ICCJ. Decizia nr. 3388/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3388 /2012
Dosar nr. 609/181/2011/al
Şedinţa publică din 22 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 44 din 10 februarie 2012, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia de necompetenţă, invocată de reprezentantul Ministerului Public şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta H.S., prin încheierea din data de 10 ianuarie 2012 pronunţată de către Judecătoria Baia de Aramă în Dosarul nr. 609/181/2011. în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că, la data de 19 iulie 2011, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă, plângerea formulată de petenta H.S., împotriva Rezoluţiei din data de 09 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 564/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, a învinuitei M.S., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 şi 291 C. pen.
La termenul din data de 10 ianuarie 2012, petenta H.S., a solicitat încuviinţarea probei cu acte.
Judecătoria Baia de Aramă a încuviinţat proba solicitată şi a admis cererea formulată de petenta H.S., pentru a-i da posibilitatea să depună actele de care înţelege să se folosească în susţinerea plângerii şi să studieze actele dosarului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta H.S.
La acelaşi termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia competenţei materiale şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Examinând excepţia invocată, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că, prin intrarea în vigoare, la 25 noiembrie 2010, a Legii nr. 202/2010, la punctul 3 al art. 27 C. proc. pen. s-a prevăzut că tribunalul, ca instanţă de recurs, judecă recursurile declarate împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum şi recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.
De asemenea, în urma modificării dispoziţiilor privind competenţa materială a curţilor de apel, prin art. 281 pct. 3 C. proc. pen. s-a prevăzut competenţa curţilor de apel, care „ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege."
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta H.S..
Prin Decizia penală nr. 796 din 30 martie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins recursul ca inadmisibil şi a obligat petiţionara la cheltuieli judiciare către stat.
A reţinut că potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionara H.S. solicitând admiterea plângerii formulate împotriva rezoluţiei date în Dosarul nr. 564/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă şi începerea urmării penale a numitei M.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 290 şi 291 C. pen.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 3851 şi art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Conform dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, limitând calea de atac menţionată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că recurenta petiţionară a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerinţele textului de lege menţionat, încălcând principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nefiind admisibil.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara H.S. împotriva Deciziei penale nr. 796 din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare statului, conform, art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara H.S. împotriva Deciziei penale nr. 796 din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3384/2012. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3392/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
