ICCJ. Decizia nr. 338/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 338/2012
Dosar nr. 10001/2/2012/a2
Şedinţa publică din 7 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 10001/2/2011 (3862/2011), a prelungit măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile I.S., pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 22 ianuarie 2012, până la 20 februarie 2012, inclusiv.
Pentru a hotăra astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că:
La data de 23 noiembrie 2011, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel, cauza cu nr. 10001/2/2011, având ca obiect cererea de arestare provizorie, în caz de urgenţă, în vederea extrădării formulată de autorităţile judiciare din Moldova, cu privire la numitul I.S., cetăţean turc, urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, trafic de imigranţi, lipsire de libertate în mod ilegal.
După depistarea şi identificarea persoanei extrădabile, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin Ordonanţa nr. 85/2011, a luat faţă de aceasta măsura reţinerii pentru 24 de ore, de la 23 noiembrie 2011, ora 1200, la 23 noiembrie 2011-ora 1200.
La dosarul cauzei, a fost ataşat mandatul de arestare emis la data de 31 ianuarie 2011 de Judecătoria Centru Municipalitatea Chişinău, Moldova împotriva persoanei căutate I.S., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, trafic de imigranţi, lipsire de libertate în mod ilegal.
Curtea de Apel a adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă.
Cu ocazia audierii, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Republica Moldova, arătând că nu recunoaşte comiterea faptelor ce i-au fost prezentate.
Totodată, Curtea de Apel a constatat că, la data de 31 ianuarie 2011, Judecătoria Centru Chişinău a emis mandat de arestare preventivă împotriva numitului I.S., cetăţean turc, urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de asocierea în vederea comiterii de infracţiuni, trafic de migranţi, lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 3621 s.3 lit. b) PC RM (organizarea de migraţie ilegală), art. 42 s3 (organizarea unui grup criminal) şi art. 207 (răpirea de copii) C. pen. moldovean.
În fapt, s-a reţinut că cetăţeanul turc I.S. împreună cu cetăţeanul sirian H.T.H. şi alte persoane neidentificate, au organizat un grup infracţional pentru a obţine profit în urma organizării migraţiei ilegale. În urma cercetărilor a reieşit că, în perioada martie - aprilie 2010, I.S., H.T.H. şi alte persoane neidentificate au organizat migraţia ilegală a cetăţenilor irakieni A.S.E.F.A., O.K.A., M.A.D. şi copii lor minori N.F.A., B.F.A. şi A.I.A., pentru suma de 27.000 Euro.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana extrădabilă I.S., solicitând admiterea recursului şi punerea în libertate.
Înalta Curte, examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este neîntemeiat.
Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 „arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăşi 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. Prevederile codului de procedură penală cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător”.
Art. 16 alin. (4) din Convenţia Europeană asupra Extrădării prevede că: „arestarea provizorie va putea înceta dacă, în termen de 18 zile de la arestare, partea solicitată nu a fost sesizată prin cererea de extrădare şi documentele menţionate la art. 12; ea nu va trebui, în nici un caz, să depăşească 40 de zile de la arestare. Totuşi punerea în libertate provizorie este posibilă oricând, partea solicitată având însă de luat orice măsură pe care o va aprecia necesară spre a evita fuga persoanei reclamate”.
Curtea de Apel, în mod corect, a constatat că faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile I.S. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv infracţiunilor prevăzute de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din O.U.G. nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.
Cu privire la cererea de opozabilitate, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2011, republicată, „Opoziţia nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare; pe de altă parte, opozabilitatea la cererea de extrădare poate fi readusă în discuţie ulterior acestui termen de judecată”.
Înalta Curte constată că în mod corect, s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale extrădării prevăzute de art. 44 raportat la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 16 din Legea nr. 80/1997, pentru Ratificarea convenţiei europene de extrădare, precum şi ale dispoziţiilor art. 64 şi 65 din Legea nr. 177/1997 în care a fost ratificat tratatul dintre România Republica Moldova, privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, astfel că, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile I.S., pentru o perioadă de 30 zile, începând de la 22 ianuarie 2012, până la 20 februarie 2012, inclusiv.
Totodată, se constată că, în cauză nu a apărut niciun impediment dintre cele la care se referă art. 46 din Legea nr. 302/2004 şi art. 16 din convenţia menţionată, care să justifice punerea în libertate a persoanei extrădabile.
Pentru aceste considerente, urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă I.S. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 10001/2/2011 (3862/2011).
Face aplicarea art. 192 C. proc. pen., urmând ca persoana extrădabilă să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă I.S. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 10001/2/2011 (3862/2011)."
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3350/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3384/2012. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
