ICCJ. Decizia nr. 2668/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2668/2012

Dosar nr. 2194/122/2010

Şedinţa publică din 05 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 261 din 08 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis in judecata inculpatul A.I. - astfel:

a)- dintr-o infracţiune de evaziune fiscală infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracţiuni de evaziune fiscală: una prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi alta prev. de art. 9 alin (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005;

b)- din infracţiunea prev. de art. 23 lit. b) si c) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002;

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.I. la o pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a ll-a) lit. b) şi lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale, pe o durata de 3 (trei) ani.

În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat pe acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a ll-a) lit. b) şi lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale pe o durata de 3 (trei) ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 14 si 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. a fost obligat inculpatul A.I. la plata sumei de 6.984.318 lei, in favoarea părţii civile M.F.P. - A.N.A.F. - Garda Financiară Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile.

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţa procurorului din 02 iulie 2010 prin care s-a dispus indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A.I. şi procesul-verbal din 05 iunie 2010 de aplicare a sechestrului prin care s-a procedat la indisponibilizarea şi declararea ca sechestrate a unor bunuri aparţinând inculpatului A.I. şi soţiei sale A.Ş.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea tuturor actelor false existente la dosarul cauzei (borderourile de achiziţie cu nume de persoane, serii şi număr carte de identitate care nu existau în realitate sau cu serie şi numere de cărţi de identitate care aparţineau altor persoane decât cele menţionate şi pe care inculpatul a semnat că a ridicat bani în locul în care ar fi trebuit să semneze persoanele menţionate).

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, la plata a sumei de 5.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că SC R. SRL este înregistrată la O.N.R.C. Giurgiu în 2006 are codul unic de înregistrare, atribuit la data de 24 ianuarie 2006, iar sediul social declarat în comuna Singureni, judeţul Giurgiu. Societatea are ca principal obiect de activitate, potrivit Certificatului de înregistrare, comerţul cu ridicata al deşeurilor şi resturilor cod C.A.E.N. Potrivit datelor înscrise la O.N.C., SC R. SRL este reprezentată de numita A.Ş., care are atât calitatea de asociat unic cât şi pe aceea de administrator al societăţii. în fapt, de conducerea societăţii s-a ocupat inculpatul A.I., soţul numitei A.Ş., deoarece aceasta din urmă nu ştie să citească şi să scrie în limba română.Astfel, se ocupa atât de identificarea furnizorilor de deşeuri şi resturi cât şi a beneficiarilor de astfel de materiale, tot inculpatul fiind cel care se ocupa de livrarea mărfurilor, de încasarea sumelor de bani de la beneficiar, precum şi de plata furnizorilor.

În acest sens, inculpatul fost împuternicit de soţia sa A.Ş., pentru a efectua operaţiuni bancare, depuneri şi ridicări de sume de bani din/în conturile pe care societatea le deţinea la SC B. SA, SC R.B. SA, SC P.B. SA, bănci la care inculpatul avea specimen de semnătură.în cursul lunilor august - septembrie 2009, Garda Financiară - Comisariatul General a efectuat mai multe controale la SC R. SRL. având obiect stabilirea obligaţiilor fiscale ale societăţii, verificări ce au vizat perioada 2006 - iunie 2009. în urma acestor verificări, organele de control au estimat că această societate, prin reprezentanţii săi, au cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 6.875.809 lei, din care T.V.A. 3.732.571 lei, iar impozit pe profit în sumă de 3.143.238 lei.

În vederea stabilirii obligaţiilor fiscale pe care societatea le datora bugetului de stat s-au solicitat D.G.F.P. Giurgiu raportările periodice privind impozitele şi taxele. Din analiza acestor înscrisuri a rezultat că societatea a depus raportările la organele fiscale teritoriale pe toată durata cât a funcţionat. Astfel, inculpatul A.I. a depus declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat, deconturile de T.V.A. pentru perioada martie 2006 - iunie 2009, declaraţia privind impozitul pe profit aferent anilor 2007, 2008, 2009, precum şi declaraţiile informative privind livrările, prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional aferent anilor 2007, 2008 şi 2009. De asemenea, inculpatul a depus la organele fiscale bilanţul contabil 2006, 2007), bilanţul contabil prezentat la data de 31 decembrie 2008, rapoarte semestriale 2007, 2008), iar începând cu data de 27 ianuarie 2010 SC R. SRL a fost declarată inactivă.Cu privire la T.V.A., în Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dispus în cauză şi realizat de specialişti din cadrul D.N.A. (filele 31-131 Vol. l-bis) s-a evidenţiat faptul că în deconturile de T.V.A., SC R. SRL a declarat în marea majoritate a cazurilor un T.V.A. deductibil egal cu cel colectat, fără a fi corelat cu sumele din balanţele de verificare, acelea care au mai putut fi puse la dispoziţie de organele fiscale, ce însoţeau dările de seamă semestrială şi bilanţurile contabile. Cu titlu de exemplu se menţionează că în luna decembrie 2006, în balanţa de verificare, T.V.A. deductibil este de 121.574,47 lei, T.V.A. colectat 121.674,47 lei, iar în decontul de T.V.A. nr. 180 din 25 ianuarie 2007, aferent lunii decembrie 2006 T.V.A. deductibil este de 97.945 lei, iar T.V.A. colectată 97.945 lei.

