ICCJ. Decizia nr. 3094/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin Sentința penală nr. 37 din 1 martie 2012, Tribunalul Brăila, secția penală, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul F.E., din infracțiunea de "violare de domiciliu" prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., respectiv, din tentativă la omor calificat cu premeditare și în loc public, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen., în tentativă la comiterea infracțiunii de omor calificat comisă într-un loc public, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și, în consecință:
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.E. pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și 2 C. pen., deoarece "fapta nu există".
- în baza art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. - 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.E. (cetățean român, studii 8 clase, stagiu militar efectuat, ocupația - agricultor, necăsătorit, cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Galați), la 3 (trei) ani închisoare pentru tentativă de omor calificat, faptă comisă la data de 28 iulie 2011, parte vătămată V.L.
în temeiul art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. cu referire la art. 65 C. pen. și art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cuprinsă între: 9 august 2011 - 1 martie 2012.
în baza art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul F.E., la plata sumelor de:
- 520,30 RON către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală și transport sanitar de care a beneficiat partea vătămată;
- 4.745,52 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Brăila, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate V.L.
S-au admis, în parte, pretențiile formulate de partea civilă V.L. și a fost obligat inculpatul F.E. la plata sumei de 30.000 RON, cu titlu de daune morale către aceasta.
în baza art. 357 alin. (2) lit. e) și f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 444 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul F.E., după rămânerea definitivă a hotărârii, a următoarelor bunuri care aparțin acestuia: un tricou fără mâneci, tip maiou, de culoare portocalie-roșiatică, având în partea frontală, în zona pieptului un imprimeu reprezentând cu steag multicolor și inscripția "P.", ce a fost ambalat în plicul de hârtie tip MAI cu nr. 1, sigilat prin ștampilare cu ștampila I.P.J. Galați - Serviciul Criminalistic, însoțit de fișa de custodie; pantalon din material textil de culoare maro deschis, tip trei sferturi (bermude), ce a fost ambalat în plicul de hârtie tip MAI cu nr. 2, sigilat prin ștampilare cu ștampila I.P.J. Galați - Serviciul Criminalistic, însoțit de fișa de custodie; o pereche de papuci din material plastic de culoare neagră, având inscripția "B.", ce a fost ambalată în plicul de hârtie tip MAI cu nr. 3, sigilat prin ștampilare cu ștampila I.P.J. Galați - Serviciul Criminalistic, însoțit de fișa de custodie; o șapcă din material textil de culoare gri, având pe marginea cozorocului o bandă de culoare neagră, în partea superioară stânga a cozorocului un desen reprezentând un om pe o placă de surf, iar în partea din spate, lateral dreapta, un desen asemănător și un înscris format din trei litere de culoare neagră, ce a fost ambalată în plicul de hârtie tip MAI cu nr. 3, sigilat prin ștampilare cu ștampila I.P.J. Galați - Serviciul Criminalistic, însoțit de fișa de custodie.
S-a dispus restituirea către partea civilă V.L., după rămânerea definitivă a hotărârii, a următoarelor bunuri: un pantalon din material reiat, de culoare maro, prevăzut la interior în partea în spate cu etichetă de culoare neagră, cu înscrisul "M. - mărimea 48", ce prezintă în partea frontală, pe ambii craci, mai multe pete de substanță de culoare brun-roșcată, ce a fost ambalat în plicul de hârtie tip MAI cu nr. 1, sigilat prin ștampilare cu ștampila I.P.J. Galați -Serviciul Criminalistic, însoțit de fișa de custodie; un prosop din material textil de culoare albastră ridicat de la locuința părții vătămate V.L., ce a fost ambalat în plicul de hârtie tip MAI cu nr. 2, sigilat prin ștampilare, însoțit de fișa de custodie.
în baza art. 189 - 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de: 400 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală (avocat A.E.C. - delegație pentru asistența judiciară obligatorie din 10 august 2011) și 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu în instanță (avocat M.N.N. - delegație pentru asistența judiciară obligatorie din 31 octombrie 2011), care se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul Brăila.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, înregistrat la această instanță și care formează obiectul dosarului penal, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.E. pentru comiterea infracțiunilor concurente de tentativă de omor calificat cu premeditare și într-un loc public, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 28 iulie 2011, în jurul orelor 4:30, cu premeditare, în stradă și cu intenție, i-a aplicat părții vătămate V.L. mai multe lovituri cu un băț, cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața, necesitând 110 - 112 zile de îngrijiri medicale, și care au dus la o infirmitate fizică permanentă. Totodată, în acea noapte, s-a reținut că inculpatul a pătruns fără drept în curtea martorului C.N. și a rămas acolo până în jurul orelor 4:30.
Conform rechizitoriului, faptele au fost reținute în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de cercetare a locului faptei; planșa foto privind cercetarea locului faptei; declarațiile părții vătămate; raportul de constatare medico legală din 22 august 2011; procesul-verbal de conducere în teren a părții vătămate; planșa foto privind conducerea în teren a părții vătămate; procesul-verbal, planșa foto și un D.V.D. privind aspectele filmate de la recunoașterea în grup după voce; procesele-verbale și planșele foto privind recunoașterea unor obiecte vestimentare, experimentul judiciar din data de 9 august 2011 privind vizibilitatea de la imobilul din str. M., din satul M.B., planșa foto privind experimentul judiciar; raportul de constatare tehnică științifică biocriminalistică din 16 septembrie 2011, declarațiile inculpatului; procesul-verbal și planșa foto privind reconstituirea; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, probe materiale și biologice; declarațiile martorilor: C.N., C.L., B.J.C., G.S., O.F., O.M., P.M., C.P.V., P.M.A., P.M.L., A.N., V.E., S.V., A.N.A., A.G., P.P., A.M.
Din analiza materialului probator s-a reținut următoarea situație de fapt: în seara de 27 iulie 2011, în jurul orelor 20:30, inculpatul F.E. s-a deplasat singur la cafe-barul din sat M.B., comuna V., județ Brăila, cunoscut popular sub denumirea "L.C.". în respectivul cafe-bar, inculpatul a consumat singur circa 4 - 5 sticle de bere a câte 0,5 litri și s-a jucat la aparatele electronice.
în jurul orelor 22:00 - 22:30, inculpatul a plecat de la "L.C." și a ajuns la cafe-barul aparținând SC V. SRL din satul M.B., unde vindea partea vătămată V.L. și unde a găsit pe terasă mai mulți consăteni. F.E. a cumpărat, în timp, până în jurul orelor 00:30, trei halbe de bere, consumând alcool pe terasă alături de consăteni.
în jurul orelor 01:30, întrucât aproape terminase de băut berea din cea de-a treia halbă, inculpatul a intrat iarăși singur în clădirea cafe-barului pentru a mai cumpăra o halbă cu bere, cerându-i însă lui V.L. să i-o dea "pe datorie" întrucât nu mai avea la el decât 0,5 RON, iar o halbă cu bere costa 2 RON.
Barmanul l-a refuzat însă, vorbindu-i inițial civilizat și explicându-i că nu voia să i se întâmple precum concubinei sale, care dăduse pe datorie altor clienți, iar aceștia negaseră datoria, astfel că vânzătoarea fusese nevoită să acopere ea paguba.
Fără să producă scandal, F.E. a insistat la partea vătămată să îi dea pe datorie, astfel că, susține inculpatul, V.L. a început să țipe și să îl înjure, fapt care l-a deranjat foarte tare. F.E. l-a atenționat că nu era frumos să îl înjure și a ieșit iarăși pe terasă, unde a terminat de băut berea din cea de-a treia halbă, după care a plecat în jurul orelor 01:40 spre propria locuință.
Pe drum, fiind în stare de ebrietate și nervos că îl înjurase V.L., inculpatul a decis să îl agreseze fizic pe barman pentru a se răzbuna pe el.
Astfel, cunoștea unde locuia V.L. și realizase că acesta urma să închidă barul abia spre dimineață (întrucât clienții care rămăseseră pe terasă intenționau să mai consume alcool multă vreme). Prin urmare, s-a decis să îl aștepte pe V.L. pe strada acestuia, ascuns, și să îl lovească.
Inculpatul și-a dat însă seama că avea nevoie de un obiect cu care să îl lovească, temându-se că dacă l-ar ataca neînarmat ar fi putut fi înfrânt întrucât el era în stare de ebrietate în timp ce barmanul nu era sub influența alcoolului.
F.E. și-a amintit atunci că în curtea locuinței sale avea o grămadă de lemne de salcâm și a apreciat că ar fi putut folosi un astfel de lemn (cracă) pentru a-l lovi pe V.L.
în jurul orelor 01:50, inculpatul a ajuns la imobilul unde locuia cu părinții și cu doi frați, el ocupând singur o cameră cu cale de acces prin camera unui frate.
Niciunul dintre membrii familiei nu s-a trezit, iar în camera sa, inculpatul a urmărit programe TV gândindu-se însă în continuare la planul său agresiv și luând decizia finală de a-l ataca pe V.L.
Astfel, în jurul orelor 02:30, F.E. a ieșit în propria curte și s-a deplasat până la grămada de lemne de salcâm, palpând cu mâna mai multe bețe până când a găsit unul potrivit scopului său agresiv.
Bățul (creanga de salcâm) pe care l-a ales - susține inculpatul - avea circa 1,30 m lungime, circa 4 cm în diametru, formă neregulată (în sensul că nu era drept de la o extremitate la cealaltă) și era acoperit cu scoarță de salcâm. S-a înarmat cu acest obiect contondent și a ieșit din curte, fără să se fi trezit vreun membru de-al familiei sale.
Spre locuința lui V.L., inculpatul s-a deplasat pe un traseu astfel ales încât să evite strada principală a localității, pentru a nu se întâlni cu alte persoane. De asemenea, ca măsură de precauție, pe parcursul deplasării, F.E. a ținut bățul lipit de picior, mai la spate, pentru a nu fi observat de eventuali trecători.
A ajuns în dreptul locuinței de pe str. M. (aparținând lui C.N.), aproape de imobilul unde știa că locuia V.L.
Inculpatul a apreciat că acolo era cel mai bun loc pentru a-l pândi pe barman întrucât traseul acestuia de la cafe-bar spre propria locuință trecea prin fața casei lui C.N. A luat în calcul și faptul că zona din fața locuinței lui C.N. nu era iluminată, existând un stâlp de iluminat pe cealaltă parte a străzii, mai apropiat de locuința părții vătămate, lumina de la stâlpul respectiv propagându-se în fața imobilului lui C.N. doar mai slab, datorită coronamentului copacilor aflați între gardul imobilului și stradă.
Inculpatul a sărit în liniște gardul dinspre stradă, pătrunzând astfel fără drept în curtea lui C.N., unde l-a pândit pe V.L.
Aproape de ora 04:30, F.E. a observat la lumina unui stâlp stradal amplasat pe str. M. înspre strada principală, că V.L. se apropia, deplasându-se spre locuința sa pe partea străzii dinspre imobilul unde îl pândea.
L-a așteptat pe barman și imediat ce acesta a ajuns în dreptul locuinței lui C.N., inculpatul s-a deplasat pe furiș până în dreptul porții mici pe care a escaldat-o și s-a apropiat cu repeziciune în spatele lui V.L., ridicând cu ambele brațe bățul deasupra umărului său drept, cu intenția de a-l lovi în cap.
Partea vătămată l-a simțit însă apropriindu-se și a ridicat instinctiv brațul stâng pentru a-și proteja capul. Datorită reacției de apărare, F.E. nu a reușit să îl lovească decât peste braț.
Făcând mișcarea bruscă de autoprotecție, V.L. l-a atins superficial în zona gurii cu degetele pe inculpat sau cel din urmă a fost lovit cu bățul prin ricoșeu, astfel că F.E. s-a adresat nervos părții vătămate: "M-ai lovit în dinți!".
Făcând mișcarea bruscă pentru a se apăra de prima lovitură, V.L. s-a dezechilibrat fără însă a se prăbuși la acel moment, situație de care inculpatul a profitat, astfel că a ridicat iarăși cu ambele brațe obiectul contondent (bățul) deasupra umărului său drept și i-a aplicat părții vătămate o lovitură puternică cu bățul în cap, lovitură în urma căreia barmanul a căzut pe sol strigând către agresorul său: "Nu mai da, prietene!".
F.E. a continuat însă agresiunea, aplicându-i alte câteva lovituri în zonele abdominală și toracică cu picioarele încălțate cu papuci.
Deoarece V.L. începuse să strige după ajutor, temându-se că țipetele sale i-ar fi putut alerta pe vecini, inculpatul a renunțat la gândul de a-l mai lovi în continuare și a fugit la locuința sa, constatând totodată că partea vătămată sângera abundent.
Partea vătămată a pătruns în locuința sa, unde concubina C.L. a încercat să îi încetinească sângerarea, după care cei doi au solicitat prin intermediul unui apel telefonic la "112" intervenția unei ambulanțe, care l-a preluat pe V.L. și l-a transportat la Spitalul Județean de Urgență Brăila, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, fiind internat.
în raportul de constatare medico-legală din 22 august 2011 s-a menționat că V.L. a fost internat în Secția Neurochirurgie în perioada 28 iulie 2011 - 6 august 2011 cu diagnosticul: "TCC. Fractură internă multieschiloasă F stâng operată; insuficiență respiratorie postoperatorie, oxigenoterapie, pneumocefalie. Fractură de bază de craniu etaj anterior. Echimoză periorbitara stânga. Multiple plăgi suturate ale scalpului".
Astfel, prin respectivul raport s-a concluzionat:
"1. Din actele medicale examinate și constatările efectuate rezultă că numitul V.L. prezintă la nivelul capului și al membrelor leziuni produse prin lovire activă repetată cu corp dur și un corp dur de formă alungită.
2. Leziunile pot data din ziua de 28 iulie 2011.
3. Necesită 110 - 120 (o sută zece - o sută douăzeci) zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
4. Leziunile au pus în primejdie viața victimei.
5. Ca urmare a leziunilor de la nivelul capului (fractură multieschiloasă înfundată a calotei craniene) ce au impus intervenție neurochirurgicală (îndepărtarea eschilelor osoase din focar) partea vătămată prezintă infirmitate fizică cu caracter definitiv".
Partea vătămată a declarat că l-a recunoscut încă din momentul incidentului pe agresor ca fiind F.E., întrucât atunci când agresorul a rostit "M-ai lovit în dinți", V.L. i-a recunoscut timbrul vocal (inclusiv după un ușor defect de vorbire) și chiar l-a întrebat: "E., tu ești?".
De asemenea, V.L. a recunoscut și două obiecte vestimentare (tricou fără mâneci și pantaloni tip bermude - pe care inculpatul Ie-a predat precizând că era îmbrăcat cu ele în momentul agresiunii) ca fiind cele pe care F.E. le purta atunci când l-a atacat.
V.L. a recunoscut din grup vocea lui F.E., precizând că el l-a agresat în noaptea de 27/28 iulie 2011 și i s-a adresat: "M-ai lovit în dinți!".
Martorii G.S. și B.J.C., care dormeau în noaptea de 27/28 iulie 2011 în camera cu vedere la stradă a imobilului de pe str. M. (vis-a-vis de locuința lui C.N.) au declarat că în jurul orelor 04:30 au fost treziți brusc de mai multe zgomote care se auzeau prin fereastra deschisă dinspre stradă.
Imediat au auzit "Bă, prietene, nu mai da!", astfel că s-au deplasat la fereastra deschisă și au privit prin aceasta peste gard.
în fața locuinței vecinului C.N., în zona copacilor dintre gard și stradă, au observat cum un bărbat (aflat cu spatele către ei, căruia i-au descris tricoul fără mâneci) îl lovea pe un alt bărbat prăbușit la sol.
Deoarece bărbatul lovit solicita ajutorul unei femei pe care o striga, agresorul a fugit spre strada principală printr-o zonă neiluminată.
Când persoana agresată s-a ridicat de pe sol, martorii au recunoscut-o ca fiind partea vătămată V.L.
Ambii martori au recunoscut tricoul fără mâneci predat de F.E. ca fiind cel pe care îl purta în timpul agresiunii.
C.N. s-a prevalat de dispozițiile art. 82 C. proc. pen., optând să participe în proces ca martor, iar nu ca parte vătămată sau parte civilă în raport de infracțiunea de violare de domiciliu comisă de inculpat prin pătrunderea fără drept, pe timp de noapte, în curtea locuinței sale. A precizat că în noaptea de 27/28 iulie 2011, în jurul orelor 04:40, a fost trezit de lătratul câinilor. Ascultând mai atent, a auzit o voce de bărbat văitându-se. Dimineața, a aflat că V.L. fusese agresat fizic în fața locuinței sale.
Martora C.L. a declarat procurorului că în timp ce era internat în spital, concubinul său i-a spus că îl recunoscuse după voce pe agresor ca fiind F.E.
Cu prilejul cercetării locului faptei, pe solul dintre gardul locuinței lui C.N. și str. M. au fost identificate pete de culoare brun-roșcată (cu aspect de sânge). O pată similară a fost observată și pe coaja trunchiului unuia dintre copacii aflați între gardul respectiv și stradă.
Audiat inițial în data de 28 iulie 2011, de către polițiști, F.E. a negat orice implicare în agresiune - atitudine nesinceră motivată de temerea sa față de răspunderea penală riscată.
Ulterior însă, inculpatul F.E. a manifestat constant o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și de violare de domiciliu și confirmând întocmai situația de fapt expusă mai sus. Astfel, s-a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor cu următoarele prilejuri: consemnarea declarației olografe în calitate de făptuitor (3 august 2011, audiere realizată de polițist), consemnarea declarației olografe în calitate de făptuitor (9 august 2011, audiere realizată de procuror), audierea în calitate de învinuit (9 august 2011), audierea în calitate de inculpat (10 august 2011), audierea de către instanță urmare propunerii de arestare preventivă (10 august 2011), prezentarea pentru recunoaștere după voce din grup (23 august 2011), prezentarea materialului de urmărire penală (11 octombrie 2011). De asemenea, în data de 3 august 2011, F.E. a participat la o activitate de reconstituire, prilej cu care a indicat locația și modul de operare.
în cauză nu s-a reușit însă găsirea obiectului contondent (băț) folosit în cadrul agresiunii, inculpatul precizând că nu mai știe exact unde l-a aruncat.
De asemenea, căutările efectuate în cauză nu au condus nici ele la găsirea și ridicarea bățului - corp delict.
Partea vătămată V.L. a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal față de F.E. cu suma de 50.000 RON (reprezentând daune morale și materiale).
Prin Adresa nr. X din 24 august 2011, Serviciul Județean de Ambulanță Brăila, a comunicat la dosar că se constituie parte civilă cu suma de 520,30 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală și transport sanitar de care a beneficiat partea vătămată.
Spitalul Județean de Urgență Brăila a comunicat la dosar prin Adresa nr. Y din 24 august 2011, că se constituie parte civilă cu suma de 4.745,52 RON, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate lui V.L.
Instanța de fond a menționat că, fiind audiat, la primul termen de judecată, inculpatul F.E. și-a schimbat radical poziția, în sensul că nu a mai recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată: nu a lovit-o pe partea vătămată V.L. și nici nu a pătruns în curtea consăteanului său C.N.; că a fost bătut inuman și amenințat că va fi aruncat pe geam de către anchetatori și în aceste condiții a recunoscut faptele; că deși la parchet nu a fost amenințat în vreun fel, așa cum declară în cuvântul final, i-a fost frică de polițiștii care l-au anchetat; deși inițial a dat o declarație prin care a arătat că nu a comis aceste fapte, după ce a fost lovit a declarat cum au dorit anchetatorii; și la arestare, în fața judecătorului, a declarat că se face vinovat de comiterea faptelor, de teamă ca să nu fie bătut ulterior de polițiști. De menționat, a arătat instanța de fond, este faptul că inculpatul F.E. nu a declarat recurs decât cu ocazia arestării preventive, iar cu prilejul prelungirii arestării preventive, și a trei mențineri a stării de arest întemeiate pe dispozițiile art. 3001C. proc. pen. și art. 3002C. proc. pen., nu a mai folosit calea de atac.
Potrivit dispozițiilor art. 65 și 66 C. proc. pen., sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată, învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. în cazul în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Conform art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Pornind de la aceste reguli care generează drepturile și libertățile cetățenilor, instanța de fond a luat act de poziția inculpatului F.E. și a administrat în amănunt probele efectuate în faza de urmăririi penale.
Astfel, s-a constatat că afirmațiile inculpatului cu privire la faptul că a fost lovit și amenințat de către polițiști nu se coroborează cu nicio probă aflată la dosar: nu a prezentat urme de lovituri, nu a depus plângere împotriva acestora, nu a solicitat efectuarea unei examinări medico-legale, deși familia s-a aflat în legătură cu acesta, i-a angajat apărător ales și a fost prezentă și în sală la proces.
Astfel, în ordine cronologică, prima infracțiune reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu este cea de violare de domiciliu, pentru care în mod legal s-a solicitat de către reprezentantul parchetului schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., având în vedere că în primul alineat este prevăzută modalitatea de comitere a faptei. în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., s-a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică, urmând a se dispune în acest sens.
Astfel, s-a reținut că inculpatul a negat comiterea acestei infracțiuni, precizând că polițiștii au fost cei care i-au sugerat ca să declare astfel. Probele administrate în acest caz sunt: depoziția proprietarului imobilului, C.N., care a declarat că nu a auzit ca vreo persoană să intre în curtea sa, cu atât mai mult cu cât în interior se aflau 11 gâște, care ar fi făcut mare gălăgie. De asemenea, gardul este putred și crede că dacă cineva s-ar fi urcat pe el, ar fi căzut și l-ar fi dărâmat. Că în curte nu a observat urme de pași, iar la reconstituire, inculpatul a spus că ar fi aruncat un băț în curte, însă la reconstituire nu i s-a solicitat în concret ca să sară gardul pentru a vedea modalitatea în care ar fi pătruns în curte, iar bățul nu a fost găsit. Mai mult, deși proprietarul imobilului are 4 câini într-o altă curte interioară, care sunt liberi, aceștia nu au lătrat decât atunci când s-a auzit gălăgie în stradă, respectiv când se certau cei doi oameni.
Cei doi martori oculari care au participat în calitate de martori asistenți la cercetările de la fața locului au arătat următoarele: la 28 iulie 2011, martorul V.E., agent de poliție în cadrul Primăriei V., a fost solicitat de trei lucrători de poliție ca să participe la o cercetare la fața locului, unde a fost lovită partea vătămată și s-au găsit două pete de sânge. A mai precizat că martorul C.N. avea un gard vechi la stradă, însă crede că se putea urca pe el. La acea dată nu fusese descoperit agresorul. Martorul A.N.A. a fost prezent la reconstituire, împreună cu martorul A.G. și încă trei polițiști. A specificat faptul că inculpatul era confuz în declarație, se contrazicea, în sensul că nu era sigur dacă a sărit sau nu gardul, dacă a aruncat sau nu bățul sau ce a făcut cu el.
Martorul A.G. a fost de asemenea prezent la reconstituire, însă nu a auzit cele relatate de inculpat deoarece a căutat obiectul-corp delict: bățul, care nu a fost găsit.
Vecinii martorului C.N., care locuiesc în str. M., respectiv martora O.F., în vârstă de 81 ani și S.V., în vârstă de 62 ani, deși au fost propuși ca martori prin rechizitoriu, nu cunosc nimic în legătură cu această cauză, precizând că în noaptea de 27/28 iulie 2011 au dormit și că au aflat ulterior că vecinul lor a fost bătut, fără alte amănunte.
Deci, a concluzionat instanța de fond, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi comis infracțiunea de violare de domiciliu, iar simpla afirmație, necoroborată cu alte probe, nu poate duce la concluzia certă că se poate reține această infracțiune.
în consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului F.E. pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu în modalitatea prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât "fapta nu există".
Deoarece s-a reținut în sarcina inculpatului și tentativa la comiterea infracțiunii de omor calificat cu premeditare și într-un loc public prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. - 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., instanța de fond a constatat următoarele:
La data de 28 iulie 2011, inculpatul F.E. a dat prima declarație scrisă de un lucrător de poliție prin care a relatat faptul că în seara de 27/28 iulie 2011 a consumat băuturi alcoolice la localul din localitatea M.B., unde era de serviciu partea vătămată V.L. Mai erau și alți consăteni care consumau băuturi alcoolice, iar la un moment dat barmanul Ie-a spus acestora că dorește să închidă barul. Martorul P.M., nemulțumit, i-a adresat acestuia, părții vătămate, injurii pe acest motiv.
în jurul orelor 1:00 - 1:30 inculpatul declară că a plecat la domiciliul său și s-a culcat.
La data de 3 august 2011, inculpatul dă o declarație scrisă personal, în fața aceluiași lucrător de poliție, prin care descrie în amănunt modalitatea comiterii faptei, arătând că în jurul orei 1:30 i-a cerut barmanului o bere, iar acesta I-a refuzat și I-a înjurat, spunându-i că dorește să închidă barul. Simțindu-se jignit, s-a hotărât ca să se răzbune pe acesta și a mers la domiciliul său de unde a luat din curte un băț. Apoi a mers și s-a ascuns într-o curte situată la mică distanță de cea a părții vătămate, iar când acesta a trecut, prin jurul orei 4:30, a sărit gardul și I-a lovit cu bățul în zona capului. Victima a căzut și atunci I-a mai lovit de două ori în zona capului. Deoarece a încercat să se apere cu mâna, I-a lovit peste mână, apoi cu picioarele de 2 - 3 ori în zona abdomenului. Nu reține însă locul unde a aruncat bățul și a fugit.
La data de 9 august 2011, inculpatul dă o declarație scrisă personal în fața procurorului și alta pe formular-tipizat la parchet, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, prin care declară în amănunt modalitatea comiterii faptei.
Mai precizează că la data de 8 august 2011, fiind transportat "la ocazie" de consăteanul său B.S., și fiind întrebat de acesta dacă el bătuse pe partea vătămată, i-a răspuns că a recunoscut fapta în fața polițiștilor și I-a mințit că primise o amendă, sperând astfel că nu se vor mai purta discuții prin sat cu privire la ce pățise V.L. întrucât în faza de urmărire penală nu a fost audiat acest martor, la cererea inculpatului s-a dispus citarea acestuia, și a relatat altă situație, respectiv faptul că venind cu mașina de marfă I-a luat și pe inculpat, care venea de la Postul de poliție î., și care i-a spus că fusese chemat în legătură cu lovirea părții vătămate, și că nu cunoștea cine I-a lovit pe acesta.
Referitor la această situație, instanța de fond a constatat că pe data de 8 august 2011 inculpatul nu a fost audiat, toate declarațiile fiind date la: 3 august 2011 și 9 august 2011, când procurorul a dispus reținerea acestuia la ora 21:45 pe o durată de 24 ore. Deci niciuna din afirmațiile martor-inculpat nu vor fi luate în considerare de către instanță, întrucât nu se justifică prezența inculpatului la Poliția î. la acea dată. Martorii oculari G.S. și B.J.C. sunt concubini și în noaptea de 27/28 iulie 2011 dormeau în imobilul situat pe str. M., într-o cameră cu vedere la stradă și auzind gălăgie, s-au uitat în stradă, unde au observat un bărbat aflat cu spatele către ei, având un tricou roșu deschis fără mâneci, care îl lovea pe un alt bărbat căzut pe sol. La un moment dat au auzit expresia "Bă prietene, nu mai da." și ulterior acesta a solicitat ajutorul unei femei, pe care o striga, situație în care agresorul a fugit. Ambii martori au recunoscut tricoul fără mâneci de culoare roșie predat de către inculpat ca fiind cel purtat în timpul agresiunii.
în opinia instanței de fond, față de depozițiile martorilor oculari, afirmațiile părții vătămate nu au niciun suport legal: a declarat că I-a recunoscut pe inculpat pentru că la un moment dat agresorul i-ar fi rostit: "m-ai lovit în dinți" și în consecință i-a recunoscut timbrul vocii după un ușor defect de vorbire și că l-ar fi întrebat: "E., tu ești?". Mai mult, se arată că a recunoscut partea vătămată și din grup vocea lui F.E. Aceste probe sunt demontate cu următoarele probe: declarația părții vătămate adresată șefului de post: "Domnule șef de post, subsemnatul V.L. (...) în noaptea de 27/28 iulie 2011, în jurul orelor 4:30, am fost lovit pe la spate în zona capului, cu un obiect dur de o persoană înaltă, având părul de culoare deschisă, blond, ce purta o șapcă închisă pe cap și era îmbrăcată cu un tricou roșu, dar nu știu cu exactitate cine era (...)".
Și în declarația dată de concubina părții vătămate C.L. aceasta a precizat că în acea noapte acesta i-a spus că "a fost atacat pe uliță", însă nu îl cunoaște pe agresor, deoarece nu I-a văzut și că a fost lovit din spate, în cap, cu un obiect din lemn sau o bâtă. într-o altă declarație, aceasta relatează faptul că partea vătămată i-ar fi relatat că ar fi fost două persoane, dar nu Ie-a văzut la față și că nu poate să le recunoască. Personal nu știe cine l-ar fi putut agresa pe concubinul său.
Ulterior, partea vătămată, după constituirea ca parte civilă cu 5.000 RON daune morale, și-a schimbat declarațiile, în sensul că I-a recunoscut pe F.E. ca autor al agresiunii; acestea sunt nefondate deoarece acesta urmărește obținerea unei sume importante de bani. Pentru acest considerent, instanța a aplicat dispozițiile art. 82 C. pen., în sensul că persoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată.
Și declarația martorului D.F., care a semnat procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere în grup aflat la dosar urmărire penală este neconvingătoare, deoarece acesta nu-și mai amintește să fi semnat vreun proces-verbal la poliție: a văzut pe partea vătămată așteptând la poliție, că a fost introdusă într-o altă cameră, unde se afla și partea vătămată și printr-un geam, dintr-un grup de 3 persoane, după voce, toți rostind o frază asemănătoare, în genul "mi-ai dat cu bățul", acesta ar fi ales o persoană, însă nu știe pe cine anume a ales acesta, deoarece nici nu a văzut grupul format din trei persoane.
Ceilalți martori propuși de procuror sunt clienți care se aflau în bar în acea seară și care nu au remarcat nimic deosebit în acea seară, decât faptul că unii clienți au fost nemulțumiți, atunci când partea vătămată a refuzat să îi mai servească, deoarece se aflau în stare de ebrietate.
Concludente sunt declarațiile martorilor oculari G.S. și B.J.C., care nu au auzit niciun dialog de acest gen între inculpat și partea vătămată.
Martorul C.N., în declarația dată la dosar urmărire penală, a precizat că după ce partea vătămată a ieșit din spital a discutat cu acesta și l-a întrebat cum s-au derulat faptele și că de ce a declarat că persoana care l-a agresat ar fi apărut noaptea din spatele unei fântâni din apropiere și că înainte ar fi stat în curtea sa, iar acesta nu i-a dat niciun răspuns concret, decât că: "așa a declarat inculpatul." Totodată, i-a mai spus partea vătămată că de fapt au fost două persoane care l-ar fi agresat și care au apărut după o fântână situată în stradă.
De asemenea, instanța de fond a menționat că tot procurorul a propus ca martor o bătrână de 81 de ani, respectiv pe O.F., audiată la dosar urmărire penală și dosar instanță, care nu cunoaște nimic concret în legătură cu această cauză, decât că locuiește pe aceeași stradă cu V.L. și C.N.
în concluzie, în opinia instanței de fond, neexistând infracțiunea de violare de domiciliu este cert că nu se poate reține nici tentativa la comiterea infracțiunii de omor calificat cu premeditare.
în final, instanța de fond a menționat că fapta inculpatului F.E., de a-l lovi în noaptea de 28 iulie 2011, în stradă, pe partea vătămată V.L., cu un băț, apoi, după ce a căzut la pământ, cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața, și care au necesitat pentru vindecare un număr de 110 - 120 zile de îngrijiri medicale și i-au produs o infirmitate fizică permanentă, întrunește în drept elementele constitutive ale tentativei la comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., fapt pentru care în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice în acest text de lege și în baza căruia s-a pronunțat condamnarea sa.
Cu declarațiile celor doi martori oculari, declarațiile inițial date de partea vătămată și concubina acestuia, coroborate și cu declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și în special cea din fața judecătorului din data de 10 august 2011, prin care acesta a fost de acord să fie audiat în cauză și a recunoscut comiterea faptei, coroborat și cu raportul de constatare medico-legală, instanța și-a format convingerea că inculpatul F.E., fiind în stare de ebrietate, a mers la domiciliul său, a luat din curte un băț și a stat în dreptul unei fântâni situate în apropierea domiciliului părții civile, până când aceasta a apărut și a agresat-o.
De altfel, s-a reținut că și prin Sentința penală nr. 157 din 27 aprilie 2004, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8.000.000 ROL, amendă penală pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., sentință rămasă definitivă prin nerecurare, deoarece împreună cu alte persoane, la data de 13 ianuarie 2004, după o altercație avută cu un consătean la bufetul din satul M.B., l-au așteptat pe acesta și l-au lovit.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care prevăd că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, respectiv 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
în contextul elementelor de individualizare mai sus expuse, instanța de fond a reținut că prin activitatea sa infracțională desfășurată inculpatul a adus atingere relațiilor sociale contra persoanei, contra vieții, integrității corporale și sănătății acesteia. Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, inculpatul a acționat asupra părții vătămate lovindu-o cu un băț în zona capului, care este o zonă vitală, putând să realizeze în plan subiectiv producerea rezultatului letal pe care chiar dacă nu I-a dorit, l-a acceptat, iar când aceasta a căzut la pământ, a continuat să o lovească punându-i în primejdie viața și numai intervenția promptă a medicilor i-a salvat viața. Referitor la persoana inculpatului, rezultă că acesta are vârsta de 33 de ani, necăsătorit, studii 8 clase, agricultor și zilier la diferite ferme, cu o comportare bună în familie și societate, fapt care rezultă din depozițiile martorilor audiați în circumstanțiere și caracterizările aflate la dosar. A mai fost însă condamnat anterior la o amendă penală prin Sentința penală nr. 157/2004 a Judecătoriei însurăței pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Provine dintr-o familie numeroasă, fiind cinci frați, numai băieți. în faza de urmărire penală a avut o poziție sinceră și de regret a faptei comise și numai după angajarea apărătorului ales și-a schimbat atitudinea procesuală.
Față de aceste elemente de individualizare, de limitele de pedeapsă stabilite și de modalitatea comiterii faptei, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, întemeiat pe dispozițiile art. 14, 15, 346 C. proc. pen., instanța de fond a constatat că Serviciul Județean de Ambulanță Brăila, Spitalul Județean de Urgență Brăila și partea vătămată s-au constituit părți civile în cauză.
întrucât pretențiile formulate de Serviciul Județean de Ambulanță Brăila, în sumă de 520,30 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală și transport sanitar de care a beneficiat partea vătămată sunt dovedite, s-a dispus obligarea inculpatului la plata acestora.
De asemenea, și contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei pe perioada spitalizării la Spitalul Județean de Urgență Brăila, în sumă de 4745,52 RON, sunt dovedite și s-a dispus obligarea inculpatului la plata acestora.
Partea vătămată V.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON daune morale, reprezentând suferințele fizice și psihice la care a fost supus după agresiune.
S-a arătat că, potrivit art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., orice faptă a omului săvârșită cu intenție sau prin neglijență, ori prin imprudență, care a cauzat altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Obligația răspunderii civile delictuale nu este condiționată de alte împrejurări în afara producerii unui prejudiciu, care, în speță, nu trebuie dovedit. Este cert că partea vătămată a suferit și suferă de pe urma agresiunii produsă asupra sa, care i-a pus în primejdie viața și i-a produs o infirmitate fizică permanentă, însă inculpatul a fost obligat la plata tuturor cheltuielilor de spitalizare și asistență medicală. Cât privește cuantumul daunelor morale solicitate, suma este exagerată, limitele în care se pot acorda neputând duce la o îmbogățire fără justă cauză, având în vedere și situația materială a părților: realizează venituri modeste și nu are în proprietate niciun fel de bunuri, partea vătămată locuiește cu concubina sa în satul M.B., comuna V., județul Brăila pe la diferite persoane, iar inculpatul în casa părinților săi, împreună cu un alt frate, fiind nevoit să treacă prin camera acestuia în camera sa. în consecință, s-a admis în parte cererea părții civile și a fost obligat la plata sumei de 30.000 RON, cu titlu de daune morale.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, susținând că hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. întrucât la dosar există probe din care rezultă că a comis și această infracțiune. Un alt motiv de nelegalitate a sentinței atacate invocat a fost acela că instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat dispozițiile art. 175 lit. a) C. pen. referitoare la comiterea tentativei la infracțiunea de omor cu premeditare, câtă vreme există date că inculpatul a făcut pregătiri pentru săvârșirea acestei infracțiuni. Un ultim motiv de nelegalitate invocat se referă la omiterea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 ce impun prelevarea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. în fine, procurorul a invocat netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpatului, criticând reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea unei pedepse mult prea reduse raportat la gravitatea faptei comise.
De asemenea, a declarat apel și inculpatul F.E., solicitând achitarea sa și pentru tentativă la infracțiunea de "omor calificat", în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că nu există probe suficiente, legal administrate, care să dovedească vinovăția sa.
Prin Decizia penală nr. 163 A din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală, a dispus următoarele:
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și, în consecință, a desființat, în parte, Sentința penală nr. 37 din 1 martie 2012 a Tribunalului Brăila, respectiv numai în ceea ce privește dispozițiile prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, a fost achitat inculpatul F.E. pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., dispoziții pe care Ie-a înlăturat și, în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul F.E. la o pedeapsă principală de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de "omor calificat" prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.
Prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea de "violare de domiciliu", prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de "violare de domiciliu" prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
în temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea înscrierii acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.E. împotriva Sentinței penale nr. 37 din 1 martie 2012 a Tribunalului Brăila.
Conform art. 383 alin. (11) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. în referire la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 9 august 2011 la zi, respectiv 4 iulie 2012.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul F.E. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
1. în mod greșit a dispus instanța de fond achitarea inculpatului F.E. pentru infracțiunea de "violare de domiciliu" prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., câtă vreme din probele administrate în cauză rezultă că, anterior agresării părții vătămate V.L., inculpatul a pătruns în curtea părții vătămate C.N., de unde a așteptat trecerea pe drumul spre casă a lui V.L., pe care plănuise să îl agreseze.
în acest sens sunt declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală, în care acesta a recunoscut cu lux de amănunte felul în care a pus la cale și a realizat agresiunea asupra părții vătămate V.L., în fiecare dintre acestea arătând că a sărit în liniște gardul dinspre stradă al curții lui C.N. și că a rămas la colțul gardului, în curte, între orele 02:45 - 04:30, așteptând ca partea vătămată să treacă spre casă.
Aceste declarații se coroborează cu procesul-verbal de conducere în teren și planșa fotografică aferentă, ocazie cu care inculpatul, în prezența martorilor asistenți A.N.A. și A.G., a relatat și a arătat cum a pătruns în curtea părții vătămate C.N.
Cei doi martori asistenți au confirmat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată că inculpatul F.E. a arătat de bună voie, fără a fi forțat în vreun fel, modul în care a procedat în noaptea de 27/28 iulie 2011, inclusiv faptul că a pătruns prin escaladarea gardului în curtea părții vătămate mai sus arătate.
în fine, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 11 octombrie 2011, inculpatul a precizat că recunoaște ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, respectiv atât tentativa la infracțiunea de "omor calificat", cât și infracțiunea de "violare de domiciliu".
Abia în fața instanței de fond, cu ocazia audierii din data de 22 noiembrie 2011, inculpatul și-a schimbat în mod radical depoziția, susținând că nu a comis niciuna dintre faptele imputate și că a dat declarațiile din faza de urmărire penală întrucât a fost agresat de organele de poliție.
Această revenire a inculpatului asupra declaraților date este nejustificată, neexistând date concrete care să susțină afirmațiile sale (nu a fost formulată o plângere penală împotriva polițiștilor, nu există un certificat medico-legal privind eventualele leziuni) și este de altfel lipsită de credibilitate câtă vreme inculpatul a făcut aceleași declarații în fața procurorului de caz, dar și a magistratului care a dispus asupra propunerii de arestare preventivă.
