fapt care în ordinea derulării lor vin în sprijinul susţinerii acuzării şi convingerii instanţei că ultima sumă împrumutată de 550 lei a fost pentru a întregi suma deţinută de martora de 450 lei şi a obţine în final cei 1.000 lei daţi inculpatului K.R.P. cu titlu de mită, la pretinderea acestuia.

În aceeaşi zi, inculpaţii au efectuat control la SC R.A. SRL reprezentată de martorul R.I., având ca asociat pe V.A.M. Inculpaţii au adus la cunoştinţa reprezentanţilor că au constatat nereguli pentru care societatea va fi amendată cu suma de 20.000 lei.

Conform procesului verbal din 05 martie 2010 societatea a fost sancţionată cu 4.000 lei amendă şi cu „avertisment „pentru comercializarea „en-gross" a băuturilor alcoolice.

Din declaraţia martorilor R.I. şi V.A.M. a rezultat că, în prezenţa celor trei comisari, dând curs propunerii acestora, a fost înmânată în plus suma de 1.000 lei, cu titlu de mită, pentru ca să fie aplicată o amendă mai mică, respectiv de 4.000 lei şi nu de 20.000 lei. Ambii martori arată în declaraţii că, din discuţiile purtate şi din gestica inculpaţilor au înţeles că pentru a primi o amendă mai mică, trebuie să dea „ceva" în plus peste amendă, adică 1.000 lei, sumă pe care inculpaţii au acceptat-o după ce au numărat banii.

Declaraţiile martorului R.I. date în faza de urmărire penală s-au coroborat cu declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, sub jurământ, din care rezultă că cei trei inculpaţi i-au pretins o sumă de bani „peste" amendă.

Declaraţiile martorilor R.I. şi V.A.M. s-au coroborat cu declaraţia martorilor H.I., H.M.R., N.V., care arată că în complex se vorbeşte că se obişnuieşte, când vin controalele, să se dea „şpagă", iar martora A.T. arată că de la martora V.A. ştie că aceasta a dat aceeaşi sumă de bani drept mită inculpaţilor cu ocazia controlului efectuat de aceştia în aceeaşi zi la standul ei.

Declaraţiile inculpatului au avut valoare probantă condiţionată de existenţa altor probe care să confirme veridicitatea lor. În cauză, declaraţiile inculpaţilor au fost singulare, nu au fost susţinute de nici un element probator. Nimeni nu s-ar recunoaşte vinovat, ştiind că poate fi condamnat. Cu privire la declaraţiile martorilor, instanţa a stabilit valoarea probantă a acestora potrivit regulii generale a liberei aprecieri a probelor, în aprecierea sincerităţii acestora având în vedere ca nu au fost influenţaţi în declaraţiile lor şi că nu au avut un interes nelegitim în soluţionarea cauzei prin avantaje de condamnare sau achitare a inculpaţilor.

Pentru aceste considerente, fiind evidentă existenta infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi săvârşirea acestora de către inculpaţi, tribunalul a procedat la condamnarea acestora la pedepse privative de libertate, al căror cuantum să dea o eficienta disp.art. 52 C. pen.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev.de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, dar şi de persoana inculpaţilor care, după cum urmează:

- D.G. - din înscrisurile depuse la dosar rezultă că are o înaltă pregătire profesională, respectă regulile de deontologie profesională, are o înaltă moralitate;

- K.R.P. - este apreciat de colectivul din care face parte este bine pregătit profesional;

- S.M. - are performanţe profesionale, respectă regulile de deontologie profesională, are o înaltă moralitate, toţi trei inculpaţi au familii organizate, nu au antecedente penale, împrejurări care îndrituiesc tribunalul să aprecieze că rolul educativ şi coercitiv al pedepselor poate fi atins şi fără privare de libertate, prin suspendarea exercitării pedepselor sub supraveghere (art. 86¹ C. pen.) - Aceasta este un mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii, ce are ca efect lăsarea în libertate a inculpatului, pe o perioadă de timp, denumită termen de încercare (art. 86² C. pen.).

Inculpaţii K.R.P., D.G. şi S.M. vor fi supuşi unor măsuri de supraveghere şi li se vor impune respectarea unor obligaţii stabilite în condiţiile disp.art. 86³alin. (1) şi (3) C. pen.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii K.R.P., D.G. şi S.M.