Pornindu-se şi de la această împrejurare care trezea suspiciuni în legătură cu adevărata activitate a SC R. SRL s-a solicitat rulajele conturilor deţinute de societate la SC B. SA, SC P.B. SA şi SC R.B. SA. S-a procedat în această modalitate, deoarece, la momentul controlului, societatea mai sus-amintită nu mai deţinea documentele contabile, pe care le predase odată cu cesionarea părţilor sociale.

Din analiza extraselor de cont puse la dispoziţie de unităţile bancare mai sus amintite, a deconturilor de T.V.A. depuse la organele fiscale de SC R. SRL rezultat că există diferenţe între sumele încasate de inculpatul A.I. prin cele trei bănci, ce reprezintă contravaloarea mărfurilor comercializate, şi sumele declarate de acestea la organele fiscale teritoriale conform deconturilor de T.V.A..Potrivit deconturilor de T.V.A. depuse în perioada 25 aprilie 2006 -7 07 2009, baza de impozitare declarată a fost de 28.993.703 lei, iar T.V.A. colectată de 2.580.128 lei (în total 31.563.831 lei).Pe de altă parte din analiza extraselor de cont puse la dispoziţie de unităţile bancare a rezultat că în perioada 13 martie 2006 - 31 decembrie 2009, SC R. SRL prin inculpatul A.I. a încasat suma totală de 55.462.676, inclusiv T.V.A., din vânzările mărfurilor către diverşi beneficiari.

Astfel, în perioada 13 martie - 31 decembrie 2006 prin contul pe care SC R. SRL îl deţinea la R. Bank, a încasat suma de 13.614.324 lei incluzând aici şi T.V.A.

În perioada 01 ianuarie - 31 decembrie 2007 S.C Raifal S.R.L. a încasat prin contul deschis la SC R.B. SA de la diverşi beneficiari suma totală de 9.955.166 lei, incluzând şi T.V.A.-ul.

În perioada 01 ianuarie - 31 decembrie 2008 SC R. SRL a încasat în total sumaj 12.566.714 lei, inclusiv T.V.A.

În perioada 21 august - 01 noiembrie 2006 SC R. SRL a încasat prin contul deschis la SC B. SA suma totală de 1.411.650 lei, de la societăţile SC G. SRL şi SC G. SRL.

În perioada aprilie - decembrie 2007 SC R. SRL a încasat în contul bancar deţinut la SC B. SA suma de 3.272.650.182 lei de la SC E.G. SRL, A.E. SRL şi SC B. S.R.L, fără factură.

În perioada 01 ianuarie - 01 iunie 2008 SC R. SRL. a încasat în contul bancar deţinut la S.C. Bancpost S.A. suma de 910.516 lei, inclusiv T.V.A. de SC A.E. S.R.L. şi SC B. SRL.

În perioada 78 iunie - 01 august 2009 SC R. SRL a încasat în contul bancar deţinut la S.C. B. S.A. suma de 1.966.476 lei, astfel în luna iunie 2009 a încasat suma de 955.255,54 lei, iar în luna iulie 2009 a încasat suma de 1.011.220,26 lei.

În perioada anului 2008, respectiv în luna martie 2008 SC R. SRL a încasat prin contul deschis la SC P.B. SA, suma totală de 349.662 lei, fiind emisă o singură factură de către SC L. SRL.

În toate situaţiile societăţile beneficiare a deşeurilor livrate de către SC R. SRL, au achitat preţul produselor cu ordin de plată.

S-a mai stabilit că, în anul 2006, SC R. SRL prin inculpatul A.I. nu a evidenţiat în contabilitate venituri în sumă de 8.307.918 lei inclusiv T.V.A., în anul 2007 venituri în sumă de 2.229.910 inclusiv T.V.A., în anul 2008 venituri în sumă de 309.787 lei inclusiv T.V.A., iar în anul 2009 venituri în sumă de .235.447 lei inclusiv T.V.A.

S-a arătat că, activitatea infracţională a inculpatului A.I. este mai evidentă câtă vreme pentru anii în discuţie s-a făcut dovada că veniturile societăţii au fost mai mari pe de o parte, iar pe de altă parte există veniturile declarate la F.S.

Potrivit documentelor depuse de SC R. SRL la F.S. Giurgiu în perioada 25 aprilie 2006 - 27 iulie 2009 baza de impozitare declarată a fost de 28.993.703 lei din care, în anul 2006 - 4.318.520.550 lei, în anul 2007 9.965.546 lei, în anul 2008 12.699.281 lei, iar în anul 2009 suma de 2.009.926 lei.

În urma analizării extraselor de cont, s-a constatat că inculpatul A.I. nu a evidenţiat în contabilitate în perioada 2006 - 2009 suma de 23.898.845 lei din totalul de 55.462.676 venituri obţinute de societate, fapt ce a avut drept consecinţă neplata către bugetul statului a obligaţiilor fiscale în sumă de 6.984.318 lei, reprezentând impozitul pe profit şi T.V.A.

