ICCJ. Decizia nr. 3269/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3269/2012
Dosar nr. 4707/1/2012
Şedinţa publică din 11 octombrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3139 din 20 septembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 2015/104/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În cererea de contestaţie în anulare, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., susţinând că la data soluţionării cauzei în recurs se afla arestat în Italia, la data de 11 august 2011, şi nu a avut posibilitatea de a înştiinţa instanţa şi nici nu s-a putut prezenta.
A mai precizat că anexează alăturat decizia Curţii de Apel Genova din 15 decembrie 2011.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
La data de 20 septembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3139 din 20 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2015/104/2010 a soluţionat recursul declarat de condamnatul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, moment la care recurentul inculpat a fost citat la adresele indicate respectiv: F., - cu domiciliul proc, ales la avocat W.K. - Germania; - Leichlingen, - Ferrenberg; - la Cabinet Avocat C.V. - Câmpina, Str. T.V., Judeţ PRAHOVA.
La cererea de contestaţie în anulare, contestatorul a depus un înscris redactat în limba italiană şi netranslatat în limba română, înscris care, de asemenea nu poartă nicio autentificare legală, şi care nu poate dovedi starea de arest a inculpatului în care se afla acesta la momentul soluţionării recursului sau a imposibilităţii de a înştiinţa instanţa cu privire la acest aspect. Cererea de contestaţie în anulare şi respectiv înscrisul au fost transmise Înaltei Curţi de la adresa din Germania, Leichlingen, adresă la care contestatorul a fost citat şi în faza de judecare a recursului.
Astfel, Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezenţa acestui caz prevăzut pentru formularea unei contestaţii în anulare deoarece instanţa de recurs a dispus citarea inculpatului la adresele indicate anterior, şi mai mult decât atât nici în această cale extraordinară de atac contestatorul nu este în măsură să facă dovada imposibilităţii sale de a se prezenta în faţa instanţei de recurs sau de a o înştiinţa de această împiedicare.
Prin urmare, pentru a fi însă admisibilă contestaţia în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, contestaţia să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în susţinerea contestaţiei să fie depuse ori să se invoce dovezi aflate la dosarul cauzei.
Or, în speţă, nu s-au invocat situaţii de felul celor prevăzute la art. 386 C. proc. pen. şi nici nu au putut fi constatate pe baza actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestatorul condamnat, nu face parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac aşa cum prevăd cazurile de contestaţie enumerate expres şi limitativ în art. 386 C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 3139 din 20 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2015/104/2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune obligarea contestatorului condamnat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 3139 din 20 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2015/104/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3282/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3837/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
