ICCJ. Decizia nr. 2696/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2696/2012
Dosar nr. 15169/318/2007/a3
Şedinţa publică din 6 septembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 39 din 1 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de inculpatul T.G.
S-a reţinut că în şedinţa publică din data de 1 iunie 2012, recurentul inculpat T.G. a formulat cerere de recuzare împotriva d-nei judecător T.M., susţinând că este incompatibilă pentru soluţionarea Dosarului nr. 15169/318/2007 întrucât există împrejurări din care rezultă că este interesată sub orice formă de soluţionarea nefavorabilă a cauzei cu încălcarea legii.
Analizând cererea de recuzare, Curtea de Apel a reţinut că motivele invocate de inculpat nu se regăsesc printre cele prevăzute expres şi limitativ de art. 49 C. proc. pen. rap. la art. 46 şi art. 48 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petiţionarul T.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât instanţa nu a fost compusă potrivit legii, iar hotărârea este contrară legii, invocând temeiul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Aşadar, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
În cauză, petiţionarul T.G. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textului menţionat şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionar este inadmisibil, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarant de petiţionarul T.G. împotriva Încheierii nr. 39 din 1 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2698/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2691/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
