ICCJ. Decizia nr. 3287/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3287/2012
Dosar nr. 2455/85/2011
Şedinţa publică din 16 octombrie 2012
Deliberând asupra recursurilor declarate de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi inculpatul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 2 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2455/85/2011, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 173 din 5 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a dispus în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 condamnarea inculpatului R.S. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscală produselor supuse marcării.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei aplicate.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul R.S. cu privire la săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Garda Financiară Secţia Sibiu şi a obligat inculpatul la plata sumei de 23.138 RON cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea a 11431 pachete ţigarete a căror deţinere este interzisă de lege, iar în temeiul art. 118 lit. b) şi alin. (3) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 3.800 euro sau echivalentul ei la data execuţiei, reprezentând contravaloarea autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare X1, bunuri indisponibilizate prin Procesul-verbal de constatare seria ANV/200 nr. 0135073 şi Adeverinţa de reţinere a bunurilor nr. 28 din 7 iulie 2010.
În baza art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea autoturismului V.P. cu număr de înmatriculare X1, către proprietarul său, D.T.Z.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut faptul că la data de 7 iulie 2010 în urma unui control efectuat de lucrători din cadrul D.J.A.O.V. a fost oprit în trafic în zona D.N. 1 Sălişte un autoturism marca V.P. de culoare albastru metalizat cu număr de înmatriculare X1, înmatriculat în Bulgaria, la volanul căruia a fost identificat inculpatul R.S., care a prezentat certificatul de înmatriculare pentru autoturismul mai sus menţionat, precum şi o procură prin care D.T.Z., proprietarul autoturismului, îl împuternicea pe R.I., fratele inculpatului, pentru a-l folosi.
Au fost efectuate verificări cu privire la bunurile transportate cu autoturismul în cauză şi s-a constatat că atât în portbagajul acestuia, cât şi în spaţiul destinat pasagerilor din faţă şi din spate, la roata de rezervă, erau încărcate în mod ordonat cartuşe de ţigări marca V. Full Red şi Blue şi Fast, care aveau aplicate timbre de Republica Sârbă (timbru roşu, caractere chirilice) şi 2 pachete P.M. Red cu timbru "Duty Free".
Cartuşele nu aveau aplicate timbre fiscale româneşti care să ateste plata accizelor datorate statului român şi erau acoperite cu un material textil de culoare închisă.
Inculpatul R.S. nu a putut prezenta documente care să ateste provenienţa bunurilor în cauză şi nu a putut face dovada plăţii accizelor.
La sediul D.J.A.O.V. Sibiu s-a procedat la numărarea ţigaretelor descoperite în autoturismul cu numărul de înmatriculare X1, identificându-se cantitatea de 4.129 pachete V. Full Red, 330 pachete V. Blue, 6.970 pachete Fast şi 2 pachete P.M. Roşu rezultând un număr de 11.431 pachete ţigarete, respectiv 228.620 ţigarete.
Conform declaraţiilor inculpatului R.S., din faza de urmărire penală, ţigările au fost achiziţionate în apropierea unei benzinării dintr-o localitate pe care nu o reţine situată pe drumul Cluj-Sibiu în cursul zilei de 7 iulie 2010 cu circa 2 - 3 ore înainte de a fi oprit de organele de control.
Contrar acestor susţineri, pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a susţinut nu că le-a achiziţionat, ci le-a găsit abandonate pe un câmp din apropierea staţiei de benzină de lângă localitatea Turda, că le-a încărcat în maşina fratelui, le-a acoperit cu o pătură şi a plecat cu ele spre Făgăraş.
Împrejurarea că inculpatul R.S. a transportat şi a fost identificat în trafic cu cantitatea impresionantă de ţigări netimbrate şi neaccizate în România aflată în habitaclul şi portbagajul autoturismului marca V.P. - rezultă din probele de la dosar. Astfel, procesul-verbal de constatare, planşele fotografice, notele de constatare încheiate de reprezentanţii vămii Sibiu, declaraţiile martorilor asistenţi M.I. şi M.M. probează deţinerea şi transportul ţigărilor nemarcate, netimbrate şi neaccizate în România.
