ICCJ. Decizia nr. 3343/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3343 /2012
Dosar nr. 814/98/2012
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constata următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 103/F din 4 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 814/98/2012, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 119/F din 28 aprilie 2010 a Tribunalului Ialomiţa, din Dosarul nr. 1448/98/2010 (222/2010), formulată de revizuentul V.D.
Instanţa de fond a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 119/F din 28 aprilie 2010 a Tribunalului Ialomiţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3536 din 11 octombrie 2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, revizuentului i-a fost aplicată pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, iar acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.
În motivare, instanţa de fond a arătat că, pe de o parte, motivul invocat nu face parte dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394, C. proc. pen., iar, pe de altă parte, că, prin probele administrate la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească, s-a stabilit, fără dubiu, vinovăţia revizuentului cu privire la comiterea infracţiunii de omor calificat, care constituie încadrarea juridică corectă.
În termen legal, revizuentul a declarat apel.
În motivarea orală a apelului, apelantul-revizuent a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prin audierea unor martori şi a medicului de familie.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea Sentinţei penale şi, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 144 din 14 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.
Curtea de apel a reţinut că revizuentul nu a invocat, nici în fapt şi nici în drept, vreuna dintre cauzele de revizuire prevăzute, în mod limitativ, de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) - e), C. proc. pen., iar schimbarea încadrării juridice a faptei penale constituie un motiv pentru exercitarea căilor ordinare de atac, şi nu a căii extraordinare de atac a revizuirii, care, în aceste condiţii, este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi, rejudecând, admiterea cererii de revizuire şi trimiterea cauzei la Tribunalul Ialomiţa, motivând că este nevinovat, nu a fost audiat şi nu s-a efectuat o necropsie, din care ar fi rezultat nevinovăţia sa.
Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea Sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat coroborat cu alineatul 2 al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Motivul invocat de revizuent - faptul că nu este vinovat, nu a fost audiat şi nu s-a efectuat o necropsie, din care ar fi rezultat nevinovăţia sa - nu poate fi considerat o împrejurare nouă, care să impună revizuirea Sentinţei atacate, întrucât aceste apărări au fost avute în vedere de instanţa de fond, care a verificat probele nemijlocit în cadrul cercetării judecătoreşti. Prin urmare, aceste împrejurări au fost cunoscute de instanţa de fond, iar ulterior cele două instanţe de control judiciar au verificat apărările inculpatului şi le-au înlăturat, apreciind, pe baza probelor administrate, că este dovedită vinovăţia sa.
Nici motivul invocat de revizuent, prin care a susţinut că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, nu poate fi reţinut, întrucât nu se încadrează în dispoziţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. De altfel, criticile invocate de revizuent echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul revizuent V.D. împotriva Deciziei nr. 144 din 14 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul V.D. împotriva Deciziei nr. 144 din 14 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3342/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 3347/2012. Penal → |
|---|
