ICCJ. Decizia nr. 3143/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3143/2012
Dosar nr. 5069/102/2011
Şedinţa publică din 04 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 19 septembrie 2011, Tribunalul Mureş i-a condamnat pe inculpaţii C.P. şi M.l. la câte o pedeapsă rezultantă de un an închisoare [(un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. si art. 76 lit. d) C. pen. şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 296 alin. (l) lit. l) C. fisc., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. e) teza 1 C. pen.)], cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani termen de încercare, atrăgând atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi deducând prevenţia de la 09 iulie 2011 la 27 iulie 2011.
În baza art. 118 alin. (l) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.P. autoturismul marca Volkswagen Passat şi 100.000 de ţigarete marca Doina şi de la inculpatul M.l. autoturismul marca Audi şi 49.140 ţigarete marca Doina.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 168 C. proc. pen. şi 169 C. proc. pen., a restituit inculpatului C.P. bunurile ridicate din autoturismul proprietate, cu excepţia telefonului marca Nokia E 65 şi a cartelei Orange şi inculpatului M.l. bunurile ridicate din autoturismul proprietate, cu excepţia telefonului marca Nokia 1101, de culoare gri, şi a cartelei Orange.
S-a constatat că D.J.A.O. vamale Suceava nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 08 iulie 2011, inculpaţii C.P. şi M.l., în baza unei înţelegeri prealabile cu persoane neidentificate, s-au deplasat la Târgu-Mureş cu autoturismele proprietate personală pentru a ridica cantitatea de 149.140 ţigarete marca Doina, nesupuse regimului fiscal de accizare, comandate de numitul V.F.A. din localitatea Sărmăşel, marfa adusă din judeţul Suceava.
La aceiaşi dată, în jurul orei 23,25, cei doi inculpaţi au fost depistaţi, în trafic, de organele de poliţie, în zona staţiei de carburanţi Lukoil de la ieşire din Târgu-Mureş spre Reghin, având în autoturismele proprietate 149.140 pachete de ţigarete netimbrate marca Doina, din Republica Moldova.
În drept, s-a reţinut că faptele celor doi inculpaţi de a transporta ţigarete, ajutându-l astfel pe proprietarul mărfii să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor către stat şi de a le deţine în afara antrepozitului fiscal întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 2961 alin. (l) lit. l) Legea nr. 571/2003.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispoziţiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen., dar şi criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv lipsa antecedentelor penale, a unui loc de muncă, comportamentul bun în societate, trei copii în întreţinere (inculpatul C.P.), recunoaşterea faptelor şi colaborarea cu organele judiciare, în raport de care s-a apreciat că se impune reducerea acestora sub limita minimă ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, precum şi suspendarea condiţionată a executării lor.
Constatându-se că inculpaţii s-au folosit de autoturismele proprietate personală pentru a desfăşura activitatea infracţională s-au confiscat aceste bunuri, precum şi pachetele de ţigări, fiind însă restituite obiectele găsite în maşini cu excepţia telefoanelor mobile.
Reţinând prin raportare la dispoziţiile art. 15 C. proc. pen., că partea vătămată se poate constitui parte civilă până la citirea actului de sesizare, termen care a fost ignorat de D.J.A.O.V. Suceava care nu a înţeles să exercite acţiune civilă în cauză, s-a constatat că pentru eventualele prejudicii suferite entitatea vătămată se va putea adresa instanţei civile.
Împotriva acestei hotărâri au declarata, în termen, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi partea vătămată A.N.A.F. –A.N.V. – D.J.A.O.V. Iaşi.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greşitei reţineri a dispoziţiilor art. 33 lit. b) C. pen., faţă de ambii inculpaţii, în condiţiile în care nu s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice dat fiind că prin actul de sesizare al instanţei s-a constata că sunt indecente prevederile art. 33 lit. a) C. pen., precum şi sub aspectul tratamentului sancţionator care nu corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Partea vătămată nu şi-a motivat apelul declarat.
Prin decizia penală nr. l7/ A din 02 martie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi partea vătămată A.N.A.F. – A.N.V. – D.J.A.O.V. Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond în mod corect a stabilit împrejurările de fapt, făcând o analiză detaliată a probelor în baza cărora a constatat vinovăţia inculpaţilor C.P. şi M.l. sub aspectul comiterii infracţiunilor de complicitate la e evaziune fiscală şi deţinere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate.
Constatându-se că inculpaţii C.P. şi M.l. au deţinut, cu ocazia transportului făcut cu autoturismele proprietate, cantitatea de 149.140 ţigarete marca Doina, netimbrate, care nu au fost astfel supuse regimului fiscal de accizare, activitate prin care s-a ascuns şi sursa impozabilă sau taxabilă şi implicit aceasta a fost sustrasă de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, s-a apreciat de prima instanţă că prin aceiaşi acţiune s-a realizat conţinutul constitutiv a două infracţiunii, fapte aflate în concurs ideal.
S-a mai reţinut că nu este o problemă care vizează încadrarea juridică a faptelor împrejurarea că în sarcina inculpaţilor instanţele reţin o altă formă a pluralităţii de infracţiuni decât cea menţionată în rechizitoriu, întrucât o asemenea pluralitatea se reflectă în individualizarea pedepsei şi nu are înrâurire asupra încadrării juridice.
Sub aspectul tratamentului sancţionator s-a constatat că deşi faptele deduse judecăţii sunt grave, în raport de circumstanţele personale ale inculpaţilor, respectiv faptul că se află la primul conflict cu legea penală, fiind cunoscuţi cu un comportament general bun în familie şi în societate, totodată, conformându-se măsurilor şi obligaţiilor impuse de organul judiciar ulterior punerii în libertate, reuşind chiar să-şi găsească locuri de muncă pentru obţinerea în mod onest a mijloacelor de existenţă şi nu în ultimul rând recunoscând în mod constant activitatea infracţională desfăşurată, cuantumul pedepselor şi modalitatea de executare corespunde scopului prevăzut de lege.
În legătură cu latura civilă s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut că D.J.A.O.V. Suceava nu s-a constituit parte civilă în cauză deşi a fost citată, având astfel în temeiul art. 19 alin. (l) C. proc. pen., deschisă calea exercitării acţiunii civile la instanţa civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, A.N. A.F. – A.N.V. – D.J.A.O.V. Iaşi arătând că la dosar nu se găseşte adresa nr. l8421/STVTV/CNVO din 22 iulie 2011 prin care s-a constituit parte civilă, precum şi faptul că în mod greşit a fost citată D.J.A.O.V. Suceava.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 alin. (l) pct. 17 şi 21 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de partea vătămată A.N.A.F. – A.N.V. – D.J.A.O.V. Iaşi, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Hotărârile sunt supuse casării conform art. 385 pct. 17" C. proc. pen., când s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Faţă de dispoziţiile art. 15 C. proc. pen., câtă vreme manifestarea de voinţă a părţii vătămate în sensul solicitării de despăgubiri civile nu a intervenit în cursul cercetării judecătoreşti până la citirea actului de sesizare al instanţei, aceasta nu mai poate formula pretenţii în vederea reparării prejudiciului suferit.
Ca atare, partea vătămată D.R.A.O.V. Iaşi, întrucât nu a depus cerere de constituire parte civilă până la acest moment procesual are la dispoziţie calea acţiunii civile separate pentru obţinerea despăgubirilor ce au decurs din faptele inculpaţilor C.P. şi M.l., aşa cum în mod corect au reţinut instanţele inferioare.
În acest context, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen.
Potrivit art. 291 alin. (l) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părţile au fost legal citate şi procedura este îndeplinită.
Participarea părţilor la judecata în primă instanţă constituie un drept procesual derivat din dreptul la apărare, motiv pentru care când nu s-au respectat dispoziţiile de citarea a părţilor prin care se asigură prezenţa lor la judecată intervine o nulitate relativă, care poate atrage casarea hotărârii atacate dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen.
Atâta vreme cât partea vătămată D.R.A.O.V. Iaşi a atacat cu apel sentinţa primei instanţe şi nu a invocat nici în scris nici în şedinţă publică nelegala sa citare la judecare cauzei în fond, eventuala nulitate relativă s-a acoperit, motiv pentru care nu se mai poate prevala în cadrul recursului pe care 1-a declarat de neregularitatea procedurii de citare.
De altfel, la instanţa de fond deşi a fost citată ca parte vătămată D.J.A.O.V. Suceava, aflată în subordinea D.R.A.O.V. Iaşi, menţiune făcută şi pe actul procedural, această instituţie nu a înţeles să se constituie parte civilă în termenul stabilit de lege.
Constatând, aşadar, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (l) pct. 172 şi 21 C. proc. pen. şi nici nu se regăseşte vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. (l) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată A.N.A.F. – A.N.V. – D.J.A.O.V. Iaşi.
Având în vedere că recurenta este cea care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată A.N.A.F. – A.N.V. – D.J.A.O.V. Iaşi împotriva deciziei penale nr. l7/ A din 02 martie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii C.P. şi M.l.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 350 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3123/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3170/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
