ICCJ. Decizia nr. 279/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 279/2012

Dosar nr. 2974/2/2010

Şedinţa publică din 30 ianuarie 2012

Asupra cauzei penale de faţă:

Prin Sentinţa penală nr. 322/F din 4 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-au dispus următoarele:

1. S-a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului F.F. din infracţiunea prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 - 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.F. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe timpul executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Conform dispoziţiilor art. 350 C. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 februarie 2010 la zi.

2. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timpul executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat restul de pedeapsă de 550 de zile rămas neexecutat conform Deciziei penale nr. 219 din data de 05 februarie 2008 a Tribunalului Giurgiu care a fost contopit cu pedeapsa susmenţionată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

Conform dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută stare de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa stabilită durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 februarie 2010 la zi.

3. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 - 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.P. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timpul executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Conform dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 februarie 2010 la zi.

4. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 - 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timpul executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

Conform dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 martie 2010 la zi.

5. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 - 76 lit. a) C. pen. şi art. 33 C. pen. a fost condamnat inculpatul G.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele susmenţionate, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timpul executării pedepsei.

În baza art. 350 C. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa stabilită durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 martie 2010 la zi.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

6. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 - 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata B.A.M. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timpul executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei.

Totodată, s-a constat că inculpata a fost cercetată în stare de libertate.

Prin aceiaşi hotărâre s-a dispus restituirea către inculpatul F.F. a bunurilor care nu au făcut obiectul infracţiunii şi care au fost indisponibilizate de organele de cercetare penală respectiv autoturismul cu cheile aferente.

În considerentele hotărârii s-au reţinut, în esenţă, următoarele: Inculpatul F.F. era lucrător de poliţie judiciară cu grad de comisar în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4 din 01 iulie 2007, anterior fiind lucrător de poliţie judiciară la Direcţia Generală de Politie a Municipiului Bucureşti, Poliţia Sector 5 - Structura antidrog începând cu data de 15 iunie 2004.

În perioada septembrie - octombrie 2009, în contextul realizării mai multor cumpărări supravegheate de droguri, au avut loc anumite incidente similare celui din data de 04 noiembrie 2009 când, deplasându-se la adresa din Bucureşti pentru a procura în mod autorizat heroină de la numiţii C.M. zis "O." şi G.E. zisă "C.", colaboratorul acoperit "A.D." - nume de cod a fost anunţat că nu i se vor vinde droguri întrucât urmează să aibă loc o razie a poliţiei la adresa respectivă.

În continuarea cercetărilor, la data de 24 noiembrie 2009, s-a procedat la efectuarea mai multor percheziţii domiciliare, inclusiv la adresa din Bucureşti, ocazie cu care s-a constatat că numiţii C.M. zis "O.", G.F. zis "T." şi P.M. zis "M." sau "Mş" nu au fost găsiţi la domiciliu.

Ulterior, prin Rechizitoriul nr. 125/D/P/2009 din data de 21 decembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.M.V. zis "M." (minor), T.T., S.M., A.V. zis "J.", A.J. zis "Ţ.", P.V., P.M. zis "V.", I.I., G.M.A. zisă "S.", A.V. zisă "L.", B.O. zisă "G.", P.M. zis "C.", S.L. zisă "C.", C.I. şi V.G. zisă "J." sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpaţii C.M. zis "O.", G.F. zis "T.", P.M. zis "M." sau "Mş.", G.P. zis "P." şi alte persoane, cercetate tot sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, formându-se astfel Dosarul nr. 292/D/P/2009 al aceleiaşi unităţi de parchet.

În acelaşi timp, în cadrul Dosarului nr. 1884/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti s-au efectuat cercetări cu privire la o reţea de traficanţi de droguri printre care figurau numiţii Gh.C. zis "D.S." şi martorul C.G.S. zis "S.C.".

Din investigaţiile efectuate în dosarul sus-menţionat a rezultat că reţeaua de traficanţi de droguri coordonată Gh.C. zis "D.S." şi martorul C.G.S. zis "S.C." era protejată de inculpatul F.F. - comisar în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4.

În acest sens, s-a constatat că, la datele de 04 noiembrie 2009 şi 19 noiembrie 2009, inculpatul F.F. i-a avertizat pe martorii C.G.S. zis "S.C." şi Gh.C. zis "D.S." că la adresa din Bucureşti, urmau a se efectua flagrante, contribuind astfel la sustragerea unor membri ai reţelei coordonate de cei doi martori de la prinderea în flagrant şi tragerea la răspundere penală.

În legătură cu modul în care inculpatul F.F. a conceput strategia de informare a traficanţilor de droguri cu privire la faptul că sunt vizaţi de o anchetă a parchetului şi poliţiei s-au reţinut următoarele:

Profitând de deficienţele sistemului referitoare la protecţia secretului de serviciu, inculpatul a primit în prealabil de la Gh.C. zis "D.S.", precum şi de la martorii S.M. zis "M.M." şi C.G.S. zis "S.C.", o listă cu persoanele care se ocupau cu traficul ilicit de droguri de mare risc (heroină) în zona străzii V. sector 2, Bucureşti, aflate protecţia martorilor sus amintiţi.

Această listă a fost prezentată de inculpat conducerii Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul Antidrog, Biroul Sectorului 4 şi procurorului competent din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care coordona şi superviza acea structură de poliţie, la sfârşitul lunii octombrie 2009, sub pretextul iniţierii unor investigaţii.

Potrivit experienţei profesionale, cunoscând faptul că nu poate investiga un grup infracţional dacă acesta face obiectul unor investigaţii efectuate de altă structură de poliţie specializată în combaterea traficului ilicit de droguri, inculpatul F.F. a aflat chiar în scurt timp de la momentul prezentării listei susmenţionate că persoanele indicate în respectivul document fac obiectul unor investigaţii penale, urmând a fi efectuate percheziţii domiciliare şi descinderi la imobilele în care locuiesc.

În acest fel, inculpatul a obţinut informaţii cu privire la situaţia care prezenta interes pentru persoanele sus-menţionate care se ocupau cu traficul ilicit de droguri.

Ulterior, datorită deficienţelor privind protecţia secretului de serviciu, inculpatul a avansat în verificările sale, aflând inclusiv data la care urmau să se realizeze percheziţii domiciliare la adresa din strada V. sector 2 Bucureşti.

Aceasta, în condiţiile în care la descinderile programate erau desemnaţi să participe lucrători de poliţie judiciară din cadrul întregii Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul Antidrog, inclusiv din cadrul Biroului Sectorului 4 în cadrul căruia îşi desfăşura activitatea şi inculpatul.

Aceste aspecte au fost confirmate prin Adresa nr. 1257877 din 24 martie 2010 a Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul Antidrog, Biroul Sectorului 4.

Prin Ordonanţa nr. 153/D/P/2010 a Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a dispus declinarea cauzei faţă de inculpatul F.F., având în vedere că în Dosarul nr. 1884/D/P/2009 al aceleiaşi unităţi de parchet apăruseră indicii temeinice în sensul că lucrătorul de poliţie susmenţionat ar fi sprijinit şi favorizat o grupare de traficanţi de droguri coordonată de un cunoscut lider al lumii interlope, respectiv C.G. zis "D.S.", contribuind la sustragerea unor membri ai reţelei coordonate de acesta de la prinderea în flagrant şi tragerea la răspundere penală.

Ulterior, prin Ordonanţa nr. 292/D/P/2009 din 25 ianuarie 2010 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 153/D/P/2010 la Dosarul nr. 292/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în ceea ce priveşte faptele săvârşite de inculpatul F.F.

Totodată, prin Rezoluţia nr. 11l/D/P/2010 din 09 februarie 2010 a aceleiaşi unităţi de parchet s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea materialului probator privind persoana de sex feminin cunoscută sub apelativul "C.",cu reşedinţa în Bucureşti, str. V. sector 2, în vederea conexării la Dosarul nr. 292/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

În cadrul cercetărilor efectuate în acest ultim dosar persoana susmenţionată a fost, identificată ca fiind G.E. zisă "C.".

Prin Rezoluţia nr. 60 din 09 februarie 2010, ora 09:00, emisă în Dosarul nr. 292/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul F.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de favorizarea infractorului şi abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 264 C. pen. şi art. 248 C. pen.

Prin Ordonanţa nr. 292/D/P/2009 din 10 februarie 2010 s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei materiale de soluţionare a materialului probator din Dosarul nr. 292/D/P/2009, în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub aspectul săvârşirii de către inculpatul F.F. şi alte persoane a infracţiunilor de luare de mită, dare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 254 C. pen., art. 255 C. pen. şi art. 248 C. pen.

La data de 11 februarie 2010, prin Ordonanţa nr. 292/D/P/2009 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de inculpatul F.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizare a infractorului în formă continuată prevăzută de art. 264 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ulterior, prin ordonanţa nr. 60 din 26 februarie 2010 emisă în acelaşi dosar s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului F.F. din infracţiunea de favorizare a infractorului în formă continuată prevăzută de art. 264 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de complicitate la traficul ilicit de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi începerea urmăririi penale pentru această ultimă infracţiune.

Audiat atât în faţa procurorului, cât şi a instanţei, inculpatul F.F. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de care este învinuit, invocând faptul că activităţile pe care le-a desfăşurat se raportau exclusiv exercitării atribuţiilor de serviciu.