S-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului a vizat neevidenţierea în actele contabile ale SC Raifal S R.L. sau în alte documente legale, în parte a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.Din analiza rulajelor de cont mai rezultă că, pe lângă faptul că nu au fost evidenţiate în contabilitatea societăţii documentele de livrare a mărfii, pentru o altă cantitate de marfă inculpatul nu a emis facturi fiscale.Pe lângă activitatea infracţională menţionată şi care se circumscrie infracţiunii de evaziune fiscală, inculpatul A.I. a întreprins acţiuni menite să ascundă adevărata natură a provenienţei banilor, în sensul că aceştia provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Pe timpul cercetărilor s-a stabilit că, în perioada 2006 - 2009, inculpatul A.I. în baza împuternicirilor primite de la soţia acestuia, numita A.Ş. a retras sume de bani din conturile SC R. SRL pe care aceasta le deţinea la SC B. SA, SC R.B. SA, SC P.B. SA. Astfel, în cursul anului 2006, inculpatul a retras din contul aparţinând SC R. SRL, deschis la R. Bank Agenţia Berceni suma de 13.542.877,94 lei.

În cursul anului 2007 din aceeaşi bancă şi acelaşi cont inculpatul a retras suma de 9.900.753,59 lei, iar în anii 2008 şi 2009 a retras sumele de 12.589.986,92 lei, respectiv 11.200.139,00 lei.

Din contul deschis de SC R. SRL. la SC B. SA, Agenţia Măgurele, în cursul anului 2006, inculpatul a retras suma de 1.315.690,00 lei.

În cursul anului 2007 din aceeaşi bancă şi acelaşi cont inculpatul retras suma de 3.252.300.000 lei, iar în anii 2008 şi 2009 a retras sumele de 905.600,00 lei, respectiv 1.956.350,00 lei. În ceea ce priveşte retragerile de sume de bani din contul deschis de SC R. SRL la SC P.B. SA, Agenţia - U.S., se menţionează faptul că în acest cont a existat activitate doar în luna martie 2008, respectiv 10 - 28 martie 2008, perioadă în care inculpatul A.I. a retras suma de 320.818 lei.

Pentru a justifica retragerea sumelor de bani intrate în conturile SC R. SRL de la SC B. SA, SC R.B. SA, SC P.B. SA provenite din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, inculpatul A.I. a întocmit în fals borderouri de achiziţie, în care a consemnat în mod neadevărat că a achiziţionat deşeuri de la persoane fizice cărora Ie-a achitat diferite sume de bani corespunzătoare cantităţilor predate.

Pe de o parte elementele de fals consemnate de inculpatul în borderourile de achiziţii sunt în legătură cu sumele de bani plătite şi cantităţile de deşeuri.

Pe de altă parte elementele de fals privesc şi datele referitoare la persoanele fizice menţionate în aceste borderouri, la serii şi numărul de cărţi de identitate din dreptul acestor nume. Cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului s-a stabilit că, faptele inculpatului A.I. de a nu evidenţia în contabilitate, în parte, în perioada 2006 - 2009, operaţiunile comerciale efectuate prin SC R. SRL şi a veniturilor realizate de această societate în sumă de 23.898.845 lei modalitate în care s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către stat în sumă de 6.984.318 lei echivalentul a 1.838.938 euro, din care 3.168.536 lei reprezentând impozitul pe profit, iar 3.815.782 lei reprezentând T.V.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.De asemenea, fapta de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare fiscal prin declaraţiile fictive referitoare la sediul principal al societăţii, în sensul că în documentele oficiale a declarat sediul social SC R. SRL în comuna Singureni, judeţul Giurgiu, iar în realitate nu a desfăşurat niciodată activitate în acest punct, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii evaziune fiscală în formele prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. f) din legea nr. 1/2005. Faptele de evaziune fiscală săvârşite de inculpatului A.I. întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de evaziune fiscală: una prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi alta prev. de art. 9 alin (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 şi, nu doar o infracţiune de evaziune fiscală prev. art. 9 alin. (1) lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cum s-a reţinut prin rechizitoriu.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, între altele, următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

Potrivit alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 241/2005 dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro,

În echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani

În ceea ce priveşte forma de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 latura obiectivă constă în fapta de a nu evidenţia în întregime sau în parte în acte contabile ori în alte documente a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate având drept urmare neplata obligaţiilor fiscale.

În context, prin a nu evidenţia în acte contabile în tot sau în parte veniturile realizate sau operaţiunile comerciale va trebui să înţelegem după caz:

- a nu înregistra anumite venituri în actele contabile;

- a înregistra venituri mai mici decât cele realizate în realitate. Urmările, consecinţele cerute de lege sunt neplata obligaţiilor fiscale prevăzute de lege şi plata unor obligaţii fiscale micşorate (reduse) în raport cu cele prevăzute de lege.

În urma analizării extraselor de cont, s-a constatat că, inculpatul A.I. a evidenţiat în contabilitate în perioada 2006 - 2009 suma de 23.898.845 lei totalul de 55.462.676 venituri obţinute de societate, fapt ce a avut drept consecinţă neplata către bugetul statului a obligaţiilor fiscale în sumă de 6.984.318 lei, reprezentând impozitul pe profit şi T.V.A.. Ca urmare, încadrarea corectă a faptei de evaziune fiscală descrisă mai sus este în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece prejudiciu adus bugetului de stat este mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale.

Art. 160 din C. fisc. cu denumirea marginală „Măsuri de simplificare" aşa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 138 din Legea nr. 343/2006 dispune la alin. (1) că furnizorii şi beneficiarii bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (2) au obligaţia să aplice măsurile de simplificare prevăzute de prezentul articol. Condiţia obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de T.V.A., conform art. 153.

