ICCJ. Decizia nr. 3515/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

I. Prin sentința penală nr. 303 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Arad, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 și art. 65 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D., asociat și administrator la SC D.T. SRL, la:

- 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru înșelăciune.

în baza art. 31 alin. (1) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., condamnă pe același inculpat la:

- 5 ani închisoare pentru fals intelectual.

în baza de art. 26, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 2 ani închisoare pentru complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

în baza art. 291 teza a II-a C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 2 ani închisoare, pentru uz de fals.

A contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

A anulat adresa falsificată nr. X din 07 septembrie 2005, ca fiind emisă de Banca Comercială C. SA.

A obligat pe inculpat să plătească părții civile Banca Comercială C. SA Sibiu suma de 587.900 RON cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat pe inculpat să plătească statului 5.000 RON cheltuieli judiciare.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad din dosar, înregistrat la Tribunalul Arad la data de 20 mai 2010, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 31 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen.

S-a reținut în fapt că la datele de 10 mai 2005 și 15 iunie 2005, SC D.T. SRL, prin administrator M.D., a încheiat două contracte de credit în sumă de 2.000.000 RON, respectiv 600.000 RON, care au fost garantate cu mai multe imobile aparținând atât SC S. SA, cât și unor persoane fizice - în calitate de garanți ipotecari, printre care și cu imobilul-clădire administrativă cu teren în suprafață de 976 m.p., situat în localitatea Ineu, jud. Arad, proprietatea SC S. SA.

Deși creditele contractate erau în derulare, la data de 14 septembrie 2005 inculpatul M.D. s-a prezentat la Serviciul de Carte Funciară Ineu, a depus la registratură - la învinuita G.S., asistent registrator în cadrului B.C.P.I. Ineu, cererea de radiere, prin care s-a solicitat radierea ipotecilor de rangul I și II, constituite în favoarea Băncii Comerciale C. SA, asupra imobilului mai sus menționat, precum și o adresă falsificată, având nr. X din 07 septembrie 2005, și figurând ca fiind emisă de către Banca Comercială C. SA.

învinuita G.S., înainte de a înregistra cererea în registrul general de intrări, a procedat la verificarea tehnică a acesteia, respectiv dacă are număr de înregistrare și dacă a fost semnată și stampilată de reprezentanții băncii, fără a cerceta cu atenție dacă înscrisul însoțitor al cererii de radiere, respectiv adresa băncii, a fost original - așa cum prevăd dispozițiile art. 47 din Legea nr. 7/1996, privind procedura de înscriere în cartea funciară - deși acest aspect era vizibil.

Astfel, cererea a fost înregistrată sub nr. 2725 din 14 septembrie 2005. Urmând circuitul legal, a fost repartizată numitei T.C. - asistent registrator, care după ce a verificat dacă datele din adresa băncii nr. X din 07 septembrie 2005 au corespuns cu datele din coala C.F. - respectiv număr C.F., nr. top., proprietar, ipotecile, sumele și eventual dacă au fost notate interdicțiile - și după ce a constatat că aceste date au corespuns cu situația din C.F., a făcut mențiunea pe cererea de radiere că "nu există piedică în C.F.", pentru efectuarea lucrării solicitate.

în aceste condiții, învinuitul P.B. - registrator C.F., verificând cererea și apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de lege în vederea admiterii acesteia, a pus rezoluția de admisibilitate a acesteia și a repartizat-o numitului M.A. - asistent registrator, căruia i-a revenit sarcina de a întocmi încheierea de admitere a cererii, fiind astfel redactată încheierea din 14 septembrie 2005 prin care s-a dispus radierea dreptului de ipotecă și interdicția.

învinuitul P.B., înainte de a admite cererea de radiere, nu a cercetat cu atenție dacă înscrisul însoțitor al cererii a fost încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, respectiv dacă este în original - așa cum prevăd dispozițiile art. 48 din Legea nr. 7/1996 - deși la o verificare a documentului s-a putut observa acest aspect.

în legătură cu modalitatea de dobândire a adresei false, inculpatul M.D. a declarat că aceasta a fost emisă, în data de 07 septembrie 2005, de către făptuitorii C.H., G.F. și B.I. - angajați ai băncii, actul figurând ca fiind semnat de aceștia.

