ICCJ. Decizia nr. 3473/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 100 din 29 mai 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B.E. împotriva rezoluției procurorului din 6 ianuarie 2012 dată în dosar al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, care a fost menținută.
Prin plângerile adresate organelor de urmărire penală, petentul B.E. a solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor magistrați judecători care au săvârșit o serie de abuzuri în mai multe dosare pe care acesta Ie-a avut pe rolul Judecătoriei lași.
Astfel:
I) Cu privire la dosar al Judecătoriei lași (în acest dosar numitul B.E. având calitatea de mandatar al intervenientului D.C., obiectul cauzei fiind o acțiune de ieșire din diviziune), s-a susținut faptul că - magistratul judecător C.C.
- nu se abține în dosar;
- în mod "samavolnic, fățiș, abuziv, sfidător", îi încalcă drepturile procesuale;
- s-a antepronunțat;
- s-a înțeles cu judecătorii P. și Pi. pentru ca acești să-i aplice amenzi "enorme, nejustificate legal";
- a făcut "aranjamente" ca magistrații judecători Pi. să-i aplice o amendă de 700 RON;
- a pus jandarmi să-l agreseze;
- l-a numit ilegal pe expertul R.D.
- magistratul judecător P.Ș.
- nu a cerut avocatului R. să depună în dosar împuternicirea avocațială, contractul de asistență juridică, chitanțele originale,
- i-a aplicat amendă de 400 RON.
Conform investigațiilor efectuate a rezultat faptul că, magistratul judecător C.C. a efectuat cercetarea judecătorească în dosar la termenul din 5 aprilie 2011 (așa cum rezultă din încheierea de ședință existentă la dosar), iar magistratul judecător P.Ș. a efectuat cercetarea judecătorească la termenele din 27 septembrie 2010; 1 noiembrie 2010; 6 decembrie 2010; 7 ianuarie 2011; 7 februarie 2011 (așa cum rezultă din încheierile existente la dosar).
La termenul din 5 aprilie 2011, s-a acordat, de către președintele completului, magistrat C.C. cuvântul la probe, iar partea adversă mandatarului B.E. a solicitat efectuarea unei expertize topometrice.
întrucât, așa cum rezultă din încheierea de ședință mandatarul B.E. nu a avut obiecțiuni, în cauză a fost numit expertul R.D.
Având în vedere cele expuse, afirmația potrivit căreia expertul a fost numit abuziv nu se confirmă, la fel cum nu se confirmă nici cea potrivit căreia B.E. a fost agresat de jandarmi la cererea magistratului judecător C.C. (a se vedea încheierea de ședință de la dosar, potrivit căreia B.E. a fost cel ce a avut o atitudine ireverențioasă față de complet, ceea ce a determinat intervenția angajatului Inspectoratul Județean de Jandarmi desemnat a asigura solemnitatea ședinței de judecată.
Investigațiile efectuate nu au confirmat de asemenea, nici celelalte acuzații făcute la adresa magistratului judecător C.C. (acuzații expuse în plângerile existente la dosar, astfel încât pentru infr. prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) se va dispune față de magistrat neînceperea urmăririi penale.
Conform încheierii de ședință din 7 februarie 2011, mandatarul B.E. a arătat că se înscrie în fals împotriva împuternicirii avocațiale și a contractului de asistență juridică eliberate de numita R.C. (apărătorul părții adverse); la termenul susmenționat atitudinea vădit șicanatorie a mandatarului la adresa președintelui completului a determinat amendarea mandatarului B.E. mii cu suma de 400 RON.
în încheierea de ședință, instanța a expus explicit argumentele în baza cărora nu era necesară înscrierea în fals, motivând respingerea cererii de sesizare a Parchetului cu privire la infracțiunea de fals, astfel încât în sarcina magistratului judecător P.Ș.A. nu poate fi reținută infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și aceasta cu atât mai mult cu cât, organele de urmărire penală nu pot cenzura sub nici o formă dispozițiile unui magistrat judecător date în cursul cercetării judecătorești pe care o desfășoară, așa zisele "ilegalități" putând fi cenzurate numai de către instanța de control judiciar.
Investigațiile efectuate nu au confirmat existența vreunei înțelegeri între magistrații nominalizați în plângere cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen., astfel încât față de aceștia s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea susmenționată.
Plângerea adresată Consiliului Superior al Magistraturii de către B.E. înregistrată la 14 iunie 2011, are același conținut ca și plângerea anterioară, dar se referă la abuzuri - pretins comise de aceleași persoane (magistrații judecători C.C., P.O., P.Ș.A., avocat R.C., expert R.D.) în dosar al Judecătoriei lași.
în plângerea adresată Consiliului Superior al Magistraturii s-a susținut faptul că și magistratul judecător T.C. a săvârșit, alături de ceilalți magistrați judecători nominalizați în plângere, o serie de abuzuri ce au constat în încălcarea drepturilor procesuale ale petentului prezentei cauze, în "mînărirea" dosarului, aplicarea "în mod samavolnic a unor amenzi enorme", nu se abține deși au existat cereri de recuzare, îl împiedică să beneficieze de un proces echitabil.
Din investigațiile efectuate, a rezultat faptul că, în dosarul civil al Judecătoriei lași, numitul B.E. a avut calitatea de contestator, obiectul cauzei fiind contestații la executare.
Abuzurile pretins comise de magistratul judecător P.Ș.A. în dosar au constituit obiectul dosarului aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași în care, la data de 9 februarie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), astfel încât în aceasta cauză, față de acest magistrat, nu au mai fost efectuate cercetări; cu privire la abuzurile pretins comise în dosar al Judecătoriei lași, urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale (în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen.) pentru abuzurile pretins comise în dosarul civil susmenționat.
Abuzurile pretins comise de ceilalți magistrați C.C., P.O., T.M., precum și cele comise de expertul R.D. în dosar al Judecătoriei lași, nu s-au confirmat, simpla susținere a petentului neconfirmată de actele administrate în cauză, respectiv încheierile de ședință, nu poate constitui temei al învinuirii, astfel încât față de magistrații susmenționați s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) [în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.].
în toate plângerile, petentul a solicitat anularea amenzilor "samavolnice, nelegale, abuzive" stabilite de magistrați; cererii nu i se va da curs, întrucât excede atribuțiilor organelor de urmărire penală, anularea amenzilor aplicate fiind în competența exclusivă a instanței de judecată.
împrejurarea că petenții B.E. și D.C. sunt nemulțumiți de modul efectuării cercetărilor judecătorești în dosarele pe care le-au avut pe rolul instanței, respectiv, dosarele aflate pe rolul Judecătoriei lași nu conduce, în nici un caz, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen. și art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Interpretarea și evaluarea probelor administrate într-o cauză de către instanțele de judecată, este atributul exclusiv al acesteia, iar împotriva hotărârii considerate ca nelegale și netemeinice, atât dispozițiile constituționale, cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării căilor de atac.
A proceda altfel, ar însemna deschiderea unor alte căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare, prevăzute de legislație, fapt ce ar crea o imixțiune în activitatea organelor judiciare.
Pe de altă parte, pentru antrenarea răspunderii penale a magistraților nominalizați în plângeri, sunt necesare indicii clare, în sensul săvârșirii infracțiunilor și nu doar nemulțumirea petenților care etichetează dispozițiile magistraților drept abuzive, fără a prezenta însă nici un element care să susțină acuzațiile.
Pentru aceste considerente, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
împotriva rezoluției a formulat plângere petentul B.E., la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost respinsă prin rezoluția din 3 februarie 2012, dată în dosarul aflat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași.
în termenul prevăzut de art. 2781C. proc. pen., petiționarul B.E. a formulat plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, plângere înregistrată pe rolul Curții de Apel lași la data de 16 ianuarie 2012 sub numărul 64/45/2012.
Prin sentința penală nr. 100 din 29 mai 2012 Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B.E. împotriva rezoluției procurorului din 6 ianuarie 2012, dată în dosarul aflat la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, rezoluție care a fost menținută.
Astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 2781alin. (7) C. proc. pen., plângerile împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor de netrimitere în judecată se soluționează în baza lucrărilor și materialului cauzei și a înscrisurile prezentate.
în cauză petentul a depus doar cereri repetate cu același conținut și copii ale unor articole apărute în presă.
Motivele invocate de petent pe lângă faptul că se referă la alte aspecte decât cele care privesc modul de soluționare a cauzei, sunt de fapt afirmații defăimătoare la adresa unor magistrați și a altor persoane.
în cauză rezultă că în raport de plângerile penale formulate de petent din mai multe cauze, s-au efectuat acte premergătoare din care a rezultat că persoanele față de care s-au formulat plângeri penale nu au săvârșit acțiuni sau inacțiuni care să realizeze conținutul constitutiv al unor fapte penale.
împotriva acestei hotărârii, precum și împotriva încheierii de ședință din data de 22 mai 2012 a declarat recurs petiționarul B.E. criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale, iar încheierea de ședință sub aspectul greșitei respingeri a cererii formulate de petent, de sesizare a Curții Constituționale.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând cauza, înalta Curte constată că, recursul declarat de petentul B.E. împotriva încheierii de ședință din data de 22 mai 2012 este nefondat.
înalta Curte constată că petentul B.E. a invocat excepțiile de neconstituționalitate ale art. 51, 52 alin. (2) și (3) C. proc. pen., 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,art. 183 C. proc. pen., art. 244 alin. (1) C. proc. pen., 167, 168, 169 C. proc. pen., art. 305 C. proc. pen., art. 138 C. proc. pen., 312 C. proc. pen., art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007,art. 11 din O.U.G. nr. 51/2008,art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995,art. 13 din Legea nr. 459/2006, în raport de dispozițiile art. 21 din Constituția României.
Curtea de Apel, reținând că excepțiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, nefiind întrunite dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă.
Astfel, înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța, în fața căreia aceasta este invocată să verifice strict îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.
înalta Curte constată că în cauză condițiile privitoare la legătura cu obiectul cauzei nu sunt realizate. Lipsa acestei condiții face ca sesizarea să fie inadmisibilă, nefiind posibil efectuarea controlului de constituționalitate.
Soluția se înscrie astfel într-o logică firească, pentru că, altfel sesizarea Curții Constituționale ar fi de prisos întrucât, Curtea ar constata, la rândul său, neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate și ar respinge excepția ca inadmisibilă, fără a mai proceda la verificarea temeiniciei acesteia.
Prin urmare, față de cele învederate, înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.E. împotriva încheierii din 22 mai 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Examinând cauza, cu privire la recursul declarat de recurentul petiționar B.E. împotriva sentinței penale nr. 100 din 29 mai 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 2781 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 (prin care se soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului) este definitivă".
Sentința penală nr. 100 din 29 mai 2012 a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în calitate de instanță de fond, fiind rămasă definitivă potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționar.
Această sancțiune procesuală este incidentă în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză s-a respins ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) Teza a II-a C. proc. pen. cu consecința obligării petiționarului potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3492/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3471/2012. Penal → |
|---|