Mai mult, s-a menționat că în apel a fost efectuată o constatare tehnico-științifică în ale cărei concluzii s-a arătat că la întrebările relevante cauzei, în privința cărora inculpatul a dat răspunsuri de negare a faptei, la fel ca la judecata în fond, acesta a manifestat un comportament simulat, ceea ce impune concluzia că declarațiile corespunzătoare adevărului sunt cele din faza de urmărire penală, în care inculpatul a recunoscut comiterea ambelor infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Cât privește faptul că partea vătămată C.N. a declarat că avea în curte 4 câini și 11 gâște și că în opinia sa inculpatul nu putea pătrunde în curte fără a fi simțit, acesta nu poate fi reținut ca o probă care să răstoarne ansamblul probator mai sus expus, cu atât mai mult cu cât inculpatul a arătat că a pătruns în liniște în curte și a rămas lângă gardul de la stradă, iar partea vătămată a precizat că a fost trezită de lătratul câinilor abia la orele 04:40, când a auzit gălăgie în stradă, ceea ce denotă că într-adevăr inculpatul nu a făcut zgomot anterior acestui moment.
Față de cele arătate, instanța de apel a apreciat că vinovăția inculpatului F.E. este dovedită și în ceea ce privește infracțiunea de "violare de domiciliu", astfel că se impune condamnarea inculpatului și cu privire la această infracțiune.
2. Și cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de procuror, referitor la înlăturarea în mod nejustificat a dispozițiilor art. 175 lit. a) C. pen., este fondat.
Astfel, potrivit art. 175 lit. a) C. pen., omorul este mai grav dacă este săvârșit cu premeditare deoarece, presupunând, pe de o parte, o concentrare a forțelor psihice ale făptuitorului, iar pe de altă parte, o pregătire a comiterii faptei, asigură acestuia șanse sporite de reușită.
Potrivit literaturii și practicii judiciare, premeditarea înseamnă a pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune și presupune realizarea mai multor condiții.
O primă condiție constă în trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârși omorul și până în momentul executării infracțiunii. Durata acestui interval de timp nu este fixă și nici nu poate fi dinainte stabilită. în fiecare caz instanța de judecată va constata dacă această condiție este sau nu îndeplinită, ținând seama de împrejurările concrete ale cauzei și, îndeosebi, de particularitățile subiective ale făptuitorului, deoarece, în funcție de aceste particularități, o persoană poate avea nevoie de un interval mare de timp pentru a chibzui, pe când o altă persoană poate chibzui cu multă eficiență chiar într-un interval de timp mult mai scurt.
O a doua condiție privește activitatea psihică a făptuitorului, de reflectare, de chibzuire asupra modului cum va săvârși infracțiunea. în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii infracționale și momentul începerii executării acestei hotărâri, făptuitorul trebuie să mediteze, să-și concentreze forțele sale psihice în vederea asigurării succesului acțiunii sale. Rezultă că nu se va putea vorbi de premeditare în situația în care făptuitorul nu a putut să mediteze, să cântărească posibilitățile de realizare a hotărârii luate.
Pentru existența premeditării se mai cere ca, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii infracționale și momentul începerii executării omorului, făptuitorul să treacă la săvârșirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei.
Raportând condițiile mai sus analizate la cauza dedusă judecății, instanța de apel a constatat întrunirea lor cumulativă, astfel că, contrar instanței de fond, s-a apreciat că sunt incidente și prevederile art. 175 lit. a) C. pen.
S-a avut în vedere că din momentul luării de către inculpat a hotărârii de a săvârși omorul și până în momentul executării infracțiunii a trecut o perioadă suficientă de timp (de la orele 01:40, când inculpatul a plecat din bar până la orele 04:30, când s-a comis agresiunea), că în această perioadă inculpatul a reflectat asupra modalității de săvârșire a faptei gândindu-se cum și în ce împrejurări să o lovească pe partea vătămată V.L. și că a făcut totodată acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei (s-a înarmat cu un băț și a pândit venirea victimei dintr-un loc unde nu putea fi văzut).
3. De asemenea, s-a apreciat că se impunea a se dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul F.E., având în vedere că față de acesta s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii cu executare efectivă. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, Sistemul Național de Date Genetice Judiciare conține profile genetice, date cu caracter personal și date despre caz, corespunzătoare următoarelor categorii:
a) suspecți - persoanele despre care există date și informații că ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infracțiunilor cuprinse în anexă;
b) persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă;
c) urme biologice prelevate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului;
d) cadavre cu identitate necunoscută, persoane dispărute ori persoane decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.
în ceea ce privește prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 prevede în mod expres că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă (printre care se află și infracțiunea de "omor") este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare.
în această situație, instanța de apel a apreciat că urmează a da eficiență textului de lege mai sus menționat și să dispună prelevarea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de probe biologice de la inculpatul F.E., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
4. S-a apreciat că și ultimul motiv de apel invocat de procuror, referitor la netemeinicia sancțiunii aplicată de instanța de fond, este întemeiat.
Din această perspectivă, instanța de apel a apreciat că nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru tentativa la infracțiunea de "omor calificat", ținând seama de gravitatea concretă a faptei comise, ce rezultă din modalitatea de concepere și comitere și din atingerea gravă adusă valorilor sociale ocrotite de art. 174,175 C. pen.
în plus, s-a apreciat că circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., nu rezistă la o analiză atentă întrucât, pe de o parte, inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, fiind condamnat prin Sentința penală nr. 157 din 27 aprilie 2004 a Judecătoriei însurăței tot pentru comiterea unei infracțiuni cu violență, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte, deși în faza de urmărire penală a fost sincer, în fața primei instanțe, dar și la judecata în apel, dat dovadă de nesinceritate, negând comiterea faptelor.
în consecință, s-a arătat că se impune a se înlătura circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, urmând ca în rejudecare să aplice acestuia pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise.
5. în ceea ce privește apelul declarat inculpatul F.E., care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că nu există probe suficiente, legal administrate, care să dovedească faptul că el este autorul agresiunii asupra părții vătămate V.L., instanța de apel a apreciat că este nefondat, cu următoarea argumentare:
Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală că el este cel care a lovit-o pe partea vătămată, prezentând o mulțime de amănunte legate de modalitatea de concepere și comitere a faptei, aspecte ce puteau fi cunoscute doar de autor, astfel încât susținerile sale ulterioare, în care a negat comiterea agresiunii, nu pot fi considerate decât ca nereale.
în plus, partea vătămată V.L. l-a indicat în mod constant pe inculpat ca fiind cel care a agresat-o, recunoscându-l după timbrul vocal și după tricoul și pantalonii pe care inculpatul îi purta.
Cu privire la această recunoaștere, partea vătămată a arătat că înainte de a fi lovită în zona capului a reușit să pareze o primă lovitură și să prindă apoi cu antebrațul bățul cu care era agresat, moment în care agresorul a smuls bățul, lovindu-se în zona dinților și spunând "Mi-ai dat în dinți!". în aceste împrejurări, partea vătămată l-a recunoscut după voce pe inculpat, spunând: "Tu ești, E.?", văzând totodată că agresorul era îmbrăcat cu un tricou fără mâneci, de culoare roșie cu o stemă pe care scria "Rusia" și că avea pantaloni roșiatici.
