ICCJ. Decizia nr. 2662/2012. Penal. Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2662/2012
Dosar nr. 68272/3/2011
Şedinţa publică din 05 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 909/ F din data de 28 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 68272/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a hotărât astfel:
În temeiul art. 197 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul M.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală) şi a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.în temeiul art. 189 alin. (1) şi (2) cu aplic, art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală) şi a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.în temeiul art. 202 alin. (1) şi (3) cu aplic, art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsă de 1 an închisoare. În temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală) şi a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 384 zile închisoare. În temeiul art. 197 alin. (1) şi (3) cu aplic, art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală) şi a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.în temeiul art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) cu aplic, art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală) şi a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.în temeiul art. 197 alin. (1) şi (3) cu aplic, art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală) şi a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.în temeiul art. 197 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală) şi a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.în temeiul art. 197 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală) şi a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 8 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în final acesta având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.în temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.în temeiul art. 88 C. pen., a computat din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 02 mai 2011 şi până la zi.în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului. A luat act că părţile vătămate T.C.A. (prin reprezentantul său legal, T.D.), B.M.F. (prin reprezentant său legal, P.V.), B.A.N. şi G.M.P. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a constatat că, prin Rechizitoriul nr. 2405/P/2010 din data de 24 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.D., pentru săvârşirea infracţiunilor anterior menţionate, în sarcina acestuia reţinându-se săvârşirea următoarelor fapte:
La data de 01 mai 2010, prin violenţă şi ameninţare, a întreţinut acte sexuale cu partea vătămată T.G..La aceeaşi dată, a lipsit-o de libertate pe partea vătămată minoră T.C.A., în timp ce întreţinerea raporturi sexuale cu T.G., a întreţinut acte sexuale în prezenţa aceleiaşi părţi vătămate minore şi a acţionat, cu violenţă, folosindu-şi sexul, asupra organelor genitale ale acesteia. La data de 10 mai 2010, a deposedat-o, prin ameninţare, pe partea vătămată minoră B.M.F. de o pereche de cercei din aur şi a constrâns-o pe aceasta să-i atingă organele sexuale.
La data de 23 mai 2010, prin constrângere, a întreţinut acte sexuale cu părţile vătămate B.A.N. şi G.M.P. După sesizarea instanţei, cu ocazia audierii de la termenul din data de 22 decembrie 2011, inculpatul a solicitat judecarea cauzei conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.în aceste condiţii, în urma analizării probatoriului administrat în faza de urmărire penală, Tribunalul a stabilit următoarea situaţie de fapt: 1. La data de 01 mai 2010, în jurul orei 18,30, inculpatul, aflându-se în Parcul P. din Bucureşti, sectorul 3, sub pretextul că solicită o ţigară, a intrat în vorbă cu partea vătămată T.G. şi nepoata acesteia, partea vătămată T.C.A., în vârstă de 12 ani. Oferindu-se să le ajute pe părţile vătămate să culeagă flori de liliac, inculpatul Ie-a condus pe acestea într-o zonă mai retrasă a parcului, unde, prin exercitarea de violenţe şi ameninţări, Ie-a cerut să întreţină cu el raporturi sexuale.Inculpatul a încercat să întreţină raport sexual oral cu partea vătămată T.G., lovind-o de mai multe ori în zona feţei şi a corpului, timp în care a imobilizat-o pe partea vătămată T.C.A., ţinând-o de păr.Apoi, inculpatul a întreţinut raport sexual normal cu partea vătămată T.G., în prezenţa părţii vătămate T.C.A., căreia i-a cerut să privească la actul sexual. După aproximativ 10 minute, inculpatul, folosind forţa, a dezbrăcat-o pe partea vătămată T.C.A. şi a acţionat cu penisul asupra organelor sexuale ale acesteia, penetrându-i vaginul şi ejaculând. După terminarea raportului sexual, inculpatul a părăsit parcul, ameninţându-le cu moartea pe părţile vătămate, dacă vor dezvălui cele întâmplate. Inculpatul a fost recunoscut din planşa foto şi din grup de părţile vătămate.
Cu ocazia recunoaşterii realizate la data de 26 mai 2010, partea vătămată T.G. l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul faptelor, iar, la data de 13 iulie 2010, a solicitat tragerea la răspundere penală a acestuia. Conform Raportului de expertiză medico-legală din 03 mai 2010, întocmit de I.N.M.L, partea vătămată T.C.A. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 01 mai 2010, prin lovire cu corp dur, care nu au necesitat îngrijiri medicale. De asemenea, la examenul serologic al secreţiei vaginale, s-a găsit spermă, confirmându-se un raport sexual care poate data din 01 mai 2010. Potrivit Raportului de expertiză medico-legală (examen A.D.N.), din 22 august 2011, analiza genetică a urmelor de spermă din secreţia vaginală a părţii vătămate T.C.A. a pus în evidenţă un profil genetic mixt, caracterele genetice din profilul A.D.N. de referinţă al acesteia regăsindu-se în totalitate, în amestec, alături de caracterele genetice din profilul A.D.N. de referinţă al inculpatului. 2. La data de 10 mai 2010, în jurul orei 16,00, partea vătămată B.M.F., în vârstă de 11 ani, împreună cu trei colegi de clasă, B.A.l., V.A.C. şi H.M.M., s-au deplasat în Parcul P., cu intenţia de a culege plante şi fructe.