Fapta inculpatului R.S. de a deţine 11.431 pachete ţigări V. Full Red, V. Blue, Fast, P.M. - în total 228.620 ţigarete) având aplicate timbre de Republica Sârbă, nemarcate şi netimbrate cu timbre valabile în România, şi neintroduse în sistemul legal de accizare, ţigări care urmau a fi comercializate fără plata taxelor şi impozitelor datorate statului - realizează elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală - prin ascunderea bunului sau sursei impozabile, infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, precum şi ale infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor marcării, infracţiune prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, modificată prin O.U.G. nr. 654 din 23 iunie 2010.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei, care este unul mediu, cantitatea mare de ţigarete, atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, scopul comiterii faptelor, dar şi elementele ce vin în favoarea acestuia (lipsa antecedentelor penale, faptul că s-a prezentat în faţa instanţei de judecată, că a regretat fapta comisă, că este la prima confruntare cu legea penală, că are un loc de muncă stabil în străinătate), instanţa de fond a aplicat inculpatului pedepse moderate şi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., apreciindu-se că scopul prevenţiei generale şi sociale poate fi atins şi fără executare, aşa cum reiese şi din cuprinsul referatului de evaluare.
Privitor la susţinerea inculpatului R.S. că ar fi găsit ţigările abandonate pe un câmp din apropierea localităţii Turda, jud. Cluj, instanţa de fond reţine că această susţinere, deşi nesinceră, nu a fost înlăturată fără a încălca prezumţia de nevinovăţie. Probele nu indică faptul susţinut de către Parchet, că inculpatul a trecut fraudulos frontiera de stat, făcând contrabandă cu ţigări. Această acuză instanţa nu a primit-o, întrucât nicio probă de la dosar nu dovedeşte că inculpatul ar fi fost în Republica Sârbă pentru procurarea ţigărilor, după cum nicio probă de la dosar nu indică că acesta ar fi primit ţigările cunoscând că provin din contrabandă, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2010.
Aşa fiind, şi având în vedere că apărarea inculpatului R.S. nu a putut fi demontată de acuzare cu probe pertinente şi concludente, precum şi faţă de răspunsul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, că nu există date în sistem privind trecerea frontierei de stat de către inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a pronunţat achitarea acestuia de sub acuza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2000.
Faţă de soluţia de achitare, s-a respins şi acţiunea civilă formulată de A.N.A.F. decurgând din săvârşirea acestei infracţiuni cu care aceasta s-a constituit parte civilă (147.482 RON).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul R.S. şi partea civilă M.F.N. - A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu critică greşita achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în considerarea dispoziţiei exprese din lege care include, din punct de vedere al laturii obiective, împrejurarea deţinerii sau transportării de bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub regim vamal, acţiune exercitată efectiv de inculpat şi recunoscută de acesta în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată. Legiuitorul nu distinge cu privire la modalitatea în care persoana a intrat în posesia acestor bunuri.
Din această perspectivă parchetul invocă faptul că inculpatul ar fi trebuit obligat la plata taxelor vamale pretinse de partea civilă.
De asemenea, se critică sentinţa pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi raportat la infracţiunea de evaziune fiscală pentru care a dispus condamnarea şi raportat la cuantumul pedepsei stabilit, de 2 ani, şi dispoziţiile exprese ale art. 65 C. pen.
În apel se mai critică sentinţa pentru omisiunea pronunţării cu privire la sechestrul asigurător dispus în cauză, în sensul menţinerii acestuia mai ales în circumstanţele în care a dispus confiscarea cantităţii de ţigări sechestrate, raportat la dispoziţiile art. 343 alin. (3) şi art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.
Parchetul invocă greşita soluţionare a laturii civile în sensul că inculpatul ar fi trebuit obligat la plata contravalorii accizelor datorate bugetului de stat, aferente cantităţii de ţigări deţinute, consecinţă a faptului că s-a dispus condamnarea acestuia pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
Inculpatul R.S. solicită desfiinţarea sentinţei penale a Tribunalului Sibiu cu privire la suma reprezentând contravaloarea autoturismului în cuantum real de 2.515,65 euro, conform completării raportului de expertiză efectuat în cauză.
M.F.N. - A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov critică soluţia instanţei de fond din perspectiva greşitei soluţionări a laturii civile şi solicită obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu creat bugetului de stat, în cuantum total de 147.482 RON, reprezentând taxe vamale - 15.523 RON, acciză - 72.219 RON, TVA - 27.526 RON, dobânzi şi penalităţi taxe vamale - 4751, dobânzi şi penalităţi accize - 19.037 RON, dobânzi şi penalităţi TVA - 8.426 RON.