Aceste aspecte se coroborează cu declarația inculpatului, care a recunoscut cele relatate de partea vătămată, precum și faptul că era îmbrăcată cu respectivele haine, dar și cu procesele-verbale de recunoaștere din grup și de recunoaștere de către partea vătămată a obiectelor vestimentare.
Cât privește faptul că în plângerea aflată dosar urmărire penală partea vătămată nu ar fi indicat numele inculpatului, Curtea reține că, potrivit părții vătămate, această plângere a fost scrisă de organele de poliție chiar la momentul în care i se acordau îngrijiri medicale și că el doar a semnat-o în timp ce era dus la ambulanță, astfel că nu își explică de ce nu este menționat numele inculpatului, cu toate că el l-a precizat polițistului.
în fine, așa cum s-a mai precizat, vinovăția inculpatului, precum și faptul că el și nu altă persoană a agresat-o pe partea vătămată V.L. rezultă și din cuprinsul constatării tehnico-științifice privind detectarea comportamentul simulat în ale cărei concluzii s-a arătat că la întrebările relevante cauzei ("Tu l-ai lovit pe V.L. cu un băț în noaptea de 27/28 iulie 2011?") răspunsul negativ dat de inculpat a fost nesincer.
Față de cele mai sus arătate, instanța de apel a apreciat că motivul de apel invocat de inculpatul F.E. este nefondat și, cum nici din oficiu nu s-au decelat motive de reformare a hotărârii supuse controlului judiciar în favoarea acestuia, a respins ca nefondată calea de atac formulată de acesta, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Totodată, având în vedere că inculpatul F.E. a fost cercetat și judecat în stare de deținere preventivă, constatând că măsura arestării preventive este justificată în continuare, subzistând temeiurile care au condus la luarea ei și apreciind că măsura este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, instanța de apel a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, de la 9 august 2011 la zi.
împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul F.E. a declarat recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.
în sinteză, în recurs, inculpatul - în declarația dată în fața instanței - și-a reiterat poziția procesuală adoptată după sesizarea instanței de fond, respectiv, negarea săvârșirii faptelor.
în etapa recursului, inculpatul și avocatul acestuia nu au propus administrarea de probe noi pe situația de fapt, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) din C. proc. pen.
Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării atunci când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Prin "eroare de fapt" se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din aceste mijloace de probă reiese contrariul. în ce privește cerința ca eroarea de fapt să fie "gravă" trebuie înțeles că nu orice eroare asupra faptelor atrage aplicarea acestui caz de casare, ci numai acele erori care au influențat soluția procesului. "Eroarea gravă" trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.
Nici avocatul inculpatului și nici el însuși nu au arătat în ce constă "eroarea gravă de fapt" și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel. Motivarea apărării - în sensul că instanțele ar fi interpretat greșit probele administrate, că în opinia lor nu sunt suficiente probe în acuzare, că inculpatul a revenit în instanță asupra declarațiilor de recunoaștere a faptelor date în cursul urmării penale - nu este, prin ea însăși, suficientă și de natură să justifice incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.
Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat temeinic situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal, inclusiv aspectul referitor la revenirea nejustificată a acestuia asupra declarațiilor de recunoaștere a faptelor; de asemenea, ambele instanțe au examinat și au înlăturat motivat - în raport cu probatoriul administrat - apărările inculpatului.
Este adevărat că inculpatul beneficiază de "prezumția de nevinovăție", nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4,art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. în înțelesul legii, "a proba lipsa lor de temeinicie" este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță. în măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, aceasta având caracter relativ, iar nu absolut.
Revenirea - în cursul judecății în primă instanță - asupra declarațiilor de recunoaștere a faptelor (declarații deosebit de ample date în cursul urmării penale, în prezența avocatului, atât în fața procurorului, cât și în fața judecătorului cu ocazia examinării propunerii de arestare preventive) trebuie motivată rezonabil de către inculpat, de o manieră care să justifice temeinicia cererii de înlăturare din ansamblul probator al cauzei a acestor mijloace de probă; or, chiar inculpatul a menționat, expres "Mențin declarațiile date până în prezent, atât în fața polițistului, cât și la procuror. Recunosc și regret fapta comisă" (declarația dată în fața judecătorului cu ocazia examinării propunerii de arestare preventivă). De asemenea, în prezența avocatului, inculpatul - cu ocazia audierii de către procuror - a menționat expres "Mențin declarația scrisă de mine personal, în data de 9 august 2011, cu prilejul audierii mele de către procuror. Recunosc și regret sincer săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetat.". în fața procurorului și asistat de către avocat, inculpatul a făcut o relatare deosebit de amănunțită a derulării faptelor care au format obiectul cercetării penale, detaliile menționate neputând fi cunoscute, la data respectivă, de către organele judiciare (toate acestea fiind însă confirmate prin administrarea ulterioară a probelor, inclusiv prin conducerea în teren în vederea explicării condițiilor și modului de acțiune). A mai menționat inculpatul că "(...) am un defect de vorbire, în sensul că sunt peltic, dar nu cunosc să fiu cunoscut prin sat cu porecla "B.A.".
în final, înalta Curte constată că inculpatul - în mod constant în cursul urmării penale și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă de către judecător - a recunoscut, necondiționat, săvârșirea faptelor, în prezența avocatului, iar împrejurarea că în fața instanței de fond acesta a menționat "Nu mai recunosc niciuna dintre cele două fapte pentru care am fost trimis în judecată" este lipsită de relevanță juridică în condițiile în care singura motivare a revenirii asupra declarațiilor anterioare de recunoaștere a fost "Am fost bătut de către anchetatori și de aceea am recunoscut faptele". în aceeași declarație însă, inculpatul a arătat "Deși la parchet nu am fost amenințat sau lovit am recunoscut totuși comiterea faptelor".
Actele și lucrările dosarului și inculpatul personal nu au relevat niciun indiciu care să sugereze înaltei Curți, în mod rezonabil, realitatea afirmațiilor acestuia în sensul că declarațiile de recunoaștere ar fi fost date ca urmare a unei conduite procesuale neconforme cu legea a organelor judiciare ori a judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă.
în consecință, înalta Curte - în acord cu cele două instanțe - constată că inculpatul nu a oferit explicații rezonabile care să justifice înlăturarea acestor mijloace de probă, cu atât mai mult cu cât declarațiile sale se coroborează cu toate probele administrate în cursul procesului penal.
Or, în situația neinvocării de către apărare a unor aspecte concrete de contrarietate între situația de fapt reținută de instanțe, pe de o parte, și una sau mai multe probe care au condus la stabilirea situației de fapt și vinovăției inculpatului, pe de altă parte, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., înalta Curte însușindu-și integral argumentele de natură probatorie expuse în cele două hotărâri judecătorești atacate cu privire la vinovăția inculpatului, apreciind că nu se impune reluarea acestora, mai ales în condițiile în care, în recurs, nu au fost propuse ori administrate probe noi pe situația de fapt și nici expuse alte apărări decât cele susținute în etapele anterioare ale procesului penal.
Față de cele arătate, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3101/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3148/2012. Penal → |
|---|