Alin. (2), modificat prin art. 1 pct. 70 din O.U.G. nr. 106/2007 dispune că, între altele, bunurile şi serviciile pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile de simplificare sunt deşeurile şi materiile prime secundare, rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare;

Alin. (3), prevede că pe facturile emise pentru livrările de bunuri prevăzute la alin. (2) furnizorii sunt obligaţi să înscrie menţiunea «taxare inversă», fără să înscrie taxa aferentă. Pe facturile primite de la furnizori, beneficiarii vor înscrie taxa aferentă, pe care o evidenţiază atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Pentru operaţiunile supuse măsurilor de simplificare nu se face plata taxei între furnizor şi beneficiar.

Alin. (4), prevede că beneficiarii care sunt persoane impozabile cu regim mixt aplică şi prevederile art. 147, în funcţie de destinaţia achiziţiilor respective.

Alin. (5), prevede că, de aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât furnizorii/prestatorii, cât şi beneficiarii. în situaţia în care furnizorul/prestatorul nu a menţionat «taxare inversă» în facturile emise pentru bunurile/serviciile care se încadrează la alin. (2), beneficiarul este obligat să aplice taxare inversă, să nu facă plata taxei către furnizor/prestator, să înscrie din proprie iniţiativă menţiunea «taxare inversă» în factură şi să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3)

SC R. SRL nu beneficiază de dispoziţiile art. 160 alin. (2) lit. a) din C. fisc. privind taxarea inversă deoarece nu a respectat dispoziţiile art. 160 alin. (3) din acelaşi act normativ potrivită căruia inculpatul A.I. avea obligaţia de a determina taxa aferentă care urma a fi evidenţiată în deconturile T.V.A., obligaţie care, potrivit art. 160 alin. (5) din acelaşi act normativ, o avea atât în calitate de furnizor cât şi în calitate de beneficiar. Or, inculpatul, prin SC R. SRL, a avut atât calitatea de furnizor, cât şi pe aceea de beneficiar.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul nu a evidenţiat în contabilitate activităţile comerciale în perioada 2006 -2009, modalitate în care, nu a respectat obligaţia de determinare a T.V.A.-ului aferent, care, trebuia înregistrat ulterior în decontul de T.V.A.

Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă, calificată prin scop, fapta săvârşindu-se pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. în ceea ce priveşte infracţiunea prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 „sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale prin nedeclararea sau declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, se reţine faptul că SC R. SRL figura în documentele oficiale la sediul din comuna Singureni, judeţul Giurgiu, însă societatea mai sus amintită nu şi-a desfăşurat niciodată activitate în locul declarat.

Inculpatul a precizat că nu a colectat niciodată deşeuri în punctul de lucru declarat şi pentru care avea încheiat contract de închiriere, deci sediul respectiv era unul fictiv. Acelaşi lucru îl susţine şi proprietara de la care învinuitul A.I. a închiriat imobilul, martora F.S. Obiectul material al infracţiunii este reprezentat de documentele în care se inserează date fictive sau inexacte cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii se caracterizează prin sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă, calificată de scopul sustragerii de la controlul fiscal.

Fapta inculpatului A.I. de a folosi în folosul SC R. SRL şi în interesul său personal a sumei de 23.898.845 lei despre care cunoştea că provine din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prev. şi ped. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 şi nu infracţiunea prev. de art. 23 lit. b) si c) din Legea nr. 656/2002. Potrivit art. 23 din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor, între altele:

b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

În modalitatea prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) elementul material al laturii obiective a infracţiunii poate consta în acţiuni de ascundere sau disimulare a adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau proprietăţii bunurilor sau a dreptului asupra acestora cunoscând că aceste bunuri provin din săvârşirea infracţiunii. Or, în speţă nu există acţiuni de ascundere sau disimulare a adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau proprietăţii bunurilor sau a dreptului asupra acestora. Faptul că inculpatul a întocmit în fals borderourile de achiziţie, nu poate constitui acţiuni de ascundere sau disimulare a adevăratei naturi, a provenienţei sumelor de bani din conturile SC R. SRL.

Modalitatea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 poate să constea alternativ în acţiuni de dobândire, deţinere sau folosire de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunii.

Din materialul probator administrat în cauză mai rezultă că inculpatul A.I. a folosit banii atât pentru societate cât şi pentru nevoi personale.

Fapta învinuitului A.I. de a completa în fals, în perioada 2006 -2009 borderourile de achiziţie în care a consemnat date nereale cu privire la persoanele de la care a achiziţionat deşeuri, la cantităţile de materiale refolosibile colectate şi sumele plătite, precum şi la seriile şi numerele cărţilor de identitate pentru a retrage sume de bani din conturile deţinute de SC R. SRL la SC B. SA, SC P.B. SA, SC R.B. SA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpatul A.I. a completat în fals borderourile de achiziţie cu nume de persoane, serii şi număr carte de identitate care nu existau în realitate sau serie şi numere de cărţi de identitate care aparţineau altor persoane decât cele menţionate, a semnat că a ridicat bani în locul în care ar fi trebuit să semneze persoanele menţionate. Deci au prezentat drept veritabile date nereale, de asemenea, inculpatul a folosit borderourile de achiziţie pentru a retrage sume de bani introducându-le în circuitul bancar.

