ICCJ. Decizia nr. 2945/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2945/2012
Dosar nr. 9718/1/2011
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3991 din 9 noiembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 4721/40/2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva Deciziei penale nr. 39 din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, în termen legal, a formulat contestaţie în anulare contestatorul condamnat T.I.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cauzei de încetare a procesului penal prev. în art. 70 lit. f), g) sau i) C. proc. pen., cu privire la care existau probe în dosar.
A arătat că instanţa de recurs este îndreptăţită să cerceteze fondul cauzei pentru a stabili situaţia de drept şi de fapt cu privire la aplicarea legii penale în cauză dacă aceasta s-a aplicat corect şi legal.
Însă, apreciază contestatorul că instanţa de recurs a respins recursul ca nefondat fără a se cerceta fondul cauzei şi fără a fi cercetat legalitatea sentinţei atacate.
Pe de altă parte a menţionat faptul că în data de 9 noiembrie 2011 a avut loc dezbaterea recursului declarat de către contestator iar în cadrul şedinţei de judecată a solicitat instanţei citarea numitului B.I.O., persoana care a creat prejudiciul societăţilor comerciale.
Instanţa de recurs nu a luat în considerare această cerere deşi a arătat că, acea persoană nu a fost audiată nici în faza de fond, nici în apel şi nici în faza de recurs.
A mai arătat că, la data de 9 noiembrie 2011 în cadrul şedinţei de judecată, instanţa de recurs a decis ca dosarul rămâne în pronunţare, iar în data de 10 noiembrie 2011 Tribunalul Botoşani a emis mandatul de executare a pedepsei cu precizarea în mandatul de executare a pedepsei că sentinţa a rămas definitivă, iar prejudiciul este de 120.000 RON.
În drept, a întemeiat contestaţia în anulare pe disp. art. 386 lit. a), b), c), d) C. proc. pen.
Contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat T.I. este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Art. 391 C. proc. pen. reglementând admiterea în principiu a contestaţiei în anulare în alin. (2) statuează după cum urmează: "Instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este din cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen. şi că sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate".
Totodată, art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen. stabileşte cazurile în care se poate formula contestaţie în anulare şi anume:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că motivele invocate de contestator sunt formal încadrate în dispoziţiile art. 386 lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen., însă acestea nu se circumscriu nici unuia din cazurile de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute în dispoziţiile art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de contestatorul condamnat pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat T.I. împotriva Deciziei penale nr. 3991 din 9 noiembrie 2011 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2947/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2943/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
