ICCJ. Decizia nr. 3082/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, învestită cu soluționarea apelurilor declarate împotriva Sentinței penale nr. 97 din data de 2 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apelantul-inculpat B.I.R.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 160 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Din interpretarea textului de lege invocat rezultă că una din condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar este aceea ca limita superioară a pedepsei să nu depășească 18 ani.
Or, limitele de pedeapsă pentru una din infracțiunile pentru este trimis în judecată inculpatul, art. 13 alin. (2) rap. la alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2011, se situează între 10 și 20 de ani de închisoare, fiind peste limita de 18 ani prevăzută de art. 1602C. proc. pen.
împotriva încheierii sus-menționate, inculpatul B.I.R. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii atacate și, rejudecând, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând recursul declarat de inculpat, înalta Curte constată că este nefondat, încheierea atacată fiind legală, temeinică și corespunzător motivată.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.I.R., prin prisma condițiilor prevăzute de art. 1602alin. (1) și (2) C. proc. pen., privitoare la admisibilitatea cererii de liberare provizorie, înalta Curte constată că prima instanță a apreciat, în mod corect, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii inculpatului, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat depășește limita maximă prevăzută de lege, de 18 ani închisoare. în acest sens, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, respectiv art. 13 alin. (2) rap. la alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2011, care se situează între 10 și 20 de ani de închisoare, prima instanță a apreciat în mod corect că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu.
Față de considerentele expuse, înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.R. împotriva încheierii din data de 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosar, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3080/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3081/2012. Penal → |
|---|