Din cercetările efectuate însă cu privire la adresa falsificată nr. X din 07 septembrie 2005 s-au constatat următoarele:

- numărul de ieșire al adresei este unul fictiv, neregăsindu-se în Registrul de corespondență al sucursalei, numărul de înregistrare fiind atribuit la data de 22 iunie 2005 SC T.C. SRL, pentru cumpărare valută;

- capitalul social al Băncii Comerciale C. SA la data de 07 septembrie 2005 era de 103.285.965,4 RON și nu de 915.602.678.000 RON, acesta din urmă fiind valabil în perioada 31 august 2004-15 iunie 2005, prin urmare antetul adresei nr. X nu era corect;

- conform raportului de constatare tehnico-stiințifică din 03 aprilie 2008 rezultă faptul că semnăturile, impresiunea ștampilei rotunde și antetul adresei nr. X din 07 septembrie 2005 au fost contrafăcute, falsificarea constând în transferul acestora, cu ajutorul mijloacelor electronice, pe suprafața adresei, fiind exclus astfel că C.H., B.I. și G.F. - angajați ai băncii să fi semnat sau ștampilat personal această adresă.

Prin radierea ipotecilor de rangul I și II constituite în favoarea băncii, a fost anulată una din principalele garanții ale celor două credite scoase între timp în afara bilanțului, deoarece atât împrumutatul, cât și garantul ipotecar au intrat în procedura insolvenței, diminuându-se astfel gradul de acoperire cu garanții a creditelor sub limita prevăzută de lege și aducând astfel banca în imposibilitatea de a recupera integral creditele restante.

Prin urmare, Banca Comercială C. SA s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 587.900 RON, reprezentând valoarea la care bunul a fost acceptat în garanție de către bancă.

Față de învinuiții P.B. și G.S. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., iar față de făptuitorii G.F., C.H. și B.I. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 248¹C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 291 C. pen., procurorul apreciind că faptele nu există, astfel acțiunea penală nu a putut fi pusă în mișcare.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a dispus, de asemenea, disjungerea cauzei față de A.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

Inculpatul M.D. a declarat că a cunoscut că ipoteca a fost radiată, negând însă vreo participare la falsificarea acelei adrese, arătând că el a avut reprezentarea că adresa de radiere a fost emisă în condiții legale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt realitatea celor menționate în actul de sesizare, respectiv că în data de 10 mai 2005, respectiv 15 iunie 2005, inculpatul, în reprezentarea SC D.T. SRL a încheiat două contracte de credit cu SC Carpatica SA, primul pentru sumă de 2.000.000 RON, al doilea pentru suma de 600.000 RON, garantând plata sumelor cu care societatea a fost creditată, cu mai multe imobile, printre care și un imobil în suprafață de 976 m.p., situat în localitatea Ineu.

în timpul derulării acestor contracte, la data de 14 septembrie 2005, inculpatul a solicitat la Serviciul de Carte Funciară Ineu, radierea ipotecii instituite asupra imobilului mai sus arătat, prezentând ca fiind emisă de Banca Comercială C. SA, adresa falsificată nr. X din 07 septembrie 2005, adresă prin care se solicita radierea ipotecii constituite în favoarea părții vătămate.

în baza acestei adrese, Serviciul de Carte Funciară Ineu, prin încheierea din 14 septembrie 2005 a admis cererea formulată de inculpat, dispunându-se radierea ipotecii; față de martorii G.S. și P.B., angajați ai Serviciului de Carte Funciară Ineu, s-a dispus, în faza de urmărire penală, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Prin declarația dată în fața instanței inculpatul a negat vreo formă de participație la obținerea adresei falsificate, susținând că a primit-o de la reprezentanții părții vătămate, martorul C.H. și B.I., cu care a purtat mai multe discuții pentru a se radia ipoteca, cu scopul de a obține alte împrumuturi cu care să achite ratele contractuale.

Starea de fapt descrisă a fost reținută de către instanță din declarația dată de inculpat, care a recunoscut folosirea adresei în condițiile arătate, din declarația martorilor G.F., C.H., B.I., G.S., P.B., T.C., M.A., T.I.F., H.M.E., precum și din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 03 aprilie 2008 a I.P.J. Arad, care a atestat că semnăturile, impresiunea ștampilei rotunde și antetul adresei nr. X din 07 septembrie 2005 au fost contrafăcute, falsificarea constând în transferul acestora, cu ajutorul mijloacelor electronice, pe suprafața adresei, fiind exclus astfel ca C.H., B.I. și G.F. angajați ai băncii să fi semnat sau ștampilat personal această adresă.