Declaraţiile inculpatului nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, atât martorii S.M. zis "M.M." şi C.G.S. zis "S.C.", în cadrul procedurilor de confruntare cu inculpatul care au avut loc la 24 februarie 2010 şi, respectiv, 03 martie 2010, precum şi martorii S.M. zis "M.M.", G.M.A. zisă "S.", V.G. zisă "J." şi inculpaţii P.M. zis "M." sau "Mş.", G.P. zis "P.", C.M. zis "O." şi G.F. zis "T." confirmând ajutorul acordat de inculpatul F.F. în vederea desfăşurării de către aceştia, în mod nestingherit, a activităţii de trafic ilicit de droguri, cu referire concretă la modul în care i-a anunţat cu privire la percheziţiile domiciliare ce urmau să aibă loc la data de 24 noiembrie 2009 la adresa din Bucureşti, str. V. sector 2.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii G.P. şi B.A.M. s-a reţinut că, urmare emiterii şi exploatării autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor audio-video în mediul ambiental, în Dosarul nr. 125/D/P/2009, din care ulterior s-a disjuns Dosarul nr. 292/D/P/2009, s-au efectuat mai multe cumpărări autorizate de droguri de la membri reţelei de narcotraficanţi, împrejurare în care, la data de 21 octombrie 2009, colaboratorul acoperit "A.D." - nume de cod a procurat în mod autorizat de la inculpata B.A.M. şi de la concubinul acesteia, inculpatul G.P. zis "P." cantitatea de 0,16 grame heroină şi morfină, droguri de mare risc în amestec cu paracetamol şi cofeină, în schimbul sumei de 110 RON, la data de 27 octombrie 2009, acelaşi colaborator procurând în mod autorizat de la inculpatul G.P. cantitatea de 0,06 grame heroină, drog de mare risc, în amestec cu paracetamol şi cofeină, în schimbul sumei de 60 RON.

Astfel, la data de 21 octombrie 2009, în jurul orelor 14:00 colaboratorul acoperit "A.D." - nume de cod s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." - nume de cod, în apropiere de zona Pieţii Obor, comunicându-i că inculpatul G.P. e dispus să-i vândă heroină, la doză.

După un control corporal efectuat asupra colaboratorului în urma căruia investigatorul sub acoperire "H.C." - nume de cod a constatat că acesta nu deţine substanţe interzise de lege la deţinere, colaboratorului i-a fost pusă la dispoziţie suma de 110 RON.

Având asupra sa banii susmenţionaţi, colaboratorul acoperit "A.D." s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire "H.C." pe strada D., în faţa casei unde locuieşte inculpatul G.P., loc unde s-a găsit pe acesta şi pe concubina sa, inculpata B.A.M. zisă "A.".

Împreună cu cei doi inculpaţi, colaboratorul a plecat la imobilul folosit de aceştia fără forme legale din Bucureşti, str. V. sector 2 unde inculpatul G.P. i-a comunicat că nu mai are heroină la doză, dar că îi poate procura de la altă persoană o doză de heroină cu preţul de 90 RON, cu condiţia să primească un comision de 30 RON.

Fiind de acord cu oferta primită, colaboratorul acoperit "A.D." s-a deplasat împreună cu cei doi inculpaţi la intersecţia străzii I. cu strada D.R. unde inculpata B.A.M. a primit banii de la colaborator după care i-a predat imediat inculpatului G.P. În momentul în care cei trei au ajuns în faţa imobilului de la nr. 83A din strada I., inculpatul G.P. le-a zis colaboratorului acoperit "A.D." şi inculpatei B.A.M. să aştepte în faţa casei, iar după 2 - 3 minute a ieşit afară din imobil şi i-a dat dispoziţie inculpatei să schimbe banii.

Având asupra sa banii schimbaţi, inculpatul G.P. a reintrat în curtea imobilului din str. I. nr. 83A, după câteva minute ieşind şi înmânându-i colaboratorului o punguţă conţinând heroină.

Colaboratorul acoperit "A.D." a predat respectiva punguţă investigatorului sub acoperire "H.C.", în urma controlului corporal constatându-se că nu mai avea asupra sa nicio altă substanţă interzisă de lege.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524539 din 26 octombrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate a rezultat că proba cu masa de 0,16 grame cumpărată de la inculpaţii G.P. şi B.A.M. conţinea heroină (diacetilmorfmă) în amestec cu morfină, paracetamol şi cafeina.

La data de 27 octombrie 2009, în jurul orelor 14:30 colaboratorul acoperit "A.D." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C. în apropiere zonei Pieţii Obor, comunicându-i că G.P. e dispus să-i vândă din nou heroină.

Constatându-se că la controlul corporal efectuat asupra colaboratorului nu s-au găsit substanţe interzise de lege la deţinere, investigatorul sub acoperire "H.C." i-a pus la dispoziţie suma de 60 RON.

Având asupra sa suma sus-menţionată, colaboratorul împreună cu investigatorul sub acoperire H.C." s-au deplasat în apropierea străzii D. unde ştiau că îl găsesc pe G.P.

Colaboratorul acoperit "A.D." l-a găsit pe G.P. în faţa imobilului din strada D. Ulterior, au plecat împreună la adresa din strada V.L. sector 2, iar într-o dependinţă a acestui imobil inculpatul G.P. a primit suma de 60 RON şi a scos din buzunar o punguţă conţinând o substanţă albă.

Având asupra sa respectiva punguţă, colaboratorul acoperit "A.D." s-a întâlnit în apropiere cu investigatorul sub acoperire "H.C." căruia i-a predat-o, după controlul corporal constatându-se că nu mai are asupra sa nicio altă substanţă interzisă de lege.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524574 din 29 octombrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate s-a constatat că punguţa cumpărată de la G.P. conţinea 0,06 grame heroină (diacetilmorfmă), în amestec cu paracetamol şi cafeina.

Urmare identificării şi recunoaşterii sale de pe planşa foto la data de 16 februarie 2010, pe numele inculpatului G.P. a emis un mandat de aducere care a fost pus în executare în aceeaşi zi de către lucrătorii de poliţie judiciară delegaţi în cauză din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, Serviciul Antidrog - Biroul Sector 1.

Cu ocazia audierii sale, inculpatul G.P. a recunoscut săvârşirea infracţiunii de care este învinuit, precizând că a fost determinat să procedeze în acest fel datorită nevoii de bani.

Cu privire la inculpatul P.M. zis "Mş." sau "M." au rezultat probe conform cărora a vândut colaboratorului acoperit "A.D." la data de 02 octombrie 2009 - cantitatea de 0,04 grame heroină în schimbul sumei de 50 RON, la data de 07 octombrie 2009 împreună cu numiţii A.V. zis "J." şi "B.", cantitatea de 0,04 grame heroină, în schimbul sumei de 50 RON, iar la data de 13 octombrie 2009, împreună cu numitul A.V. zis "J.", cantitatea de 0,05 grame heroină, în schimbul sumei de 50 RON.

În acest sens s-a reţinut că, la data de 02 octombrie 2009, în jurul orelor 14:00, colaboratorul acoperit "A.D." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." în apropierea zonei L., comunicându-i că P.M. e dispus să-i vândă heroină la doză.

După un control corporal efectuat asupra colaboratorului de către investigatorul sub acoperire "H.C." s-a stabilit că acesta nu are substanţe interzise de lege asupra sa, motiv pentru care i s-a înmânat suma de 50 RON.

Colaboratorul acoperit s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire pe strada V., fiind lăsat în apropierea imobilului cu numărul 136.

Colaboratorul acoperit a discutat câteva minute cu P.M. în faţa imobilului, după care au pătruns în curtea imobilului unde P.M. a primit suma de 50 RON de la colaboratorul acoperit oferindu-i în schimb o doză de heroină.

Ulterior, colaboratorul acoperit "A.D." a părăsit imobilul din Bucureşti, str. V., sector 2, întâlnindu-se în apropiere cu investigatorul sub acoperire "H.C." căruia i-a predat doza de heroină procurată.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524415 din 06 octombrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate a rezultat că proba cu masa de 0,04 grame înaintată în cauza privind pe numitul inculpatul P.M. conţinea heroină.

La data de 07 octombrie 2009, în jurul orelor 13:45, colaboratorul acoperit "A.D." - s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." în zona Pieţei Obor, comunicându-i că numitul "B." e dispus să-i vândă heroină la doză.

Constatându-se că la controlul corporal efectuat asupra colaboratorului de către investigatorul sub acoperire nu s-au găsit substanţe interzise, acestuia i-a fost înmânată suma de 50 RON.

Ulterior, cei doi s-au declasat pe strada V., colaboratorul sub acoperire fiind lăsat în apropierea imobilului cu nr. 136 unde a fost abordat de P.M. şi numitul "B." care i-au spus că pot să-i vândă heroină la doză, preţul unei doze fiind de 50 RON.

După ce P.M. a primit suma de 50 RON de la colaboratorul acoperit "A.D.", acesta a transmis-o imediat numitului "B.", apoi cei doi i-au pus în vedere colaboratorului să rămână pe loc şi să-i aştepte, urmând ca ei să-i aducă doza de heroină.

Neavând încredere în cei doi, colaboratorul i-a urmat îndeaproape observând că au intrat în curtea imobilului cu numărul 136 de pe strada V., unde se afla A.V. zis "J." care a primit suma de 50 RON de la numitul "B.". Colaboratorul acoperit a intrat împreună cu cei trei în casă, acolo primind de la A.V. o doză de heroină ambalată într-o punguţă care ulterior a fost predată investigatorului sub acoperire "H.C.".

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524453 din 13 octombrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia De Combatere A Criminalităţii Organizate a rezultat că proba cu masa de 0,04 grame înaintată în cauza privind numitul "B." conţinea heroină (diacetilmorfină) în amestec cu cofeină şi paracetamol.

Ulterior, la data de 13 octombrie 2009 în jurul orelor 13:30, colaboratorul acoperit "A.D." - nume de cod s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." - nume de cod în apropiere de Piaţa Obor, comunicându-i că P.M. e dispus să-i vândă heroină la doză. ''

După controlul corporal efectuat de către investigatorul sub acoperire "H.C." constatându-se că asupra colaboratorului nu s-au găsit substanţe interzise de lege, i-a fost înmânată suma de 50 RON.

Ulterior, colaboratorul şi investigatorul sub acoperire s-au deplasat pe strada V., colaboratorul coborând în apropierea imobilului de la numărul 136.

