ICCJ. Decizia nr. 3221/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3221/2012
Dosar nr. 3824/103/2011
Şedinţa publică din 9 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 139 din 14 decembrie 2011 a Tribunalului Neamţ, inculpatul I.L., a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81 – art. 82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe o perioadă de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a arătat că: Inculpatul I.L. este agent şef adjunct de poliţie în cadrul I.P.J. Neamţ, Postul de Poliţie Săvineşti, judeţul Neamţ şi face parte din structura Poliţiei Judiciare, conform Dispoziţiei I.G.P.R. nr. 4140 din 11 aprilie 2005, având avizul procurorului general, nr. l030/C/2005 (adresa nr. 32936 din 10 martie 2010 emisă de I.P.J. Neamţ, Serviciul Resurse Umane).
În seara zilei de 09 martie 2010, după ce a consumat băuturi alcoolice la domiciliu, inculpatul s-a deplasat la barul „U.” din localitatea Săvineşti, judeţul Neamţ, unde a băut o cafea. Martorul P.A.V. i-a atras atenţia inculpatului că una din roţile autoturismului său, marca BMW, cu nr. de înmatriculare N-151-CUR este dezumflată. În jurul orei 2230 inculpatul şi martorul au părăsit barul şi s-au deplasat cu autoturismul la staţia P. din localitatea Săvineşti, dar, nereuşind să rezolve problema cauciucului, şi-au continuat deplasarea spre municipiul Piatra Neamţ. La un moment dat, din cauza faptului că inculpatul nu a adaptat viteza de trafic la condiţiile rutiere a scăpat volanul autoturismului şi a intrat pe un teren viran, lovindu-se de un copac.
În urma impactului autoturismul a fost secţionat în două, iar martorul P.A.V. a suferit leziuni care au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin Rezoluţia nr. 88/ P din 10 august 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (l) şi (3) C. pen., întrucât partea vătămată nu a formulat plângere penală.
Inculpatul I.L. a fost condus la Spitalul Judeţean Piatra Neamţ unde i-au fost recoltate două probe de sânge, la interval de o oră, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 384/385 din 11 martie 2010, eliberat de S.M.L. Neamţ rezultă că, la ora 00:01 inculpatul avea o alcoolemie de 2 gr. %o, iar la ora 01:01 o alcoolemie de l,85gr. %o.
În cursul cercetării judecătoreşti, la solicitarea inculpatului a fost admisă cererea de recalculare a alcoolemiei.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 647/ R din 08 noiembrie 2011 privind calculul retroactiv al alcoolemiei, efectuat de I.M.L. Iaşi, Comisia pentru Interpretarea Alcoolemiei rezultă că, la data de 09 martie 2010, între orele 223°-23°° inculpatul I.L. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică aproximativă cuprinsă în intervalul 0,75 -1,30 gr. %o. În cuprinsul raportului se arată că, în intervalul orar 223°-23°° alcoolemia se afla în faza de absorbţie şi ar fi avut valoarea aproximativă cuprinsă între 0,75 - 0,80 gr. %o pentru ora 2230 şi valoarea aproximativă de circa 1,30 gr. %o pentru ora 23°°.
Audiat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti inculpatul I.L. a recunoscut faptul că, în data de 09 martie 2010 a consumat băuturi alcoolice, la domiciliu, respectiv 150 ml. coniac şi 4 pahare de vin, după care a condus autoturismul pe drumul public, însă a contestat alcoolemia stabilită în buletinul de analiză toxicologică, susţinând că prima probă i-a fost recoltată după circa 1 oră şi 30 minute de la producerea accidentului şi că incidentul rutier a avut loc la ora 223°.
Instanţa de fond a înlăturat susţinerile inculpatului, ca şi pe cele ale martorului P.A.V. ca fiind nesincere, întrucât ora producerii accidentului rutier, moment în raport de care se stabileşte şi alcoolemia inculpatului, rezultă din conţinutul procesului verbal de cercetare la faţa locului, din 10 martie 2010 în care s-a menţionat că, la data de 09 martie 2010, în jurul orei 23,05 dispecerul de serviciu 112 al I.P.J. Neamţ a sesizat lucrătorii poliţiei rutiere, cu privire la faptul că, pe DN 15, în interiorul localităţii Dumbrava Roşie s-a produs un accident rutier.
Din coroborarea acestor probe, s-a reţinut că accidentul rutier a avut loc după ora 223° (ora când inculpatul şi martorul au plecat din bar}, în apropierea orei 23°° (când inculpatul a anunţat serviciul de urgenţă 112).
Aşa fiind, reţinând ca oră probabilă a producerii accidentului rutier ora 23°°, instanţa a constatat că, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 647/R, emis de I.M.L. Iaşi la ora respectivă alcoolemia inculpatului se situa în jurul valorii de 1,30 gr. %o.
Împrejurarea că inculpatului i s-a recoltat prima probă de sânge, la spital la ora 00:01, după o oră de la incidentul rutier nu este de natură să atragă nulitatea buletinului de analiză toxicologică.
Conform art. 6 lit. d) din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie, prima prelevare se efectuează de preferinţă într-un interval de timp de până la 30 minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge. Folosirea termenului „de preferinţă" indică o recomandare în procedura de prelevare a produselor biologice, şi nu o obligaţie, în funcţie de circumstanţele concrete şi de posibilităţile existente pentru prelevare.
În drept, fapta inculpatului I.L., de a conduce pe drumurile publice un autoturism având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 gr. %o constituie infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 27 din 28 februarie 2018, a respins, ca nefundat, apelul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 13, 17 şi 18 C. proc. pen.
În esenţă, recurentul a susţinut că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la o probă esenţială pentru inculpat, şi anume buletinul de examinare clinică aflat la dosar, probă în raport de care reiese că alcoolemia inculpatului la momentul evenimentului (ora 22.30) era sub limita legală.
Printr-o a doua critică se susţine că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală şi căreia i s-a dat şi o încadrare juridică greşită. Se arată că, în realitate, inculpatul a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, motiv pentru care soluţia corectă ce trebuie adoptată este cea de achitare prevăzută de art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Printr-o ultimă critică, s-a susţinut că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei greşite soluţii de condamnare, deşi probele administrate nu au reuşit să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care trebuie să se bucure inculpatul.
S-a solicitat, în principal, restituirea cauzei la parchet în vedre refacerii urmăririi penale care este lovită de nulitate absolută în condiţiile în care organele de urmărire penală au respins toate cererile în apărare formulate de inculpat, iar în subsidiar, achitarea inculpatului, potrivit temeiului legal arătat.
Examinând recursul inculpatului prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Din examinarea materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi au reţinut în mod întemeiat vinovăţia inculpatului pentru fapta comisă, pronunţând în mod legal şi temeinic condamnarea acestuia.
Instanţele au examinat în mod amănunţit probele administrate în cauză, reţinându-le pe cele care prezentau elemente de obiectivitate şi care se coroborau în mod logic în interpretarea împrejurărilor în care a avut loc evenimentul.
Astfel, instanţele au arătat că declaraţia dată în cursul urmăririi penale de martorul P.A.V. care precizează că inculpatul s-a aflat în bar în intervalul orar 21.30 - 22.30, după care au plecat împreună, se coroborează cu conţinutul procesului-verbal de cercetare la faţa locului, cu momentul apelării Serviciului de Urgenţă 112, la ora 23.05, şi cu rezultatele analizei alcoolemiei, precum şi cu modul de calcul de acesteia.
În mod corect, instanţele au înlăturat ca nesincere şi pro-causa apărările formulate de inculpat prin care acesta a încercat să inducă în lanţul desfăşurării evenimentelor, date şi împrejurări nereale, dar care l-ar fi favorizat cu privire la modificarea timpilor consumului de alcool sau al producerii accidentului rutier.
Inculpatul a urmărit să obţină astfel, o recalculare a alcoolemiei, apărare care nu poate fi primită în contextul probelor care demonstrează faptul că acesta a produs un accident rutier conducând pe drumurile publice un autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr. °/oo.
De altfel, la momentul prelevării probelor biologice de sânge, inculpatul a negat orice consum de alcool, ceea ce demonstrează odată în plus că acesta a încercat de la început să înlăture orice incriminare a sa cu privire la conducerea autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice, în afara condiţiilor permise de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile formulate de inculpat cu privire la condamnarea sa, constatând că aceasta este legală şi temeinică, fapta comisă întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002 în baza căreia a fost pronunţată pedeapsa de 4 luni închisoare.
Toate cererile formulate de inculpat au fost examinate de către instanţe care s-a pronunţat motivat asupra lor.
Restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale nu este permisă de lege decât în condiţiile prevăzute de art. 332 alin. (2) teza finală C. proc. pen., ale căror cerinţe nu au fost încălcate de organele de urmărire penală, inculpatul fiind audiat, iar asistenţa juridică nefiind obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (2) C. proc. pen.
Mai mult decât atât, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul I.L. a precizat că nu are probe de propus în apărare, prin urmare dreptul său nu a fost obstrucţionat în nici un mod, doar că inculpatul nu a înţeles să şi-l valorifice decât în faza de cercetare judecătorească când instanţele i-au şi admis, de altfel, cererile formulate în apărare.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul inculpatului şi va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.L. împotriva deciziei penale nr. 27 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3134/2012. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3197/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
