ICCJ. Decizia nr. 3278/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3278/2012
Dosar nr. 4832/90/2012/a7
Şedinţa publică din 12 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 106/A/MF din 9 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 4832/90/2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii M.D.R., fiul lui G.T. şi D., şi F.F.A., fiul lui C.R. şi M.
A obligat inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut următoarele:
Verificând sub aspectul art. 1606 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţi la data de 5 octombrie 2012, Curtea a reţinut că din punct de vedere formal sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, neexistând nici un impediment pentru a fi admise în principiu.
Curtea a apreciat că în substanţa ei, liberarea provizorie în privinţa ambilor inculpaţi nu poate asigura în acest moment scopul măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri inculpaţii au declarat recursuri.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., le consideră nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1602 şi urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, instanţa de judecată poate acorda, la cerere, liberare provizorie sub control judiciar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., dându-se eficienţă uneia din garanţiile privind libertatea persoanelor, prevăzută de art. 5 alin. (5) C. proc. pen.
Astfel, conform textului de lege, acordarea liberării provizorii este facultativă, fiind atributul instanţei şi este lăsată la aprecierea acesteia, de unde rezultă că cererea poate fi respinsă nu numai în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile de formă şi fond prevăzute de lege, ci şi situaţia în care instanţa apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu este oportună, fapt pe care de altfel, instanţa de fond la avut în vedere atunci când a respins cererile inculpaţilor.
Astfel, au fost avute în vedere de instanţa de fond pe lângă circumstanţele personale ale inculpaţilor şi modul, împrejurările concrete în care se reţine că s-au comis faptele, relaţiile cărora li s-a adus atingere.
Ceea ce caracterizează în mod particular această cauză, este faptul că activitatea infracţională a fiecărui inculpat se înscrie într-o conduită repetitivă, stabilită anticipat şi în conexiune cu a altor persoane implicate în operaţiuni cu droguri.
Probele administrate în primul ciclu procesual furnizează indicii credibile ale traficului de droguri, pe care cei doi îl practicau deloc întâmplător, făcând din aceasta o sursă de venituri periodice.
Totodată, există date temeinice ale atragerii în cadrul infracţional a minorului M.G.C., folosit frecvent la livrarea drogurilor către beneficiari, cât şi legătura celor doi inculpaţi M.D.R. şi F.F.A. cu dealerul U.D.Ş., din maşina căruia a fost ridicată cu ocazia flagrantului cantitatea de 4,35 kg. canabis.
Atâta timp cât sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., instanţa sesizată cu cererile de liberare provizorie nu le poate admite.
În acest caz sunt excluse garanţiile de ordin personal ale inculpaţilor, iar garanţiile prevăzute de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celor arestaţi.
Cu privire la critica inculpaţilor vizând nemotivarea încheierii recurate, Înalta Curte o apreciază nefondată, aceasta fiind motivată atât în fapt, cât şi în drept.
Se constată că în mod corect Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpaţi în sarcina cărora s-au reţinut infracţiuni foarte grave vizând traficul de droguri.
De altfel, Tribunalul Vîlcea, prin Sentinţa penală nr. 282 din 12 septembrie 2012, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat, printre alţii pe inculpaţii M.D.R. şi F.F.A. la 3 ani închisoare şi, respectiv, la 1 an şi 8 luni închisoare.
Faţă de gravitatea deosebită a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, pericolul concret pentru ordinea publică, faţă de necesitatea desfăşurării în bune condiţii a procesului penal, se impune menţinerea stării de arest a inculpaţilor.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că la acest moment procesual nu este oportună liberarea sub control judiciar a inculpaţilor, motivele care au determinat arestarea preventivă a acestora menţinându-se în continuare.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.D.R. şi F.F.A. împotriva Încheierii nr. 106/A/MF din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 4832/90/2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3276/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3280/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