Colaboratorul acoperit "A.D." a intrat în curtea respectivului imobil şi i-a înmânat inculpatului P.M. suma de 50 RON, în prezenţa lui A.V. Acesta din urmă i-a condus pe colaboratorul acoperit şi pe inculpatul P.M. în interiorul locuinţei sale, unde, după ce a primit de la inculpatul P.M. suma de 50 RON, i-a înmânat colaboratorului o doză de heroină ambalată într-o punguţă.

În acest context, între A.V. şi inculpatul P.M. s-a purtat o discuţie în contradictoriu cu privire la comisionul pe care trebuia să îl obţină acesta din urmă.

Punguţa cumpărată a fost predată investigatorul sub acoperire "H.C." care se afla în apropierea imobilului, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524470 din 13 octombrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate stabilind că aceasta conţinea 0,05 grame heroină în amestec cu cafeina.

Inculpatul P.M. s-a sustras urmăriri penale. La data de 24 noiembrie 2009 acesta a fost citat pentru audieri însă, aşa cum a rezultat din probele administrate în cauză, a fugit de la domiciliu, fiind avertizat cu o seară înainte să plece de acasă, de către martorul S.M. zis "M.M." urmare avertizării prealabile a martorului de către inculpatul F.F.

Cu ocazia punerii în executare a mandatului de aducere a inculpatului, întocmit la data de 16 februarie 2010, lucrătorii de poliţie judiciară au constatat că acesta fusese arestat preventiv la data de 06 februarie 2010 pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, fiind încarcerat în arestul secţiei 12 Poliţie, unde a fost citat în vederea audierii, la data de 17 februarie 2010.

Cu ocazia audierii, inculpatul P.M. zis "Mş." sau "M." a recunoscut atât săvârşirea infracţiunii de care este acuzat, cât şi modul în care a reuşit să se sustragă urmăririi penale urmare avertizării din partea martorului S.M.

Totodată, inculpatul a declarat că martorul S.M. l-a avertizat deoarece ştia acest lucru de la un poliţist, aceste aspecte coroborându-se cu declaraţiile martorului care a confirmase anterior ajutorul primit din partea inculpatului F.F.

Cu privire la inculpatul C.M. zis "O." şi G.F. zis "T." s-a reţinut faptul că, deşi făceau parte din reţeaua de traficanţi de droguri ai cărei membrii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul DIICOT nr. l25/D/P/2009 din data de 21 decembrie 2009, aceştia s-au sustras urmăririi penale, fiind avertizaţi, la fel ca inculpatul P.M., de inculpatul F.F. prin intermediul martorului S.M. zis "M.M."

S-a mai reţinut că, iniţial, inculpatul C.M. zis "O." nu a putut fi identificat în mod corect, lucrătorii de poliţie stabilind în mod eronat că numitul "O." ar fi una şi aceeaşi persoană cu A.E.O.

Eroare a fost descoperită cu ocazia unei proceduri de identificare de pe planşa foto în cadrul căreia colaboratorul acoperit "A.D." a constatat că numitul "O." de la care procurase în mod autorizat heroină la datele de 18 septembrie 2009 şi 19 octombrie 2009, nu era aceeaşi persoană cu numitul A.E.O.

Urmare unor verificări suplimentare s-a constatat că A.E.O. se afla încarcerat în penitenciar din anul 2004 astfel încât, în mod obiectiv, nu putea fi implicat în vânzarea de heroină din cursul anului 2009.

În ceea ce priveşte infracţiunile de trafic ilicit de droguri de mare risc în care au fost implicaţi inculpaţii C.M. zis "O." şi G.F. zis "T." s-a reţinut că, la data de 18 septembrie 2009, în jurul orelor 15:00, colaboratorul acoperit "A.D." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." în apropierea zonei Bucur Obor, comunicându-i că inculpatul C.M. zis "O." s-a oferit să-i vândă heroină, la doză.

Constatând că asupra colaboratorul acoperit nu s-au găsit substanţe interzise de lege la deţinere, investigatorul sub acoperire i-a înmânat acestuia suma de 50 RON.

Având asupra sa suma de bani susmenţionată, colaboratorul acoperit s-a deplasat la domiciliul inculpatului C.M. În respectiva locuinţă, în prezenţa mai multor persoane, colaboratorul i-a dat inculpatului suma de 50 RON, în schimb primind o doză de heroină ambalată într-o punguţă.

Respectiva doză a fost predată investigatorului sub acoperire "H.C.", după care a fost controlat corporal imediat, constatându-se că nu mai are asupra sa nicio altă substanţă interzisă de lege.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524308 din 22 septembrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate s-a constatat că aceasta conţinea 0,06 grame heroină în amestec cu cafeina.

La data de 19 octombrie 2009, în jurul orelor 15:00, colaboratorul acoperit "A.D." -s-a: întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." în apropierea zonei Pieţii Obor, comunicându-i că inculpatul C.M. zis "O." e dispus să-i vândă heroină, la doză.

După un control corporal efectuat asupra colaboratorului acoperit, negăsind asupra acestuia alte substanţe interzise de lege la deţinere, investigatorul sub acoperire i-a pus la dispoziţie suma de 50 RON.

Cu banii primiţi, colaboratorul acoperit "A.D." s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire "H.C." pe strada V., fiind lăsat în apropierea casei unde locuia inculpatul C.M.

Colaboratorul a intrat imediat în casa inculpatului C.M. zis "O." unde se mai aflau alte două persoane şi i-a dat acestuia suma de 50 RON, primind în schimb o doză de heroină ambalată într-o punguţă care a fost imediat predată investigatorului sub acoperire "H.C." .

Totodată, colaboratorul a fost controlat corporal imediat, constatându-se că nu are asupra sa nicio altă substanţă interzisă de lege.

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524510 din 21 octombrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate s-a constatat ca respectiva doză conţinea 0,10 grame heroină în amestec cu paracetamol şi cafeina.

În faţa procurorului, inculpatul C.M. zis "O." a recunoscut săvârşirea infracţiunii de care este învinuit, precizând că nu a vândut heroină decât la datele de 18 septembrie 2009 şi 19 octombrie 2009, în mod conjunctural.

De asemenea, inculpatul a recunoscut şi faptul că a reuşit să se sustragă urmăririi penale datorită avertizării pe care a primit-o de la martorul S.M. zis "M.M.",; în după amiaza zilei precedente celei în care s-a realizat descinderea poliţiei antidrog.

În legătură cu inculpatul G.F. zis "T." s-a reţinut că, la data de 12 noiembrie 2009, în jurul orelor 12:30, colaboratorul acoperit "A.D." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." în apropierea Pieţei Obor, comunicându-i că inculpatul susmenţionat e dispus să-i vândă heroină la doză.

După un control corporal efectuat asupra colaboratorului, constatându-se că acesta nu deţine alte substanţe interzise de lege, investigatorul sub acoperire i-a înmânat suma de 50 RON.

Având asupra sa respectiva sumă de bani, colaboratorul acoperit s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire "H.C." pe strada V., fiind lăsat în apropierea casei de la nr. 136 unde locuia inculpatul G.F.

În interiorul respectivei locuinţe, colaboratorul acoperit a înmânat suma de 50 de RON; numitei G.M.A. zisă "S.", soţia inculpatului G.F.,; în schimb primind de la acesta din urmă o doză de heroină ambalată într-o punguţă.

Doza a fost predată imediat investigatorului sub acoperire "H.C.", prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524692 din 17 noiembrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate stabilindu-se că aceasta conţinea 0,05 grame heroină în amestec cu paracetamol, cofeină, tramadol, Phenobarbital, Pentazocină şi Diazepam, heroina fiind o substanţă care face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, constituind drog de mare risc, iar Phenobarbital, Pentazocină şi Diazepam, fiind substanţe care fac parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, constituind drog de risc.

De asemenea, la data de 13 noiembrie 2009, în jurul orelor 15:00, colaboratorul acoperit "A.D." - nume de cod s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." - nume de cod în apropierea zonei Lizeanu, comunicându-i că inculpatul G.F. e dispus din nou să-i vândă heroină la doză.

După un control corporal efectuat asupra colaboratorului, constatând că acesta nu deţine substanţe interzise, investigatorul sub acoperire "H.C." i-a înmânat suma de 50 RON.

În aceste condiţii, colaboratorul s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire pe strada V., fiind lăsat în apropierea imobilului de la nr. 136 unde locuia inc. G.F.

În locuinţa inculpatului G.F., colaboratorul acoperit "A.D." a negociat preţul unei doze de heroină la suma de 50 RON. Fiind de acord cu preţul negociat, inculpatul G.F. i-a dat instrucţiuni soţiei sale, G.M.A. care, după ce a luat banii de la colaborator, i-a dat acestuia în schimb o doză de heroină.

Doza a fost predată imediat investigatorului sub acoperire "H.C." care se afla în apropiere, prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524712 din 18 noiembrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate constatându-se că aceasta conţinea 0,09 grame heroină, în amestec cu paracetamol şi cafeina.

Fiind audiat de procurorul de caz, inculpatul G.F. zis "T." a recunoscut săvârşirea infracţiunii de care este acuzat, precizând că a dorit doar să-l ajute pe cel care a procurat heroina de la el.

În cadrul aceleiaşi declaraţii, inculpatul a recunoscut că a reuşit să se sustragă urmăririi penale datorită avertizării pe care a primit-o de la martorul S.M. zis "M.M." în preziua descinderii poliţiei antidrog.

S-a mai reţinut că activităţile autorizate de procurare a drogurilor (heroinei) de la inculpaţii P.M., G.P., B.A.M., C.M. şi G.F. au fost interceptate şi înregistrate în mediul ambiental, conform autorizaţiei Tribunalului Bucureşti.

Pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut că activitatea inculpatului F.F. care, pe parcursul anului 2009, a furnizat informaţii şi a sprijinit o grupare infracţională cu preocupări în legătură cu traficul ilicit de droguri de mare risc întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc în formă continuată în încadrarea prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care a respins cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În acest context, judecătorul fondului a reţinut că acuzaţiile aduse inculpatului sunt dovedite prin declaraţiile martorilor S.M. zis "M.M." şi C.G.S. zis "S.C." care se coroborează cu declaraţiile martorelor G.M.A. şi V.G. zisă "J.", dar şi prin interceptările telefonice efectuate de organele abilitate, relevantă fiind apreciată convorbirea telefonică înregistrată autorizat cu martorul S.M.

Totodată, s-a reţinut că apărarea inculpatului F.F. cu privire la scopul argoului folosit în discuţiile cu diverşii săi colaboratori este nejustificată întrucât respectivele convorbiri nu erau purtate cu aşa zişii colaboratori în scopul pregătirii acţiunilor de prindere a traficanţilor, martorul S.M. a declarând în mod expres că nu a semnat nicio declaraţie de colaborare cu poliţia, respectiv cu inculpatul F.F.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.M., G.P., C.M. zis "O." a cărei identitate a fost stabilită în cursul cercetării judecătoreşti ca fiind P.F., G.F. zis "T." şi B.A.M. zisă "A.", deopotrivă, cercetaţi în cauză, în raport de situaţia de fapt detaliat reţinută, prima instanţă a apreciat că faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.F. şi ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în sarcina inculpatului P.M. reţinându-se şi starea de recidivă postcondamnatorie, respectiv agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. şi starea de recidivă postexecutorie - în sarcina inculpatului G.P.

La individualizarea judiciară a pedepsei, cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a avut în vedere modalitatea şi împrejurările de săvârşire a faptelor, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, persoana făptuitorilor, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.F., s-a apreciat că, deşi a încălcat normele deontologice care îi impuneau o conduită profesională impecabilă, comportamentul socio-profesional ireproşabil pe care l-a avut anterior săvârşirii faptei se circumscrie circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Deopotrivă, conduita inculpaţilor G.P., P.F., G.F. şi B.A.M. avută anterior săvârşirii faptelor, precum şi cantitatea modică de droguri comercializată de aceştia au fost considerate ca repere pentru reţinerea în favoarea inculpaţilor nominalizaţi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Pentru inculpatul P.M. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii în stare de recidivă1 postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., circumstanţă în raport de care s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 550 de zile rămas neexecutat conform Deciziei penale nr. 219 din data de 05 februarie 2008 a Tribunalului Giurgiu, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauza pendinte.

Totodată, în sarcina aceluiaşi inculpat a fost reţinută şi agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Şi în sarcina inculpatului G.P. a fost reţinută starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), reţinându-se că acesta fusese condamnat anterior pentru mai multe infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie, ultima infracţiune fiind comisă în anul 2005.

În raport de elementele de individualizare judiciară prezentate, prima instanţă a coborât pedepsele aplicate inculpaţilor F.F., G.P., P.F., G.F. şi B.A.M. sub limita minimă de 10 ani închisoare, inculpatului P.M. stabilindu-i o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege.

Totodată, inculpaţilor li s-au aplicat pedepsele complementare şi accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., suplimentar, inculpatului F.F. fiindu-i interzis şi dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii F.F., P.M., G.P., P.F. şi G.F.

În recursul procurorului, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. s-a criticat greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârşite de inculpatul F.F., solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen., urmare constatării faptului că inculpatul a ajutat cu intenţie atât pe coinculpaţii cercetaţi în cauza pendinte, cât şi pe cei cercetaţi în Dosarul nr. 125/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT să săvârşească infracţiuni de trafic ilicit de droguri.

În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., parchetul a criticat omisiunea reţinerii în favoarea inculpatului G.F. a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, precum şi neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe lângă fiecare dintre cele două pedepse principale aplicate inculpatului, respectiv, pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită acestuia.

În cadrul aceluiaşi caz de casare şi cu privire la acelaşi inculpat, în cadrul motivelor scrise de recurs, parchetul a invocat şi nelegalitatea reţinerii dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. pe lângă fiecare dintre cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, procurorul de şedinţă restrângând limitele recursului parchetului sub acest aspect, cu motivarea că situaţia care face obiectul criticii se circumscrie unei erori de tehnică de redactare.

Deopotrivă, parchetul a criticat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 17 alin. (2) C. proc. pen. greşita aplicare a dispoziţiilor art. 88 C. pen. în privinţa inculpatului G.P. în sensul omisiunii deducerii duratei arestării preventive, iar în privinţa inculpaţilor P.M., P.F. şi G.F., neindicarea expresă, în dispozitivul hotărârii atacate, a datei la care au fost reţinuţi inculpaţii.

În cadrul aceluiaşi caz de casare a fost criticată şi greşita reţinerii a stării de recidivă postocondamnatorie faţă de inculpatul P.M., apreciindu-se că, în raport de data săvârşirii faptelor care formează obiectul cauzei pendinte şi data considerării ca executată a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 135/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală - 8 august 2009, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie la momentul săvârşirii faptei.

Critica colectivă vizând greşita aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 65 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru toţi inculpaţii, iar pentru inculpatul F.F. şi a celei prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., cu menţiunea executării acesteia după executarea pedepsei, a fost argumentată de acuzare ca fiind expresia unei grave confuzii a instanţei fondului cu privire la regimul juridic aplicabil pedepselor complementare şi accesorii.

În recursul inculpatului F.F. a fost criticată, în principal, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia şi să influenţeze soluţia procesului, respectiv cererea apărării de restituire a cauzei la procuror, formulată de apărare la data de 12 mai 2010, respectiv cererea de desecretizare a agendei de lucru, fişei postului, rapoartelor de serviciu şi notelor de lucru ale inculpatului F.F.

Necesitatea restituirii cauzei la parchet a fost argumentată de apărare şi pe aspectul necompetenţei materiale a DIICOT - Structura Centrală de a efectua urmărirea penală în cauză, susţinându-se că faptele săvârşite de inculpat trebuiau cercetate de DNA.

Deopotrivă, apărarea a susţinut în cuprinsul motivelor scrise de recurs că în cauză se impune refacerea urmăriri penale întrucât urmărirea penală a fost începută fără ca, în prealabil, organul de urmărire penală să fi fost legal sesizat, prin vreunul dintre modurile de sesizare prevăzute de art. 221 C. proc. pen., actele de urmărire penală au fost realizate cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, iar autorizarea efectuării de interceptări telefonice şi localizare a postului telefonic aparţinând inculpatului F.F. s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 91¹ C. proc. pen., ceea ce atrage nulitatea absolută a principalelor mijloace de probă în acuzare.

În subsidiar, în sfera cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., s-a invocat eroarea gravă de fapt în care s-a aflat prima instanţă şi care a condus la o soluţie de condamnare a inculpatului, solicitându-se pronunţarea unei soluţii de achitare pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu argumentarea că aceleaşi fapte au făcut obiectul cercetărilor şi într-un dosar instrumentat de DNA care a constatat că fapta; nu există, iar declaraţiile martorilor denunţători sunt contradictorii, necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.

În terţio, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. a fost invocată greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se reducerea acesteia urmare valorificării adecvate a datelor personale favorabile inculpatului, cu referire specială la atitudinea procesuală cooperantă adoptată de inculpat în cursul urmăriri penale, disponibilitatea manifestată de acesta atât în cursul urmăririi penale, cât şi a cercetării judecătoreşti, concretizată în actele de colaborare în cadrul altor dosare penale, precum şi profilul socio-moral deosebit al acuzatului.

În recursul inculpatului P.M. a fost invocat numai cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea adecvată a pedepsei în condiţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., urmare declaraţiei făcute de inculpat în faţa instanţei de recurs, de recunoaştere a faptelor.

În aceleaşi limite s-a încadrat şi recursul inculpatului G.P., suplimentar, apărarea solicitând acordarea unei eficiente sporite elementelor privind modicitatea cantităţii de drog comercializate, precum şi datelor personale favorabile ale inculpatului cu referire specială la situaţia familială a acestuia - căsătorit, având în întreţinere un copil minor, deţinea la momentul săvârşirii faptei un loc de muncă stabil.

Deopotrivă, şi în recursurile inculpaţilor P.F. şi G.F. a fost invocat numai cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea adecvată a pedepselor în condiţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., urmare declaraţiei făcute de inculpaţi în faţa instanţei de recurs, de recunoaştere a faptelor.

Recursurile declarate în cauză au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. 297472/2010.

La termenul de dezbateri din 16 ianuarie 2012, Înalta Curte a luat act de manifestarea de voinţă a recurenţilor intimaţi inculpaţi P.M., G.P., P.F. şi G.F., exprimată nemijlocit în faţa instanţei, în sensul că înţeleg să invoce beneficiul art. 320¹ C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte a luat act de manifestarea de voinţă a recurentului intimat inculpat F.F., exprimată nemijlocit în faţa instanţei şi confirmată de apărătorul său ales, în sensul că nu invocă beneficiul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În raport de manifestarea de voinţă a inculpaţilor, exprimată nemijlocit în faţa instanţei de recurs, examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile parchetului şi ale inculpaţilor P.M., G.P., P.F. şi G.F. sunt întemeiate în limitelor care se vor prezenta, iar recursul declarat de inculpatul F.F. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prima instanţă, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat şi argumente juridice pertinente, a reţinut o corectă situaţie de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii.