Partea civilă invocă faptul că prin infracţiunile săvârşite de inculpat au fost încălcate dispoziţiile legale privind regimul importului şi al produselor accizabile. Susţine că pretenţiile au fost dovedite cu titlul de creanţă fiscală - decizia de regularizare a situaţiei - care nu a fost revocat sau desfiinţat pe cale judecătorească.
Curtea de Apel Alba Iulia, verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, precum şi din oficiu în raport de exigenţele art. 370 şi urm. C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 55 din 2 mai 2012 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi inculpatul R.S. împotriva Sentinţei penale nr. 173/2011, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2455/85/2011.
A desfiinţat sentinţa atacată sub aspectul laturii penale, în ceea ce priveşte achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, omisiunii instanţei de a se pronunţa cu privire la aplicarea pedepsei complementare şi a măsurii de siguranţă a sechestrului şi sub aspectul laturii civile, în ceea ce priveşte plata contravalorii accizelor şi a cuantumului sumei confiscate de la inculpat, şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:
A descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.
În baza art. 270 alin. (3) Legea nr. 86/2006, a condamnat pe inculpatul R.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite de 2 ani închisoare, 1 an închisoare şi 2 ani închisoare, şi a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
A menţinut dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
A menţinut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin Ordonanţa din 9 iulie 2010.
În baza art. 118 lit. b) şi alin. (3) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 2.515,65 euro sau echivalentul ei la data execuţiei, reprezentând contravaloarea autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare X1, bun indisponibilizat prin Procesul-verbal de constatare seria ANV/200 nr. 0135073 şi Adeverinţa de reţinere a bunurilor nr. 28 din 7 iulie 2010.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi obligă inculpatul să plătească părţii civile suma de 111.530 RON reprezentând taxe vamale şi accize, cu penalităţi de întârziere calculate de la scadenţa creanţei fiscale şi până la data plăţii efective.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa decizia, instanţa de apel a reţinut că tribunalul a stabilit vinovăţia inculpatului din perspectiva săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003. Instanţa a constatat faptul că inculpatul a fost surprins în trafic transportând în portbagajul autoturismului pentru care fratele său avea procură de la proprietar, cât şi în spaţiul destinat pasagerilor din faţă şi din spate, la roata de rezervă, încărcate în mod ordonat, cartuşe de ţigări marca V. Full Red şi Blue şi Fast, care aveau aplicate timbre de Republica Sârbă (timbru roşu, caractere chirilice) şi două pachete P.M. Red cu timbru "Duty Free".
Cartuşele nu aveau aplicate timbre fiscale româneşti care să ateste plata accizelor datorate statului român şi erau acoperite cu un material textil de culoare închisă.
Inculpatul R.S. nu a putut prezenta documente care să ateste provenienţa bunurilor în cauză şi nu a putut face dovada plăţii accizelor.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr 241/2005: "Constituie infracţiunea de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (...)".
Potrivit art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, modificată prin O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale: "l) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri (...).".
Împrejurarea deţinerii a 11.431 pachete ţigări V. Full Red, V. Blue, Fast, P.M. (în total 228.620 ţigarete), având aplicate timbre de Republica Sârbă, nemarcate şi netimbrate cu timbre valabile în România, şi neintroduse în sistemul legal de accizare, ţigări care urmau a fi comercializate fără plata taxelor şi impozitelor datorate statului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor anterior menţionate.
În mod corect instanţa de fond a înlăturat apărarea inculpatului din faza judecăţii pe fond referitoare la modalitatea în care a intrat în posesia acestor bunuri, dată fiind împrejurarea că aceste bunuri nu poartă marcaje cu însemne ce dovedesc parcurgerea procedurilor fiscale româneşti (lipsa timbrelor fiscale româneşti). Potrivit principiului de drept: necunoaşterea legii sau cunoaşterea greşită a acesteia nu înlătură caracterul penal al faptei. Din aceste considerente inculpatul chiar dacă se prevalează de apărarea formulată în faţa instanţei în sensul că bunurile au fost găsite nu există motive suficiente şi rezonabile care să justifice detenţia lor.
Din perspectiva criticilor formulate de către acuzare, curtea de apel le-a apreciat fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României: "Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia".
