ICCJ. Decizia nr. 2913/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2913/2012
Dosar nr. 6472/116/2010
Şedinţa publică din 20 septembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 125/ A din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpata I.M.G. împotriva sentinţei penale nr. 44 din 08 martie 2012 a Tribunalului Călăraşi.
A fost obligată apelanta la cheltuieli judiciare stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală din 20 august 2007, Tribunalul de Land pentru cauze penale Viena a dispus condamnarea petentei I.M.G. pentru infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 83 alin. (1) şi infracţiunea de distrugere de bunuri prev. de art. 125 C. pen. austriac şi achitarea pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 216 şi vătămare corporală prev. de art. 83 alin. (1) din acelaşi act normativ austriac. Prin aceeaşi hotărâre s-a disjuns cauza faţă de I.M.G. pentru infracţiunea de comerţ transfrontalier de prostituţie prev. de art. 217 alin. (1) şi (2) C. pen. austriac, constând în aceea că, la data de 27 decembrie 2004 a obligat-o pe partea vătămată P.G. să practice prostituţia în Austria şi infracţiunea de reţinere de înscrisuri, prev. de art. 229 din acelaşi C. pen., constând în aceea că a reţinut paşaportul părţii vătămate menţionate.
La cererea Parchetului din Viena, Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea din 14 ianuarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 83/2/2009, a dispus preluarea judecării acestor fapte privind pe inculpata I.M.G., apreciindu-se că acestea corespund infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind îndeplinite şi condiţiile prev. de art. 8 pct. 1 lit. a), b), f) din Convenţia Europeană privind transferul de proceduri în materie penală, stabilindu-se că, prin sentinţa penală nr. 27/2009 a Curţii de Apel Bucureşti că Tribunalul Călăraşi este competent să soluţioneze cauza în primă instanţă.
Prin sentinţa penală nr. 102/2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, modificată prin decizia penală nr. 51/A/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpata I.M.G. a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 şi furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) şi (2) - 209 alin. (2) lit. b C. pen. şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, iar în baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei, începând de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă P.G. şi obligată inculpata de plata sumei de 10.000 lei, daune morale şi la restituirea către aceasta a paşaportului personal seria x emis de către S.P.C.E.E.P.S. Călăraşi la data de 8 decembrie 2004. În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 900 euro, dobândită prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001. În fapt, s-a reţinut că, în perioada decembrie 2004-ianuarie 2005, inculpata I.M.G. a recrutat, transportat, găzduit şi obligat pe partea vătămată P.G. să practice prostituţia în Austria, prin ameninţare, violenţă şi profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, sustrăgându-i şi actele de identitate.
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, petenta I.M.G., condamnată în lipsă, a solicitat rejudecarea cauzei, în temeiul disp. art. 5221 C. proc. pen., motivând că a lipsit la judecarea cauzei. Prin sentinţa penală nr. 90/2011 Tribunalul Călăraşi a respins cererea condamnatei I.M.G., de rejudecare după extrădare. În motivare s-a reţinut că, pe durata procedurilor judiciare, inculpata a fost arestată preventiv de la 16 iunie 2007 la 30 august 2007, a participat la şedinţele de judecată derulate în faţa Tribunalului din Viena, unde a şi fost asistată de apărător din oficiu şi traducător, fiind audiată la 30 august 2007 şi 4 iulie 2007, inclusiv cu privire la cele două fapte care au constituit obiectul judecăţii instanţei penale române. De asemenea, s-a argumentat că, odată ce petenta a dat declaraţii în faţa instanţei austriece, participând la interogatoriul martorilor, iar lipsa sa de la judecată în faţa instanţelor române nu sunt imputabile autorităţilor judiciare române, au fost respectate dispoziţiile art. 6 paragraful 3 din Convenţie, dreptul la in proces echitabil.
Împotriva sentinţei Tribunalului Călăraşi a declarat apel condamnata I.M.G., iar prin decizia penală nr. 251/A/2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, a respins ca nefondată menţionata cale de atac. S-a motivat că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar lipsa inculpatei de la judecată nu se datorează unor motive imputabile autorităţilor judiciare române, cu atât mai mult cu cât a fost reprezentată de apărători aleşi, iar în faţa instanţei austriece a dat declaraţii şi a participat la interogatoriul martorilor, în prezenţa unui apărător şi a unui translator, fiindu-i respectate drepturile procesuale, astfel că nu se impune admiterea cererii sale de rejudecare după extrădare.
Prin decizia penală nr. 4613/2011 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus admiterea recursului declarat de condamnata I.M.G., s-a casat decizia penală nr. 251/A/2011 a Curţii de Apel Bucureşti şi a sentinţei penale nr. 90/2011 a Tribunalului Călăraşi şi s-a trimis cauza spre rejudecarea cererii formulate de către condamnată.
Prin încheierea din 12 decembrie 2011, dată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a dispus admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare formulată de către condamnata I.M.G., dat fiind faptul că dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., instituie posibilitatea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă de a fi rejudecată după extrădare, la cererea sa dar, din examinarea tuturor probelor existente în Dosarul penal nr. 803/116/2009 - în ambele faze procesuale - a rezultat că petenta condamnată I.M.G. nu poate fi considerată o persoană judecată şi condamnată în lipsă în înţelesul art. 5221 C. proc. pen. ca să poată beneficia de rejudecarea cauzei. Este adevărat că Tribunalul Călăraşi, în prezenta cauză, la data de 12 decembrie 2011, a constatat caracterul definitiv al hotărârii de condamnare a petentei condamnate I.M.G., a verificat îndeplinirea scopului extrădării acesteia, aşa după cum a verificat modul în care s-a desfăşurat judecarea procesului penal în dosarul nr. 803/2009 al acestei instanţe, în lipsa M.G.I., conform îndrumărilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi acestea au fost şi considerentele pentru care s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare formulată în cauză, numai că lipsa condamnatei de la proces s-a produs din motive imputabile acesteia. Astfel, s-a constatat că I.M.G., în procedura judiciară derulată în Austria a fost arestată două luni şi jumătate, de la 16 iunie 2007 la 30 august 2007 şi apoi la 15 septembrie 2010, după ce sentinţa penală nr. 102/2009 de condamnare a acesteia a rămas definitivă, când s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii de 6 ani închisoare. În perioada în care s-a derulat procesul penal în care a fost cercetată şi apoi condamnată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi furt calificat împotriva părţii vătămate P.G., respectiv 2 aprilie 2009 - 25 februarie 2010, I.M.G. s-a aflat în stare de libertate, a cunoscut de proces şi, conform propriilor declaraţii, împreună cu soţul său, a tradus actele solicitate de către fratele său pentru proces, i le-a trimis, acesta le-a înmânat avocatului ales, care a reprezentat-o pe I.M.G. şi în prezenţa căruia s-au audiat martorii şi partea vătămată. Este adevărat că petenta nu a considerat că, în procedura penală judiciară amintită, a fost apărată corespunzător şi a susţinut că nu a ţinut legătura cu familia ei, numai că această teză nu a fost dovedită ba, mai mult, a fost contrazisă chiar de către atitudinea condamnatei, care şi-a susţinut cauza prin intermediul fratelui său (căruia i-a trimis toate documentele necesare unei apărări corespunzătoare) şi a avocatului ales, a atacat cu apel hotărârea nr. 102/2009 a Tribunalului Călăraşi şi a declarat expres că doreşte rejudecarea cauzei pentru că pedeapsa de 6 ani închisoare este prea mare. Lipsa condamnatei din ţară în perioada 2 aprilie 2009 - 25 februarie 2010 îi este imputabilă în totalitate, refuzul său de a se prezenta la proces fiind nejustificat cât timp a ştiut tot timpul ce acuzaţii i s-au adus, a răspuns acestora în faţa organelor judiciare austriece (chiar dacă, după audiere cauza s-a disjuns pentru infracţiunile de trafic de persoane şi furt calificat) şi a manifestat dezinteres faţă de situaţia sa penală. Culpa sa în absenţa de la procesul derulat în faţa instanţelor române a fost similară celei ale inculpatului sancţionat de C.E.D.O. în hotărârea Colozza şi Rubinat, condamnata a beneficiat de apărare, nu a propus nici o probă în apărarea sa în această procedură specială, s-a situat pe o poziţie inflexibilă şi necooperantă în prezenta cauză prin aceea că nu a oferit nicio motivare pentru lipsa din faţa organelor judiciare române, fără să arate în ce mod prezenţa sa în această cauză ar putea releva o altă situaţie de fapt, în raport de cea reţinută de Tribunalul Călăraşi şi Curtea de Apel Bucureşti, de vreme ce nu a contestat modalitatea de administrare a probelor în Dosarul nr. 803/2009, susţinând, fără argumente, că este nevinovată.
Tribunalul, analizând scopul procedurii rejudecării după extrădare în raport de atitudinea procesuală a condamnatei I.M.G. şi de decizia nr. 3613/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a apreciat că sintagma „persoană judecată şi condamnată în lipsă” trebuie încadrată în contextul stabilirii culpei pentru existenţa elementului lipsă, absolutizarea acestui fapt - cel al lipsei unei persoane de la judecarea şi condamnarea sa - nefiind în concordanţă cu spiritul instituţiei prev. de art. 5221 C. proc. pen., mai ales când lipsa nu s-a datorat unor motive mai presus de voinţa celui care a solicitat rejudecarea după extrădare şi când, doar lipsa de la procedura judiciară face posibilă anularea unei hotărâri judecătoreşti din motive neimputabile instanţei de judecată şi unde, de cele mai multe ori, nu există nici o fisură în ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor legale imperative de reglementează desfăşurarea procesului penal.
Împotriva sentinţei nr. 44 a declarat apel condamnata I.M.G. care a solicitat admiterea apelului şi pe fond admiterea cererii de rejudecare după extrădare, dat fiind faptul că ea nu a putut fi prezentă în faţa instanţei de fond.
Curtea luând spre examinare sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Călăraşi din perspectiva dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen., cât şi a motivelor de apel invocate, a constatat că prima instanţă a analizat în mod judicios toate elementele necesare pentru rejudecarea după extrădare cerute de dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., cât şi scopul procedurii rejudecării după extrădare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs condamnata I.M.G., criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală, susţinând rejudecarea cauzei pentru administrarea de probe.
A fost invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma cazului de casare invocat, cât şi a cazurilor de casare, care, conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, constată următoarele:
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. - când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi - nu este incident în cauză, deoarece motivul de casare trebuie invocat în raport cu decizia atacată (decizia penală nr. 125/ A din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală), or inculpata a fost prezentă în stare de arest, la dezbaterile cauzei ce s-a finalizat cu pronunţarea acestei decizii.
În realitate recurenta invocă faptul că nu a fost prezentă atunci când s-a soluţionat pe fond cauza şi nu faptul că procedura declanşată în baza art. 5221 C. proc. pen., s-a desfăşurat fără citarea sa.
Ca atare, cazul de casare ce ar putea fi invocat este cel prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. - hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, în sensul că dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., nu au fost corect interpretate.
Înalta Curte constată că cele două instanţe au apreciat corect că recurenta nu îndeplineşte condiţiile unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, pentru că o parte a procesului s-a desfăşurat cu prezenţa inculpatei, care la acel moment era arestată şi care a dat declaraţie în cauză şi a participat şi la audierea unor martori.
Ca atare, deşi I.M.G. a fost predată autorităţilor române în baza unui mandat european de arestare, a fost doar condamnată în lipsă nu a fost şi judecată în lipsă, iar textul art. 5221 C. proc. pen., prevede îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii pentru a se putea dispune rejudecarea.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul condamnatei, urmând ca în conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta condamnată I.M.G. împotriva deciziei penale nr. 125/ A din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2915/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2861/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
