ICCJ. Decizia nr. 3054/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 56 din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău - secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.C. împotriva rezoluției nr. 427/P/2011 din 8 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, menținând soluția din rezoluția atacată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență că, la data de 17 iunie 2011, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea numitului B.C. domiciliat în Moinești, în care a solicitat a se efectua cercetări față de executor judecătoresc B.E., avocat D.E., judecător G.C.A., judecător P.C.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în conținutul plângerii se precizează că în dosarul de executare aflat pe rolul biroului executorului judecătoresc B.E. din Moinești, s-a pus în executare în mod ilegal sentința penală nr. 526 din 26 noiembrie 2008 a Judecătoriei Moinești, deoarece a fost obligat în mod greșit la plata sumei de 700 lei în loc de 300 lei, la cererea avocatului D.E. și a numitului R.C.C.
De asemenea, petentul s-a arătat nemulțumit de faptul că judecătorul G.C.A. în același dosar de executare a încuviințat executarea silită împotriva debitorului B.C. în baza sentinței penale nr. 526 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Moinești, iar judecătorul P.C.N., având ca obiect contestație la executare, l-a obligat la plata aceleiași sume de 700 lei.
B.C. a mai precizat faptul că în sentința penală nr. 528 din 26 noiembrie 2008 a Judecătoriei Moinești, numele numitului R.C.C. este trecut R.C., iar magistrații în cauză și avocatul D.E. ar fi trebuit să îndeplinească procedura îndreptării materiale.
Prin rezoluția nr. 427/P/2011 din 8 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc B.E., avocat D.E., și magistrații judecători G.C. și P.C.N. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin ordonanța nr. 51/II/2 /2012 din 27 ianuarie 2012 prim - procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii ca fiind nefondată.
împotriva sentinței penale nr. 56 din 19 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie a declarat recurs petentul B.C.
La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2012, procurorul a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Recursul este inadmisibil.
Analizând sentința recurată prin prisma excepției invocate, înalta Curte constată că aceasta a fost pronunțată la data de 19 aprilie 2012, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, la data de 26 noiembrie 2010.
Potrivit dispozițiilor art. XXIV alin. (1) din această lege "hotărârile: pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". per a contrario, hotărârilor pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a acestei legi le vor fi aplicabile dispozițiile noii legi, inclusiv în ceea ce privește calea de atac.
Sub acest ultim aspect, din examinarea dispozițiilor Legii nr. 202/2010 se poate observa că alin. (10) al art. 2781C. proc. pen. a fost modificat prin art. XVIII în sensul ca "hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
Ca atare, cum sentința recurată a fost pronunțată sub imperiul noii legii care prevede că hotărârea pronunțată de judecător în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781C. proc. pen. a fost definitivă, cum de altfel era menționat și în dispozitivul hotărârii, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., înalta Curte a constatat că aceasta nu mai putea fi atacată cu recurs, astfel că a respins recursul ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod a obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3302/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3153/2012. Penal → |
|---|
