ICCJ. Decizia nr. 281/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 281/2012
Dosar nr. 605/1/2012
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă:
Prin Adresa nr. 156/II-5/2012 din 24 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu disp. art. 44 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru a dispune arestarea în vederea extrădării către Turcia a numitului B.M. până la prezentarea cererii de extrădare.
În cuprinsul sesizării, se arată că autorităţile judiciare turce au emis împotriva persoanei extrădabile Sentinţa nr. 2006/225 Esas 200/22 Karar pronunţată la data de 30 ianuarie 2007 de a 6-a Înalta Curte Penală din Ankara, Turcia, pentru săvârşirea infracţiunii de obţinere a unui credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare, prev. de art. 504, 80, 522/1, 59 din C. pen. turc, art. 158/1-j, 43, 62, 5 din Legea nr. 5237, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 1 lună închisoare.
La termenul din 24 ianuarie 2012, audiat fiind în stare de reţinere, potrivit art. 46 din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana extrădabilă a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare turce, iar în cazul în care acest lucru este necesar, să i se acorde un răgaz pentru a rezolva problemele din România.
Prin Încheierea din 24 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate B.M. pe o perioadă de 29 de zile, de la 24 ianuarie 2012 până la 21 februarie 2012, inclusiv.
S-a fixat termen pentru prezentarea documentelor în baza cărora a fost formulată cererea de extrădare la 31 ianuarie 2012 şi s-a dispus efectuarea unei adrese la Ministerul Justiţiei pentru a analiza, în conformitate cu prevederile art. 37 din Legea nr. 302/2004, solicitarea de extrădare prin prisma examenului de regularitate internaţională.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune arestarea preventivă în vederea extrădării către Turcia a numitului B.M. până la prezentarea documentelor în baza cărora a fost emisă cererea de extrădare.
S-a arătat că din cuprinsul cererii de extrădare formulată de autorităţile turce, rezultă că numitul B.M. a fost condamnat, definitiv la o pedeapsă de 2 ani şi 1 lună închisoare, dar şi la o amendă judiciară de 8230 TL şi interzicerea anumitor drepturi, pentru aceea că ar fi obţinut un credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare.
Curtea a reţinut că faptele pentru care se solicită extrădarea au corespondent în legislaţia penală română, fiind vorba de infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani închisoare.
S-a arătat că persoana extrădabilă nu a contestat identitatea, dar există şi temerea că aceasta s-ar putea sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate.
Împotriva încheierii instanţei de fond a declarat recurs persoana extrădabilă, criticând-o cu privire la neregularitatea actului de sesizare a instanţei în sensul că traducerea din limba turcă nu corespunde realităţii, că nu i s-a adus la cunoştinţă condamnarea şi nu este de acord cu arestarea în vederea extrădării.
A mai arătat că în cuprinsul hotărârii nu s-a menţionat temeiul arestării în vederea extrădării şi nu s-a ţinut cont de faptul că este căsătorit, are un copil minor şi este administratorul unei societăţi cu peste 20 angajaţi. Recursul persoanei extrădabile nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că împotriva persoanei extrădabile a fost emisă o hotărâre de condamnare de către Înalta Curte Penală din Ankara, Turcia, pentru săvârşirea infracţiunii de obţinere a unui credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare, prev. de art. 504, 80, 522/1, 59 din C. pen. turc, art. 158/1-j, 43, 62, 5 din Legea nr. 5237, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 1 lună închisoare.
Din datele existente la dosar rezultă că persoana extrădabilă a fost prezentă la pronunţarea hotărârii de condamnare, după care a părăsit teritoriul turciei, stabilindu-se în România unde susţine că şi-a început o afacere.
Faţă de împrejurarea că persoana extrădabilă s-a sustras de la executarea pedepsei la care a fost condamnat de către autorităţile din Turcia, există temerea că aceasta se poate sustrage solicitărilor de extrădare, aşa încât în mod corect instanţa de fond a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile în vederea extrădării către statul solicitant.
În ce priveşte motivele de recurs invocate de persoana extrădabilă, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite întrucât excepţia neregularităţii actului de sesizare a instanţei este inadmisibilă faţă de obiectul cauzei, iar împrejurarea că traducerea din limba turcă nu mulţumeşte pe persoana extrădabilă, faptul că aceasta nu a fost de acord cu extrădarea sau împrejurarea că nu s-a menţionat temeiul arestării provizorii în vederea extrădării nu au relevanţă în cauză şi nu constituie motive de refuz al extrădării.
Din datele existente la dosar nu au fost identificate motive obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 republicată şi nici motive opţionale de refuz prevăzute de art. 22 din aceeaşi lege.
Astfel, în cauză nu sunt date din care să rezulte că fapta care face obiectul cererii de extrădare, face obiectul unui proces penal în România şi nici împrejurarea că predarea persoanei extrădabile în statul solicitant ar avea consecinţe deosebit de grave pentru aceasta.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar recursul persoanei extrădabile este nefondat, urmând ca în temeiul art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă B.M. împotriva Încheierii din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 636/2/2012.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 175 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 282/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 500/2009. Penal → |
|---|