Prin acţiunea exercitată de inculpat, de deţinere şi transport a unor mărfuri ce trebuie plasate sub un regim vamal în circumstanţele în care acestea nu poartă marcaje cu însemne ce dovedesc parcurgerea procedurilor fiscale româneşti (lipsa timbrelor fiscale româneşti) achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este nelegală tocmai în considerarea argumentaţiei instanţei de fond care a justificat reţinerea în sarcina inculpatului a infracţiunilor anterior menţionate coroborat cu argumentele curţii de apel în expunerea motivelor care stau la baza menţinerii condamnării inculpatului.
Curtea de apel reţine că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în circumstanţele în care norma anterior menţionată a intrat în vigoare prin O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în M. Of. Nr. 421/23.06.2010 (art. IX şi XXI din actul normativ), deci anterior datei de 7 iulie 2010, când inculpatul a fost oprit în trafic şi s-a descoperit cantitatea de ţigări în autoturismul condus de acesta.
În consecinţă, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. La stabilirea pedepsei pentru această faptă s-a ţinut seama de dispoziţiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului (închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi), de gradul de pericol social al faptei apreciat ca fiind minim din perspectiva lipsei antecedentelor penale ale inculpatului, de persoana inculpatului în sensul celor anterior menţionate coroborat cu menţiunile din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Braşov.
Raportat la cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005, coroborat cu menţionarea expresă în textul de incriminare a obligaţiei interzicerii unor drepturi, curtea de apel a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Curtea de apel a apreciat că, în continuare, sunt întrunite condiţiile cumulative care au determinat instanţa de fond să suspende condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului, sens în care va menţine aceste dispoziţii.
Conform raportului de expertiză tehnică, efectuat de expertul tehnic ing. V.M.M. în apel, valoarea autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare X1, bun indisponibilizat de autorităţi prin Procesul-verbal de constatare seria ANV/200 nr. 0135073 şi Adeverinţa de reţinere a bunurilor nr. 28 din 7 iulie 2010, este de 2.1515,65 euro.
Raportat la art. 353 C. proc. pen., curtea de apel a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin Ordonanţa din 9 iulie 2010 asupra cantităţii de 11.431 pachete de ţigări (228.620 ţigarete) deţinute de inculpat cu încălcarea dispoziţiilor fiscale legale.
În baza art. 118 lit. b) şi alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 2.515,65 euro sau echivalentul ei la data execuţiei, reprezentând contravaloarea autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare X1, bun indisponibilizat prin Procesul-verbal de constatare seria ANV/200 nr. 0135073 şi Adeverinţa de reţinere a bunurilor nr. 28 din 7 iulie 2010.
Din perspectiva criticilor formulate de partea civilă, Curtea constată admisibile pretenţiile acesteia în limitele sumei de 111.530 RON, reprezentând taxe vamale şi accize, cu penalităţi de întârziere calculate de la scadenţa creanţei fiscale şi până la data plăţii efective. În consecinţă, curtea de apel constată nelegala impunere a cuantumului TVA, a dobânzilor şi penalităţilor calculate pentru aceste taxe şi a înlăturat cuantumul acestora din suma pretinsă şi atribuită părţii civile apelante.
Împotriva Deciziei penale nr. 55 din 2 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr 2455/85/2011, au declarat recurs partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi inculpatul R.S.
În recursul inculpatului a fost criticată decizia din apel, pentru că textul de lege care a dat încadrarea juridică faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în apel, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu era în vigoare la data săvârşirii faptei, ordonanţa de urgenţă prin care a fost introdus alin. (3) al textului de lege sus-menţionat intrând în vigoare la o dată ulterioară datei de referinţă anterior prezentată.
Un al doilea motiv de recurs invocat de apărătorul recurentului-inculpat a vizat greşita condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, în argumentare susţinând că, în raport de modalitatea concretă în care a săvârşit fapta, inculpatul nu a cunoscut faptul că respectivele ţigări proveneau din contrabandă sau că erau destinate acesteia. Ca urmare, nefiind îndeplinite două dintre cerinţele exprese ale textului de lege care reglementează infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, hotărârea de condamnare pronunţată de instanţa de apel este nelegală şi netemeinică.
În acelaşi sens, a învederat că, în raport de datele concrete ale cauzei este evidentă împrejurarea că inculpatul nu a avut cum să ia cunoştinţă de faptul că ţigările nu fuseseră accizate şi impozitate vamal, singura sa contribuţie limitându-se la transportul acestora pe ruta Turda - Sibiu.
