ICCJ. Decizia nr. 3148/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea adresată Curții de Apel București la data de 26 martie 2012 (data poștei) petiționaru A.l. a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 16 februarie 2012 și trimiterea dosarului la parchet pentru completarea cercetărilor.
în motivarea plângerii, petiționarul susține, în esență, că făptuitorul P.I., directorul Direcției Control Intern din cadrul I.G.P.R., a comis infracțiunile menționate în plângerea penală, iar prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale s-a urmărit împiedicarea participării sale la proces, omisiunea de a sesiza organele judiciare și favorizarea infractorilor.
în drept a invocat prevederile art. 2781alin. (2) C. proc. pen., art. 6 din Legea nr. 302/2004 și art. 21 alin. (1) din Constituție.
în dovedirea plângerii a depus, în fotocopie, plângerea formulată la procurorul-general la data de 28 februarie 2012, sentința penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Arad, adresa emisă de M.I.R.A., adresa Ministerului Public și adresa emisă de I.P.J. Arad.
Prin sentința penală nr. 152 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I-a penală, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.l. împotriva rezoluției nr. 1564/P din 16 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu consecința menținerii soluției din rezoluția atacată.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiționarul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat următoarele:
Petiționarul A.I. a formulat plângere penală împotriva făptuitorului P.I., comisar-șef și director al Direcției Control Intern din cadrul I.G.P.R., sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de înșelăciune și evaziune fiscală prev. de art. 246, 289, 271 C. pen., constând în aceea că nu a verificat aspectele semnalate în petițiile pe care Ie-a adresat instituției al cărui director este.
S-a arătat că prin rezoluția nr. 1564/P din 16 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în temeiul disp. art. 228 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de comisarul-șef P.I., director al Direcției Control Intern din cadrul I.G.P.R., sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de înșelăciune și evaziune fiscală prev. de art. 246, 289, 271 C. pen.
în motivarea rezoluției se arată că făptuitorul nu procedează el însuși, în mod direct, la verificarea sesizărilor primite, atribuțiile sale constând în repartizarea lucrărilor ofițerilor din subordine și semnarea corespondenței ce este trimisă de instituție petenților.
Petiționarul A.l. a formulat plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, în conținutul căreia a reiterat cele învederate în plângerea inițială.
Prin rezoluția nr. 635/ll/2 din 22 martie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în temeiul art. 278 C. proc. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii, reținându-se în esență aceleași considerente din rezoluția confirmată.
Examinând plângerea formulată, Curtea a constatat că atât rezoluția procurorului de caz, cât și rezoluția procurorului ierarhic superior sunt legale și temeinice, atâta vreme cât din actele premergătoare efectuate în cauză, nu au rezultat indicii privind comiterea de către comisarul-șef P.I., director al Direcției Control Intern din cadrul I.G.P.R., al infracțiunilor prev. de art. 246, 289, 271 C. pen., atâta vreme cât acesta nu are printre atribuțiile de serviciu verificarea directă a aspectelor semnalate de petent în sesizările adresate direcției conduse de către făptuitor. Mai mult, petentul nu a indicat în concret care sunt aspectele de natură penală legate de activitatea făptuitorului, nu a indicat vreun mijloc de probă care să atragă răspunderea penală, mărginindu-se la o înșiruire de încadrări juridice C. pen., fără legătură cu activitatea concretă a făptuitorului.
Pentru aceste considerente Curtea a apreciat că nu există nici un temei pentru modificarea soluției de neîncepere a urmăririi penale astfel că, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.l. împotriva rezoluției nr. 1564/P din 16 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul, susținând că este "nelegală, netemeinică și abuzivă, refuzând să cerceteze tentativele de omor dovedite cu probe materiale și acte probatorii".
Examinând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte personae ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legi, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentință sau o poate admite și desființând rezoluția sau ordonanța atacată, trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, ca în cauza de față, iar potrivit art. 2781alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8), este definitivă.
împotriva hotărârii pronunțată în temeiul art. 2781alin. (8) C. proc. pen. nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, nefiind dintre cele prevăzute de art. 3851C. proc. pen. Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și din acest motiv apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Așa fiind, recursul declarat de petiționar este inadmisibil și urmează a fi respins în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3094/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3135/2012. Penal → |
|---|