Parchetul a criticat sentinţa penală nr. 437 din 25 mai 2011 sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei în condiţiile în care infracţiunile reţinute în sarcina celor trei inculpaţi sunt grave şi vizează fapte de corupţie.

A doua critică a vizat nelegalitatea instanţei sub aspectul nepronunţării instanţei asupra unei cereri formulate de procuror, în şedinţa publică privind adoptarea măsurii de a nu părăsi ţara.

Inculpatul K.R.P. a solicitat respingerea apelului declarat de Parchet iar în ce priveşte apelul său solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen. având în vedere că din ansamblul probator nu rezultă vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

Inculpatul D.G. a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Inculpatul-apelant arată că prima instanţă a făcut o analiză simplistă cu privire la vinovăţia sa.

Inculpatul S.M. a solicitar de asemenea achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Acesta susţine că la dosar nu există nici o probă directă care să-l incrimineze pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

Curtea luând spre examinare sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Bucureşti sub aspectul motivelor de apel invocate cât şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 371 alin. (1) C. proc. pen. a constatat că prima instanţă a stabilit bine situaţia de fapt şi a reţinut vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. în condiţiile dispoziţiilor art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi pentru care au fost condamnaţi la câte 4 ani închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹C. pen.

Critica formulată de parchet în sensul că s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei precum şi a modalităţii de executarea pedepsei este nefondată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. la individualizarea pedepsei trebuie să se ţină seama între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Evident că astfel de fapte de corupţie prezintă un grad de pericol social ridicat în limitele de pedeapsă reţinute la art. 254 C. pen. sunt de la 3 la 15 ani închisoare, ori, din actele de la dosar rezultă că inculpaţii nu au antecedente penale, au desfăşurat o activitate profesională onorabilă, au avut un comportament apreciat ca fiind corect anterior şi după săvârşirea faptei. Aceste aspecte ne îndreptăţesc să apreciem că aplicarea pedepselor de câte 4 ani şi executarea acestora sub supraveghere sunt în măsură să asigure corecţia socială a inculpaţilor şi prevenirea săvârşirii altei infracţiuni. În opinia noastră, faţă de modalitatea săvârşirii infracţiunii cât şi persoana fiecărui inculpat, aplicarea unei pedepse privative de libertate ar fi fost mult prea represivă şi că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. nu şi-ar fi atins scopul.

Considerăm că alegerea făcută de instanţa fondului privind executarea pedepsei în condiţiile dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. respectiv sub supraveghere a fost destul de restrictivă astfel că nu se impune aplicarea unei măsuri a obligării de a nu părăsi ţara.

Cei trei inculpaţi au cerut achitarea în condiţiile dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen., adică fapta nu există.

Or, din actele şi probele de la dosar în special declaraţia martorei denunţătoare A.T. a rezultat că ştie de la martora V.A.M. că aceasta a dat drept mită inculpaţilor cu ocazia controlului efectuat de aceştia în aceeaşi zi. Şi mai mult decât atât o serie de martori au arătat că „se chibzuiesc când vin controalele să se dea şpagă”.

S-a apreciat că această cerere de achitare a inculpaţilor a fost făcută pro cauza şi urmează a fi înlăturată, aceasta fiind combătută de probele administrate în cauză.

Faţă de aceste împrejurării apelurile inculpaţilor au fost nefondate şi s-au respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 379¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

S-a admis cererea parchetului privind respingerea ca nefondată a cererii de obligare a inculpaţilor de a nu părăsi ţara conform dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 320/ A din data de 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. împotriva sentinţei penale nr. 437 din 25 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 437 din data de 25 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală, şi rejudecând în fond:

S-au respins, ca nefondate cererile inculpaţilor K.R.P., D.G. şi S.M. de luare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara.

S-au respins, ca nefondate apelurile formulate de cei trei inculpaţi.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Au fost obligaţi fiecare inculpat în parte la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii K.R.P., D.G. şi S.M.

În recursul declarat de procuror, decizia atacată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu privire la modalitatea de executare a pedepselor principale aplicate inculpaţilor şi cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor complementare, susţinând recursul astfel cum a fost depus şi în scris.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat aspecte de nelegalitate, arătând că acestea nu sunt motive suplimentare, arătând că au fost invocate dispoziţiile art. 86¹ lit. a) C. pen., potrivit cărora inculpaţii urmau să se prezinte la serviciul de probaţiune, deşi în textul de lege se prevede altceva. S-a mai arătat că sub acest aspect prin ambele hotărâri s-a făcut o greşită aplicare a legii, cei trei inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de luare de mită în calitate de comisari ai Gării Financiare. S-a mai susţinut că urmărirea penală a fost confirmată de cercetarea judecătorească, soluţia de condamnare este legală însă modalitatea de executare a pedepsei nu este temeinică şi nu corespunde dispoziţiilor art. 52 C. pen. S-a mai indicat că în ciuda probelor evidente inculpaţii au negat constant săvârşirea faptelor deşi acestea au fost pe deplin dovedite şi cu toate acestea ţinând cont de circumstanţele personale ale inculpaţilor rezultate din actele dosarului inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate într-o altă cauză pentru fapte similare. S-a mai arătat că, chiar conduita personală a inculpaţilor este relevată de probe, respectiv inculpaţii au o anumită pregătire profesională şi s-au preocupat de perfecţionarea pregătirii profesionale însă aceasta era o condiţie sinequanon pentru ocuparea acelor funcţii.

Faţă de aceste susţineri a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

În recursul declarat de inculpatul S.M., decizia recurată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., arătând că în cauză s-a produs o gravă eroare de fapt, solicită a fi avut în vedere faptul că nu există probe directe, că declaraţiile martorilor V. şi R. sunt neconcludente fiind contradictorii, solicitând înlăturarea declaraţiilor acestora, aplicarea principiului în dubio pro reo, arătând că zvonul nu este mijloc de probă, nu există nicio probă certă şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului.

În recursul promovat de inculpatul D.G., a fost criticată decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 şi 17² C. proc. pen. şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, întrucât nu este motivată, dispozitivul nu se înţelege şi faţă de această susţinere a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la instanţa de apel, arătând că nu se regăsesc limitele admiterii în ciclul procesual anterior, menţionând că soluţia nu este motivată în fapt şi în drept. S-a menţionat că în considerentele deciziei nu se regăseşte nicio explicaţie cu privire la criticile formulate ci se expune situaţia de fapt preluată din actul de sesizare.

Cu privire la a doua critică a arătat că ambele instanţe au făcut o greşită sesizare a parchetului, şi a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului, arătând că parchetul a aplicat acea cauză de nepedepsire pentru mituitor, apreciind că se impune aplicarea principiului în dubio pro reo, întrucât în cauză nu există probe directe decât declaraţia martorului R.I., declaraţie ce trebuie înlăturată, întrucât a fost dată sub imperiul subiectivismului, a mai arătat că există numeroase contradicţii în declaraţiile martorilor, martorul Voicu a fost de faţă, iar ulterior a declarat că nu a fost de faţă la darea acelei sume de bani. S-a mai arătat că există la dosar procesul verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale în cuantum de 2.000 lei şi suspendarea activităţii societăţii, sancţiuni extrem de dure, iar dacă ar fi fost vorba de luare de mită nu s-ar aplica asemenea sancţiuni de o gravitate extremă, astfel că a apreciat că nu sunt probe certe care să justifice condamnarea inculpaţilor, aceştia şi-au exercitat atribuţiile de serviciu conform legii.

În subsidiar, s-a solicitat menţinerea soluţiei de condamnare atât cu privire la cuantum cât şi cu privire la modalitatea de executare şi respingerea ca nefondat a recursului parchetului.

În recursul ce a fost declarat de inculpatul K.R.P., decizia atacată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului.

S-a arătat că nu există nici un filtru al instanţei, există numeroase dubii care profită inculpatului, arătând că prin condamnarea inculpatului nu se luptă împotriva corupţiei ci se întăreşte corupţia, arătând că în acel complex comercial s-a întărit convingerea că cei de acolo au protecţie, întrucât nu s-au mai efectuat controale. S-a mai arătat că din declaraţiile celor doi aşa zişi martori, deşi aceia nu au făcut nici un denunţ, martora A. avea cunoştinţe juridice, menţionând că declaraţiile le-au fost sugerate. S-a menţionat că martorul R. a dat acea declaraţie după cum a dorit parchetul, astfel că în luna octombrie a dat mai multe amănunte deşi anterior a arătat că nu cunoaşte detalii, solicitând înlăturarea acestor declaraţii.

A. Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată, în raport de motivele de critică sus expuse şi de cazurile de casare deja indicate în recursurile declarate de procuror şi de cei trei inculpaţi nominalizaţi, Înalta Curte are în vedere cu prioritate că recursul declarat de inculpatul K.R.P. se priveşte ca tardiv şi va fi respins, în consecinţă, în baza disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.

Aceasta, întrucât, cu titlu de premiză, Înalta Curte reţine că acest inculpat recurent a fost prezent personal la dezbaterile în faţa instanţei de apel la termenul de judecată din 14 octombrie 2011 şi, în consecinţă, prin conformare la disp art. 385³alin. (1) combinat cu disp. art. 363 alin. (3) teza I C. proc. pen., termenul de declarare a recursului era de 10 zile şi curgea de la pronunţarea deciziei atacate la data de 28 octombrie 2011.

Or, din examinarea declaraţiei de recurs a inculpatului K.R.P., (fila 3 dosar recurs Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) rezultă că aceasta a fost primită şi înregistrată la data de 10 noiembrie 2011 la instanţa de apel ce a pronunţat decizia recurată, fiind trimisă cu scrisoare poştală priori-post, ce are ca dată înscrisă pe plicul de corespondenţă (fila 5 recurs dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) data de 10 noiembrie 2011, precum şi chestiunea că pe confirmarea de primire apare data de 7 noiembrie 2011.

Faţă de contradicţia manifestă, relativă la cele două date ultim indicate s-a solicitat un punct de vedere scris autorizat al C.N.P.R.; aceasta prin adresa din 2012 a D.E.P. - D.C.C.R.I.L. (fila 109 recurs dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) comunicând faptul că cercetările efectuate au stabilit următoarele:

„Trimiterea menţionată mai sus a fost prezentată la ghişeul Punctului Poşta Rapidă Bucureşti în data de 10 noiembrie 2011, ora 12:18 şi a fost predată în data de 10 noiembrie 2011, ora 13:30 la registratura Curţii de Apel Bucureşti.

Data de prezentare a trimiterii (respectiv 7 noiembrie 2011) menţionată pe confirmarea de primire nu a fost înscrisă de salariatul poştal care a primit trimiterea de la expeditor.

Împotriva salariatului poştal vinovat de necompletarea datelor de prezentare a trimiterii, pe confirmarea de primire, au fost dispuse măsuri în consecinţă”.

Rezultă astfel fără dubiu că scrisoarea trimisă priori-post cu declaraţia de recurs a fost expediată instanţei de apel la data de 10 noiembrie 2011; iar pe de altă parte că termenul de recurs se epuiza la data de 8 noiembrie 2011; ceea ce determină pe calea unui silogism logico - juridic şi formal concluzia incidenţei sancţiunii tardivităţii pentru recursul promovat de inculpatul K.R.P.

B. Examinând recursurile declarate de procuror şi inculpaţii D.G. şi S.M., Înalta Curte are în vedere cu prioritate, critica expusă de primul recurent inculpat D.G. întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 teza I C. proc. pen., la care s-au raliat şi corecurenţii inculpaţi K.R.P. şi S.M. prin care se pretinde că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia dată.

Cu această proiecţie, Înalta Curte are în vedere că într-adevăr toţi cei trei inculpaţi au solicitat prin apelurile proprii promovate achitarea în conformitate cu disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită imputate în sarcina lor.

Aceste susţineri subsumate aceleiaşi critici unică şi esenţială sunt expuse pe larg în practicaua încheierii de şedinţă de la 14 octombrie 2011, când au avut loc dezbaterile în faţa instanţei de apel.

Pe de altă parte, judecătorul redactor al deciziei atacate în punctul de expunere a aceleiaşi critici a celor trei recurenţi inculpaţi din considerentele deciziei recurate, motivează doar că „din actele şi probele de la dosar în special declaraţia martorei denunţătoare A.T. rezultă că ştie de la martora V.A.M. că aceasta a dat drept mită inculpaţilor cu ocazia controlului efectuat de aceştia în aceeaşi zi. Şi mai mult decât atât o serie de martori arată că se chibzuiesc când vin controalele să se dea şpagă”.

Cele reproduse anterior din decizia recurată relevă în mod categoric că instanţa de apel nu s-a conformat la obligaţia de motivare, cu privire la situaţia de fapt imputată celor trei inculpaţi şi mai ales la descrierea şi analiza pertinentă care să convingă un observator neutru că cei trei inculpaţi sunt vinovaţi pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită reţinută în sarcina acestora.

Această volatilă trimitere la declaraţiile martorelor A.T. şi V.A.M. continuată de indicaţia şi mai imprecisă în planul logicii generale şi juridice că mai există „o serie de martori”, care ar cunoaşte despre aceleaşi fapte imputate celor trei inculpaţi, fără a fi nominalizaţi aceşti martori şi analizate depoziţiile lor, generează aceeaşi concluzie necesară a incidenţei cazului de casare deja arătat, datorat aspectului esenţial că instanţa de apel nu s-a conformat şi disp. art. 371 alin. (1) C. proc. pen., care prevăd ca principiu fundamental pentru judecata în faţa instanţei de prim control judiciar că este „obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept”.

Or, rezultând fără dubiu că instanţa de apel nu numai că nu a examinat cauza sub toate aspectele, dar nici măcar nu a răspuns motivat la cererile şi criticile formulate de cei trei inculpaţi prin care tindeau la achitarea lor pe considerentul pretinderii inexistenţei faptelor imputate, urmează ca Înalta Curte să privească ca fondate totalitatea recursurilor formulate în cauză, de procuror şi de inculpaţii D.G. şi S.M., iar prin conformare la disp. art. 385⁷ alin. (1) combinat cu art. 373 C. proc. pen. să extindă efectele recursurilor declarate de aceşti inculpaţi şi faţă de recurentul inculpat K.R.P. (pentru care s-a arătat la punctul A. din prezenta analiză că acest recurs este tardiv declarat).

Aşa fiind, reţinând incidenţa în cauză a cazului de casare prev. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de procuror şi de cei trei inculpaţi susmenţionaţi la aceeaşi instanţă de apel, Curtea de Apel Bucureşti, în baza disp. art. 385¹⁵pct. 2 lit. c) teza a III-a C. proc. pen.; când instanţa de apel, prin conformare la efectul devolutiv total în fapt şi în drept prev. de art. 371 alin. (1) C. proc. pen., va proceda la prezentarea şi analiza riguroasă din punct de vedere juridic şi logico - formal a probelor ce poartă asupra existenţei faptelor infracţionale imputate şi din care rezultă fără dubiu vinovăţia celor trei inculpaţi, va răspunde la totalitatea cererilor, excepţiilor şi criticilor ridicate de aceştia (inclusiv cu privire la criticile dezvoltate prin recursurile promovate de aceeaşi trei inculpaţi), iar în esenţă, va administra sau doar va analiza şi interpreta orice alte probe prin care să se atingă scopul procesului penal pornit împotriva celor trei inculpaţi recurenţi aşa cum este definit prin disp. art. 1 alin. (1)C. proc. pen. şi pentru aflarea deplinului adevăr judiciar în cauză.

Urmează a se constata că inculpaţii K.R.P. şi D.G. sunt arestaţi în altă cauză.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului de faţă să rămână în sarcina statului, iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea celor aleşi se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul K.R.P. împotriva Deciziei penale nr. 320/ A din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii D.G. şi S.M. şi extinde efectele recursurilor declarate de aceşti inculpaţi şi faţă de inculpatul K.R.P., împotriva aceleiaşi decizii penale.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii D.G., S.M. şi K.R.P., aceleiaşi instanţe, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.

Constată că inculpaţii K.R.P. şi D.G. sunt arestaţi în altă cauză.

Onorariile parţiale în sumă de câte 150 lei cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii D.G., S.M. şi K.R.P., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2662/2012. Penal. Lipsirea de libertate în...		ICCJ. Decizia nr. 2665/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2650/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2655/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2661/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2662/2012. Penal. Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2665/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2667/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2668/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs