ICCJ. Decizia nr. 2691/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2691/2012
Dosar nr. 840/45/2011
Şedinţa publică din 6 septembrie 2012
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Rezoluţia din 28 iulie 2011, dată în Dosarul nr. 76/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faţă de numiţii:
- S.I.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de: violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- B.C.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de: violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals prev. de art. 291 alin. (1) C. pen.;
- C.I.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de: violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen.;
- M.I., M.A. şi A.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de: fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, procurorul a reţinut:
Prin Sentinţa penală nr. 15, pronunţată la data de 08 februarie 2011, în Dosarul nr. 36/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea plângerii formulată de petentul I.F. împotriva Rezoluţiei emisă la data de 06 august 2010, în Dosarul nr. 114/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad şi a Rezoluţiei nr. 1463/II/2/2010 din 22 octombrie 2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, rezoluţii care au fost desfiinţate. Instanţa de judecată a dispus totodată trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi pentru soluţionarea plângerii penale formulată de numitul I.F.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Iaşi a avut în vedere faptul că, în plângerea penală care a constituit obiectul Dosarului penal nr. 114/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, persoana vătămată I.F. a solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor persoane (M.I., M.A., A.I., B.C.F., C.I.V. şi S.I.M.), iar una dintre aceste persoane, respectiv numitul S.I.M., are calitatea de executor judecătoresc, împrejurare în care, conform art. 281 pct. 1 C. proc. pen., competenţa de a efectua cercetări şi de a soluţiona cauza aparţinea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi nu Parchetului de pe lână Judecătoria Bârlad, rezoluţiile nr. 114/P/2006 emisă la data de 06 august 2010 şi nr. 1463/II/2/2010 emisă la data de 22 octombrie 2010 fiind nelegale.
Actul de sesizare a organelor de urmărire penală l-a constituit un memoriu pe care numitul I.F. l-a adresat Preşedintelui României în luna octombrie 2005, prin care susţinea faptul că în anul 2003, după arestarea sa în vederea executării unei pedepse cu închisoarea, imobilul proprietate situată în sat Ciocani, jud. Vaslui a fost vândut ilegal unui angajat al Judecătoriei Bârlad, pe nume B.C.F., care şi-a însuşit cu acest prilej, fără drept, şi o serie de bunuri mobile care se aflau în imobil, valoarea însumată a bunurilor mobile şi imobile fiind de 1.150.000.000 lei.
Memoriul a fost trimis spre competenţă soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, unde a fost înregistrat iniţial sub nr. 35/VIII/1/2006.
La data de 17 ianuarie 2006 I.F. a fost audiat de procuror, prilej cu care a declarat că solicită efectuarea de cercetări faţă de numiţii B.C.F. şi C.I.V. pentru infracţiunile de furt, violare de domiciliu, tulburare de posesie şi faţă de executorul judecătoresc S.I.M. pentru infracţiunea abuz în serviciu. Persoana vătămată a arătat că faptele constau în aceea că, în perioada 2005 - 2006, în timp ce se afla în Penitenciarul Vaslui, în executarea unei pedepse privative de libertate, numiţii B.C.F., C.I.V. şi executorul judecătoresc S.I.M., s-au deplasat la domiciliul său din com. Ciocani, au pătruns fără drept şi au sustras o presă de ulei, un filtru, o moară de porumb, un tractor cu plug şi disc, două bazine pentru ulei din inox, 100 de stupi, 10 mc scândură, o poartă metalică, borcane cu dulceaţă şi compot, 60 kg miere de albine, soba de teracotă, corpuri de iluminat, aceste bunuri având o valoare de peste 2 miliarde lei, în contul unei datorii 100.000.000 lei pe care o avea faţă de B.C.F.
Prin Rezoluţia procurorului nr. 114/P/2006 din data de 28 martie 2006 s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală în cauză, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. j) C. proc. pen., motivându-se că faţă de aceleaşi persoane se efectuaseră cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad pentru aceleaşi fapte în Dosarul nr. 3498/P/2005, iar la data de 13 ianuarie 2006 s-a adoptat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în acest dosar, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit a) C. proc. pen.