în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., instanța a reținut că fapta există, că a fost săvârșită de inculpat și că au fost întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fapta fiind comisă prin aceea că inculpatul, contribuind la falsificarea adresei și folosindu-se de aceasta, a menținut în eroare pe partea vătămată cu privire la existența contractului și derularea acestuia în continuare, în condițiile inițiale, deși prin radierea ipotecii garanția ipotecară a fost diminuată cu suma de 587.900 RON, sumă ce a constituit prejudiciul cauzat părții vătămate.

Reținând comiterea acestei infracțiuni de către inculpat, instanța a înlăturat susținerile acestuia potrivit cărora inculpatul ar fi avut reprezentarea că adresa a obținut-o în condiții de legalitate, fiind imposibil ca partea vătămată să fi emis o astfel de adresă, în condițiile în care suma datorată de societatea administrată de inculpat nu a fost restituită; ori, a fost evident că inculpatul a cunoscut că nu a restituit părții vătămate sumele datorate și că, pe bază de consecință, adresa folosită pentru radierea ipotecii nu putea fi emisă în mod legal.

Tot în legătură cu această infracțiune s-au reținut și prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât fapta a fost comisă prin două acțiuni, prima aceea a falsificării adresei antemenționate și a doua aceea de folosire a acestei adrese, în realizarea scopului urmărit.

Cu privire la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen., instanța a reținut că fapta a fost comisă din culpă de către funcționarii din cadrul Serviciului de Carte Funciară Ineu, fiind determinați la comiterea faptei cu intenție de către inculpat, respectiv la radierea din cartea funciară a ipotecii constituite în favoarea părții vătămate, cartea funciară fiind un înscris oficial, astfel că s-ar fi reținut și prevederile art. 31 alin. (2) C. pen.

în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina inculpatului, prevăzută de art. 26, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., fiind evident că adresa antemenționată a fost falsificată în modalitatea arătată, instanța a reținut că inculpatul a participat la comiterea acestei infracțiuni în calitate de complice, formă de participație mai ușoară, întrucât nu s-a probat că inculpatul însuși ar fi autorul falsului; reținându-se comiterea acestei infracțiuni de către inculpat, instanța a avut în vedere că acesta a fost singurul beneficiar al înscrisului falsificat, înscris pe care l-a folosit pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, aceasta din urmă acțiune a inculpatului, care a prezentat înscrisul falsificat la Serviciul de Carte Funciară Ineu, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen.

La individualizarea pedepsei ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere pericolul social al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere, scopul urmărit, precum și cuantumul prejudiciului cauzat, astfel că a aplicat pedepse, după cum urmează: 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru înșelăciune, 5 ani închisoare pentru fals intelectual, 2 ani închisoare pentru complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și 2 ani închisoare pentru uz de fals.

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

Ca o consecință a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

De asemenea, în baza art. 348 C. proc. pen., instanța a dispus anularea adresei falsificate nr. X din 07 septembrie 2005, ca fiind emisă de Banca Comercială C. SA - sucursala Arad.

în cauză, partea vătămată Banca Comercială C. SA Sibiu s-a constituit parte civilă și a cerut, în principal, să se dispună restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii, ca efect a anulării adresei falsificate, iar în subsidiar, obligarea inculpatului la plata sumei de 587.900 RON, respectiv suma la care a fost evaluat imobilul ipotecat.

în ceea ce privește prima cerere, s-a apreciat că aceasta este inadmisibilă, întrucât imobilul pentru care a fost instituită ipoteca radiată fraudulos a fost ipotecat din nou de către inculpat, prin încheierea unui nou contract de credit la Banca T., terț creditor ipotecar de bună credință, astfel că diminuarea garanțiilor terțului nu este posibilă.

A fost însă admisă cererea formulată în subsidiar de către partea civilă, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. instanța urmând să oblige pe inculpat să plătească părții civile Banca Comercială C. SA suma de 587.900 RON cu titlu de despăgubiri civile, adică suma la care imobilul ipotecat a fost evaluat la încheierea contractului de credit.

II. împotriva acestei sentințe penale au declarat apel partea vătămată Banca Comercială C. SA și inculpatul-apelant M.D. înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 29 iulie 2011, sub nr. 3187/108/2010.