Faţă de cele reţinute anterior, nu a fost primită susţinerea apărătoarei inculpatului potrivit căreia, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi că, în speţă, nu s-ar fi dovedit faptul că fapta de omisiune s-a săvârşit tocmai pentru a se sustrage de la obligaţiile fiscale. Aşa cum s-a arătat anterior, forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă, calificată de scopul sustragerii de la controlul fiscal. Nu a fost primită nici susţinerea potrivit căreia nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, prin declararea fictivă a sediului societăţii întrucât nu s-ar fi urmărit sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale ci a fost o simplă conjunctură economică. SC R. SRL figura în documentele oficiale la sediul din comuna Singureni, judeţul Giurgiu, însă societatea mai sus amintită nu şi-a desfăşurat niciodată activitate în locul declarat şi nici nu a exercitat gestiunea administrativă şi conducerea afacerilor la sediul social declarat.Inculpatul A.I. a precizat în cursul urmăririi penale că nu a colectat niciodată deşeuri în punctul de lucru declarat şi pentru care avea încheiat contract de închiriere, iar în cursul cercetării judecătoreşti a susţinut că a desfăşurat activitate la acest punct de lucru, doar în anul 2006, aproximativ două luni de zile, după care nu a mai desfăşurat activitate la acest punct de lucru deoarece nu găsea suficient fier vechi în comuna Singureni. A precizat însă că, în încăperea închiriată, nu a lăsat vreodată vreun act al societăţii, deci sediul respectiv era unul fictiv. Martora F.S. proprietara spaţiului „închiriat" a declarat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti că, niciodată nu s-a colectat fier vechi sau alte materiale refolosibile la acest amplasament, iar firma SC R. SA nu a desfăşurat nici un fier de activitate în acest spaţiu.

Nu a fost primită nici susţinerea apărării privind neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, deoarece nu s-ar fi dovedit provenienţa ilicită a sumelor de bani şi că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni.Din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în modalităţile prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 6.984.318 lei parte din această sumă fiind folosită în interesul personal al inculpatului. Vinovăţia inculpatului este dovedită prin probele administrate în cauză şi nu se pune problema achitării lui pentru vreuna din infracţiunile reţinute în sarcina sa. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., text de lege care înscrie criteriile generale de individualizare şi prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.în ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului s-a reţinut acesta că nu este cunoscut cu antecedente penale şi a manifestat o atitudine relativ sinceră, şi cooperantă cu organele judiciare. Nu în ultimul rând instanţa a avut în vedere nivelul de instruire scăzut al inculpatului şi faptul că a avut anterior o conduită bună, aspecte ce rezultă din caracterizarea întocmită de Primarul comunei Vărăşti şi din depoziţia martorului în circumstanţiere V.G. Totuşi, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale şi conduita bună anterioară, invocată în apărare inculpatului pentru a justifica reţinerea circumstanţelor atenuante, nu prezintă relevanţa ce i s-a atribuit, ea fiind avută în vedere, la stabilirea unor pedepse spre limitele minime prevăzute de lege.în baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului a drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a ll-a) lit. b) şi lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator al vreunei societăţi comerciale pe o durata de 3 (trei) ani, pedeapsa complementară fiind obligatorie potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005. Deşi inculpatul A.I. nu a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în calitatea de administrator al unei societăţi comerciale, respectiv SC R. SRL. a exercitat în fapt aceste atribuţii, în baza împuternicirii acordate de soţia sa. în această situaţie, se impune interzicerea inculpatului a dreptului de a mai exercita activitatea de administrator al unei societăţi comerciale.

În cursul urmăririi penale, M.F.P. - A.N.A.F. - Garda Financiară, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 6.984.318 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului adus bugetului de stat consolidat.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de U.D., specialist în cadrul D.N.A. - Serviciul specialişti (filele 31-161 vol. l bis) a rezultat că, în perioada 13 martie 2006-31 decembrie 2009 SC R. SA a încasat suma totală de 55.426.676 lei, inclusiv T.V.A.. Din vânzarea mărfurilor către diverşi beneficiari. între sumele totale declarate prin deconturile de T.V.A. de 31.363.831 lei şi cele rezultate din extrasele de cont, de 55.426.676 lei există o diferenţă nedeclarată de 23.898.845 lei. Din diferenţa nedeclarată de 23.898.845 lei, 20.083.063 o reprezintă baza impozabilă, iar 3.815.782 lei o reprezintă T.V.A..Prin nedeclararea veniturilor în sumă totală de 23.898.845 lei, inclusiv T.V.A. s-a prejudiciat bugetul de stat cu un impozit pe profit în sumă de 3.168.536 lei şi T.V.A. în sumă de 3.815.782 lei, în total suma de 6.984.318 lei. În consecinţă, în baza art. 14 si 346 Cod de procedură penală rap la art 998-999 C. civ. s-a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul A.I. la plata sumei de 6.984.318 lei, în favoarea părţii civile M.F.P. - A.N.A.F. - Garda Financiară Bucureşti, cu titlu de despăgubiri civile.S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţa procurorului din 02 iulie 2010 prin care s-a dispus indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A.I. şi procesul-verbal din 05 iunie 2010 de aplicare a sechestrului prin care s-a procedat la indisponibilizarea şi declararea ca sechestrate a unor bunuri aparţinând inculpatului A.I. şi soţiei sale A.Ş. În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea tuturor actelor false existente la dosarul cauzei (borderourile de achiziţie cu nume de persoane, serii şi număr carte de identitate care nu existau în realitate sau cu serie şi numere de cărţi de identitate care aparţineau altor persoane decât cele menţionate şi pe care inculpatul a semnat că a ridicat bani în locul în care ar fi trebuit să semneze persoanele menţionate).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., inculpatul A.I. şi partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. - Garda Financiară - Comisariatul General, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În apelul parchetului se critică sentinţa pentru neaplicarea pedepsei complementare pe lângă fiecare pedeapsă principală aplicată inculpatului, greşita neaplicare ca pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., deşi aceste drepturi au fost interzise ca pedeapsă complementară.