A mai arătat că sub aspectul nevinovăţiei inculpatului sunt importante informaţiile furnizate de instituţiile competente referitoare la faptul că autoturismul deţinut de inculpat în perioada de referinţă nu figurează cu intrări şi ieşiri din ţară în jurul datei de 7 iulie 2010.
În recursul declarat de partea civilă, se consideră nelegală hotărârea instanţei de fond, sub aspectul omisiunii acordării penalităţilor de întârziere stabilite prin decizia de regularizare, întrucât aceste drepturi s-au acordat la data naşterii exigibilităţii creanţei principale. În concluzie, se solicită admiterea în tot a acţiunii civile, acordării accesoriilor creanţei principale respectiv dobânzi şi penalităţi accize taxe vamale, dobânzi şi penalităţi accize, dobânzi şi penalităţi TVA.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., invocat de către R.S., hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, este nefondat.
Apărarea invocă lipsa unei legi, la 7 iulie 2010, care să incrimineze actul de conduită. În drept, se invocă art. X din O.U.G. nr. 54/2010, care prevede o perioadă de 30 de zile pentru intrarea în vigoare a legii de incriminare.
Înalta Curte constată că textul la care face referire apărarea are în vedere modificarea H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului vamal, şi nu modificarea Legii nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al României în care se află norma de incriminare a faptei pentru care este acuzat. Legea nr. 86/2006 a fost într-adevăr modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, care a introdus o nouă incriminare, dar intrarea în vigoare a textului de lege a fost prevăzută expres în art. XXI din O.U.G. nr. 54/2010, ca fiind data publicării în Monitorul Oficial.
Astfel, conform art. IX din O.U.G. nr. 54/2010, după intrarea în vigoare a acestui text de lege, art. 270 a avut următorul conţinut:
Art. IX
"Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (...) 2. La articolul 270, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins: "(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.".
3. La articolul 281, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
"(2) Organele competente vor crea o bază de date comună pentru implementarea contravenţiilor la regimul vamal, în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, în termen de 30 de zile de la încheierii protocolului dintre acestea.".
Apărarea afirmă că în ceea ce priveşte intrarea în vigoare a legii sunt incidente termenele prevăzute la art. X din O.U.G. nr. 54/2010. Susţinerea apărării este infirmată de conţinutul art. X, care prevede următoarele: "în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se modifică în mod corespunzător prevederile Hotărârii Guvernului nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 15 iunie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.".
După cum se observă, termenul menţionat în art. X din O.U.G. nr. 54/2010 are în vedere modificarea H.G. nr. 707 din 7 iunie 2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, astfel încât nu se poate susţine că s-a stabilit un termen pentru intrarea în vigoare a dispoziţiilor care modifică Legea nr. 86/2006, Codul vamal. În acest context intrarea în vigoare a art. IX din O.U.G. nr. 54/2010 este reglementată de art. XXI din acelaşi act normativ: "Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru care nu s-a stipulat un termen expres de intrare în vigoare, se aplică începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.".
Faţă de faptul că O.U.G. nr. 54/2010 a intrat în vigoare la 23 iunie 2010, fapta comisă la data de 7 iulie 2010, cade sub incidenţa legii de incriminare.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat de către R.S., când faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, este nefondat.
Apărarea a susţinut că inculpatul nu a cunoscut provenienţa ţigărilor. Susţinerea apărării este infirmată de probele din dosar, respectiv de lipsa banderolelor care atestă plata taxelor către autorităţile române. În maşina condusă de inculpat s-au găsit 11.431 pachete de ţigări. Inculpatul a afirmat că a găsit ţigările lângă o benzinărie, dar nu poate preciza locul unde era situată benzinăria. Ţigările erau aşezate ordonat în portbagajul autoturismului, pe locul din faţă, pe jos şi acoperite cu o pătură, pe bancheta din spate.
Modalitatea comiterii infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului este aceea a deţinerii bunurilor cunoscând că provin din contrabandă. În consecinţă, pentru îndeplinirea condiţiilor laturii obiective are relevanţă doar faptul că bunurile au fost găsite la inculpat, iar pentru latura subiectivă, trebuie dovedit că persoana acuzată cunoştea că ţigările provin din contrabandă. Sub aspect subiectiv ambele instanţe au reţinut corect faptul că cele 11.431 pachete de ţigări inscripţionate în limba sârbă nu aveau banderola care atestă plata taxelor către autorităţile române, astfel încât era evidentă provenienţa acestora din contrabandă.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., invocat de către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii este nefondat.
Curtea de apel a admis în parte acţiunea civilă formulată de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi a obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 111.530 RON reprezentând taxe vamale şi accize, cu penalităţi de întârziere calculate de la scadenţa creanţei fiscale şi până la data plăţii efective. Anterior, suma de 23.138 RON fusese acordată Gărzii Financiare Sibiu de către instanţa de fond.
În motivele de recurs se apreciază că hotărârea instanţei de apel este nelegală sub aspectul omisiunii acordării penalităţilor de întârziere. Contrar criticii din recurs dispozitivul deciziei stabileşte plata penalităţilor de întârziere.
Este adevărat că o parte a taxelor au fost acordate către Garda Financiară, dar acest aspect nu a făcut obiectul recursului şi nici al apelului. A.N.A.F. nu a negat nici în apel nici în recurs calitatea Gărzii Financiare de parte civilă în proces.
Prin fapta săvârşită (depistarea în autoturism de produse accizabile - ţigări din Serbia, ţară din afara spaţiului U.E. - care nu au fost introduse în circuitul fiscal şi vamal, prin neprezentarea documentelor de plată a taxelor vamale şi a accizelor) s-au încălcat dispoziţiile legale în materia taxelor vamale, TVA şi accize.
Potrivit dispoziţiilor C. vam. (art. 225) datoria vamală se naşte şi atunci când are loc sustragerea de la supraveghere vamală a mărfurilor supuse drepturilor de import. Datoria vamală urmează a fi plătită de persoana asupra căreia se găsesc bunurile, debitorii fiind acele persoane care au introdus mărfurile ilegal, care au participat la introducerea ilegală sau acele persoane care au cumpărat sau au deţinut mărfurile în cauză şi care ştiau sau ar fi trebuit să ştie în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor că acestea au fost introduse ilegal (art. 224 C. vam.).
Accizele sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru produse din producţia internă sau din import. În conformitate cu prevederile C. fisc., importul reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului UE. Printre produsele accizabile se numără şi tutunul prelucrat (art. 162 lit. f) C. fisc., respectiv art. 2062 C. fisc.).
Produsele sunt supuse accizelor în momentul importului şi este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara unui antrepozit fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită sau nu a fost înregistrată ca obligaţie de plată. Acciza devine exigibilă în momentul eliberării pentru consum, iar importul sau deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv pentru care accizele care nu au fost percepute reprezintă eliberare pentru consum.
Atunci când pentru produsele accizabile deţinute în afara antrepozitului fiscal nu se poate stabili că acciza a fost înregistrată ca obligaţie de plată, obligaţia de plată revine persoanei care nu poate justifica provenienţa legală a produsului. Modul de calcul este prevăzut de C. fisc.
TVA este un impozit indirect datorat bugetului de stat şi pentru importuri. În cazul în care la import bunurile sunt supuse taxelor vamale, conform art. 128 C. fisc., privind operaţiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei şi art. 369 cu privire la exigibilitate, faptul generator şi exigibilitatea TVA intervin la data la care intervine faptul generator şi exigibilitatea taxelor comunitare.
Plata taxei pentru importul de bunuri supuse taxării este obligaţia importatorului, care poate fi cumpărătorul către care se expediază bunurile importate sau proprietarul bunurilor la data când taxa devine exigibilă.
Deşi plata acestor taxe trebuia dispusă către A.N.A.F., instanţa de recurs constată că obligarea la despăgubiri către Grada Financiară nu a făcut obiectul recursul părţii civile, dispoziţia neputând fi analizată din oficiu. Conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1 - 7, 10, 13, 14, 19 şi 20 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17, 172 şi 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. Cum acordarea de despăgubiri atât către Grada Financiară şi către A.N.A.F. nu a influenţat soluţia în defavoarea inculpatului, în final trebuind să fie plătită aceeaşi sumă de bani, instanţa de recurs nu a putut examina această problemă de drept din oficiu.
Apreciind, pentru considerentele ce preced, recursurile ca nefondate, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi inculpatul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 55/A din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul parte civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat R.S. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3267/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 3291/2012. Penal → |
|---|