în motivarea apelului, partea vătămată a solicitat menținerea anulării actului falsificat și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii în cartea funciară.

Inculpatul nu a motivat în scris apelul.

Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

în ceea ce privește solicitarea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. instanța de apel a constatat că aceasta este nefondată, deoarece în cauză fiind două ipoteci și două credite infracțiunea fiind continuată.

Referitor la solicitarea inculpatului privind desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad pe motiv că prima instanță s-a pronunțat cu privire la alte infracțiuni față de cele reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, instanța de apel a constatat că prima instanța a fost sesizată cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și s-a pronunțat cu privire la infracțiunile descrise în actul de sesizare, astfel încât motivul de desființare cu trimitere spre rejudecare a cauzei este nefondat.

Critica inculpatului privind greșita condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune a fost întemeiată.

Astfel, potrivit art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Din aceste dispoziții a rezultat că pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenții a fost necesară desfășurarea unei activități de inducere sau menținere în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract.

în cauză, părțile au fost de bună-credință cu prilejul încheierii celor două contracte de credit, inculpatul în calitate de reprezentant al SC D.T. SRL garantând cu mai multe bunuri imobile, astfel încât nu s-a putut vorbi de o inducere în eroare.

De asemenea ulterior radierii ipotecii, inculpatul nu a înstrăinat bunul cu care a garantat creditul, partea vătămată ca urmare a neachitării creditului adresându-se instanței comerciale pentru recuperarea datoriei.

Astfel, așa cum a rezultat din adresa părții vătămate, pentru recuperarea celor două credite, aceasta s-a înscris în masa credală, și a recuperat parte din datorie prin vânzarea unor bunuri imobile. în ceea ce privește bunul mobil în litigiu acesta a urmat a fi vândut la licitație alături de alte bunuri, motiv pentru care nu s-a putut reține faptul că părții civile i s-ar fi produs vreun prejudiciu, fapt esențial pentru reținerea infracțiunii de înșelăciune.

Partea vătămată s-a adresat instanței pentru recuperarea creditelor, având un titlu executoriu, astfel încât aceasta nu a putut să obțină de două ori accesași sumă prin constituirea de parte civilă. Mai mult decât atât după radierea acelei ipoteci partea vătămată a mai acordat un credit inculpatului, fapt ce a arătat că aceasta nu a fost înșelată.

Instanța de apel și-a însușit starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care a rezultat vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de participație improprie la fals intelectual, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.

Astfel, la datele de 10 mai 2005 și 15 iunie 2005, SC D.T. SRL, prin administrator M.D., a încheiat două contracte de credit în sumă de 2.000.000 RON, respectiv 600.000 RON, care au fost garantate cu mai multe imobile situate în localitatea Ineu, aparținând atât SC S. SA, cât și unor persoane fizice - în calitate de garanți ipotecari, printre care și cu imobilul - clădire administrativă cu teren în suprafață de 976 m.p., situat în localitatea Ineu, jud. Arad, proprietatea SC S. SA.

Deși creditele contractate erau în derulare, la data de 14 septembrie 2005 inculpatul M.D. s-a prezentat la Serviciul de Carte Funciară Ineu, a depus la registratură - la învinuita G.S., asistent registrator în cadrului B.C.P.I. Ineu, cererea de radiere, prin care s-a solicitat radierea ipotecilor de rangul I și II, constituite în favoarea Băncii Comerciale C. SA, asupra imobilului mai sus menționat, precum și o adresă falsificată, având nr. X din 07 septembrie 2005 și figurând ca fiind emisă de către Banca Comercială C. Prin încheierea din 14 septembrie 2005 s-a dispus radierea dreptului de ipotecă și interdicția.

în cauză, s-a dovedit faptul că adresa nr. X din 07 septembrie 2005 a fost falsificată, deoarece numărul de ieșire al adresei este unul fictiv, neregăsindu-se în Registrul de corespondentă al sucursalei, numărul de înregistrare fiind atribuit la data de 22 iunie 2005 SC T.C. SRL, pentru cumpărare valută; capitalul social al Băncii Comerciale C. SA la data de 07 septembrie 2005 era de 103.285.965,4 RON și nu de 915.602.678.000 RON, acesta din urmă fiind valabil în perioada 31 august 2004-15 iunie 2005, prin urmare antetul adresei nr. X nu a fost corect; iar conform raportului de constatare tehnico-științifică din 03 aprilie 2008 a rezultat faptul că semnăturile, impresiunea ștampilei rotunde și antetul adresei nr. X din 07 septembrie 2005 au fost contrafăcute, falsificarea constând în transferul acestora, cu ajutorul mijloacelor electronice, pe suprafața adresei, fiind exclus astfel ca C.H., B.I. și G.F. - angajați ai băncii să fi semnat sau ștampilat personal această adresă.