O altă critică a sentinţei se referă la faptul că instanţa, deşi a dispus potrivit art. 348 C. proc. pen. anularea înscrisurilor false, a omis să le enumere în concret ceea ce îngreunează sub acest aspect, executarea hotărârii.

Parchetul a mai criticat sentinţa şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, impunându-se majorarea pedepsei prin luarea în considerare, într-o măsură mai importantă, a criteriilor prev. de art. 72 C. pen. şi a cuantumului prejudiciului, cum şi a lipsei oricărei diligente a inculpatului pentru acoperirea acestui prejudiciu.

În apelul declarat de către inculpat se critică sentinţa - având în vedere poziţia procesuală exprimată în apel de către inculpat, în sensul de a se face aplicarea beneficiului prevăzut de art. 320¹ C. proc. pen. - doar cu privire la individualizarea pedepsei, solicitându-se ca prin reţinerea art. 320¹C. proc. pen. şi a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. să-i fie aplicată o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea executării pedepsei.

Se susţine că inculpatul a avut o poziţie procesuală sinceră, a conştientizat urmările şi consecinţele faptelor comise, are o situaţie personală şi familială dificilă (soţia bolnavă şi doi copii), iar prejudiciul nu l-a acoperit din cauza lipsei resurselor financiare.

În apelul său, partea civilă critică sentinţa cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei, în sensul că inculpatul trebuie obligat şi la plata creanţelor fiscale accesorii (majorări de întârziere) pentru a se considera o acoperire integrală a prejudiciului.

Curtea, examinând potrivit art. 371 şi art. 378 C. proc. pen. apelurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate, cum şi din oficiu, a constatat că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Instanţa de apel, având în vedere dispoziţiile art. 378 alin. (1)¹ C. proc. pen. cum şi cele ale art. 9 din O.U.G. nr. 121/2011, adoptate, urmare Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1483 din 08 noiembrie 2011, a procedat la audierea inculpatului cu privire la poziţia procesuală în raport cu dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen., inculpatul declarând că solicită aplicarea beneficiului acestui text de lege, recunoscându-şi vinovăţia şi necontestând probele administrate în cauză.

În aceste împrejurări, dar având în vedere şi dovezile administrate în cauză şi apreciate temeinic de prima instanţă, potrivit art. 63 C. proc. pen., se constată că situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului şi încadrările juridice ale faptelor au fost corect stabilite de către prima instanţă.

Examinând apelul declarat de către parchet s-a constatat temeinicia ambelor critici aduse sentinţei.

Astfel, pentru infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi respectiv cea prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, pentru care inculpatul a fost condamnat, se prevede, pe lângă pedeapsa principală a închisorii de la 2 la 8 ani închisoare, pedeapsă majorată cu 3 ani în situaţia producerii unui prejudiciu mai mare de 500.000 euro, şi aplicarea pedepsei complemente a interzicerii unor drepturi, dintre cele prevăzute de art. 64 C. pen.

Instanţa de fond, deşi a aplicat inculpatului pedeapsa principală cu închisoarea în cuantum de minim 2 ani, a omis să aplice pentru fiecare faptă pentru care a stabilit pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

S-a apreciat că, aplicarea pedepsei complementare era obligatorie potrivit art. 65 C. pen. pentru că, pe de o parte ea este prevăzută de lege, iar pe de altă parte, pedeapsa aplicată pentru fiecare infracţiune este de cel puţin 2 ani.

Instanţa de fond, atunci când a contopit pedepsele principale, potrivit art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a stabilit şi pedeapsa complementară potrivit art. 35 C. pen., dar aplicarea acestui text s-a făcut pentru finalitatea stabilirii sancţiunii penale, fără a avea în vedere că art. 35 C. pen. reglementează contopirea unor pedepse complementare aplicate alături de pedepsele principale, ceea ce în cauză nu s-a făcut. Sub acest aspect sentinţa este nelegală.

Mai mult, instanţa, deşi a aplicat în modalitatea menţionată pedeapsa complementară şi a avut în vedere drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b) şi c) C. pen., atunci când a stabilit pedeapsa accesorie, potrivit art. 71 C. pen., a avut în vedere doar interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., neaplicând şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru a săvârşi infracţiunea. Instanţa, chiar a motivat aplicarea interzicerii acestui drept (de a fi administrator al unei societăţi comerciale), dar a făcut-o când a avut în vedere pedeapsa complementară, însă această interdicţie se impune şi ca pedeapsă accesorie, având în vedere existenţa aceluiaşi conţinut al interdicţiei, în cazul aplicării celor două pedepse, dar având în vedere şi împrejurările şi activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, în baza împuternicii date de soţia sa pentru a se ocupa de administrarea SC R. SRL.