În timp ce minorii culegeau fructe, inculpatul s-a apropiat de aceştia şi, pe un ton imperativ, sugerând că este angajat la întreţinerea parcului, Ie-a comunicat că vor fi amendaţi de „şefa sa" pentru că s-au urcat în copaci, iar apoi s-a oferit să-i conducă într-o zonă cu mai multe fructe şi plante de ierbar. Ajungând într-o zonă necirculată a parcului şi cu vegetaţie abundentă, inculpatul Ie-a indicat celor trei băieţi un loc unde puteau culege fructe şi s-a îndepărtat de aceştia, însoţit de partea vătămată, sub pretextul de a culege plante pentru ierbar. După ce s-a asigurat că nu este observat, inculpatul i-a desfăcut părţii vătămate cerceii din aur de la urechi, ameninţând-o că o va tăia cu cuţitul, i-a desfăcut bluza, verificând dacă are lanţ la gât, iar apoi, tot sub ameninţare, i-a cerut să-i atingă penisul. Potrivit declaraţiei părţii vătămate, după aproximativ un minut, inculpatul, auzind trecând prin zonă alte persoane, şi-a ridicat pantalonii şi a continuat să o ameninţe, pentru a nu spune cele petrecute, iar apoi a condus-o spre colegii săi.
Martorii B.A.l., V.A.C. şi H.M.M. au apreciat timpul cât inculpatul a fost singur cu partea vătămată la 10-15 minute. Partea vătămată a relatat colegilor ei doar faptul că inculpatul i-a sustras cerceii, iar martorul B.A.l. a sunat la 112. La scurt timp, a venit la faţa locului un echipaj de poliţie, care însă nu I-a putut depista pe inculpat.Cu ocazia prezentării pentru recunoaştere, partea vătămată I-a indicat, din grup, pe inculpat, ca fiind persoana care, la data anterior menţionată, i-a luat cerceii pe care îi purta la urechi şi a obligat-o să-i atingă cu mâna organul genital. 3. La data de 23 mai 2010, în jurul orei 1900, aflându-se tot în Parcul P., inculpatul s-a apropiat de părţile vătămate B.A.N. şi G.M.P., cerându-le o ţigară, iar apoi telefonul mobil, pentru a face un apel. După ce a restituit telefonul, inculpatul Ie-a prins pe părţile vătămate de păr şi, ameninţându-le că le va tăia cu cuţitul, Ie-a condus spre o zonă cu vegetaţie deasă, unde, exercitând asupra lor acte de violenţă, Ie-a cerut să întreţină cu el acte sexuale orale. După ce a întreţinut acte sexuale orale cu ambele părţi vătămate, lovindu-le şi ameninţându-le în mod repetat, inculpatul a întreţinut un raport sexual normal cu partea vătămată B.A.N. şi a încercat să întreţină raport sexual şi cu partea vătămată G.M.P., rupându-i chilotul. După consumarea raportului sexual cu partea vătămată B.A.N., inculpatul s-a şters cu un şerveţel găsit la locul faptei şi s-a îndreptat spre ieşirea din parc, fiind observat de martorul C.l., agent de pază, care a încercat să-l imobilizeze, fără a reuşi însă. Cu ocazia prezentării pentru recunoaştere, partea vătămată B.A.N. l-a indicat, din grup, pe inculpat, ca fiind persoana care, la data anterior menţionată, a agresat-o fizic şi a violat-o în timp ce afla în Parcul Pantelimon. De asemenea, cu ocazia prezentării pentru recunoaştere, partea vătămată G.M.P. l-a indicat şi ea, din grup, pe inculpat, ca fiind persoana care, la aceeaşi dată, a agresat-o fizic şi a violat-o în timp ce se afla în acel parc.Conform Raportului de expertiză medico-legală (examen A.D.N.) din 22 august 2011, analiza genetică a urmelor de sânge şi spermă de la nivelul unuia dintre şerveţele a pus în evidenţă un profil genetic mixt, caracterele genetice din profilul A.D.N. de referinţă al părţii vătămate B.A.N. regăsindu-se în totalitate. Totodată, analiza genetică a urmelor de sânge de la nivelul celuilalt şerveţel a pus în evidenţă un profil genetic mixt, caracterele genetice din profilul A.D.N. de referinţă al inculpatului regăsindu-se în totalitate.în raport cu această situaţie de fapt, Tribunalul a constatat, în drept, următoarele: Fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 01 mai 2010, prin violenţă şi ameninţare, a întreţinut acte sexuale cu partea vătămată T.G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului, constând în aceea că, la aceeaşi dată, a lipsit-o de libertate pe partea vătămată minoră T.C.A., în timp ce întreţinea raporturi sexuale cu partea vătămată T.G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. Fapta inculpatului, constând în întreţinerea de acte sexuale, în prezenţa părţii vătămate minore T.C.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului, constând în aceea că a acţionat prin violenţă, cu sexul, asupra organelor genitale ale părţii vătămate T.C.A., în vârstă de 12 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.Fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 10 mai 2010, a deposedat-o, prin ameninţare, pe partea vătămată B.M.F., de o pereche de cercei din aur întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) C. pen. Fapta inculpatului, constând în constrângerea părţii vătămate B.M.F., în vârstă de 11 ani, de a-i atinge organele sexuale, în condiţiile în care, prin act sexual de orice natură, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. Fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 23 mai 2010, a întreţinut, prin constrângere, acte sexuale cu partea vătămată B.A.N., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului, constând în aceea că, la aceeaşi dată, a întreţinut, prin constrângere, acte sexuale cu partea vătămată G.M.P., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile anterior menţionate, Tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor speciale prevăzute în normele de incriminare incidente, precum şi criteriile generale reglementate în art. 72 C. pen.în temeiul art. 61 C. pen., Tribunalul a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală) şi a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu fiecare dintre pedepsele aplicate acestuia în prezenta cauză, dispunând, în fiecare caz, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., Tribunalul a contopit pedepsele astfel stabilite şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare.Raportat la pedeapsa rezultantă astfel aplicată inculpatului, Tribunalul a interzis acestuia, ca pedeapsă accesorie şi respectiv ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (la data de 29 decembrie 2011) şi inculpatul M.D. (la data de 05 ianuarie 2012).
Apelurile astfel declarate au fost înaintate de Tribunal şi înregistrate pe rolul acestei Curţi la data de 23 ianuarie 2012.
Prin încheierea de la termenul din data de 20 februarie 2012, Curtea, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 lit. b) alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În cuprinsul motivelor scrise de apel (filele 12-16, dosar apel), Parchetul a criticat sentinţa penală atacată, atât pe latură penală, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului, solicitând majorarea fiecăreia dintre acestea spre maximul special redus cu o treime şi sporirea pedepsei rezultante până la maximul permis de lege, în considerarea gravităţii faptelor săvârşite, a antecedentelor penale şi a împrejurării sustragerii de la urmărirea penală, cât şi pe latură civilă, sub aspectul omisiunii reparării din oficiu a prejudiciului moral suferit de cele două părţi vătămate minore, lipsite de capacitate de exerciţiu. Cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 19 martie 2012 (consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată), reprezentantul Parchetului a criticat aceeaşi sentinţă, pe latură penală, şi sub aspectul omisiunii interzicerii, atât ca pedeapsa complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen., iar, pe latură civilă, şi sub aspectul nesoluţionării acţiunii civile formulate de partea vătămată minoră B.M.F., prin reprezentantul său legal P.V.T., cu privire la prejudiciul material suferit de pe urma infracţiunii de tâlhărie.Inculpatul nu şi-a motivat în scris apelul declarat, iar, cu prilejul aceloraşi dezbateri, beneficiind de asistenţa juridică a avocatului său ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice, cu privire la una dintre faptele săvârşite asupra părţii vătămate minore B.M.F., din infracţiunea de viol în infracţiunea de corupţie sexuală şi reducerea pedepselor aplicate pentru toate infracţiunile, în fiecare caz, spre minimul special redus cu o treime, în raport cu atitudinea procesuală sinceră.Curtea, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a două dintre faptele reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) şi alin. (3) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. (în cazul faptei comise asupra părţii vătămate T.C.A.) şi respectiv din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. (în cazul faptei săvârşite asupra părţii vătămate B.M.F.), reprezentantul Parchetului fiind de acord cu aceasta, în cazul ambelor fapte, iar inculpatul numai în privinţa primei fapte, în timp ce, referitor la cea de-a doua faptă, a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul anterior menţionat, respectiv în infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen.