În acest sens, Înalta Curte constată că, deşi actele materiale reţinute în sarcina inculpatului P.M., respectiv: la data de 2 octombrie 2009, a vândut colaboratorului "A.D." cantitatea de 0,04 gr heroina, în schimbul sumei de 50 RON; la data de 07 octombrie 2009 a vândut aceluiaşi colaborator, împreună cu numiţii A.V. şi "B." cantitatea de 0,04 grame heroina, iar la data de 13 octombrie 2009 a vândut aceluiaşi colaborator, împreuna cu numitul A.V., cantitatea de 0,05 grame heroina, contra sumei de 50 RON, recunoscute ca atare de inculpat, au fost corect încadrate juridic în infracţiunea de trafic ilicit de droguri mare risc în formă continuată şi agravantă prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art 75 alin. (1) lit. a) C. pen., încadrarea juridică dată faptelor de către prima instanţă este defectuoasă sub aspectul reţinerii în sarcina inculpatului P.M. a stării de recidivă postcondamnatorie în condiţiile în care cele trei acte materiale de comercializare de droguri din datele de 02 octombrie 2009, 07 octombrie 2009 şi 13 octombrie 2009 au fost comise ulterior datei de 8 august 2009 când se consideră a fi fost executată pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 135 din 3 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 496/2004.

Prin urmare, în raport de desfăşurarea cronologică a evenimentelor, aşa cum a fost descrisă anterior, se constată că inculpatul P.M. a săvârşit fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, critica parchetului sub acest aspect dovedindu-se a fi întemeiată.

Ca urmare, în raport de argumentele prezentate, se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu în privinţa inculpatului P.M. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.

Corectă este şi încadrarea juridică prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) dată faptei inculpatului G.P. care, la data de 21 octombrie 2009, împreună cu concubina sa - inculpata B.A.M., a vândut colaboratorului "A.D." - cantitatea de 0,16 grame heroină şi morfină, droguri de mare risc, în amestec cu paracetamol şi cofeină, în schimbul sumei de 110 RON, iar la data de 27 octombrie 2009 a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 0,06 grame heroină, drog de mare risc, în amestec cu paracetamol şi cofeină, în schimbul sumei de 60 RON.

Deopotrivă justă este, de asemenea, şi încadrarea juridică dată faptelor inculpatului P.F., iniţial cercetat sub numele de C.M. zis "O.", cele două acte materiale de comercializare de heroină din datele de 18 septembrie 2009 şi, respectiv, 19 octombrie 2009 întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, în privinţa inculpatului G.F. zis "T." se constată că reţinerea în sarcina acestuia şi a infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, alături de cea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, este justificată de conţinutul dozei comercializate de inculpat la data de 12 noiembrie 2009, care, potrivit Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524692 din 17 noiembrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate conţinea deopotrivă substanţe interzise care fac parte din Tabelul anexă nr. I şi III din Legea nr. 143/2000, respectiv heroină în amestec cu paracetamol, cofeină, tramadol, Phenobarbital, Pentazocină şi Diazepam.

În plus, caracterul continuat al infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc este dat de repetabilitatea actelor materiale ale inculpatului care, ulterior, la data de 13 noiembrie 2009, a vândut colaboratorului acoperit "A.D.", împreună cu soţia sa G.M.A. zisă "S.", cantitatea de 0,09 grame heroină, drog de mare risc, în schimbul sumei de 50 RON.

În raport de considerentele expuse, constatând că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor P.M., G.P., P.F. şi G.F. au primit o corectă încadrare juridică, singura corecţie vizându-l numai pe inculpatul P.M., în sensul reţinerii stării de recidivă postexecutorii, şi având în vedere manifestarea de voinţă a inculpaţilor susmenţionaţi, exprimată de o manieră neechivocă în faţa instanţei de recurs, la termenul de dezbateri, în sensul că înţeleg să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., constatând incidenţă în cauză situaţia tranzitorie prevăzută de art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor legale menţionate urmând a reduce în mod adecvat pedepsele aplicate inculpaţilor sus-menţionaţi în limitele stabilite de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţele care atenuează şi agravează răspunderea penală a inculpaţilor urmând a fi valorificate conform distincţiilor prezentate în cele ce urmează.

Analizând în continuare şi celelalte critici formulate în recursul parchetului, în limitele stabilite de procurorul de şedinţă, Înalta Curte constată următoarele:

Critica privind omisiunea reţinerii circumstanţelor atenuate judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. în privinţa ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului G.F. este întemeiată.

În acest sens, se constată că, deşi încadrarea dată de judecătorul fondului circumstanţelor atenuate reţinute în favoarea inculpaţilor G.P., P.F., G.F. şi B.A.M. este defectuoasă sub aspectul neindicării exprese a textului de lege căruia i se circumscriu, optându-se pentru încadrarea lor generică în prevederile art. 74 C. pen., totuşi, prin indicarea în considerentele hotărârii a împrejurărilor care constituie circumstanţe atenuante şi motivarea reţinerii acestora prin referire la probe s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 79 C. pen., din argumentele expuse rezultând implicit că elementele circumstanţiale reţinute în favoarea inculpaţilor nominalizaţi se circumscriu dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

Totodată, întrucât elementele circumstanţiale judicios reţinute în favoarea inculpaţilor ca având valoare de circumstanţe atenuante vizează persoana inculpaţilor, acestea se răsfrâng asupra tuturor acuzaţiilor aduse inculpaţilor, neputându-se reţine că acuzaţii au avut o atitudine corespunzătoare numai în raport de una/unele dintre infracţiunile săvârşite.

Ca urmare, faţă de argumentele expuse, Înalta Curte constată că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.F., instanţa fondului trebuia să acorde eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. în raport de ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, aspect de nelegalitate care va fi îndreptat în recurs.

În privinţa aceluiaşi inculpat, deopotrivă întemeiată este şi critica acuzării privind neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe lângă fiecare dintre cele două pedepse principale, respectiv, pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită inculpatului.

Sub acest aspect, se constată că, deşi în cazul reţinerii de circumstanţe atenuate, dispoziţiile art. 76 alin. (3) C. pen. oferă instanţei posibilitatea de a nu aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în raport de datele concrete ale cauzei şi situaţia particulară a inculpatului G.F. - singurul inculpat cercetat în cauză pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de droguri, o corectă individualizare judiciară a pedepsei impune aplicarea faţă de acesta şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu respectarea exigenţelor art. 65 alin. (1) şi art. 35 C. pen., în raport de limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Corelativ, constatând că judecătorului fondului a dat în mod corect eficienţă dispoziţiilor art. 71 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aplicând; inculpaţilor cercetaţi în cauză pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru toţi inculpaţii, iar pentru inculpatul F.F. şi a celei prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., reţinând însă în mod eronat că executarea acesteia se va face după executarea pedepselor principale, Înalta Curte constată întemeiată critica parchetului sub acest aspect, urmând ca îndreptarea acestei deficienţe să fie realizată prin hotărârea pronunţată în recurs.

Totodată, instanţa de control judiciar apreciază ca fiind întemeiate şi criticile parchetului cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 88 C. pen., constatându-se că din pedeapsa aplicată inculpatului G.P. nu s-a dedus durata reţinerii de 24 de ore de la data de 17 februarie 2010, ora 12:40, până la data de 18 februarie 2010, ora 12:40, iar în privinţa inculpaţilor P.M., P.F. şi G.F. nu s-a indicat în mod expres data reţinerii inculpaţilor, menţionându-se numai generic deducerea reţinerii de o zi, aspecte care vor fi îndreptate în recurs în mod adecvat.

În ceea ce priveşte însă critica acuzării vizând greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârşite de inculpatul F.F., în raport de care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen., precum şi criticile formulate de inculpatul F.F., Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

La stabilirea activităţii infracţionale a inculpatului F.F. instanţa fondului a analizat în mod pertinent probele administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, constatând în mod justificat că inculpatul F.F. se face vinovat de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Activitatea infracţională a inculpatului F.F. rezultă din interpretarea coroborată a următoarelor mijloace de probă:

1. declaraţiile martorului S.M. - inculpat în Dosarul nr. 1884/D/P/2009 al DIICOT care a arătat că, înainte de arestarea sa în luna iunie 2009 pentru trafic de droguri de mare risc, a fost contactat de inculpatul F.F. care s-a deplasat la locuinţa sa cu un autoturism marca HT. cu nr. de înmatriculare "X" şi i-a arătat o listă cu mai multe nume şi porecle ale unor traficanţi de droguri, printre care Gh.C., zis "D.S.", "M.", "O.", "L.", "C.", "A.J.", A.J. zis "Ţ." şi alţii, cerându-i bani şi alte foloase în schimbul serviciului de a-l anunţa când şi la care dintre persoanele în discuţie se vor organiza acţiunile poliţiei de prindere în flagrant sau percheziţii, comunicându-i, totodată, un număr de telefon mobil cu terminaţia 27 şi solicitându-i să cumpere două telefoane mobile noi cu cartelă care să fie folosite doar pentru discuţiile între ei doi;

Acelaşi martor a mai arătat că inculpatul îl avertiza în mod codificat folosind expresii de genul "dimineaţa ies tramvaiele din depou ", "ies escavatoarele la construcţii ori "să se ducă să facă piaţa", procedând în acest mod şi în luna noiembrie 2009, când l-a anunţat că la adresa din Bucureşti, str. V. sector 2 urmează să se efectueze o percheziţie domiciliară.

Ca urmare, martorul a reuşit să-i avertizeze pe numiţii A.E.O. zis "O.", P.M., zis "M." şi G.E., zisă "C.", astfel încât cu ocazia respectivei acţiuni a fost prinsă doar numita G.M.A. zisă "S.", soţia inculpatului G.F.

2. Declaraţiile martorului C.G.S. - inculpat cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în Dosarul nr. 1884/D/P/2009 al DIICOT, în cuprinsul cărora a precizat că, în cursul anului 2009, de mai multe ori, a fost avertizat de inculpatul F.F. cu privire la realizarea unor flagrante sau percheziţii domiciliare vizând traficanţii de heroină cu care se afla în relaţii apropiate atât el, cât şi numitul Gh.C. zis "D.S.".

