ICCJ. Decizia nr. 3276/2012. Penal

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3276/2012

Dosar nr. 2882/122/2011/a3

Şedinţa publică din 12 octombrie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2882/122/2011 (2546/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului Ş.G.C., fiul lui N. şi C., născut la 30 septembrie 1994.

În motivarea acestei încheieri s-a arătat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

S-a considerat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Curtea a constatat că la acest moment procesual temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat şi nici nu s-au modificat pentru a se revoca sau înlocui starea de arest preventiv cu o altă măsură privativă de libertate alternativă, mai puţin severă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Ş.G.C.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

Înalta Curte reţine că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ş.G.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată şi art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.; a inculpatului G.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi în stare de libertate a inculpatei M.D.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.

În actul de sesizare, în esenţă, s-a reţinut că în perioada mai - septembrie 2011, inculpatul Ş.G.C. a racolat-o, cazat-o, transportat-o şi exploatat-o din punct de vedere sexual, prin constrângere, obligând-o la practicarea prostituţiei pe minora M.A.I. în vârstă de 14 ani din comuna Frăţeşti, judeţul Giurgiu, căreia îi găsea clienţi dintre cunoscuţii săi, în schimbul unor sume de bani sau produse etnobotanice.

În cursul anului 2011, inculpatul Ş.G.C., în mod repetat, a întreţinut relaţii sexuale cu minora M.A.I. în vârstă de 14 ani.

În luna iulie 2011, inculpata M.D.F., a racolat-o prin înşelăciune, găzduit-o şi transportat-o pe minora A.Ş.C. în vârstă de 15 ani, în scopul obligării acesteia la practicarea prostituţiei, iar în data de 10 iunie 2011 a încasat suma de 50 RON în schimbul relaţiilor sexuale pe care minora le-a întreţinut cu inculpatul G.D.

În perioada iulie - octombrie 2011, inculpatul G.D. a primit-o, cazat-o, transportat-o şi obligat-o la practicarea prostituţiei, prin constrângere, în folosul său, în schimbul unor sume de bani, pe minora A.Ş.C. în vârstă de 15 ani, căreia îi găsea clienţi prin intermediul telefonului mobil.

Prin Sentinţa penală nr. 329 din 26 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-au dispus următoarele:

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul Ş.G.C., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpatului.

Împotriva acestei sentinţa penale au declarat apel inculpaţii Ş.G.C., G.D. şi M.D.F.

Procedând la verificarea legalităţii măsurii arestării preventive se constată că în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, reţinând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive prev. de art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte condiţia prev. de art. 143 C. proc. pen. se constată că la dosar există probe temeinice în sensul art. 681 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul Ş.G.C. a comis infracţiunile prevăzute de legea penală, ce constituie obiect al cercetării.

Şi condiţiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care este judecat - infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată şi infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. - este închisoarea mai mare de 4 ani.

Totodată, lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică care rezultă din natura infracţiunilor cu privire la care este cercetat, modalitatea concretă de săvârşire a acestora şi sentimentul de insecuritate resimţit de opinia publică.

Se constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că la acest moment procesual, temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat şi nici nu s-au modificat pentru a fi justificată revocarea sau înlocuirea stării de arest preventiv cu o altă măsură privativă de libertate alternativă, mai puţin severă.

Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii fiind totodată şi în concordanţă cu prevederile art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Toate aceste aspecte justifică dispoziţia primei instanţe în sensul menţinerii arestării preventive a inculpatului la acest moment procesual pentru buna desfăşurare a procesului penal raportat şi la scopul măsurilor preventive prevăzut de art. 136 C. proc. pen.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.G.C. împotriva încheierii din 8 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 2882/122/2011(2546/2012).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2012.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3276/2012. Penal