Instanța de apel a înlăturat apărările inculpatului referitoare la faptul că nu a știut că adresa a fost falsificată și că dacă ar fi vrut să radieze ilegal vreo ipotecă și-ar fi salvat propria casă, deoarece în condițiile în care nu a achitat întregul credit, inculpatul a cunoscut faptul că acea adresă era falsă.

Faptele săvârșite de către inculpat au fost dovedite prin declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico-științifică, înscrisuri.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispozițiile părții generale a C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei a fost condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

în cauză, la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere caracterul grav al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere, dar și aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale, motiv pentru care nu se impune aplicarea unei pedepse egale cu maximul special prevăzut de lege așa cum a procedat prima instanță, inculpatul fiind infractor primar.

Astfel, raportat la gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, aplicarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare a fost justificată, raportat la dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

în ceea ce privește modalitatea de executare, în cauză fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., instanța de apel a constatat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins în această modalitate de executare.

La stabilirea pedepselor accesorii instanța a aplicat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului având în vedere faptul că într-o speță (cauza Hirst contra Regatului Unit nr. 2 din 06 octombrie 2005) Curtea a statuat că prin interzicerea dreptului de a alege se încalcă prev. art. 3 al Protocolului nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea nu a interzis nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea infracțiunii în speță de o anumită funcție sau profesie.

în conformitate cu prev. art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării.

în ceea ce privește latura civilă a procesului penal, având în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu, partea vătămată trecând la punerea în executare a titlurilor executorii, cele două contracte de credit, instanța de apel va respinge cererea privind constituirea de parte civilă și, pe cale de consecință, și solicitările de repunere în situația anterioară în cartea funciară solicitate și prin motivele de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată Banca Comercială C. SA împotriva sentinței penale nr. 303 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar.

Potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul M.D. împotriva aceleiași sentințe, a desființat sentința apelată și, rejudecând:

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), C. pen.

Conform art. 31 alin. (1) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 2 ani închisoare pentru participație improprie la fals intelectual.

în baza de art. 26, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 1 an închisoare pentru complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

în baza art. 291 teza a II-a C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 1 an închisoare, pentru uz de fals.

întrucât cele trei infracțiuni au fost săvârșite înainte de rămânerea definitivă a unei condamnări pentru vreuna dintre ele, instanța a aplicat în cauză prevederile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., privind concursul de infracțiuni, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 luni închisoare

în baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Conform art. 348 C. proc. pen., a anulat adresa falsificată nr. X din 07 septembrie 2005, ca fiind emisă de Banca Comercială C. SA Sibiu - sucursala Arad.

în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm C. civ. a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Banca Comercială C. SA.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 204/A din 09 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată Banca Comercială C. SA împotriva sentinței penale nr. 303 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar.

Potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul M.D. împotriva aceleiași sentințe.

A desființat sentința apelată și, rejudecând:

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), C. pen.

în baza art. 31 alin. (1) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 2 ani închisoare pentru participație improprie la fals intelectual.

în baza de art. 26, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 1 an închisoare pentru complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

în baza art. 291 teza a II-a C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 1 an închisoare, pentru uz de fals.

în baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

în baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen.

în baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

în baza art. 348 C. proc. pen., a anulat adresa falsificată nr. X din 07 septembrie 2005, ca fiind emisă de Banca Comercială C. SA - sucursala Arad.

în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm C. civ., a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Banca Comercială C. SA.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat partea civilă apelantă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

III. împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara criticând-o ca nelegală prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond.