În cuprinsul aceleiaşi declaraţii martorul a exemplificat că anterior datei de 4 noiembrie 2009, inculpatul F.F. l-a avertizat că la adresa din Bucureşti, str. V., sector 2 urmează a se efectua un flagrant, identic procedând inculpatul şi la data de 19 noiembrie 2009 când, în cadrul unei întâlniri cu martorul, l-a anunţat că în perioada imediat următoare va avea loc o descindere a poliţiei în vederea efectuării unor percheziţii domiciliare la aceeaşi adresă din str. V.

Martorul a mai arătat că, în schimbul serviciilor prestate de inculpat, acesta primea între datele de 1 şi 6 ale fiecărei luni suma de 600 de euro, suplimentar beneficiind şi de produse alimentare de la magazinul pe care martorul îl deţinea în Complexul Comercial "A.".

3. Declaraţiile martorului cu identitate protejată "T.V." care a menţionat că, în perioada septembrie - noiembrie 2009, a locuit la adresa din Bucureşti, str. V., sector 2, iar, în seara zilei de 23 noiembrie 2009, a fost avertizat de numitul M. zis "G." că se va face o percheziţie domiciliară de către poliţie şi mascaţi a doua zi, fapt care s-a şi întâmplat în dimineaţa de 24 noiembrie 2010;

4. Declaraţiile martorei V.G. care a arătat că, la data de 23 noiembrie 2009, a fost anunţată de numitul "M." că a două zi urmează să fie organizată o razie în str. V., motiv pentru care şi-a luat măsuri de precauţie pentru a nu fi prinsă de organele de poliţie care, într-adevăr, au descins la această adresă, la data de 24 noiembrie 2009;

5. Declaraţiile inculpatului P.M. conform cărora, la data de 23 noiembrie 2009, precum şi cu alte ocazii, a fost anunţat de numitul "M.", recunoscut în persoana martorului S.M., că la adresa din str. V. urmează a fi organizată o descindere a Poliţiei Antidrog, martorul cunoscând că numitul M. obţinea aceste informaţii de la un prieten de-al său, poliţist;

6. Declaraţiile martorei G.M.A. care a arătat că a fost avertizată cu o seară înainte de efectuarea percheziţiei domiciliare din data de 24 noiembrie 2009, la adresa din Bucureşti, str. V., sector 2, de către martorul S.M., însă, nu a dat crezare acestui avertisment, deşi celelalte persoane de la respectiva adresă, care au fost anunţate odată cu ea, şi-au luat măsurile necesare pentru a se ascunde;

7. Procesele-verbale de confruntare a inculpatului F.F. cu martorii S.M. şi C.G.S.;

8. Procesul-verbal din data de 24 noiembrie 2009, din care rezultă că s-a procedat la efectuarea mai multor percheziţii domiciliare, inclusiv la adresa din Bucureşti, str. V., sector 2, ocazie cu care s-a constatat că inculpaţii A.E.O., G.F. şi P.M. nu au fost găsiţi la domiciliu şi

9. Procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, interceptate în baza autorizaţiilor emise de instanţă, purtate între inculpatul F.F. şi numitul Gh.C. la datele de 20 octombrie 2009, 4 noiembrie 2009 şi 5 noiembrie 2009, între inculpat şi martorul C.G.S. la datele de 4 noiembrie 2009 şi 19 noiembrie 2009, între numitul G.C. şi martorul C.G.S. la data de 4 noiembrie 2009, între inculpat şi alte persoane la data de 29 noiembrie 2009 şi între martorul C.G.S. şi alte persoane la data de 2 decembrie 2009.

Astfel, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză rezultă următoarea situaţie de fapt corect reţinută şi de instanţa de fond:

La data de 04 noiembrie 2009, inculpatul F.F. l-a sunat pe martorul C.G.S. zis "S.C." avertizându-l asupra faptului că la adresa din, Bucureşti, str. V., sector 2, urmează să se efectueze un flagrant.

Discuţia s-a purtat sub aparenţa unei consultări, folosindu-se pretextul necunoaşterii complete a numelui persoanei vizate.

După câteva minute de la această primă convorbire, inculpatul F.F. l-a sunat pe Gh.C. zis "D.S." pentru a-l avertiza şi pe acesta, tot sub forma unei consultări aparente, cu privire la efectuarea flagrantului.

În cadrul discuţiei, comisarul l-a întrebat pe Gh.C. cine vinde la adresa din str. V., interlocutorul său spunându-i că "e acela micu, mă, care a venit cu tine atunci", fapt care atesta o relaţie destul de strânsă între partenerii de discuţie, precum şi faptul că, anterior convorbirii, inculpatul F.F. avea cunoştinţă că persoana descrisă cu apelativul "micu" era vânzător de heroină.

În plus, Gh.C. i-a amintit inculpatului F.F. faptul că la adresa din str. V., vinde cumnata sa, discuţia încheindu-se cu precizarea comisarului de poliţie în sensul că vrea să se întâlnească cu partenerul de discuţie pentru a afla dacă poate să facă flagrant la adresa sus-menţionată.

În realitate, îndemnul la întâlnire şi toată discuţia anterior prezentată constituiau o avertizare mascată.

Ulterior, a avut loc o a treia discuţie, de această dată între martorul C.G.S. şi Gh.C., în cadrul căreia martorul l-a întrebat pe interlocutor dacă ar trebui să-l anunţe pe numitul "P.", răspunsul fiind negativ.

Avertizarea însă s-a produs, dovadă în acest sens fiind declaraţia colaboratorului acoperit "A.D." - nume de cod, care a menţionat că, la data de 04 noiembrie 2009, după amiază, a încercat să cumpere heroină în mod autorizat însă nu a reuşit deoarece toţi vânzătorii de droguri din str. V., aşteptau descinderea poliţiei.

În continuare, la data de 19 noiembrie 2009, ora 17:48:39, inculpatul F.F. a stabilit cu martorul C.G.S. o întâlnire la un loc prestabilit, cunoscut de cei doi, pentru asigurarea conspirativităţii folosindu-se în cadrul convorbirii apelativele "domnul L." şi "domnul G.".

În aceiaşi zi, la ora 18:29:12, inculpatul F.F. l-a sunat pe martorul C.G.S., solicitându-i să se grăbească pentru a ajunge la locul prestabilit, martorul obligându-se să ajungă în 3 - 4 minute.

Ulterior acestei întâlniri, la ora 21:34:50, martorul C.G.S. l-a avertizat pe un individ necunoscut să se ducă peste tot şi să ducă vestea în ţară", acesta fiind practic un avertisment trimis tuturor traficanţilor din zona V., în sensul că va avea loc o acţiune a parchetului de percheziţie domiciliară, la data de 24 noiembrie 2009.

Urmare avertizărilor inculpatului F.F., transmise prin intermediul martorilor S.M., zis "M.M." şi C.G.S., zis "S.C.l", coinculpaţii P.M., zis "M." sau "Mş.", P.F., zis "O.", G.F., zis "T.", precum şi martorii G.M.A. zisă "S.", V.G., zisă "J." şi alte persoane s-au sustras urmăririi penale.

La data de 29 noiembrie 2009, ora 11:48:18, inculpatul F.F. a purtat o discuţie cu martorul S.M. zis "M.M." în cadrul căreia denumirea codificată "catastrofa (măcelul) din Rusia" făcea referire la acţiunea de percheziţie domiciliară din data de 24 noiembrie 2009 efectuată de parchet în zona străzii V. din sectorul 2, Bucureşti.

În cadrul respectivei discuţii, comisarul l-a întrebat pe interlocutorul său "dacă a avut vreun neam în trenul ăla", acesta din urmă răspunzându-i codificat că nu a avut neamuri, ci "mai mulţi duşmani", adică traficanţi de droguri concurenţi.

Totodată, temerile comisarului de poliţie în sensul că respectivele persoane sunt "strigoi", adică denunţători, au fost confirmate de martorul S.M. care a arătat că este posibil să fie aşa, pentru că "i-a văzut într-o seară, într-o zi".

De menţionat este faptul că, deşi inculpatul F.F. a negat în mod constant săvârşirea faptei care i se impută, nu a infirmat existenţa convorbirilor redate în procesele -verbale aflate la dosarul cauzei şi nici împrejurarea că îi cunoştea pe martorii S.M., G.C.S. şi Gh.C., menţionând însă că toate întâlnirile şi discuţiile purtate cu aceştia au fost aduse la cunoştinţa procurorului de caz şi şefului biroului în cadrul căruia îşi desfăşura activitatea, constituind acte de cercetare efectuate în cadrul unei anchete penale, cele două persoane fiind informatorii săi.

Varianta prezentată de inculpat este însă infirmată de probatoriul administrat în cauză, din care rezultă cu evidenţă faptul că, prin exercitarea atribuţiilor de serviciu şi prin prisma informaţiilor la care avea acces în condiţiile colaborării cu toate cele şase birouri de profil ale BCCO Bucureşti angrenate în activitatea de prevenire şi combaterea a traficului de droguri, inculpatul folosea aceste informaţii în vederea atenţionării persoanelor pe care le proteja cu privire la datele când urmau să se efectueze percheziţii la domiciliile lor sau persoanele aflate în anturajul acestora care erau colaboratori ai poliţiei.

Dovada faptului că activităţile inculpatului nu erau circumscrise unor acte de cercetare efectuate în cadrul unei anchete penale este dată tocmai de competenţa funcţională a biroului în cadrul căruia funcţiona, inculpatul având cunoştinţă că strada V., sector 2 nu intra în competenţa teritorială a Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4, ci a Biroului Sectorului 2, relevante fiind în acest sens declaraţiile inculpatului şi ale martorilor B.D. şi M.V. date în faţa instanţei de fond.

Deopotrivă, ipoteza avansată de inculpat în sensul că strângerea datelor referitoare la cele 12-14 persoane sau adrese de pe str. V., sector 2, Bucureşti constituiau acte informative în vederea identificării unor persoane traficante de droguri este lipsită de fundament întrucât din actele dosarului rezultă că o astfel de activitate de investigaţie nu putea fi organizată atâta vreme cât respectiva reţea de traficanţi forma obiectul cercetărilor altui serviciu specializat, împrejurare evident cunoscută şi de inculpat.

În realitate, discuţiile purtate de inculpat cu numiţii S.M., G.C.S. şi Gh.C. relevă grija pe care inculpatul o purta interlocutorilor şi membrilor familiei lor de a nu fi prinşi de organele de poliţie, atitudine grefată pe o anumită relaţie de amiciţie între partenerii de discuţie care transpare din convorbirile interceptate în cauză.

Valenţele exoneratorii atribuite de inculpat jargonului folosit în cadrul respectivelor convorbiri nu rezistă unui simplu raţionament logic, fiind evident că, în ipoteza avansată de apărare, în sensul că prin respectivele convorbiri comisarul de poliţie urmărea să obţină date de la informatorii săi oficiali cu privire la activitatea de trafic de droguri desfăşurată în strada V., sector 2, acesta nu trebuia să ia măsuri pentru a preîntâmpina deconspirarea sa, astfel de măsuri putând fi justificate numai în ceea ce îi priveşte pe interlocutorii săi, în cazul în care respectivele convorbiri ar fi fost purtate în prezenţa altor persoane.

În realitate, prin limbajul codificat utilizat, inculpatul urmărea să se pună la adăpost de eventuale neplăceri legate de activitatea infracţională desfăşurată, tocmai faptul utilizării unor expresii plastice sau eliptice trădând natura ilicită a activităţii în legătură cu care se poartă convorbirea.

De altfel, sensul real al expresiilor folosite de inculpat în cadrul convorbirilor cu martorii denunţători au fost deconspirate de martorul S.M. în declaraţiile date în cursul procesului penal, acelaşi martor declarând că nu a fost informatorul comisarului F.F.

Aceeaşi poziţie a fost exprimată şi de martorul G.C.S.

Ca urmare, în raport de elementele factuale anterior prezentate, Înalta Curte constată că activitatea inculpatului F.F. care, la datele de 4 noiembrie 2009 şi 19 noiembrie 2009, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a avertizat pe inculpaţii P.M., zis "M." sau "Mş.", P.F., zis "O.", G.F., zis "T.", martorii G.M.A., zisă "S.", V.G., zisă "J." şi alte persoane, prin intermediul martorilor S.M., zis "M.M." şi C.G.S., zis "S.C.l", că organele de poliţie antidrog urmează să efectueze percheziţii domiciliare în zona străzii V., sector 2, Bucureşti, fapt ce a permis persoanelor sus-menţionate să se sustragă de la urmărirea penală, realizează elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată în încadrarea juridică prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpat îmbracă numai forma complicităţii morale la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în încadrarea prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât avertizarea traficanţilor de droguri cu privire la preconizatele acţiuni ale poliţiei au avut ca efect numai înlesnirea sustragerii de la urmărire penală a unora dintre respectivele persoane, iar nu înlesnirea săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri sau o eventuală tăinuire a bunurilor provenite din săvârşirea unor astfel de infracţiuni, în sarcina niciuneia dintre persoanele avertizate nereţinându-se comiterea, la datele de referinţă sus-indicate, a infracţiunii de trafic de droguri.

Ca urmare, critica parchetului invocată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. este neîntemeiată.

Deopotrivă, neîntemeiată este şi critica invocată de inculpatul F.F. în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă, şi anume să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar, şi să fie esenţială, adică să aibă o influenţă bine precizată asupra soluţiei.

Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, aşa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea unei alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţinea.

În speţă, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situaţiei de fapt reţinute de prima instanţă niciun aspect esenţial care să vină în contradicţie evidentă şi necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale sau cu situaţia factuală reţinută în actul de sesizare a instanţei.

Susţinerea apărării în sensul că nu se poate reţine o complicitate a inculpatului la infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată ceilalţi coinculpaţi cercetaţi în cauză, întrucât în sarcina acestora se reţin acte materiale săvârşite anterior presupuselor fapte ale inculpatului F.F. şi în legătură cu care nu s-a reţinut vreo implicare a acestuia din urmă, se dovedesc a fi neîntemeiate, în raport de însăşi încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului F.F. şi care, obiectiv, a constat în înlesnirea sustragerii de la urmărirea penală a inculpaţilor care comiseseră anterior infracţiuni de trafic de droguri.

În aceste condiţii, se constată că aspectele invocate de apărare s-ar dovedi a fi oportune numai în cazul reţinerii în sarcina inculpatului a complicităţii prevăzute de art. 26 teza I şi teza a II-a pct. 1 C. pen. Or, poziţia constantă a apărării inculpatului F.F. a fost în sensul menţinerii încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, solicitarea de achitare vizând respectiva încadrare juridică.

Neîntemeiată este şi susţinerea apărării în sensul că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat întrucât aceeaşi faptă a format obiectul cercetărilor într-un dosar instrumentat de DNA în care s-a pronunţat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Deşi corespunde adevărului că faţă de inculpat a fost pronunţată o soluţie de neîncepere a urmăririi penale pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. în Dosarul nr. 41/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, dosar disjuns din Dosarul nr. 292/D/P/2009 al DIICOT, ipoteza autorităţii de lucru judecat avansată de apărare este lipsită de fundament întrucât soluţia menţionată a vizat o altă acuzaţie adusă aceluiaşi inculpat, respectiv infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000.

Nici argumentaţia soluţiei susmenţionate - lipsa unor indicii temeinice care să ateste faptul că inculpatul F.F. ar fi primit sume de bani de la numiţii C.G.S., S.M. şi P.M. pentru informaţiile furnizate, confirmată definitiv de Curtea de Apel Bucureşti prin respingerea plângerii formulate de inculpat împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, în procedura prevăzută de art. 278¹ C. proc. pen., nu ridică dubii cu privire la vinovăţia inculpatului întrucât infracţiunea pentru care este cercetat în cauza pendinte nu presupune o contraprestaţie din partea autorului care a primit ajutorul complicelui.

Deopotrivă, nici soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin aceiaşi rezoluţie a DNA faţă de inculpatul F.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., confirmată deopotrivă de Curtea de Apel Bucureşti, nu naşte dubii cu privire la temeinicia acuzaţiei aduse inculpatului în cauza pendinte întrucât soluţia a fost argumentată tocmai pe aspectul că inculpatul fusese deja trimis în judecată pentru aceiaşi activitate infracţională în Dosarul nr. 292/D/P/2009 al DIICOT - Structura Centrală, pentru complicitate la comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă în raport de care infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. are caracter subsidiar.

Un alt argument invocat de apărare în susţinerea erorii grave de fapt a vizat caracterul contradictoriu şi nesustenabil al declaraţiilor martorilor denunţători, arătându-se că martorul S.M. a prezentat variante neplauzibile ale momentelor la care ar fi fost informat de către inculpatul F.F. cu privire la preconizatele acţiuni ale organelor de poliţie, în raport de imposibilitatea obiectivă a inculpatului de a deţine respectivele informaţii la datele invocate.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că diferenţele existente între declaraţiile martorului S.M. cu privire datele la care a fost avertizat de către inculpatul F. cu privire la preconizatele acţiuni ale poliţiei sunt pe deplin înlăturate de conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză care consemnează datele exacte la care a avut loc informarea din partea comisarului de poliţie.

Pe de altă parte, contradicţiile existente în declaraţiile aceluiaşi martor sunt lămurite şi de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, nominalizate în preambulul analizei criticilor formulate în recursului inculpatului F.F.

Nici soluţia de neîncepere a urmăririi penale pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. dispusă de DNA faţă de inculpatul F.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 nu constituie o dovadă a lipsei de temeinicie a acuzaţiei formulate împotriva aceluiaşi inculpat în cauza pendinte, declaraţiile martorilor denunţători C.G.S. şi S.M. date în Dosarul nr. 41/P/2010 al DNA fiind considerate insuficiente pentru probarea pretinderii şi primirii de către inculpat a unor sume de bani.

Or, acuzaţia adusă inculpatului F.F. în cauza pendinte nu are la bază o asemenea conduită, activitatea infracţională pentru care este cercetat în cauză constând în înlesnirea sustragerii de la urmărirea penală a coinculpaţilor P.M., P.F. şi G.F. şi a altor persoane care comiseseră anterior infracţiuni de trafic de droguri, prin intermediul martorilor denunţători S.M. şi C.G.S.

În plus, prin aspectele prezentate în analiza criticilor formulate în recursul inculpatului F.F. s-a conturat şi modalitatea în care inculpatul a ajuns în posesia informaţiilor pe care le-a furnizat ulterior martorilor denunţători, infirmându-se astfel susţinerile apărării cu privire la imposibilitatea obiectivă a inculpatului de a obţine respectivele informaţii la datele invocate de acuzare.

În raport de considerentele expuse, constatând că există o concordanţă deplină între situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi dovezile administrate, apărarea neindicând şi nici instanţa de recurs neidentificând vreo probă a cărei existenţă sau inexistenţă să fi fost în mod eronat reţinută de prima instanţă sau al cărei conţinut să fi fost redat contrar a ceea ce Ieste evident şi fără posibilitate de controversă, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., criticile inculpatului F.F. fiind neîntemeiate.

Nici criticile în raport de care apărarea inculpatului F.F. a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmării penale nu sunt întemeiate.

Necesitatea restituirii cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale a fost argumentată de apărare, într-o primă variantă, pe aspectul necompetenţei materiale a DIICOT - Structura Centrală de a efectua urmărirea penală în cauză, susţinându-se că faptele săvârşite de inculpat trebuiau cercetate de DNA.

Deopotrivă, apărarea a susţinut că în cauză se impune refacerea urmăriri penale întrucât rezoluţia de începere a urmăririi penale a fost dată fără ca, în prealabil, organul de urmărire penală să fi fost legal sesizat prin vreunul dintre modurile de sesizare prevăzute de art. 221 C. proc. pen., actele de urmărire penală au fost realizate cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, iar autorizarea efectuării de interceptări telefonice şi localizare a postului telefonic aparţinând inculpatului F.F. s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 91¹ C. proc. pen., ceea ce atrage nulitatea absolută a principalelor mijloace de probă în acuzare.

Analizând criticile anterior prezentate, Înalta Curte constată că, deşi acestea au fost invocate de apărare ca şi argumente ale cererii de restituire a cauzei la parchet în cadrul» primului ciclu procesual, ulterior, în al doilea ciclu procesual, apărarea le-a susţinut numai fracţionat în faţa instanţei de fond, pentru a le relua în totalitate în recurs.

În plus, se observă că, deşi în primul ciclu procesual, soluţia de restituire a cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, dispusă prin Încheierea din 26 iulie 2010 (modificată prin Încheierea din 27 iulie 2010 ) a vizat alte argumente decât cele invocate de apărarea inculpatului F.F., respectiva soluţie nu a fost criticată de inculpat în cadrul căii de atac exercitate împotriva încheierii sus-menţionate, astfel încât reinvocarea aceloraşi aspecte în recursul exercitat împotriva hotărârii de condamnare constituie expresia unui abuz de drept.

Practic, prin dezlegarea dată pricinii în primul ciclu procesual prin Încheierea din 26 iulie 2010 (modificată prin Încheierea din 27 iulie 2010), instanţa fondului s-a pronunţat asupra cererii de restituire a cauzei la parchet formulată de inculpatul F.F., prin argumentele expuse în motivarea soluţiei, judecătorul fondului înlăturând implicit motivele invocate de apărare în susţinerea cererii.

De asemenea, prima instanţă s-a pronunţat şi asupra cererii de desecretizare a fişei postului, raportului şi agendei de lucru ale inculpatului F.F., încuviinţând solicitarea apărării prin încheierea din 21 martie 2011.

Împrejurarea că, în final, în pofida diligentelor repetate ale instanţei fondului, documentele sus-menţionate nu au fost desecretizate, nu este imputabilă instanţei, după cum nici faptul de a nu deţine un certificat de securitate sau autorizaţie de acces care să-i permită judecătorului să ia cunoştinţă de conţinutul respectivelor înscrisuri, nu reprezintă o culpă a magistratului şi care să poată fi invocată prin intermediul cazului de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. sau a altor cazuri de casare.

Practic, judecătorul fondului s-a pronunţat asupra vinovăţiei inculpatului pe baza probatoriului administrat în cursul urmării penale şi al cercetării judecătoreşti, dovedirea pretinselor aspecte exoneratoare sau atenuante ale răspunderii inculpatului constituind o sarcină a apărării, în condiţiile în care instanţa şi-a exercitat din plin rolul activ.

Revenind asupra criticilor în raport de care apărarea inculpatului F.F. a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmării penale şi care vor fi analizate în considerarea dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Urmare informaţiilor care au rezultat din cercetările efectuate în Dosarul nr. 1884/D/P/2009 cu privire la membrii unei reţele de traficanţi de droguri coordonată de numiţii Gh.C. zis "D.S." şi C.G.S. zis "S.C.", prin Procesul-verbal din 12 noiembrie 2009 pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, Serviciul Teritorial Bucureşti s-a sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul F.F.

Dosarul nr. 153/D/P/2010 al DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti, format urmare declinării cauzei faţă de inculpatul F.F. a fost conexat la data de 25 ianuarie 2010 la Dosarul nr. 292/D/P/2009 al aceleiaşi unităţi de parchet în care se efectuau cercetări faţă de inculpaţii C.M. zis "O.", G.F. zis "T.", P.M. zis "M." sau Mş.", G.P. zis "P." şi alte persoane.

Prin Rezoluţia nr. 60 din 09 februarie 2010 emisă în Dosarul nr. 292/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul F.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de favorizarea infractorului şi abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 264 C. pen. şi art. 248 C. pen.

Prin Ordonanţa din 10 februarie 2010 emisă în acelaşi dosar s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii de către inculpatul F.F. a infracţiunilor de luare de mită, dare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 254, art. 255 şi art. 248 C. pen.

La aceiaşi dată, în temeiul art. 209 alin. (3), art. 218 şi art. 219 C. proc. pen. şi art. 9 din Legea nr. 508/2004, a fost emisă şi ordonanţa de delegare a lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul BCCOB - Serviciul Antidrog în vederea efectuării anumitor activităţi procesuale cu privire la învinuitul F.F.

Ulterior, prin Ordonanţa cu nr. 292/D/P/2009 din 11 februarie 2010, s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de inculpatul F.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea infractorului, în formă continuată, prevăzută de art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, prin Ordonanţa nr. 60 din 26 februarie 2010 emisă în Dosarul nr. 292/D/P/2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului F.F. din infracţiunea de favorizarea infractorului în formă continuată prevăzută de art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în complicitate la trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi începerea urmăririi penale pentru această ultimă infracţiune.

Elementele prezentate dovedesc lipsa de temeinicie a argumentelor apărării inculpatului F.F. în raport de care s-a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale întrucât cercetările efectuate de DNA au vizat infracţiunile de corupţie săvârşite de inculpat care intră în competenţa materială a acestei unităţi de parchet, în timp ce, în cauza pendinte, inculpatul a fost cercetat şi trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea de trafic ilicit de droguri, infracţiune care intră în competenţa materială de instrumentare a DIICOT, există procesul-verbal de sesizare din oficiu, precum şi ordonanţe de delegare a lucrătorilor de poliţie impuse de natura cauzei.

În ceea ce priveşte critica privind nulitatea interceptărilor şi înregistrările audio, invocată în raport de momentul efectuării lor în faza actelor premergătoare, Înalta Curte reţine că potrivit jurisprudenţei constante a instanţei supreme, proba constând în interceptări audio-video, obţinute în faza actelor premergătoare, este o probă legal administrată, în măsura în care sunt respectate şi celelalte condiţii prevăzute de lege pentru administrarea acesteia.

În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Dumitru Popescu vs. România II) care a apreciat că noul cadru legislativ modificat prin Legea nr. 281/2003 şi Legea nr. 356/2006 oferă acele garanţii necesare şi minime împotriva abuzurilor de orice fel, interceptarea reglementată de dispoziţiile art. 91¹ C. proc. pen. nefiind condiţionată de începerea urmăririi penale.

Ca urmare, în virtutea principiilor jurisprudenţiale anterior expuse, se constată că interceptările şi înregistrările audio au fost efectuate în cauză cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru administrarea lor, constituind prin urmare mijloace de probă în procesul penal.

Pe de altă parte, în situaţia în care, achiesând la argumentele apărării, s-ar aprecia că respectivele înregistrări nu pot constitui mijloace de probă, elementele de fapt relevate de conţinutul dialogurilor interceptate pot fi valorificate în cauză, reţinându-se că nulitatea afectează doar actul de procedură - mijlocul de probă, iar nu faptul probator în sine, care poate fi dovedit şi prin alte mijloace, ceea ce în speţă s-a şi realizat prin declaraţiile martorilor denunţători S.M. şi C.G.S.

Nici critica privind greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului F.F., invocată în subsidiar, nu este întemeiată, prima instanţă făcând o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., ţinând seama de circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi datele personale ale inculpatului în raport cu care a fost stabilită o sancţiune penală judicios individualizată, aptă să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

În mod justificat, la alegerea tratamentului sancţionator aplicat inculpatului, au fost avute în vedere importanţa deosebită a valorilor sociale lezate prin comiterea infracţiunii, durata în timp a desfăşurării activităţii infracţionale, modalitatea în care a acţionat inculpatul, precum şi atitudinea sa procesuală.

De asemenea, în mod corect au fost valorificate în procesul de cuantificare a sancţiunilor penale aplicate inculpatului F.F. împrejurarea că acesta se află la primul conflict cu legea penală, precum şi profilul socio-moral deosebit al acestuia.

Ca urmare, în raport de argumentele prezentate, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii P.M., G.P., P.F. şi G.F. în limitele menţionate, urmând ca recursul declarat de inculpatul F.F. să fie respins ca nefondat.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.A.M., Înalta Curte constată că aceasta nu a exercitat calea de atac a recursului în cauză şi nici nu este vizată de recursul parchetului, astfel încât nu are calitate procesuală în cauză.

Cu toate acestea, întrucât inculpatei i-a fost asigurată asistenţă juridică din oficiu pe parcursul judecăţii cauzei în recurs, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenţei juridice a părţii urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii P.M., G.P., P.F. şi G.F. împotriva Sentinţei penale nr. 322/F din 4 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală. Casează, în parte, sentinţa atacată şi, în rejudecare:

I. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu în privinţa inculpatului P.M. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă inculpatul P.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Ca pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Deduce prevenţia pentru inculpatul P.M. de la 17 februarie 2010 la 30 ianuarie 2012.

II. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul G.P. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Ca pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Deduce prevenţia pentru inculpatul G.P. de la 17 februarie 2010 la 30 ianuarie 2012.

III. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul P.F. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Ca pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Deduce prevenţia pentru inculpatul P.F. de la 23 martie 2010 la 30 ianuarie 2012.

IV. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul G.F. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul G.F. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 33 lit. a)- 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul G.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Ca pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Deduce prevenţia pentru inculpatul G.F. de la 23 martie 2010 la 30 ianuarie 2012.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Deduce prevenţia pentru inculpatul F.F. de la 11 februarie 2010 la 30 ianuarie 2012.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii P.M., G.P., P.F., G.F. şi B.A.M., în sumă de câte 400 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat F.F. la plata sumei 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 500/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3432/2008. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 274/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 275/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 276/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 281/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 282/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 283/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2858/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs