ICCJ. Decizia nr. 2861/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2861/2012
Dosar nr. 1448/55/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Prin Sentinţa penală nr .455/31/2011 pronunţată de Tribunalul Arad, în baza art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului O.S., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin evidenţierea unor operaţiuni nereale, în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. privind exercitarea dreptului de a fi administrator al unei societăţi, pe durata a 3 (trei) ani.
În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin neînregistrarea operaţiunilor comerciale în contabilitate.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. privind exercitarea dreptului de a fi administrator al unei societăţi, pe durata a 3 (trei) ani.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, pe care acesta urmează a o executa fără aplicarea vreunui spor.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. privind exercitarea dreptului de a fi administrator al unei societăţi, pe durata a 3 (trei) ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 81, art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă şi s-a fixat termen de încercare pentru acesta, potrivit art. 82 C. pen., de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă, alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracţiune.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad în cadrul procesului penal şi s-a dispus obligarea inculpatului să plătească acesteia suma de 55.675 RON reprezentând TVA şi suma de 26.753 RON impozit pe la care se adaugă şi dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere de la data comiterii faptei, şi până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.S., pentru săvârşirea, infracţiunilor de evaziune fiscală prin evidenţierea unor operaţiuni comerciale fictive în contabilitate, în formă continuată, prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi evaziune fiscală prin omisiunea evidenţierii în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În fapt, s-a reţinut că în urma unor sesizări formulate împotriva inculpatului O.S. - administrator al SC R. SRL Arad, s-a dispus efectuarea unui control de către D.G.F.P. Arad la societatea anterior menţionată, în urma căruia s-au constatat următoarele:
1. În cursul anului 2006, SC R. SRL a evidenţiat în contabilitate factura emisă de SC V. SRL către inculpat, în calitate de persoană fizică, şi nu către societate, rezultând o cheltuială fictivă în valoare de 1.102,5 RON, la care s-a calculat un impozit pe profit în valoare de 148 RON.
2. În ceea ce priveşte anul 2007, s-a stabilit că SC R. SRL a înregistrat eronat suma de 74.219 RON în conturile de cheltuieli cu materiale consumabile şi alte cheltuieli pentru lucrări executate de terţi, stabilindu-se însă că suma anterior menţionată nu reprezintă cheltuială deductibilă fiscal. De asemenea, conform proceselor-verbale din datele de 18 decembrie 2007, respectiv 24 decembrie 2007, încheiate cu numitul F.C.E., a rezultat că societatea a încasat avansuri în valoare de 18.000 RON, respectiv 8.000 RON, în urma Contractului de prestări servicii din 17 decembrie 2007, fără ca acestea să fi fost înregistrate în contabilitatea societăţii, sume pentru care ar fi trebuit plătit TVA. Ca urmare, pentru anul 2007, pierderea fiscală a SC R. SRL a fost redimensionată la suma de 6.244 RON faţă de 106.463 RON, cât a fost calculată de către societate, cu toate acestea SC R. SRL a încheiat anul 2007 în pierdere şi, ca urmare a lipsei profitului, nu s-a înregistrat vreun prejudiciu faţă de bugetul de stat.
3. Pentru anul 2008 SC R. SRL a înregistrat o pierdere contabilă declarată de societate în sumă de 93.568 RON, rezultată în principal din activitatea de exploatare. Astfel, în urma inspecţiei fiscale s-a constatat că a fost înregistrată în contabilitatea societăţii valoarea de 60.735 RON, aferentă Facturii din 04 iulie 2008, reprezentând prestări servicii, emisă către SC T.C.I. SRL, deşi valoarea reală înscrisă în factură era de 16.806 RON, astfel că diferenţa rezultată, în valoare de 43.929 RON, reprezintă cheltuială nedeductibilă fiscal. De asemenea, în cursul aceluiaşi an, a fost înregistrată în contabilitate Factura de stornare din 31 iulie 2008 în sumă de 89.325 RON (fără TVA), figurând ca fiind emise către SC A.M. SRL, reprezentând produse balastiere, deşi societatea nu avea înregistrate ca livrate aceste produse, astfel că eronat au fost stornate venituri în sumă de 89.325 RON. Totodată a fost identificată ca fiind înregistrată în contabilitate şi Factura de stornare din 31 iulie 2008, figurând ca fiind emisă tot către SC A.M. SRL, reprezentând produse balastiere în valoare totală de 112.884,80 RON (fără TVA) deşi factura iniţială de livrare a fost anulată, nefiind înregistrată în contabilitate, astfel că eronat au fost stornate venituri în sumă de 112.844,80 RON. Tot cu privire la anul 2008 s-a constatat că SC R. SRL a încasat avans pentru materiale în sumă de 20.000 RON, conform Procesului-verbal din data de 16 ianuarie 2008, aferent Contractului de prestări servicii din 17 decembrie 2007, fără ca această operaţiune să fi fost înregistrată în contabilitatea societăţii.
Astfel, în urma constatărilor efectuate, organele fiscale au redimensionat pierderea SC R. SRL pentru anul 2008, prin identificarea de venituri suplimentare în sumă de 222.169 RON şi cheltuieli considerate ca fiind nedeductibile fiscal în valoare de 43.929 RON, rezultând un profit impozabil în sumă de 166.286 RON, la care s-a calculat un impozit pe profit în sumă de 26.605 RON.
Referitor la taxa pe valoare adăugată, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că SC R. SRL, a dedus eronat TVA în valoare de 176,03 RON, aferent facturii emisă de către SC V. SRL către inculpat, în calitate de persoană fizică. De asemenea, prin înregistrarea în contabilitatea societăţii a Facturii din 04 iulie 2008 emisă de către SC T.C.I. SRL la o valoare de 72.257,37 RON, cu TVA aferent în sumă de 11.540,16 RON, în loc de valoarea reală de 20.000 RON, cu TVA aferent în sumă de 3.193,27 RON, a rezultat o diferenţă de TVA în valoare de 8.346,85 RON, faţă de care societatea nu avea drept de deducere. Totodată prin înregistrarea în contabilitate a Facturii de stornare din 31 iulie 2008 reprezentând produse balastiere în valoare totală de 106.279 RON, cu TVA aferent în sumă de 16.972 RON, deşi societatea nu avea înregistrate ca livrate aceste produse - aşa cum am arătat anterior - s-a stornat, în mod eronat, TVA colectat în sumă de 16.972 RON.
Aceeaşi situaţie există şi în cazul Facturii de stornare din 31 iulie 2008, emisă tot către SC A.M. SRL reprezentând produse balastiere în valoare totală de 134.285,22 RON din care TVA în sumă de 21.440,52 RON, factura de stornare care a fost înregistrată în contabilitate deşi a fost anulată, astfel că s-a stornat, în mod eronat, TVA colectat în sumă de 21.440,52 RON.
Văzând probele administrate în cauză: sesizare Garda Financiară Arad, notă unilaterală, copie contract prestări servicii, anexe contract, copii somaţii, evidenţa ORC Arad, sesizare D.G.F.P. Arad, proces-verbal de inspecţie fiscală, decizie de impunere, raport de inspecţie fiscală, chitanţe, copii facturi fiscale, situaţia privind evidenţa contabilă, punct de vedere privind inspecţia fiscală, declaraţie lichidator, plângere penală, copie notă de constatare, rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, fişa sintetică, planşe foto, declaraţie martor F.C.E., declaraţie inculpat, copie Sentinţă comercială nr. 601 din 31 martie 2009, declaraţie inculpat, cerere constituire parte civilă, copie Sentinţă comercială nr. 2649 din 09 noiembrie 2010 a Tribunalului Arad, adresă lichidator, declaraţie inculpat, raport de expertiză contabilă judiciară, instanţa a reţinut în fapt că, începând cu anul 1998, inculpatul a fost administrator al SC R. SRL, având ca obiect de activitate prestări lucrări de construcţii, dar şi comerţul cu materiale de construcţii.
La data de 17 decembrie 2007, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 247, pentru construirea unei locuinţe între SC R. SRL, reprezentată de inculpat, în calitate de prestator şi F.C.E. în calitate de beneficiar, încheindu-se totodată şi anexe la acest contract, anexa 1 din 17 decembrie 2007, prin care se stabileşte valoarea materialelor de construcţii, pentru casa în roşu, la suma de 46.000 RON şi anexa nr. 2 din 17 decembrie 2007, pentru avansul manoperei în sumă de 16.200 RON. Pentru neînţelegeri legate de executarea acestui contract, beneficiarul F.C.E. s-a adresat lucrătorilor Jandarmeriei Arad care au sesizat Garda Financiară Arad. Garda Financiară Arad emite trei somaţii, solicitând inculpatului să se prezinte pentru lămurirea situaţiei, şi, pentru că acesta nu s-a prezentat, la data de 18 iunie 2008, a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, care a solicitat D.G.F.P. Arad, Activitatea de Inspecţie Fiscală, efectuarea unei inspecţii fiscale pentru societatea administrată de inculpat.
Efectuându-se inspecţia fiscală, s-a constatat că inculpatul a încasat sume de bani de la beneficiarul contractului menţionat, pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, dar au fost constatate şi alte neînregistrări în contabilitate a operaţiunilor comerciale sau înregistrarea unor cheltuieli nereale, care toate au avut ca urmare diminuarea taxelor datorate statului, după cum urmează:
- În anul 2006, inculpatul a înregistrat în evidenţa contabilă a SC R. SRL, Factura ARVEM din 09 iunie 2006 emisă de SC V. SRL pe numele inculpatului, pentru suma de 1.102,5 RON, cheltuială care nu a fost a societăţii şi pentru care s-a calculat un impozit pe profit suplimentar în valoare de 148 RON;
- În anul 2007, inculpatul a înregistrat în contabilitatea SC R. SRL, în mod eronat, suma de 74.219 RON în conturile de cheltuieli cu materiale consumabile şi pentru lucrări executate de terţi şi a omis să înregistreze sumele de 8.000 RON şi 18.000 RON, încasate de la F.C.E., sume pentru care s-au întocmit procesele-verbale din data de 18 decembrie 2007 şi 24 decembrie 2007, SC R. SRL având pentru anul 2007 o pierdere fiscală de 106.463 RON.
Recalculându-se această pierdere fiscală, după luarea în calcul a cheltuielilor fictive şi a sumelor încasate şi neînregistrate, s-a stabilit că aceasta este în sumă de 6.244 RON, şi că neregulile contabile nu au prejudiciat bugetul de stat.
Pentru anul 2008, SC R. SRL a declarat o pierdere fiscală în sumă de 93.568 RON.
O parte din cheltuielile înregistrate s-a stabilit însă că sunt nereale, fiind înregistrată suma de 60.735 RON, aferentă Facturii cu seria FA nr. 67 din 04 iulie 2008, emisă pentru prestări servicii de către SC T.C.I. SRL, valoarea reală a facturii fiind de 16.806 RON, diferenţa de 43.929 RON constituind o cheltuială nedeductibilă fiscal.
La fel au fost înregistrate două facturi de stornare, din 31 iulie 2008 în sumă de 89.325 RON, emisă de SC A.M. SRL, pentru produse balastiere, deşi societatea nu a livrat niciodată aceste produse, şi Factura din 31 iulie 2008, emisă de aceeaşi societate, tot pentru produse balastiere, în sumă de 112.844,80 RON, deşi factura iniţială a fost anulată, nefiind înregistrată în contabilitate.
S-a mai constatat că şi în anul 2008, inculpatul a mai încasat suma de 16.000 RON de la F.C.E., potrivit procesului-verbal din data de 16 ianuarie 2008, pe care de asemenea nu a înregistrat-o în contabilitate.
Recalculându-se pierderea fiscală pentru anul 2008, s-a stabilit că SC R. SRL a realizat un profit impozabil în valoare de 172.530 RON din care scăzându-se pierderea reală din 2007, s-a ajuns la suma de 166.286 RON profit impozabil.
S-a mai stabilit că neînregistrarea operaţiunilor şi înregistrarea cheltuielilor fictive de către inculpat, a generat şi modificări ale taxelor pe valoare adăugată deduse.
Astfel pentru Factura emisă de SC V. SRL din 09 iunie 2006, în valoare de 1.102,5 RON, s-a dedus eronat TVA în valoare de 176,03 RON, pentru factura emisă de SC T.C.I. SRL nr. 67 din 04 iulie 2008, în valoare de 20.000 RON, înregistrată eronat pentru o sumă mult mai mare, de 72.275,37 RON, inculpatul nu avea drept de deducere pentru TVA în valoare de 8.346,85 RON, prin stornarea celor două facturi emise de SC A.M. SRL (ambele din 31 iulie 2008), s-a diminuat TVA deductibilă cu sumele de 16.972 RON şi 21.440 RON iar prin neînregistrarea sumelor de bani primite de la beneficiarul F.C.E., inculpatul a redus TVA datorat de societate cu suma de 8.740 RON, calculată la suma totală de 46.000 RON, pentru încasarea căreia s-au întocmit procese-verbale. Aceste înregistrări sau omisiuni de înregistrări ca şi sumele datorate de inculpat au fost confirmate prin raportul de expertiză fiscală întocmit în cursul cercetării judecătoreşti.
Instanţa a reţinut că inculpatul cu intenţie a înregistrat în contabilitate cheltuielile nereale menţionate şi cu intenţie nu a înregistrat în contabilitate sumele de bani încasate, intenţia sa rezultând din emiterea unor procese-verbale şi nu a unor documente contabile pentru sumele de bani încasate. De asemenea, în cazul facturii emise de SC T.C.I. SRL, este menţionată ca temei al cheltuielii de patru ori mai mare decât cheltuiala reală, pentru o sumă pe care inculpatul nu a putut lămuri cum a cheltuit-o, neregăsindu-se în activitatea societăţii pentru realizarea profitului. La fel şi pentru cele două facturi stornate, nu s-a putut reţine eroarea inculpatului, nefiind înregistrate la livrate vreodată produsele balastiere menţionate în facturi.
În drept, fapta inculpatului de a încasa sumele de 18.000 RON, 8.000 RON şi 20.000 RON, în perioada 2007 - 2009, de la beneficiarul unui contract încheiat de societatea pe care o administra, şi de a nu înregistra aceste sume în contabilitate, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profitul realizat în derularea acestui contract dar şi de la plata taxei pe valoare adăugată datorate, în sumă de 8.740 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi pedepsită cu închisoare de la 2 ani la 8 ani.
Fiecare dintre faptele aceluiaşi inculpat de a înregistra în contabilitatea societăţii comerciale pe care o conducea, în anul 2006 o cheltuială personală, în anul 2007 suma de 74.219 RON pentru consumabile, în anul 2008 suma de 43.929 RON în plus faţă de suma justificată de documentul primar, şi stornarea nejustificată a altor două facturi, diminuând astfel impozitul pe profit dar şi taxa pe valoare adăugată, care deşi colectată a fost stornată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi pedepsită cu închisoare de la 2 ani la 8 ani.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispoziţiile părţii generale a Codului penal şi limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, faptul că inculpatul deşi a susţinut că este nevinovat a făcut declaraţii cu privire la starea de fapt reală, modalitatea de comitere a infracţiunilor, fără antecedente penale.
În baza art. 65 C. pen., instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa complementară pentru fiecare dintre cele două infracţiuni comise şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Având în vedere vârsta inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, că a recunoscut înregistrările efectuate în contabilitate, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în detenţie, că prezenta infracţiune şi comportamentul inculpatului în legătură cu aceasta reprezintă o excepţie de la comportamentul său obişnuit şi că inculpatul nu prezintă un pericol pentru societate, şi apreciindu-se că scopul preventiv, coercitiv şi sancţionator al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, fiind suficientă pentru corectarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii altor infracţiuni s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi accesorii.
Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 83.231 RON, reprezentând sumele de bani cu care inculpatul a prejudiciat bugetul de stat, sume la care s-au adăugat majorări de întârziere calculate până la data de 12 mai 2008, solicitând şi acordarea unor majorări de întârziere până la plata debitului.
Faţă de starea de fapt reţinută de instanţă în care a fost descrisă şi modalitatea de producere şi cuantumul prejudiciului, având în vedere că sumele datorate bugetului de stat cu titlu de taxe şi impozite sunt purtătoare de majorări, considerând că includerea acestor majorări, potrivit calculului părţii civile doar până la data de 12 mai 2008 şi cu posibilitatea calculării acestora doar după această dată, nu este justificată, în baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 999 C. civ., dar şi art. 1000 C. civ., instanţa a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal.
Împotriva sentinţei Tribunalului Arad au declarat apel inculpatul O.S. şi A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad.
Prin Decizia penală nr. 61.A din 19 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
S-a motivat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză din care a rezultat că inculpatul în calitate administrator al SC R. SRL Arad a evidenţiat în contabilitatea firmei operaţiuni comerciale fictive şi nu a procedat la menţionarea în evidenţele firmei a operaţiunilor efectuate în mod real.
Din actul de constatare întocmit a rezultat că inculpatul a evidenţiat în contabilitate factura emisă de SC V. SRL către inculpat în calitate de persoană fizică şi nu faţă de societate, astfel încât în contabilitatea firmei s-a evidenţiat o cheltuială fictivă de 1.102,5 RON la care s-a calculat impozit pe profit în cuantum de 148 RON. Tot astfel, conform proceselor-verbale întocmite de agentul constatator s-a înregistrat, în mod eronat, suma de 74.219 RON în conturile de cheltuieli cu materiale consumabile şi alte cheltuieli pentru lucrări executate de terţi, deşi acestea nu fac parte din cheltuielile deductibile fiscal. Tot astfel, s-a reţinut că societatea a încasat avansuri de 18.000 RON şi 8.000 RON ca urmare a derulării unor contracte de prestări servicii deşi acestea nu erau înregistrate în contabilitatea societăţii.
Se mai reţine în actul de constatare că a fost înregistrată în contabilitatea societăţii suma de 60.735 RON reprezentând prestări servicii, deşi valoarea reală a acestor servicii era de 16.806 RON, diferenţa rezultată reprezentând cheltuială nedeductibilă fiscal, fiind înregistrată în acelaşi an suma de 89.325 RON reprezentând produse balastiere, deşi societatea nu avea înregistrate ca livrate aceste produse, fiind stornate, în mod eronat, veniturile.
S-a mai constatat că a fost înregistrată în contabilitate o factură reprezentând produse balastiere în valoare de 112.884 RON, deşi factura iniţială de livrare a fost anulată nefiind înregistrată în contabilitate. În cursul anului 2008 s-au încasat de către societatea inculpatului avansuri de 20.000 RON pentru un contract de prestări servicii fără ca operaţiunea să fie înregistrată în contabilitatea societăţii, iar în urma constatărilor organele fiscale au redimensionat pierderea societăţii administrată de către inculpat, prin identificarea de venituri suplimentare în sumă de 222.169 RON, considerate ca fiind nedeductibile fiscal în valoare de 43.929 RON.
Prin înregistrările în contabilitate a unor sume nereale s-a eludat plata TVA-ului.
Din actele dosarului, respectiv facturi fiscale, note de constatare, a rezultat că inculpatul a avut reprezentarea neînregistrării în contabilitate a cheltuielilor nereale presupus a fi efectuate de către firma administrată şi a dorit acest lucru, după cum, în aceeaşi modalitate a acţionat şi atunci când nu a înregistrat în contabilitate sumele de bani încasate. Intenţia inculpatului în comiterea activităţii ilicite a rezultat din modul concret prin care acesta a comis faptele, în sensul că nu a emis documente contabile pentru sumele de bani încasate aşa cum se impunea, ci procese-verbale, iar facturile emise depăşesc în unele cazuri dublul sau triplul cheltuielilor reale fără ca inculpatul să poată oferi vreo explicaţie. Prin urmare, în mod corect, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin evidenţierea unor operaţiuni nereale şi evaziune fiscală prin neînregistrarea operaţiunilor comerciale în contabilitate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
În apel, s-a apreciat că pedeapsa aplicată de instanţa de fond a fost corect individualizată raportat la probele administrate şi circumstanţele personale ale inculpatului, în măsură să asigure reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de către acesta a unei noi fapte antisociale.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că D.G.F.P. Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 83.231 RON, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat cu majorări de întârziere, instanţa dispunând obligarea inculpatului la plata sumei de 55.675 RON reprezentând TVA şi 26.753 RON reprezentând impozit, la care se adaugă dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere.
Motivul de apel al părţii civile a vizat modalitatea în care a procedat instanţa de fond privind omisiunea obligării în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL Arad la plata despăgubirilor civile.
S-a reţinut că prin Sentinţa comercială nr. 2649 din 9 octombrie 2010 a Tribunalului Arad s-a închis procedura insolvenţei declanşată la cererea formulată de creditoarea SC B. SA pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC R. SRL Arad, din cuprinsul sentinţei menţionate rezultând că acţiunea de atragere a răspunderii fostului administrator a debitoarei a fost admisă şi a rămas irevocabilă şi făcându-se aplicarea prevederilor art. 136 C. proc. fisc. s-a procedat la predarea titlului executor către D.G.F.P. Arad. În aceeaşi sentinţă s-a menţionat că debitoarea nu deţine bunuri supuse impozitării şi nici un creditor al debitoarei nu s-a oferit să avanseze sume de bani pentru continuarea procedurii, rezultând imposibilitatea acoperirii creanţelor debitoarei. S-a constatat că prin aceeaşi sentinţă s-a dispus radierea societăţii administrate de inculpat, respectiv SC R. SRL din evidenţele Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad, sentinţa civilă pronunţată de către Tribunalul Arad rămânând definitivă prin respingerea recursului.
Prin urmare, în mod corect, nu a fost obligată partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul, întrucât societatea nu mai există. În ceea ce priveşte solicitarea părţii civile de instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor şi conturilor aparţinând inculpatului şi părţii responsabile civilmente, s-a reţinut că măsura este prevăzută de art. 163 C. proc. pen. şi constă în indisponibilizarea instituirii unui sechestru a bunurilor mobile şi imobile în vederea confiscării speciale a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Alin. (2) al aceluiaşi articol menţionează că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente până la concurenţa valorii probabile a pagubei.
S-a apreciat că pentru a se putea institui măsura asiguratorie este necesară identificarea bunurilor mobile sau imobile asupra cărora se doreşte a se instituit un sechestru. Partea civilă deşi avea la dispoziţie pârghii legale pentru identificarea unor asemenea bunuri nu s-a preocupat în a încunoştinţa instanţa despre existenţa unor asemenea bunuri mobile şi imobile şi nu a procedat la punerea la dispoziţia organelor judiciare a locaţiei acestora pentru a putea fi identificate şi valorificată măsura solicitată.
Împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 19 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara au declarat recurs inculpatul O.S. şi de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Arad.
Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile sau aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ, întrucât faptele în modalitatea în care au fost săvârşite nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, dată fiind atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege.
Partea civilă a solicitat în recurs, obligarea părţii responsabile civilmente SC R. SRL în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile şi instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor şi conturilor aparţinând inculpatului şi părţii responsabile civilmente.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului O.S. pentru faptele săvârşite, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura faptelor comise - infracţiuni economice prin care s-a pricinuit o pagubă bugetului de stat, nerecuperată în proces, împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului. Fiind stabilite pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale), cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat.
Inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, însă această împrejurare este insuficientă a conduce la reţinerea circumstanţelor atenuante şi implicit, la reducerea pedepselor sub minimul special, în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor, existenţa stărilor de agravare a pedepsei, infracţiunea continuată şi concursul de infracţiuni. De altfel, lipsa antecedentelor penale a fost reţinută şi avută în vedere la individualizarea pedepselor, în sensul aplicării unor pedepse spre minimul special.
Pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului O.S. de 2 ani închisoare pentru infracţiunile de evaziune fiscală prin evidenţierea unor operaţiuni nereale, în formă continuată şi evaziune fiscală prin neînregistrarea operaţiunilor comerciale în contabilitate, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani este în măsură să realizeze scopul pedepsei definit în art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Prin urmare, în raport de criteriile enunţate, o reducere a cuantumului pedepselor nu se justifică.
De asemenea, aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 C. pen., pe motiv că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni nu se justifică, întrucât infracţiunile de evaziune fiscală prin evidenţierea unor operaţiuni nereale prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi evaziune fiscală prin neînregistrarea operaţiunilor comerciale în contabilitate prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2001, fiecare în parte, prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, urmând a se avea în vedere şi modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, împrejurările în care au fost comise, urmarea produsă constând în producerea unei pagube bugetului de stat - 55.675 RON, reprezentând TVA şi suma de 26.753 RON impozit pe profit la care se adaugă dobânzile, penalităţile şi majorările de întârziere datorate de la data comiterii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.
Criticile părţii civile A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Arad sunt nefondate.
Se reţine că prin Sentinţa comercială nr. 2.649 din 9 noiembrie 2010 a Tribunalului Arad s-a închis procedura insolvenţei declanşată la cererea formulată de creditoarea SC B. SA pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC R. SRL şi s-a dispus radierea debitoarei SC R. SRL.
Hotărârea a rămas irevocabilă.
Ca atare, corect nu a fost obligată partea responsabilă civilmente SC R. SRL - societate administrată de inculpat în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile, avându-se în vedere că societatea nu mai există, fiind radiată prin hotărâre irevocabilă.
În ceea ce priveşte cererea părţii civile de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor şi conturilor aparţinând inculpatului şi părţii responsabile civilmente SC R. SRL în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (1), (2) C. proc. pen., măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente până la concurenţa valorii probabile a pagubei.
Întrucât nu au fost identificate bunuri mobile şi imobile aparţinând inculpatului O.S. sau părţii responsabile civilmente SC R. SRL, în Sentinţa comercială nr. 2649/2008 a Tribunalului Arad de închidere a procedurii insolvenţei, precizându-se că debitoarea SC R. SRL nu mai deţine nici un fel de bunuri supuse impozitării, corect s-a apreciat cererea părţii civile nefondată.
Constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul O.S. şi partea civilă A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Arad împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 19 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul O.S. şi de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Arad împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 19 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2913/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 2842/2012. Penal → |
|---|