I.F. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale nr. 114/P/2006 din data de 28 martie 2006, plângere ce a fost admisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad prin Rezoluţia nr. 308/II/2/2006 din data de 19 mai 2006, reţinându-se că rezoluţiile date de procuror nu au autoritate de lucru judecat, impunându-se astfel continuarea cercetărilor pe fond.
I.F. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale nr. 114/P/2006 din data de 28 martie 2006 şi la instanţa de judecată. Prin Sentinţa penală nr. 1747 din 12 octombrie 2006, pronunţată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. 3833/2006 s-a respins această plângere ca inadmisibilă, motivându-se în considerentele hotărârii că petentul a uzat de procedura prevăzută de art. 275 - 278 C. proc. pen., în sensul că a formulat plângere împotriva soluţiei şi la procurorul ierarhic superior, iar soluţia dată de acesta a fost de admitere a plângerii sale. În dispozitivul hotărârii instanţa a dispus, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit a) C. proc. pen. respingerea plângerii ca inadmisibilă, adăugând şi faptul că se menţine soluţia pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, dată în Dosarul nr. 114/P/2006.
Numitul I.F. a declarat recurs împotriva Sentinţei penale nr. 1747 din 12 octombrie 2006, iar Tribunalul Vaslui, prin Decizia penală nr. 194/R pronunţată în Dosarul nr. 1541/189/2006 la data de 28 martie 2007, a dispus admiterea recursului şi trimiterea plângerii petentului, împreună cu dosarul cauzei „la procurorul ierarhic superior, respectiv la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, competent să se pronunţe asupra acesteia, conform art. 278 alin. (2) C. proc. pen.".
Prin Rezoluţia nr. 383/II/2/2007 emisă la data de 29 mai 2007, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a dispus respingerea plângerii ca inadmisibilă, menţinând soluţia prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad ca fiind legală şi temeinică (aceasta fiind Rezoluţia nr. 308/II/2/2006 din data de 19 mai 2006).
Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a restituit Dosarul penal nr. 3833/2006 la Judecătoria Bârlad iar această instanţă a dispus arhivarea sa.
O nouă plângere formulată de numitul I.F. împotriva Rezoluţiei procurorului nr. 114/P/2006 emisă la data de 28 martie 2006, care a format obiectul Dosarului nr. 2364/189/2007 al Judecătoriei Bârlad, a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Sentinţa penală nr. 736 din 23 octombrie 2007, invocându-se prevederile art. 2781 alin. (11) C. proc. pen. Tribunalul Vaslui, prin Decizia penală nr. 119/R pronunţată la data de 12 martie 2008, în Dosarul nr. 2364/189/2007 a dispus admiterea recursului declarat de I.F. şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Bârlad.
Instanţa de recurs a reţinut că dispoziţiile art. 2781 alin. (11) din C. proc. pen. nu erau aplicabile şi că prima instanţă ar fi trebuit să examineze plângerea pe fond şi nu să o respingă pe excepţie, plângerea înregistrată la Judecătoria Bârlad la data de 22 iunie 2007 sub nr. 2364/189/2007 fiind „formulată practic pentru prima dată în instanţă împotriva rezoluţiei dată de procuror în Dosarul nr. 114/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad".
După rejudecare, prin Sentinţa penală nr. 11 pronunţată la data de 06 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 2364/189/2007, Judecătoria Bârlad a dispus admiterea plângerii formulată de numitul I.F. împotriva rezoluţiei dată de procuror în Dosarul nr. 114/P/2006 la data de 28 martie 2006, desfiinţarea acestei rezoluţii şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, în temeiul art. 278 alin. (8) din C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorii:
- M.I., M.A. şi A.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- B.C.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 192, 208 alin. (1), 220, 246, 249, 290 şi 291 C. pen.;
- S.I.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 208, 192, 220, 246 C. pen.
În motivarea soluţiei s-a arătat că faţă de făptuitorii S.I.M. şi C.I.V. organele de urmărire penală nu au efectuat nici un act de cercetare şi nici nu s-a pronunţat vreo soluţie prin rezoluţia atacată, după cum nu s-au efectuat cercetări şi nu s-a pronunţat o soluţie pentru toate faptele sesizate nici faţă de făptuitorul B.C.F.
Instanţa de judecată a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad fără a lua în considerare calitatea specială a făptuitorului S.I.M., calitate care atrăgea competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. fiind modificat prin Legea nr. 79/2007.
Recursul declarat de S.I.M. a fost respins ca tardiv prin Decizia penală nr. 187/R a Tribunalului Vaslui pronunţată la data de 22 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad primind Dosarul nr. 114/P/2006 pentru continuarea cercetărilor. Nici la această unitate de parchet nu s-a verificat competenţa materială şi nu s-a declinat cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi
După reînvestirea cu această cauză, organele de urmărire penală nu au mai completat cercetările, în sensul dispoziţiilor date de instanţă prin Sentinţa penală nr. 11 din 06 ianuarie 2009.
Prin rezoluţia emisă de procuror la data de 06 august 2010 s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală în cauză, în considerarea cazului de imposibilitate de promovare a acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. j) C. proc. pen., soluţia de neîncepere a urmăririi penale fiind dispusă faţă de:
- B.C.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (2), 208 alin. (1), 220 alin. (1), 289 alin. (1), 290 alin. (1) şi 291 alin. (1) C. pen.;
- S.I.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (2), 208 alin. (1), 220 alin. (1) şi 246 C. pen.;
- C.I.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (2), 208 alin. (1), 220 alin. (1) C. pen.;
- M.I., M.A. şi A.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289, 291 şi 246 C. pen.
Faptele pe care persoana vătămată le impută acestor persoane privesc executarea silită derulată prin Biroul Executorului Judecătoresc S.I.M., finalizată prin scoaterea din proprietatea sa a imobilului din com. Ciocani.
Astfel, în anul 2002, în calitate de administrator al Asociaţiei agricole „A." Ciocani, I.F. a împrumutat de la B.C.F. suma de 1.000 dolari, întocmind un înscris sub semnătură privată. Nereuşind restituirea împrumutului la termen, I.F. a emis un bilet la ordin drept garanţie. Numitul B.C.F. a introdus la bancă biletul la ordin în timp ce persoana vătămată era încarcerată, dar banca a refuzat decontarea, din lipsă de disponibil în cont. În aceste condiţii B.C.F. a solicitat învestirea cu formulă executorie şi încuviinţarea silită cu privire la creanţa sa.
Cererile lui B.C.F. au fost admise de către Judecătoria Bârlad prin încheierile nr. 4866/2003, respectiv 5154/2003. Avându-se în vedere aceste hotărâri ale instanţei judecătoreşti, B.C.F. s-a adresat executorului judecătoresc S.I.M. din municipiul Bârlad. Acesta a întocmit Dosarul de executare nr. 339/2003. Întrucât creanţa nu a fost achitată, s-a procedat la executarea silită asupra bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei. În cadrul executării silite, numitul S.I.M. a procedat la scoaterea la licitaţie publică a unui imobil situat în localitatea Ciocani, jud. Vaslui. Acest imobil a fost indicat de către creditorul B.C.F. ca fiind proprietatea Asociaţiei Agricole „A.", motivat şi de faptul că aceasta îşi avea sediul în acelaşi loc.
La data de 10 iunie 2004, imobilul a fost adjudecat de către B.C.F. în contul creanţei sale.
Numitul M.A., care îndeplinea funcţia de agent agricol la Primăria Ciocani, a efectuat menţiuni aferente cu privire la transferul de proprietate în registrul agricol. Primarul comunei Ciocani, M.I. şi secretara A.I. nu au efectuat nici un act.
Pe baza actului de adjudecare, la data de 19 octombrie 2005 executorul judecătoresc s-a deplasat la locul situării imobilului şi a procedat la evacuarea concubinei persoanei vătămate şi a Asociaţiei Agricole „A.", în prezenţa martorilor N.V. şi M.A. O serie de bunuri au fost ridicate şi predate tatălui persoanei vătămate.
Ulterior acestor evenimente, în urma unor acţiuni civile formulate de către I.F., s-a dispus anularea vânzării imobilului, astfel încât acesta a redevenit proprietarul de drept al bunului (Sentinţa civilă nr. 99 din 15 ianuarie 2008 a Judecătoriei Bârlad). Motivul pentru care s-a dispus anularea vânzării a fost acela că imobilul care a fost scos la licitaţie nu era proprietatea asociaţiei agricole debitoare, ci proprietatea persoanei vătămate, care la pus la dispoziţia Asociaţiei Agricole „A.", pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 23 ianuarie 2002, fără să perceapă chirie.
Numitul I.F. a formulat mai multe plângeri împotriva persoanelor sus-menţionate, una dintre ele făcând obiectul Dosarului nr. 3498/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad. La data de 13 ianuarie 2006 s-a dispus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în cauză, reţinându-se inexistenţa faptelor sesizate (cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.). Prin Sentinţa penală nr. 1212 din 27 iunie 2006 a Judecătoriei Bârlad s-a dispus infirmarea acestei soluţii. La data de 04 octombrie 2006 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, întrucât printre infracţiunile sesizate de persoana vătămată se afla şi infracţiunea de trafic de influenţă.
După ce Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui s-a pronunţat cu privire la infracţiunile care îi atrăgeau competenţa, a declinat cauza înapoi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, unde s-a reînregistrat sub un alt număr - 3434/P/2006, iar prin Rezoluţia adoptată la data de 27 februarie 2007 s-a dispus din nou o soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de B.C.F., M.I., M.A., A.I., C.I.V. şi S.I.M., în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit a) C. proc. pen. De menţionat că la data emiterii soluţiei de neîncepere a urmăririi penale Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad era competent să efectueze cercetări şi faţă de executorii judecătoreşti.
Prin Sentinţa penală nr. 48 din 22 ianuarie 2008 pronunţată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. 1632/189/2007, s-a respins plângerea formulată împotriva soluţiei sus menţionată ca fiind nefondată, menţinându-se rezoluţia procurorului.
Recursul declarat de I.F. împotriva Sentinţei penale nr. 48 din 22 ianuarie 2008 a fost admis prin Decizia penală nr. 123 din 12 martie 2008, dispunându-se trimiterea plângerii formulate împotriva rezoluţiei procurorului la instanţa competentă, respectiv la Curtea de Apel Iaşi.
Prin Sentinţa penală nr. 100 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la data de 02 octombrie 2008 s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de I.F. împotriva Rezoluţiei din data de 27 februarie 2007, dată de procuror în Dosarul nr. 3434/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad. Prin Decizia penală nr. 3845 pronunţată la data de 12 noiembrie 2008 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a constatat retragerea recursului declarat de I.F., hotărârea Curţii de Apel Iaşi rămânând astfel definitivă şi irevocabilă.
Sentinţa penală nr. 100 din 02 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia penală nr. 3845 din 12 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins plângerea formulată de I.F. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 27 februarie 2007, dată de procuror în Dosarul nr. 3434/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad constituie hotărârea judecătorească care are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.
Instanţa de judecată a avut în vedere faptul că prin Sentinţa civilă nr. 99 din 15 ianuarie 2008 a Judecătoriei Bârlad s-a dispus anularea vânzării silite a imobilului aparţinând persoanei vătămate, astfel că această situaţie nu poate fi considerată împrejurare nouă în sensul art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., în baza căreia să se redeschidă urmărirea penală.
Mai trebuie precizat şi faptul că faţă de executorul judecătoresc S.I.M. s-au efectuat cercetări şi în Dosarul nr. 282/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, iar prin Rezoluţia emisă la data de 04 mai 2009 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 192, 208 - 209, 220, 246 şi 289 C. pen. Prin Sentinţa penală nr. 120 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la data de 19 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 604/45/2009 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de I.F. împotriva soluţiei, iar la data de 12 aprilie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul.
Prin urmare şi Sentinţa penală nr. 120 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi are autoritate de lucru judecat în cazul faptelor imputate de persoana vătămată executorului judecătoresc.
În baza art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., persoanele faţă de care s-au dispus soluţii de neîncepere a urmăririi penale - S.I.M., B.C.F., C.I.V., M.I., M.A. şi A.I. nu mai pot fi urmărite penal pentru aceleaşi fapte, existând, cumulativ, identitate de persoane şi de obiect între dosarele nr. 3434/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad şi nr. 282/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi pe de o parte şi prezenta cauză pe de altă parte.
Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen., în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva rezoluţiei a formulat plângere petentul la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost soluţionată prin Rezoluţia din 5 septembrie 2011, în sensul respingerii.
Împotriva rezoluţiei Parchetului General de pe lângă Curtea de Apel Iaşi din 05 septembrie 2011, dată în Dosarul nr. 995/II/2/2011 a formulat plângere petentul.
La termenul din 18 octombrie 2011 petentul a precizat că plângerea priveşte rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată în Dosarul nr. 76/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
A motivat petentul că i-au fost încălcate drepturile procesuale de către procuror, că actele întocmite sunt nule, că nu s-au efectuat acte premergătoare în cauză, că nu s-au administrat probele solicitate, că nu a fost efectuată o cercetare penală în cauză, că prin soluţiile date de procuror în aceeaşi cauză nu s-a finalizat niciodată actul de justiţie.
Prin Sentinţa penală nr. 23 din 21 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentul I.F.
S-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul I.F., împotriva Rezoluţiei procurorului din 28 iulie 2011 dată în Dosarul nr. 76/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
A fost obligat petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea acestei acestei hotărâri s-a arătat că motivele invocate de petent nu pot fi analizate având în vedere tardivitatea plângerii formulate de acesta.
S-a arătat că petentul a luat cunoştinţă de rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, rezoluţie dată în Dosarul nr. 76/P/2011 la data de 2 august 2011 şi a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere la procurorul ierarhic superior la data de 8 august 2011, în termenul iniţial prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de 20 zile.
Potrivit art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanţa competentă în termen de 20 zile de la expirarea termenului iniţial de 20 zile, atunci când plângerea la procurorul ierarhic superior nu a fost soluţionată în termenul prevăzut de lege.
De asemenea, la instanţa competentă se poate face plângere numai împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nu şi împotriva rezoluţiei sau ordonanţei prin care procurorul ierarhic superior s-a pronunţat în sensul respingerii plângerii.
Faţă de data luării la cunoştinţă a conţinutului rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale - 2 august 2011, la data expirării termenului iniţial - 23 august 2011 şi data înregistrării plângerii la instanţa competentă -22 septembrie 2011, data depunerii la oficiul poştal a scrisorii recomandate, s-a constatat că plângerea formulată este tardivă.
S-a arătat că dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. sunt instituite în favoarea petenţilor pentru a asigura celeritate în rezolvarea cauzelor penale în care se dispun soluţii de netrimitere în judecată.
Nerespectarea termenului prevăzut de art. 278 alin. (2) C. proc. pen., atrage decăderea din dreptul de a mai formula plângere la instanţa competentă.
S-a mai arătat că în cursul dezbaterilor, petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a rezoluţiei procurorului în raport de dispoziţiile art. 126 din Constituţia României.
Potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se poate pronunţa asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor de judecată numai dacă acestea privesc legi, ordonanţe ori norme de drept din legi sau ordonanţe în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei.
Nu poate fi invocată neconstituţionalitatea unui act de jurisdicţie ci doar o normă de drept incidenţă în cauză.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a rezoluţiei procurorului nu poate forma obiect de sesizare a Curţii Constituţionale.
S-a arătat că excepţia de neconstituţionalitate invocată de petent este contrară dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 şi, în consecinţă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
S-a arătat că parcursul procesual al cauzei nu a permis pronunţarea asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale printr-o încheiere distinctă, astfel că s-a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 305 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legi, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea, o poate respinge, ca nefondată, prin sentinţă sau o poate admite şi desfiinţând rezoluţia sau ordonanţa atacată, trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8), este definitivă.
Întrucât împotriva sentinţei pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, recursul declarat de petiţionar este inadmisibil şi urmează a fi respins în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen..
În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată de petiţionar, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică în raport de prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, întrucât cererea formulată nu se referă la o normă de drept incidenţă în cauză, care ar fi putut face obiectul analizei Curţii Constituţionale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul I.F. împotriva Sentinţei penale nr. 23 din 21 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 6 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2696/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2621/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
