ICCJ. Decizia nr. 2985/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 12 din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava - secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.P., față de care s-a emis mandatul european de arestare de către Judecătoria de Primă Instanță Landau-Germania, la data de 28 octombrie 2002 și cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul SIRENE național, pe o durată de 5 zile, respectiv de la 20 septembrie 2012 și până la data de 24 septembrie 2012, inclusiv.
în temeiul art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare.
în temeiul art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de către persoana solicitată privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. S-a dispus ca persoana solicitată arestată să fie depusă în Arestul I.P.J. Suceava.
în motivarea hotărârii s-au reținut următoarele:
La data de 20 septembrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate M.P., pe baza semnalării transmise de către Biroul SIRENE național, urmare emiterii mandatului european de arestare de către Judecătoria de Primă Instanță Landau-Germania, la data de 28 octombrie 2002.
S-a reținut în semnalare că persoana solicitată s-a aliat cu un alt cetățean român cu scopul de a comite infracțiuni și pentru a-și procura o sursă de venit din vânzarea bunurilor furate și, pentru a îndeplini acest plan, au intrat pe proprietățile altor persoane (în principal cu forța) și au furt bani, unelte, anvelope și telefoane mobile în 10 cazuri între 14 octombrie și 15 noiembrie 2000. în alte șase cazuri, au deschis cu forța autovehicule și le-au furat (în unele cazuri inclusiv încărcătura), valoarea bunurilor furate fiind de aproximativ 600.000 mărci germane.
S-a constatat că mandatul european de arestare a fost emis la data 28 octombrie 2002, conform acestuia persoana solicitată fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt grav săvârșit în bandă organizată, prev. de art. 242, 243 alin. (1), seria 1 nr. 1, 244A par. 1, 25 par. 2, 53 C. pen. german.
S-a reținut persoana solicitată a susținut că, față de perioada în care se arată a fi comise presupusele fapte și dat fiind și principiul proporționalității, precum și dispozițiile Codului de procedură român relativ la luarea măsurii preventive, în speță se justifică a fi luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea de apel a apreciat însă că aspectele invocate de către persoana solicitată nu justifică luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere faptul că asigurarea executării în condiții optime a mandatului european de arestare impune luarea măsurii arestării preventive.
S-a constatat, de asemenea, că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 148 lit. a)-f) C. proc. pen. invocate de apărătorul persoanei solicitate, dat fiind că luarea prezentei măsuri nu este condiționată de aceste prevederi normative, ea având un alt scop, cel mai sus-menționat și nu înlăturarea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate al acesteia l-ar prezenta.
S-a reținut astfel că sunt date în cauză cerințele prevăzute de dispozițiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar pentru a asigura executarea în condiții optime a mandatului european de arestare, se impune a se lua față de persoana solicitată o măsură privativă de libertate, motiv pentru care a fost admisă propunerea formulată de procuror și s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată M.P., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii atacate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului persoană solicitată și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că măsura arestării preventive pe o perioadă de 5 zile, respectiv de la 20 septembrie 2012 și până la data de 24 septembrie 2012, inclusiv, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează procedura reținerii și arestării persoanei solicitate în regim de urgență.
La individualizarea măsurii necesare asigurării posibilității predării persoanei solicitate, Curtea de Apel Suceava a ales măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată.
în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării și care a relatat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetată, susținând că nu a fost niciodată în Landau - Germania întrucât în perioada la care se face referire se afla în România, iar pe numele său nu a fost eliberat un pașaport turistic, nesolicitând acest lucru.
Poziția adoptată de persoana solicitată, de negare a faptelor descrise în mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare germane, nu poate determina schimbarea măsurii preventive dispuse de instanța de fond, cât timp cu ocazia soluționării unei cereri de punere în executare a mandatului european de arestare, instanța națională verifică îndeplinirea condițiilor de fond și formă ale acestuia, precum și alegerea măsurii preventive, fără a se putea pronunța asupra temeiniciei acuzațiilor aduse persoanei solicitate.
Cu privire la solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține că, în prezenta cauză, această din urmă măsură nu este oportună pentru a se asigura executarea în bune condiții a mandatului european de arestare.
Față de considerentele expuse, înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004, republicată și a art. 5 din C.E.D.O., astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2986/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2979/2012. Penal → |
|---|