Cu ocazia judecării apelurilor, nu s-au solicitat şi administrat probe noi. Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menţionate, precum şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei deduse judecăţii, Curtea a constatat că ambele apeluri cu care a fost sesizată sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează: Pe latură penală, Curtea a constatat că prima instanţă a stabilit o situaţie de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaraţia inculpatului din cursul judecăţii (fila 33, d.f.), care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfăşurarea judecăţii potrivit procedurii simplificate, bazată pe recunoaşterea vinovăţiei, în condiţiile reglementate de art. 3201 C. proc. pen., iar, în calea de atac formulată, nu a contestat-o. Astfel, realizând o analiză proprie a declaraţiilor părţilor vătămate T.G., în vârstă de 30 de ani (filele 28-32, 61-63 şi 71, d.u.p.) şi T.C.A., în vârstă de 12 ani (filele 19-24, 46 şi 55, d.u.p.), a declaraţiilor mamei minorei, T.D. (filele 15-17, d.u.p.), a procesului verbal de cercetare la faţa locului şi planşei fotografice aferente (filele 34-37, d.u.p.), a proceselor verbale de recunoaştere a inculpatului, realizată de ambele părţi vătămate, din planşa foto şi respectiv din grup {filele 39-45, 50-54, 56-60 şi 66-70, d.u.p.), a declaraţiilor martorilor asistenţi K.S.H. şi C.R.T. (filele 47-49 şi 64-65, d.u.p.), a Rapoartelor de expertiză medico-legală din 2010 (filele 25 şi 205-212, d.u.p.) şi a declaraţiei inculpatului însuşi (filele 401-403, d.u.p.), Curtea a constatat, asemenea primei instanţe, că, la data de 01 mai 2010, în jurul orei 18,30, în Parcul P. din Bucureşti, inculpatul, după ce Ie-a ademenit pe cele două părţi vătămate (mătuşă şi nepoată) într-o zonă mai retrasă, sub pretextul că le ajută să culeagă flori de liliac, a încercat, prin aplicarea de lovituri în piept şi peste faţă, să o determine pe partea vătămată majoră să întreţină cu el un raport sexual oral, întâmpinând însă împotrivirea acesteia, timp în care, aproximativ 5-6 minute, a imobilizat-o şi privat-o de libertate pe partea vătămată minoră, ţinând-o de păr şi împiedicând-o astfel să plece de acolo, după care, folosind în continuare violenţa fizică, a întreţinut un raport sexual normal cu partea vătămată majoră, în prezenţa părţii vătămate minore, căreia i-a cerut să privească la acesta, iar, în final, folosind tot violenţa fizică, a dezbrăcat-o pe partea vătămată minoră (virgină), şi-a introdus penisul în vaginul acesteia şi a ejaculat, examenul serologic al secreţiei vaginale a părţii vătămate punând în evidenţă existenţa de spermă cu acelaşi profil A.D.N. ca al probei de referinţă recoltate de la inculpat.De asemenea, în urma analizei proprii a declaraţiilor părţii vătămate B.M.F., în vârstă de 11 ani (filele 77-83, 98 şi 106, d.u.p.) şi tatălui acesteia, P.V.T. (filele 74-76, d.u.p.), a procesului verbal de cercetare la faţa locului şi planşei fotografice aferente (filele 87-90, d.u.p.), a proceselor verbale de recunoaştere a inculpatului, realizată de partea vătămată, din planşa foto şi respectiv din grup 9 filele 91-97 şi 101-105, d.u.p.), a declaraţiilor martorilor pe situaţia de fapt V.A.C.A., H.M.M. şi B.l.A. (filele 107-113, d.u.p.) şi martorului asistent K.S.H. (filele 99-100, d.u.p.), precum şi a declaraţiei inculpatului însuşi (filele 401-403, d.u.p.), Curtea a constatat, astfel cum s-a reţinut şi de prima instanţă, că, la data de 10 mai 2010, în jurul orei 16,00, în acelaşi parc din Bucureşti, inculpatul a ademenit-o pe partea vătămată minoră într-o zonă necirculată şi cu vegetaţie abundentă, sub pretextul că o ajută să culeagă plante pentru ierbar, după ce în prealabil a îndepărtat-o de cei trei colegi de şcoală cu care venise în acel loc, iar, apoi, ameninţând-o că o va tăia cu cuţitul, a deposedat-o de cerceii din aur pe care îi purta la urechi şi, dezbrăcându-se de pantaloni, a obligat-o pe aceasta să-i atingă penisul.Totodată, realizând o analiză proprie a declaraţiilor părţilor vătămate B.A.N. (filele 114-120, 152 şi 158, d.u.p.) şi G.M.P. (filele 123-130, 167 şi 177, d.u.p.), ambele în vârstă de 20 de ani, a procesului verbal de cercetare la faţa locului şi planşei fotografice aferente (filele 134-137, d.u.p.), a declaraţiilor martorului pe situaţia de fapt C.l. (filele 188-191, d.u.p.) şi martorilor asistenţi K.S.H. şi C.R. (filele 168-171, 178-179 şi 192-195, d.u.p.), a proceselor verbale de recunoaştere a inculpatului, realizată de ambele părţi vătămate, din planşa foto şi respectiv din grup, precum şi de martorul pe situaţia de fapt, numai din planşa foto (filele 144-151, 153-157, 159-166, 172-176 şi 180-187, d.u.p.), a procesului verbal de ridicare a unui obiect de lenjerie intimă aparţinând părţii vătămate G.M.P. (filele 138-140, d.u.p.), a Certificatului medico-legal din 2010 (fila 133, d.u.p.), a Rapoartelor de expertiză medico-legală din 2010 (filele 121, 131 şi 205-212, d.u.p.) şi a declaraţiei inculpatului însuşi (filele 401-403, d.u.p.), Curtea a constatat, asemenea primei instanţe, că, la data de 23 mai 2010, în jurul orei 19,00, în acelaşi parc din Bucureşti, inculpatul, după ce a intrat în vorbă cu cele două părţi vătămate, cerându-le o ţigară şi telefonul mobil, pe care apoi l-a restituit, Ie-a prins pe acestea de păr şi, ameninţându-le că le va tăia cu cuţitul, Ie-a condus spre o zonă mai retrasă, cu vegetaţie abundentă, unde, continuând să le ameninţe şi exercitând asupra lor acte de violenţă fizică, Ie-a obligat pe fiecare să întreţină cu el câte un raport sexual oral, iar pe partea vătămată B.A.N. (aflată în perioada de menstruaţie) şi un raport sexual normal, în urma căruia s-a şters pe nişte şerveţele găsite acolo, analiza ulterioară a urmelor de sânge şi spermă de pe acestea evidenţiind caractere genetice specifice profilului său A.D.N., fără a reuşi să procedeze astfel şi cu partea vătămată G.M.P. (virgină), căreia doar i-a rupt chilotul, după care s-a îndreptat spre ieşirea din parc, fiind văzut de un agent de pază (martorul C.l.), care, deşi a încercat, nu a putut să-l imobilizeze. Având în vedere situaţia de fapt anterior menţionată (necontestată în apelurile declarate), Curtea a constatat, cu privire la încadrarea juridică stabilită de prima instanţă, că aceasta este legală, cu excepţia a două fapte, respectiv cea constând în săvârşirea de acte cu caracter obscen în prezenţa părţii vătămate minore T.C.A., în vârstă de 12 ani, căreia inculpatul i-a cerut să privească la raportul sexual normal pe care îl întreţinea, prin violenţă, cu mătuşa acesteia şi cea constând în constrângerea părţii vătămate minore B.M.F., în vârstă de 11 ani, prin ameninţare, într-un loc public (parcul unde a fost săvârşită fapta respectivă fiind un astfel de loc, în accepţiunea art. 152 lit. a) C. pen.), să-i atingă penisul, motiv pentru care, din oficiu, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a şi pus în discuţie schimbarea încadrării juridice, în sensul mai sus precizat. Astfel, Curtea a constatat că prima faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie sexuală, în varianta simplă reglementată de art. 202 alin. (1) C. pen., reţinerea, în dispozitivul rechizitoriului şi în dispozitivul sentinţei pronunţate de prima instanţă (contrar încadrării juridice menţionate în considerentele ambelor acte procedurale), a incidenţei formei agravate prevăzute în alin. (3) al aceluiaşi art. fiind lipsită de fundament, în lipsa săvârşirii de către inculpat a unei acţiuni de ademenire a unei alte persoane în vederea săvârşirii de acte sexuale cu un minor, faptă nereţinută, de altfel, vreodată, în sarcina acestuia, motiv pentru care apelul său a fost considerat fondat, sub acest aspect.în privinţa celei de-a doua fapte, Curtea a apreciat ca fiind greşită încadrarea juridică a acesteia în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., astfel cum, în mod similar rechizitoriului, se reţine în sentinţa primei instanţe, sens în care, raportându-se la Decizia nr. 111/2005, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, constată că inculpatul nu a realizat vreun act sexual susceptibil de a constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii respective, întrucât nu şi-a folosit propriul sex şi nici nu a acţionat asupra sexului părţii vătămate, ci a săvârşit o acţiune de obţinere nefirească a unei satisfacţii sexuale (a constrâns-o, prin ameninţare, pe partea vătămată să-i atingă penisul, după ce s-a dezbrăcat de pantaloni), care, fiind săvârşită în public, asupra unei minore în vârstă de 11 ani, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni mai puţin grave, respectiv cea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) C. pen., astfel că, şi sub acest aspect, apelul inculpatului a fost considerat fondat. Referitor la aceeaşi faptă, Curtea a apreciat că este nefondată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., întrucât aceasta nu a constat în săvârşirea, de către autorul ei, a unor acte proprii, cu caracter obscen, asupra unui minor sau în prezenţa unui minor, astfel cum prevede textul de incriminare invocat, ci în constrângerea părţii vătămate minore, în împrejurările anterior menţionate, la un act menit să-i ofere, în mod nefiresc, o satisfacţie sexuală, după cum deja s-a evidenţiat, acţiune care realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de perversiune sexuală.Cu privire la pedepsele principale aplicate inculpatului, Curtea, şi-a insuşit critica din apelul Parchetului, a constatat că prima instanţă a manifestat o clemenţă nejustificată, prin stabilirea acelor pedepse, în urma reducerii cu o treime a limitelor speciale, potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la un nivel mediu, orientat chiar spre limitele minime astfel reduse, deşi gravitatea foarte ridicată a faptelor, împrejurările de comitere şi consecinţele acestora asupra integrităţii fizice şi psihice a celor cinci părţi vătămate (dintre care două minore), dar şi comportamentul inculpatului după săvârşirea lor şi antecedentele sale penale nu au putut motiva, în mod obiectiv, o astfel de indulgenţă.Sub acest aspect, Curtea a reţinut că inculpatul, liberat condiţionat la data de 26 februarie 2010, din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu pentru comiterea, între altele, a unei infracţiuni de viol, conform fişei de cazier judiciar (filele 31-32, dosar fond), a recidivat în săvârşirea unor infracţiuni similare, dar şi a altora de aceeaşi natură (privitoare la viaţa sexuală) sau care au implicat folosirea violenţei, după numai aproximativ 2 luni de la acel moment, dovedind astfel, pe de o parte, perseverenţă, dar şi, mai ales, specializare infracţională, iar, pe de altă parte, lipsa oricăror efecte ale executării pedepsei anterioare şi beneficiului acordat cu privire la aceasta asupra comportamentului său, care s-a menţinut pe aceeaşi linie de devianţă socială.De asemenea, Curtea a reţinut că inculpatul a comis toate infracţiunile deduse judecăţii în decurs de numai 22 de zile, în acelaşi loc public (Parcul P.) şi după acelaşi mod de operare, bine exersat, care a presupus acostarea a cinci persoane de sex feminin, dintre care două minore, cu vârste de numai 11 şi respectiv 12 ani, atragerea lor, sub diferite pretexte, în zone puţin circulate şi cu vegetaţie abundentă, pentru a împiedica orice posibilă acţiune de ajutorare a acestora, ameninţarea părţilor vătămate cu acte grave de violenţă (tăierea cu cuţitul), agresarea lor fizică (prin lovituri aplicate în diferite zone ale corpului, inclusiv la nivelul feţei) şi chiar privarea de libertate a uneia dintre minore, în vederea constrângerii la a întreţine cu el raporturi sexuale normale şi/sau orale ori la alte acte sexuale nefireşti sau de corupţie sexuală, iar, în cazul celeilalte minore, şi a deposedării ei de un bun de valoare (cerceii din aur purtaţi la urechi), împrejurări care imprimă faptelor săvârşite o gravitate deosebită.în acelaşi timp, Curtea a reţinut că infracţiunile deduse judecăţii nu sunt singurele infracţiuni de violenţă comise de inculpat în timpul liberării sale condiţionate, ci, la datele de 17 şi 25 mai 2010 (în aceeaşi perioadă cu faptele analizate), acesta a săvârşit două infracţiuni de tâlhărie, pentru care a fost condamnat, în mod definitiv, la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 15/2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti (filele 298-301, d.u.p.). Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că, la scurtă vreme după comiterea infracţiunilor, inclusiv a celor care fac obiectul judecăţii, inculpatul a părăsit intempestiv teritoriul României, în scopul de a se sustrage de la răspunderea penală, deplasându-se în Spania, unde a fost depistat şi predat autorităţilor judiciare române, în baza unui mandat european de arestare, astfel că măsura arestării preventive, dispusă în lipsă în prezenta cauză, a fost pusă în executare abia la data de 02 mai 2011 (fila 281, d.u.p.).Raportat la toate aceste aspecte, evaluate prin prisma criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea a apreciat că, în pofida atitudinii procesuale sincere a inculpatului (care, în speţă, nu a făcut decât să confirme evidenţa, în condiţiile recunoaşterii sale, ca autor al faptelor, de către toate părţile vătămate şi în contextul incriminării lui indubitabile prin probele ştiinţifice administrate în cauză), s-a apreciat că se impune condamnarea acestuia la pedepse severe, orientate spre limitele speciale maxime prevăzute în normele de incriminare reţinute a fi incidente, reduse în prealabil cu o treime, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., sens în care s-a pronunţat condamnarea inculpatului la pedepsele principale de 3 ani închisoare (în cazul infracţiunii de corupţie sexuală, comisă asupra părţii vătămate minore T.C.A.), de câte 6 ani închisoare (în cazul celor trei infracţiuni de viol săvârşite asupra părţilor vătămate majore T.G., B.A.N. şi G.M.P. şi al infracţiunii de perversiune sexuală comisă asupra părţii vătămate minore B.M.F.), de 8 ani închisoare (în cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal săvârşită asupra părţii vătămate minore T.C.A.), de 9 ani închisoare (în cazul infracţiunii de tâlhărie comisă asupra părţii vătămate minore B.M.F.) şi respectiv de 15 ani închisoare (în cazul infracţiunii de viol săvârşită asupra părţii vătămate minore T.C.A.), pedepse care, în urma revocării liberării condiţionate din executarea pedepsei principale anterioare, de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu, potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., vor fi contopite, pe rând, cu restul rămas neexecutat din pedeapsa respectivă, de 384 zile închisoare, inculpatul având de executat astfel, în fiecare caz, pedeapsa principală cea mai grea.întrucât cele opt infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului se află în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen., pedepsele principale astfel stabilite au fost contopite, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 ani închisoare, aplicat de prima instanţă, pe care Curtea l-a apreciat just în raport cu numărul mare al infracţiunilor concurente săvârşite de inculpat într-o perioadă de timp foarte scurtă şi, totodată, necesar, pentru a nu crea impresia de impunitate a acestuia, cu privire la infracţiunile mai puţin sever pedepsite, în final stabilindu-se spre executare pedeapsa principală rezultantă de 17 ani închisoare. Referitor la pedepsele complementare, Curtea a constatat, în prealabil, din oficiu, ca fiind nelegală aplicarea acestora, direct pe lângă pedeapsa principală rezultantă, fără a fi fost stabilite, mai întâi, pe lângă pedepsele principale aplicate pentru infracţiunile în cazul cărora legea le prevede în mod obligatoriu, astfel cum a procedat prima instanţă. De asemenea, Curtea a constatat că, în mod netemeinic, aceeaşi instanţă a omis să interzică inculpatului, cu acest titlu, în temeiul art. 65 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., în cazul infracţiunilor săvârşite asupra celor două părţi vătămate minore, care reclamă aplicarea obligatorie a pedepselor respective, pe lângă drepturile cetăţeneşti prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. (corect interzise, cu privire la toate infracţiunile şi necontestate în apelurile declarate), şi drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen. (drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator), în condiţiile în care inculpatul, tatăl a doi copii minori, născuţi dintr-o relaţie de concubinaj, potrivit propriei declaraţii (filele 401-403, d.u.p.), prin înseşi faptele comise, care au presupus agresarea sexuală a două fetiţe de 11 şi respectiv 12 ani, se dovedeşte, în mod vădit, a fi nedemn să exercite acele drepturi. Drept urmare, înlăturând această omisiune, în sensul deja precizat şi reţinând, totodată, că durata pedepselor complementare, astfel cum a fost stabilită de prima instanţă, nu a fost contestată în apelurile declarate, Curtea a interzis inculpatului, potrivit art. 35 alin. (2) C. pen., pe acea durată, de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante, toate drepturile anterior menţionate.Cu privire la pedepsele accesorii, Curtea a constatat, în considerarea aceluiaşi motiv, că se impune a-i fi interzise inculpatului, în temeiul art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante, toate drepturile interzise acestuia, cu titlu de pedepse complementare, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) din acelaşi cod.în consecinţă, având în vedere şi aplicarea unor pedepse principale mai mari decât cele stabilite de prima instanţă, Curtea a procedat la reformarea corespunzătoare, sub ambele aspecte anterior analizate, a sentinţei penale atacate, criticată, sub aceste aspecte, şi în apelul Parchetului (declarat în defavoarea inculpatului), prin concluziile formulate în dezbateri de către reprezentantul său, şi a constatat, totodată, că nu există vreo raţiune pentru interzicerea, cu titlu de pedepse complementare şi respectiv accesorii, numai a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen., astfel cum a solicitat acesta, iar nu a şi drepturilor de aceeaşi natură şi, în principiu, cu acelaşi conţinut prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) C. pen.Pe latură civilă, Curtea a constatat, în primul rând, însuşindu-şi critica din dezbateri a reprezentantului Parchetului, că prima instanţă a omis să soluţioneze acţiunea civilă formulată de partea vătămată minoră B.M.F., prin reprezentantul său legal, P.V.T. (tatăl acesteia), care, în faza de urmărire penală, a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 500 lei, reprezentând daune materiale pentru prejudiciul suferit prin sustragerea din posesia fiicei sale a cerceilor din aur, care nu au fost recuperaţi (fila 75, d.u.p.). Sub acest aspect, Curtea a constatat şi faptul, contrar susţinerii din dezbateri a avocatului ales al inculpatului, că niciun reprezentant legal al părţii vătămate anterior menţionate nu a formulat, în cursul judecăţii în primă instanţă, vreo declaraţie de renunţare la pretenţiile civile, în încheierea de la termenul din data de 24 noiembrie 2011 (singurul la care partea vătămată în discuţie s-a prezentat, însoţită de mama sa, B.E.) nefăcându-se nicio menţiune în acest sens (filele 20-22, dosar fond). Drept urmare, reţinând şi împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta de sustragere, prin ameninţare, a cerceilor din aur purtaţi de partea vătămată şi nu a contestat vreodată cuantumul daunelor materiale solicitate drept contravaloare a acestora, care este una echitabilă, în raport cu valoarea de piaţă a unor astfel de bunuri, Curtea, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat la plata daunelor respective.în al doilea rând, apreciind fondat şi motivul scris din apelul Parchetului, Curtea a constatat că, în mod nelegal, prin încălcarea dispoziţiilor art. 17 alin. (3) C. proc. pen., prima instanţă a omis să se pronunţe, din oficiu, asupra reparării prejudiciului moral suferit de cele două părţi vătămate minore din prezenta cauză (persoane lipsite de capacitate de exerciţiu), chiar în lipsa constituirii acestora ca părţi civile, sub acest aspect.în consecinţă, pentru acoperirea acestei omisiuni, în considerarea efectului integral devolutiv al apelului formulat de Parchet, Curtea, a făcut aplicarea dispoziţiilor anterior menţionate, raportate la cele ale art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi a reţinut că faptele săvârşite de inculpat le-au cauzat celor două părţi vătămate minore, pe lângă urmările imediate, şi evidente traume psihice, de natură a le afecta, în mod probabil ireversibil, dezvoltarea viitoare, l-a obligat la plata de daune morale către acestea, evaluate, în echitate, în raport cu numărul şi gravitatea concretă a infracţiunilor comise împotriva fiecăreia, la suma de 15.000 lei, în cazul părţii vătămate T.C.A. şi respectiv la suma de 5.000 lei, în cazul părţii vătămate B.M.F. Faţă de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis ambele apeluri cu care a fost sesizată, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, în limitele deja precizate şi, rejudecând cauza în fond, după descontopirea pedepsei principale rezultante aplicate prin acea sentinţă, a hotărît în sensul celor anterior menţionate.Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în privinţa cărora nu s-a constatat, nici din oficiu, motive de desfiinţa re. în temeiul art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, având în vedere hotărârea de condamnare pronunţată în privinţa acestuia, în raport cu infracţiunile reţinute a fi fost săvârşite de el, riscul de sustragere pe care îl prezintă (dată fiind conduita sa anterioară) şi pericolul concret pe care continuă să-l prezinte pentru ordinea publică (dovedit de perseverenţa şi specializarea infracţională anterior analizate).
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. în ref. la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata arestării preventive a inculpatului în prezenta cauză, începând cu data de 02 mai 2011 şi până la zi.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea ambelor apeluri au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.D., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute şi oral de apărătorul ales, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond cu privire la cuantumul pedepsei.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat M.D., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de apel, a fost corect individualizată.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că, la individualizarea pedepsei rezultante de 17 ani închisoare, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei,respectiv, inculpatul M.D. a comis toate infracţiunile deduse judecăţii în decurs de numai 22 de zile, în acelaşi loc public (Parcul P.) şi după acelaşi mod de operare, bine exersat, care a presupus acostarea a cinci persoane de sex feminin, dintre care două minore, cu vârste de numai 11 şi respectiv 12 ani, atragerea lor, sub diferite pretexte, în zone puţin circulate şi cu vegetaţie abundentă, pentru a împiedica orice posibilă acţiune de ajutorare a acestora, ameninţarea părţilor vătămate cu acte grave de violenţă (tăierea cu cuţitul), agresarea lor fizică (prin lovituri aplicate în diferite zone ale corpului, inclusiv la nivelul feţei) şi chiar privarea de libertate a uneia dintre minore, în vederea constrângerii la a întreţine cu el raporturi sexuale normale şi/sau orale ori la alte acte sexuale nefireşti sau de corupţie sexuală, iar, în cazul celeilalte minore, şi a deposedării ei de un bun de valoare (cerceii din aur purtaţi la urechi), împrejurări care imprimă faptelor săvârşite o gravitate deosebită.
Astfel, instanţa de recurs apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpatului într-un cuantum stability de către instanţa de fond.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., text de lege care înscrie criteriile generale de individualizare şi prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului s-a reţinut acesta este cunoscut cu antecedente penale şi în pofida atitudinii procesuale sincere a acestuia(care, în speţă, nu a făcut decât să confirme evidenţa, în condiţiile recunoaşterii sale, ca autor al faptelor, de către toate părţile vătămate şi în contextul incriminării lui indubitabile prin probele ştiinţifice administrate în cauză), correct s-a apreciat că se impune condamnarea acestuia la pedepse severe, orientate spre limitele speciale maxime prevăzute în normele de incriminare reţinute a fi incidente, reduse în prealabil cu o treime, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., sens în care s-a pronunţat condamnarea inculpatului la pedepsele principale de 3 ani închisoare (în cazul infracţiunii de corupţie sexuală, comisă asupra părţii vătămate minore T.C.A.), de câte 6 ani închisoare (în cazul celor trei infracţiuni de viol săvârşite asupra părţilor vătămate majore T.G., B.A.N. şi G.M.P. şi al infracţiunii de perversiune sexuală comisă asupra părţii vătămate minore B.M.F.), de 8 ani închisoare (în cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal săvârşită asupra părţii vătămate minore T.C.A.), de 9 ani închisoare (în cazul infracţiunii de tâlhărie comisă asupra părţii vătămate minore B.M.F.) şi respectiv de 15 ani închisoare (în cazul infracţiunii de viol săvârşită asupra părţii vătămate minore T.C.A.), pedepse care, în urma revocării liberării condiţionate din executarea pedepsei principale anterioare, de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu, potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., vor fi contopite, pe rând, cu restul rămas neexecutat din pedeapsa respectivă, de 384 zile închisoare, inculpatul având de executat astfel, în fiecare caz, pedeapsa principală cea mai grea.
Astfel că Înalta Curte apreciază că nu se justifică reţinerea unor circumstanţe personale, comportării sale sincere, instanţele au ţinut cont însă de persoana inculpatului, poziţia procesuală, inculpatul a recunoscut fapta în conformitate cu art. 3201 C. proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse rezultante întru-un cuantum de 17 ani închisoare.
Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră şi cooperantă, la soluţionarea cauzei a uzat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 385914 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului M.D.
Faţă de aceste condiserente, în baza art. 38515 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 97/ A din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 mai 2011 la 05 septembrie 2012.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 97/ A din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 mai 2011 la 05 septembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2661/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2664/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