în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că hotărârea este netemeinică, în cauză s-a produs o gravă eroare de fapt, în mod greșit inculpatul M.D. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât din comportamentul inculpatului ulterior încheierii celor două contracte, a rezultat cu certitudine că nu a fost de bună-credință în momentul semnării acestora, mai exact a avut reprezentarea că societatea în numele căreia a luat creditele nu-și va îndeplini obligațiile contractuale, în primul rând restituirea sumelor împrumutate. Față de aceste aspecte s-a solicitat casarea dispozițiilor din sentința atacată privind infracțiunea de înșelăciune și în rejudecare condamnarea inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege, care urmează a fi contopită cu celelalte pedepse aplicate pentru celelalte trei infracțiuni, urmând a fi admisă și acțiunea civilă exercitată în cauză.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat și de cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., întrucât acest motiv de casare în realitate este incident în ipoteza "când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare" și nu cel indicat de procuror în motivele sale scrise de critică - înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul de față declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara se privește ca fondat și urmează a fi admis ca atare în baza disp. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.

Aceasta, întrucât cu titlu de premiză se are în vedere că incidența sus-menționatului caz de casare prev. de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., presupune cu necesitate existența unei contradicții esențiale, intrinseci, necontroversate și manifeste între actele, lucrările și probele dosarului și soluția de achitare a intimatului-inculpat M.D. dispusă în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune.

Se reține că, în esență, motivarea acestei soluții pronunțate de către instanța de apel a fost că părțile (deci și inculpatul-intimat M.D.), au fost de bună-credință cu prilejul încheierii celor două contracte de credit și pe de altă parte că părții civile nu i s-ar fi produs niciun prejudiciu.

în propriul demers analitic, înalta Curte are în vedere că în raport de situația de fapt a speței de față din comportamentul inculpatului ulterior încheierii celor două contracte rezultă cu certitudine că acesta nu a fost de bună-credință în momentul semnării contractelor și a avut reprezentarea că societatea în numele căreia a luat creditele nu-și va îndeplini obligațiile contractuale, în primul rând restituirea sumelor împrumutate.

Prin contractul de credit din 10 mai 2005, Banca Comercială C. SA a creditat SC D.T. SRL Ineu reprezentată de inculpatul nominalizat în calitate de administrator cu sume de 1 miliard ROL, iar prin actul adițional s-a suplimentat linia de credit linia până la 20 miliarde ROL (2.000.000 RON).

Ulterior, prin contractul de credit din 15 iunie 2005, partea civilă sus-menționată a creditat din nou aceiași societate cu suma de 6 miliarde ROL.

Ambele credite au fost garantate cu mai multe bunuri imobile și mobile, printre acestea și imobilul situat în Ineu, jud. Arad, constând în clădire administrativă cu teren în suprafață de 976 m.p., proprietatea SC S. SA (societate la care era asociată SC D.T. SRL). Asupra acestui imobil s-a instituit o ipotecă de gradul I pentru garantarea primului credit acordat și o ipotecă de gradul II pentru cel de-al doilea credit, ambele ipoteci fiind înscrise pentru a garanta suma împrumutată, dobânzile stabilite precum și toate costurile aferente creditelor (dobânzi penalizatoare, penalități, comisioane). în ambele contracte valoarea imobilului ipotecat a fost evaluată la 163.729 euro conform raportului de evaluare din 12 martie 2005 anexat la contractele de credit.

Un prim aspect relevant cu privire la reaua-credință a inculpatului intimat nominalizat este faptul că societatea pe care a reprezentat-o nu a plătit nicio rată din cele stabilite prin contracte, deci nu a restituit de bună-voie nimic din valoarea creditului.

Conform celor două contracte, societatea împrumutată avea, printre altele și următoarele obligații contractuale: să asigure bunurile aduse în garanție pe toată durata creditării, să aducă la cunoștință băncii modificările apărute în situația garanțiilor, iar până la rambursarea integrală a liniei de credit și a costurilor aferente să păstreze și să nu înstrăineze garanțiile care au stat la baza acordării împrumutului.

Cu toate acestea inculpatul-intimat M.D. nu numai că nu și-a îndeplinit obligațiile luate în numele societății, ci chiar a adus creditorul în situația de a nu mai avea două garanții ce au stat la baza acordării creditului prin înlăturarea ipotecilor indicate care s-a realizat în baza adresei falsificate pe care inculpatul a depus-o la Serviciul de Carte Funciară Ineu.

Concomitent, înalta Curte are în vedere că în mod justificat apărarea inculpatului, constând în aceea că ar fi fost în eroare de fapt, a fost înlăturată de ambele instanțe (atât cea de fond, cât și cea de apel) fiind evident că inculpatul știa că nu au fost restituite creditele, deci banca nu ar fi emis o astfel de adresă de ridicare a ipotecilor care nu corespundea adevărului. De altfel, inculpatul-intimat a fost condamnat pentru infracțiunile de fals pentru care a fost trimis în judecată.

Relevantă pentru poziția subiectivă a inculpatului-intimat M.D. în momentele încheierii și ale executării contractelor de credit este și situația bunurilor mobile asupra cărora s-a constituit o garanție reală fără deposedare, bunuri aparținând societății debitoare sus-indicate - acestea fiind precizate în anexele la contracte și conform adresei emise de Banca Comercială C. SA și adresei E. SPRL, dar, ulterior începerii procedurii falimentului prin sentința comercială nr. 2394 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Arad nu au fost identificate.

La aproximativ un an de la încheierea contractelor, prin încheierea nr. 1572 din 26 iunie 2006 pronunțată în dosar al Tribunalului Arad s-a deschis procedura insolvenței SC S. SA, iar la data de 23 octombrie 2006 s-a început procedura falimentului.

După declanșarea procedurii, conform adresei de la dosarul Tribunalului Arad inculpatul nominalizat, în calitate de administrator al societății nu a predat actele lichidatorului numit de către instanță.

în fine, o parte din suma restantă a fost recuperată prin vânzarea unor bunuri imobile prin intermediul lichidatorului, iar imobilul la care se referea adresa falsificată folosită de către inculpat, după radierea celor două ipoteci, a fost ipotecat din nou. Prin încheierea din 15 septembrie 2005 s-a înscris în cartea funciară, o ipotecă în favoarea Băncii T. SA - Sucursala Arad, pentru a garanta suma de 470.000 RON, plus dobânda aferentă de 15,25% pe an și orice alte cheltuieli decurgând din recuperarea sumelor datorate și a cheltuielilor de judecată, inclusiv cele decurgând din procedurile de executare silită (vezi extrasul de carte funciară din data de 12 octombrie 2006).

Se conchide că Banca T., fiind terț creditor ipotecar de bună-credință, diminuarea garanțiilor acesteia nu era posibilă și în această situație partea civilă Banca Comercială C. se află în imposibilitatea de a valorifica imobilul ce a constituit una din principalele garanții ale creditelor acordate.

Contravaloarea acelui imobil de care a fost privată partea vătămată deja indicată prin radierea nelegală a celor două ipoteci reprezintă prejudiciul care a fost creat efectiv prin infracțiunea de înșelăciune comisă de către inculpatul-intimat M.D.

în consecință, rezultă fără echivoc în planul încadrării juridice că faptele inculpatului expuse mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), având în vedere că inculpatul a menținut în eroare partea vătămată (Banca Comercială C. SA), cu prilejul executării celor două contracte de credit, menținere realizată în așa fel încât fără a fi în eroare cu privire la situația juridică a bunului imobil ce a constituit o garanție a acordării creditelor, banca nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale în condițiile stipulate. Infracțiunea imputată a fost comisă de către inculpatul-intimat în scopul de a obține un folos material injust și a avut ca urmare imediată pricinuirea unei pagube în cuantum mai mare de 200.000 RON.

Așa fiind, urmează a se admite recursul de față declarat de procuror și a se casa în totalitate decizia recurată și, în parte sentința nr. 303 din 21 iunie 2011 a instanței de fond a Tribunalului Arad și, în consecință, a se dispune condamnarea inculpatului M.D. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin conformare la criteriile legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și având în vedere pericolul social concret al infracțiunilor comise, mecanismul de săvârșire al acestora, precum și datele care circumstanțiază persoana intimatului-inculpat M.D., ce nu are antecedente penale, este divorțat, are studii medii și care generează în consecință reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. cu efectul reducerii pedepselor principale aplicate în sensul disp. art. 76 C. pen., înalta Curte va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 10 ani închisoare în pedepsele componente și va reduce pedepsele principale aplicate prin hotărârea instanței de fond în mod corespunzător și subsumat atingerii scopurilor și finalităților definite prin disp. art. 52 C. pen.

Urmează ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. să se contopească pedepsele nou aplicate și, în final, intimatul-inculpat M.D. va executa pedeapsa cea mai grea rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

între aceste limite urmează a se menține celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de procuror să rămână în sarcina statului.

Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru intimatul-inculpat M.D. în sumă de 100 RON s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 3535/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3491/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3515/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3515/2012. Penal