Şi a doua critică din apelul parchetului s-a apreciat că este întemeiată întrucât instanţa de fond, deşi a dispus potrivit art. 348 C. proc. pen. anularea înscrisurilor care s-au constatat că sunt false, a omis că le menţioneze în concret, ceea ce face ca măsura dispusă să fie lipsită de orice finalitate, chiar executarea acestei măsuri fiind imposibil de executat.

Astfel, din lucrările dosarului a rezultat că măsura anulării înscrisurilor false trebuie să aibă în vedere actele aflate în - vol. 1 d.u.p. - filele 202 - 296; 220 - 243; - vol. 3 d.u.p. - filele 1 - 248; -vol. 4 d.u.p. - filele 1 - 234; - vol. 5 d.u.p. - filele 66 - 261; - vol. 6 d.u.p. - filele 1 - 246; -vol. 7 d.u.p. - filele 1 - 329; -vol. 8 d.u.p. - filele 2 - 618.

În limitele apelului declarat de către parchet, dar examinând şi apelul părţii civile s-a constatat că la soluţionarea laturii civile a cauzei, deşi instanţa a stabilit corect că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale, iar inculpatul a acţionat ca administrator (pe baza împuternicii date de soţia sa) în numele SC R. SRL, societate ce a figurat în cauză ca parte responsabilă civilmente şi a fost citată în proces în această calitate, a omis a stabili şi răspunderea acestei societăţi, în solidar cu inculpatul, aşa cum prevede art. 14 şi art. 16 C. pen.

În privinţa cuantumului daunelor solicitate de partea civilă s-a constatat că instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 119 şi art. 120 din O.U.G. nr. 92/2003.

Astfel, art. 119 alin. (1) prevede că pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen, dobânzi şi penalităţi de întârziere, iar art. 120 prevede că „dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv". Ori în cauză, nu doar că nu a achitat sumele datorate la termenul scadent, dar nici până la judecarea apelului nu a achitat nimic din prejudiciul cauzat, partea civilă fiind îndreptăţită să primească şi dobânda legală stabilită până la achitare.

În privinţa apelului declarat de către inculpat s-a constatat că acesta este întemeiat doar ca urmare a poziţiei procesuale exprimate în apel de către inculpat, în sensul solicitării de a beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., celelalte solicitări de reindividualizare a pedepsei, reţinerea de circumstanţe atenuante şi suspendare a executării pedepsei fiind neîntemeiate.

Astfel, natura infracţiunilor comise - evaziune fiscală, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată - şi prin care s-a cauzat un prejudiciu important părţii civile, împrejurările comiterii şi folosirea de înscrisuri false, perioada îndelungată în care s-a desfăşurat activitatea infracţională (2006 - 2009), lipsa oricărei încercări a inculpatului de a stopa activitatea infracţională până la control, dar şi de a acoperi din prejudiciu, au relevat o periculozitate sporită atât a faptelor, dar şi a inculpatului, ce trebuie sancţionate ferm prin prisma criteriilor prev. de art. 72 C. pen., dar şi pentru a atinge scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen.

Astfel, s-a apreciat că nu se justifică nici reţinerea de circumstanţe atenuante şi nici de a reduce pedepsele decât prin aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi a le stabili în limitele reduse cu o treime, situaţie care impune şi stabilirea unor pedepse complementare într-un cuantum suficient să-şi atingă scopul.

Cât priveşte modalitatea de executarea pedepsei, s-a apreciat că nu se justifică suspendarea condiţionată, scopul pedepsei, faţă de considerentele arătate, dar şi faţă de conduita inculpatului, atât pe parcursul procesului, cât şi prin lipsa oricărei încercări de a acoperi din prejudiciu, nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenţie.

Circumstanţele personale invocate, s-a reţinut că, nu pot conduce, făcând abstracţie de celelalte circumstanţe ale cauzei, la stabilirea unei pedepse mai reduse, cu executare fără privare de libertate.

Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate în cauză şi s-a desfiinţat sentinţa doar în limitele ce preced, respectiv:"Desfiinţează în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond.

Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., condamnă de inculpatul A.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.a şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de un an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., dispune ca inculpatul A.I. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Face aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., obligă pe inculpatul A.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL, către partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. - Garda Financiară, la plata sumei de 6.984.318 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată până la achitarea debitului.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., dispune anularea înscrisurilor false existente la dosarul cauzei în vol. 1 d.u.p. - filele 202 - 206 şi 220-243; vol. 3 d.u.p. - filele 1 - 248; vol. 4 d.u.p. - filele 1 - 234; vol. 5 d.u.p. - filele 66 - 261; vol. 6 d.u.p. - filele 1 - 246; vol. I d.u.p. - filele 1 - 329; vol. 8 d.u.p. - filele 2-618.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.I., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs susţinute şi oral de apărătorul ales, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate să se reţină şi să se dea eficienţă sporită dispoziţiilor art. 74-76 C. pen., să se caseze hotărârile cu privire la reindividualizarea pedepsei urmând a se aplica o pedeapsă redusă sub minimul special cu suspendare sau la locul de muncă.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat A.I., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de apel a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare, nefiind identificate circumstanţe favorabile inculpatului.

