ICCJ. Decizia nr. 3150/2012. Penal
| Comentarii |
|
La data de 14 noiembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în anulare formulată de contestatorul M.C. împotriva deciziei nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
în motivarea contestației, contestatorul a arătat că la termenul de judecată din 18 noiembrie 2004, procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită, ceea ce l-a pus în imposibilitate să se prezinte în instanță pentru a-și formula apărările.
A solicitat admiterea contestației în anulare și rejudecarea cauzei în recurs.
Și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Prin decizia nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis recursul declarat de partea civilă SC V.P. SA împotriva deciziei penale nr. 89 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Brașov, s-a casat decizia atacată numai cu privire la soluționarea laturii civile și a fost obligat inculpatul M.C. să plătească părții civile SC V.P. SA suma de 141.426,8 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plății.
în baza art. 165 C. proc. pen. s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor inculpatului M.C., dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea din data de 22 martie 1999 până la concurența sumei de 141.426,8 dolari SUA și s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă prin această ordonanță asupra bunurilor inculpatei Z.P.
S-au respiuns ca nefondate recursurile declarate de inculpații M.C. și Z.P. împotriva aceleiași decizii.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, astfel cu prevăd dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, respectiv anularea pentru vicii sau nulități privind actele de procedură.
Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen. precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac.
Art. 386 C. proc. pen. prevede expres și limitativ cazurile în care se poate formula contestație în anulare, precum și hotărârile care pot fi atacate pe această cale, respectiv hotărârile penale definitive pronunțate de către instanța de recurs.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
în speță, petiționarul a formulat contestație în anulare solicitând anularea deciziei nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și rejudecarea recursului, întrucât la termenul de judecată din 18 noiembrie 2004, procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită, ceea ce l-a pus în imposibilitate să se prezinte în instanță pentru a-și formula apărările.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul M.C. a fost condamnat prin decizia penală nr. 89/Ap din 22 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar în baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin decizia nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, iar din adresa Serviciului de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul lași, aflată la dosar Tribunalul Brașov, rezultă că decizia penală nr. 89 din 22 martie 2004 privind pe inculpații Z.P. și M.C. a fost primită la S.R.S.S. lași la data de 9 decembrie 2004.
Din datele existente în dosarul de executare, aflat în evidența acestui Servici, rezultă că punerea în executare a supravegherii inculpatului M.C. a început la data de 9 decembrie 2004.
Având în vedere dispozițiile art. 388 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că cererea de contestație în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) și e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, înalta Curte constată că, contestatorul a formulat cererea cu depășirea termenului legal de 10 zile, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 391 alin. 2 C. pen.
Așa fiind, înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul M.C. este inadmisibilă și urmează a fi respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3149/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3151/2012. Penal → |
|---|
