ICCJ. Decizia nr. 3077/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosar, în baza art. 1451C. proc. pen, s-a încuviințat părăsirea temporară a teritoriului țării de către inculpatul G.Ș. pe o perioadă de 3 luni de zile, respectiv 21 septembrie 2012 - 21 decembrie 2012, pentru a pleca în Ungaria la Szeged, urmând a fi prezent în fața instanței la termenele de judecată după această perioadă, și respinge cererea acestuia, de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, formulată, printre alții, de inculpatul G.Ș., în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., instanța a respins-o, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Nu se contestă că în speță măsurile preventive a obligației de a nu părăsi țara luată împotriva inculpaților reprezintă o ingerință în dreptul lor la libera circulație, însă se consideră că măsurile preventive luate de instanță sunt necesare într-o societate democratică.
în primul rând, ele urmăresc scopurile legitime ale menținerii ordinii publice și prevenirii infracțiunilor penale, dar mai ales sustragerii inculpaților de la judecată și a bunei desfășurări a procesului penal, fiind deci proporționale cu scopul urmărit.
în al doilea rând, conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen., buna desfășurare a procesului penal presupune în esență atingerea scopului procesului penal, astfel cum este consacrat de art. 1 C. proc. pen., respectiv constatarea la timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, contribuind la apărarea ordinii de drept și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legii.
în cauză, față de împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite faptele, specificul acestora (inculpații au fost trimiși în judecată reținându-se prin actul de sesizare, în esență că, în calitatea avută de polițiști, respectiv vameși, la punctul de trecere a frontierei M., jud. Timiș, s-au constituit într-o grupare infracțională, atipică, structurată pe fiecare tură, cu scopul de a săvârși infracțiuni de luare de mită), numărul de persoane implicate, un coinculpat aflat în stare de detenție, a apreciat că se impune pentru soluționarea cu celeritate a cauzei prezența inculpaților în țară pentru ca instanța să aibă contact permanent cu aceștia în vederea audierii lor ori pentru a da lămuriri cauzei de câte ori apare necesar.
De asemenea, s-a apreciat că măsura preventivă luată împotriva inculpaților este proporțională cu scopul urmărit prin raportare la circumstanțele reale ale faptelor de care sunt suspectați inculpații, acestea având legătură directă cu exercitarea de către inculpați a activităților lor de serviciu, fiind de necontestat faptul că au declanșat reacții puternice în rândul opiniei publice.
Ori, în aceste împrejurări, în lipsa unei măsuri preventive în actualul stadiu al judecății, când nici măcar nu s-a trecut la cercetarea judecătorească, ar putea fi primită de membrii societății ca o încurajare a altor persoane să săvârșească fapte prevăzute de legea penală, ceea ce nu ar corespunde scopului procesului penal de a contribui la educarea cetățenilor în spiritul respectării legii.
în considerarea aspectelor mai sus relevate, s-a concluzionat că temeiurile care au dus la luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, respectiv art. 143 C. proc. pen., nu au dispărut și, totodată, că prin această măsură preventivă inculpatului nu i-a fost încălcat niciun drept fundamental.
în considerarea celor mai sus menționate, a fost respinsă și cererea inculpatului G.Ș., de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, însă, având în vedere că în cazul acestui inculpat trebuie efectuată o intervenție chirurgicală la Szeged - Ungaria, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar și completate cu cele depuse la acest termen de judecată (scrisoare medicală în limba maghiară și traducerea ei autorizată în limba română prin care se arată că bolnavul se află în tratamentul prof. dr. B.P. din Szeged - medic neurochirurg și neurolog încă din octombrie 2010 pentru simptome cervicobrahialgice manifestate pe fondul herniei rupte central, cu dominantă stângă, în spațiul CV., hernie ce îngustează ambele canale radiculare, dar mai ales canalul stâng, iar pentru simptomele amintite bolnavul ar fi trebuit operat încă de acum 1 an, dar nu a avut încă posibilitatea efectuării acestei intervenții chirurgicale, intervenția trebuind a fi efectuată), instanța a constatat că, dată fiind această situație și ținând cont și de dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen., care impune ca la luarea și alegerea unei măsuri preventive să se țină cont printre altele și de starea de sănătate a inculpatului, având în vedere și dispozițiile art. 34 din Constituția României privind dreptul la ocrotirea sănătății a oricărei persoane, se impune în cazul acestui inculpat să-i fie încuviințată părăsirea temporară a teritoriului țării pe o perioadă de 3 luni de zile, respectiv 21 septembrie 2012 - 21 decembrie 2012, pentru a pleca în Ungaria, la Szeged, urmând a fi prezent în fața instanței la termenele de judecată după această perioadă. Se consideră că această perioadă este rezonabilă și suficientă ca inculpatul să își poată efectua intervenția chirurgicală și să se recupereze, pentru ca ulterior să fie în măsură să fie la dispoziția instanței la toate termenele de judecată ce se vor acorda, sau ori de câte ori i se va impune.
împotriva încheierii primei instanțe a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, respingerea cererii de încuviințare a părăsirii temporare a teritoriului țării, ca neîntemeiată.
în motivarea recursului, s-a susținut că nu a intervenit nicio modificare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive, la dosar fiind depuse aceleași înscrisuri medicale care existau și la luarea măsurii.
Analizând recursul declarat de parchet, înalta Curte constată că acesta este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că în cauză nu sunt incidente motive temeinice, care să impună admiterea cererii de încuviințare a părăsirii teritoriului țării de către inculpat.
Prima instanță a avut în vedere, în aprecierea temeiniciei cererii, scrisoarea medicală în limba maghiară și traducerea ei autorizată în limba română prin care se arată că bolnavul G.Ș. se află în tratamentul prof. dr. B.P. din Szeged - medic neurochirurg și neurolog și încă din octombrie 2010 prezenta simptome cervicobrahialgice manifestate pe fondul herniei rupte central, cu dominantă stângă, în spațiul CV., hernie ce îngustează ambele canale radiculare, dar mai ales canalul stâng, iar pentru simptomele amintite bolnavul ar fi trebuit operat încă de acum 1 an, dar nu a avut încă posibilitatea efectuării acestei intervenții chirurgicale, intervenția trebuind efectuată.
Analizând înscrisurile medicale depuse la dosar și cu ocazia soluționării recursului, înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiată cererea de încuviințare a părăsirii teritoriului țării.
Raportat la conținutul înscrisurilor care atestă vechimea și natura afecțiunilor de care suferă inculpatul, instanța apreciază că nu este dovedit caracterul indispensabil al deplasării inculpatului în vederea efectuării intervenției chirurgicale sus-menționate. Astfel, actele medicale care fac dovada stării de sănătate a inculpatului au fost avute în vedere de instanță și la data luării măsurii obligării de nu părăsi localitatea, respectiv 6 mai 2011, iar cu privire la afecțiunile inculpatului, care datează de mai mulți ani, nu s-a dovedit imposibilitatea efectuării operației și în țară.
înalta Curte reține că lipsa temporară a acestuia din țară nu este impusă de motive temeinice și este de natură să afecteze buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care complexitatea cauzei și a desfășurării cercetării judecătorești implică prezența inculpatului.
Față de considerentele expuse, înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii din data de 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosar, privind pe inculpatul G.Ș.
Se va casa în parte încheierea atacată și, rejudecând, va fi respinsă cererea de părăsire temporară a teritoriului țării de către inculpatul G.Ș.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat G.Ș., în sumă de 25 RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3078/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3076/2012. Penal → |
|---|