Aşadar, Înalta Curte, reţine că, la individualizarea pedepsei de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei,respectiv, inculpatul A.I. a depus declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat, deconturile de T.V.A. pentru perioada martie 2006 - iunie 2009, declaraţia privind impozitul pe profit aferent anilor 2007, 2008, 2009, precum şi declaraţiile informative privind livrările, prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional aferent anilor 2007, 2008 şi 2009.

De asemenea, inculpatul a depus la organele fiscale bilanţul contabil 2006, 2007), bilanţul contabil prezentat la data de 31 decembrie 2008, rapoarte semestriale 2007, 2008), iar începând cu data de 27 ianuarie 2010 SC R. SRL a fost declarată inactivă.

Cu privire la T.V.A., în Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dispus în cauză şi realizat de specialişti din cadrul D.N.A. (filele 31-131 vol. l-bis) s-a evidenţiat faptul că în deconturile de T.V.A., SC R. SRL a declarat în marea majoritate a cazurilor un T.V.A. deductibil egal cu cel colectat, fără a fi corelat cu sumele din balanţele de verificare, acelea care au mai putut fi puse la dispoziţie de organele fiscale, ce însoţeau dările de seamă semestrială şi bilanţurile contabile.

Cu titlu de exemplu se menţionează că în luna decembrie 2006, în balanţa de verificare, T.V.A. deductibil este de 121.574,47 lei, T.V.A. colectat 121.674,47 lei, iar în decontul de T.V.A. din 25 ianuarie 2007, aferent lunii decembrie 2006 T.V.A. deductibil este de 97.945 lei, iar T.V.A. colectată 97.945 lei.

S-a procedat în această modalitate, deoarece, la momentul controlului, societatea mai sus-amintită nu mai deţinea documentele contabile, pe care le predase odată cu cesionarea părţilor sociale.

Potrivit deconturilor de T.V.A. depuse în perioada 25 aprilie 2006 - 7 iulie 2009, baza de impozitare declarată a fost de 28.993.703 lei, iar T.V.A. colectată de 2.580.128 lei (în total 31.563.831 lei).

Pe de altă parte din analiza extraselor de cont puse la dispoziţie de unităţile bancare a rezultat că în perioada 13 martie 2006 - 31 decembrie 2009, SC R. SRL prin inculpatul A.I. a încasat suma totală de 55.462.676, inclusiv T.V.A., din vânzările mărfurilor către diverşi beneficiari.

De asemenea s-au avut în vedere, natura infracţiunilor comise -evaziune fiscală, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată - şi prin care s-a cauzat un prejudiciu important părţii civile, împrejurările comiterii şi folosirea de înscrisuri false, perioada îndelungată în care s-a desfăşurat activitatea infracţională (2006 -2009), lipsa oricărei încercări a inculpatului de a stopa activitatea infracţională până la control, dar şi de a acoperi din prejudiciu, au relevat o periculozitate sporită atât a faptelor, dar şi a inculpatului, ce trebuie sancţionate ferm prin prisma criteriilor prev. de art. 72 C. pen., dar şi pentru a atinge scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen.

Astfel, correct s-a apreciat că nu se justifică nici reţinerea de circumstanţe atenuante şi nici de a reduce pedepsele decât prin aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi a le stabili în limitele reduse cu o treime, situaţie care impune şi stabilirea unor pedepse complementare într-un cuantum suficient să-şi atingă scopul.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., text de lege care înscrie criteriile generale de individualizare şi prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului s-a reţinut acesta că nu este cunoscut cu antecedente penale şi a manifestat o atitudine relativ sinceră, şi cooperantă cu organele judiciare. Nu în ultimul rând instanţa a avut în vedere nivelul de instruire scăzut al inculpatului şi faptul că a avut anterior o conduită bună, aspecte ce rezultă din caracterizarea întocmită de Primarul comunei Vărăşti şi din depoziţia martorului în circumstanţiere V.G.

Totuşi, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale şi conduita bună anterioară, invocată în apărare inculpatului pentru a justifica reţinerea circumstanţelor atenuante, nu prezintă relevanţa ce i s-a atribuit, ea fiind avută în vedere, la stabilirea unor pedepse spre limitele minime prevăzute de lege.

Cât priveşte modalitatea de executarea pedepsei, corect s-a apreciat că nu se justifică suspendarea condiţionată, scopul pedepsei, faţă de considerentele arătate, dar şi faţă de conduita inculpatului, atât pe parcursul procesului, cât şi prin lipsa oricărei încercări de a acoperi din prejudiciu, nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenţie.

Circumstanţele personale invocate, nu pot conduce, făcând abstracţie de celelalte circumstanţe ale cauzei, la stabilirea unei pedepse mai reduse, cu executare fără privare de libertate.

Astfel că în mod corect s-a apreciat că nu s-a justificat reţinerea unor largi circumstanţe atenuante, comportării sale sincere, instanţa de apel a ţinut cont însă de persoana inculpatului, poziţia procesuală, inculpatul a recunoscut fapta în conformitate cu art. 320¹ C. proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 4 ani închisoare şi cu executarea în regime de detenţie.

Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră şi cooperantă, la soluţionarea cauzei a uzat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Aşadar, Înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executate cu privire la inculpatul A.I..

Faţă de aceste condiserente, în baza art. 385¹⁵ pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 15/ A din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a l-a penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 15/ A din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2012.

#Evaziune Fiscala. Spete

← ICCJ. Decizia nr. 2667/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2675/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2668/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs