ICCJ. Decizia nr. 2858/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2858/2012
Dosar nr. 58204/3/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 31 din 17 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului P.A.A., din infracţiunile de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.A.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost a fost condamnat inculpatul P.A.A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În temeiul art. 864 alin. (1) C. pen. rap. la art. 83 C.pen s-a revocat suspendarea condiţionată sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 238 din 12 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 1464/118/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 81/P din 01 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alăturat pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare. Pe durata prev. de art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. Conform art. 88 C. pen s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a măsurii arestării preventive de la 01 august 2011 la zi. În conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.A.A.
În temeiul art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.E., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) al Legii nr. 143/2000. Pe durata prev. de art. 71 C. pen i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. În baza art. 861 alin. (2) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe. Pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se spună măsurilor de supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen s-a suspendat executarea pedepselor accesorii. Conform art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării sub supraveghere. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept la data de 01 septembrie 2011 măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, măsură aplicată inculpatului P.E. prin Ordonanţa nr. 1609D/P 2011 din data de 02 august 2011.
Conform art. 17 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii a cantităţii de 175,42 grame cannabis, predată la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă.
Conform art. 17 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii a cantităţii de 5,36 grame cannabis, ambalată şi sigilată cu sigiliul MI nr. X, predată la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă.
Conform art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul P.A.A. a celor două telefoane mobile ridicate, respectiv un telefon mobil marca N.X. şi un telefon marca N.Y. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul P.E., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
A reţinut instanţa de fond că la data de 01 august 2011, lucrători operativi din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate - Bucureşti, Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în zona P.C. din sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, în jurul orei 16.00, inculpatul P.A.A. urmează să perfecteze o tranzacţie ce are ca obiect o anumită cantitate de droguri, cu o persoană de sex bărbătesc neidentificată. în urma efectuării unei activităţi de supraveghere operativă, în jurul orei 16.10, pe bd. I.M. din sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, a fost observat un autoturism marca A., la volanul acestuia aflându-se o persoană de sex masculin, cu vârsta de aproximativ 25 - 30 de ani, identificat apoi în persoana inculpatului P.A.A. Ca urmare a faptului că acesta avea un comportament suspect, în sensul că manifesta o precauţie exagerată, s-a procedat la oprirea în trafic a autoturismului în zona menţionată. Conform procesului-verbal de prindere în flagrant, în prezenţa martorului asistent D.A.G., cu privire la care instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., s-a solicitat conducătorului autoturismului să prezinte actele de identitate, procedându-se apoi şi la efectuarea unui control corporal asupra inculpatului. De asemenea, în aceleaşi împrejurări s-a procedat la efectuarea unui control al autoturismului marca A., ocazie cu care, în prezenţa martorului asistent, pe bancheta din dreapta faţă a fost găsită o geantă de voiaj de culoare neagră, în care se afla un recipient din sticlă transparentă, cu capac, ce conţinea o substanţă vegetală de culoare verde olive, cu privire la care inculpatul P.A.A. a declarat că este cannabis pentru consum propriu. În consecinţă, s-a procedat la ridicarea recipientului menţionat mai sus şi sigilarea acestuia, în prezenţa martorului asistent, cu sigiliul MI nr. Y, în vederea înaintării către expertizare către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 5 august 2011 a rezultat că acesta conţinea 195,2 grame cannabis, cu o concentraţie de THC de 12,6/% canabisul fiind inclus în Tabelul - Anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul P.A.A. a manifestat o poziţie procesuală sinceră şi cooperantă, recunoscând că I-a sunat pe numitul E., stabilind să se întâlnească cu acesta cu scopul de a-i aduce o cantitate de cannabis suficientă pentru a-şi prepara o prăjitură cu canabis a cărei reţetă o găsise pe internet. Ca urmare a verificărilor efectuate în bazele de date ale Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost identificat şi cel de-al doilea participant implicat în efectuarea tranzacţiei la care s-a făcut mai sus referire, fiind vorba de P.E.M.
A constatat instanţa de fond că în cauză mijloacele de probă administrate au demonstrat cu certitudine că pe data de 01 august 2011 inculpatul P.A.A. a cumpărat de la inculpatul P.E. o cantitate de aproximativ 200 de grame cannabis. În absenţa altor probe relevante pe fondul cauzei nu se poate reţine că activitatea de cumpărare ar fi avut alt scop decât consumul propriu, depoziţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale referindu-se la activităţi anterioare datei de 01 august 2011. A reţinut că vinovăţia inculpatului, în contextul faptei expuse, îmbracă forma intenţiei directe prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. şi este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, iar la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi de persoana şi conduita inculpatului. Instanţa a mai reţinut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea de recidivă specială şi sunt de natură a demonstra existenţa atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât şi a unui grad de potenţial criminogen relativ ridicat. Edificator din acest punct de vedere este faptul că din fişa de cazier judiciar rezultă că acelaşi inculpat a mai fost condamnat în anul 2008 pentru trafic şi deţinere ilegală de droguri de mare risc, aspect care denotă şi existenţa unei specializări în comiterea de infracţiuni relative la regimul substanţelor stupefiante.
Împotriva acestei hotărârii au declarat apel inculpaţii P.A.A. şi P.E. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a arătat că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului P.A.A. pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, de asemenea, pedepsele aplicate inculpaţilor au fost greşit individualiste, solicitând majorarea acestora.
Prin Decizia penală nr. 124/A din 26 aprilie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 17 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii P.A.A. şi P.E. şi i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reţinut instanţa de apel că nu este întemeiată critica Parchetului referitoare la faptul că instanţa de fond în mod greşit ar fi dispus achitarea inculpatului P.A.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât din probele administrate a rezultat cu certitudine faptul că inculpatul P.A.A. a cumpărat de la inculpatul P.E. cantitatea de 195,2 grame cannabis, pentru care urma să plătească suma de 8.000 RON. A apreciat că în mod justificat instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului P.A.A. pentru infracţiunea de trafic de droguri. În legătură cu individualizarea pedepselor, a constatat că s-a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa având în vedere atât circumstanţele reale cât şi pe cele personale ale inculpaţilor, ţinând cont de modul cum au fost comise faptele, de natura drogurilor, de atitudinea inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii la data de 4 mai 2012, inculpatul P.A.A. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 124/A din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti arătând că în mod eronat instanţa de apel l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat fără a avea în vedere circumstanţele personale ale acestuia.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi, în raport de dispoziţiile art. 3851 alin. (4), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat inculpatul P.A.A., este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 din C. proc. nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute la art. 362 nu au folosit calea apelului. Potrivit aceloraşi dispoziţii persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare. Astfel, s-a consacrat principiul potrivit căruia nu se poate face recurs omisso medio, adică nu se poate recurge la o cale de atac sărind peste alta, care are prioritate.
Ori, în prezenta cauză, inculpatul P.A.A. a înţeles să îşi retragă apelul, iar instanţa de apel în mod corect l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, faţă de dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, faţă de disp. art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere cele reţinute, în sensul că inculpatul P.A.A. a formulat recurs în condiţiile în care şi-a retras apelul, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul formulat de inculpatul P.A.A. ca fiind inadmisibil şi faţă de dispoziţiile art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 124/A din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 504/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 728/2012. Penal → |
|---|
