ICCJ. Decizia nr. 3535/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 124 din 08 august 2012, Tribunalul Vaslui a dispus, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridică a infracțiunii de omor calificat pentru care inculpata L.C. a fost trimisă în judecată din infracțiunea prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen.

A fost condamnată inculpata L.C., la pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen.

în baza art. 174, 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei L.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), lit. d) (drepturile părintești) și lit. e) (dreptul de a fi tutore sau curator) pe o perioadă de 1 (un) an, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a dispus ca inculpata L.C. să execute pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii, pe durata a 1 (un) an, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) lit. d) (drepturile părintești) și lit. e) (dreptul de a fi tutore sau curator).

în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei L.C.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 aprilie 2012 la zi.

în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpata L.C. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

în baza art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata L.C. la plata către stat a sumei de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care sumele de 400 RON, respectiv 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în faza de urmărire penală, respectiv în faza de judecată, se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 2942/P/2012 din data de 17 iulie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei L.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen., victimă fiind minora L.I.A.

în fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatei L.C. faptul că, la data de 8 aprilie 2012, dar și în zilele anterioare, a aplicat lovituri cu o bucată de lemn în capul minorei L.I.A., având două luni, nepoata sa, cauzându-i leziuni traumatice de genul traumatismului cranio-cerebral acut închis, cu fractură de calotă carniană, hematoame subdurale, hemoragie meningee, dar și leziuni de tipul excoriației, echimozelor, care au condus la decesul acesteia.

La termenul de judecată din 8 august 2012, instanța a adus la cunoștință inculpatei L.C. modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, respectiv introducerea art. 3201C. proc. pen. privind procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției.

în aceeași ședință publică, inculpata L.C. a fost audiată, conform dispozițiilor art. 3201alin. (3) C. proc. pen., indicând faptul că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește. Inculpata nu a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.

La același termen de judecată reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de omor calificat pentru care inculpata a fost trimisă în judecată din infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. c) și d) C. pen. motivat de faptul că în săvârșirea faptei inculpata a profitat de imposibilitatea victimei, un copil în vârstă de 55 de săptămâni, de a se apăra.

Această cerere de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuția părților, inculpata L.C., prin apărător, fiind de acord cu schimbarea încadrării juridice solicitată de către reprezentantul Ministerului Public.

în cursul urmăririi penale numitul L.M., bunicul victimei L.I.A., care a organizat serviciul funerar, a declarat că nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma constând în cheltuielile de înmormântare.

Urmărirea penală s-a început față de inculpata L.C., conform art. 228 alin. (1) și (11) C. proc. pen., prin rezoluția procurorului din data de 10 aprilie 2012, ora 15:00 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen.

La data de 10 aprilie 2012, împotriva inculpatei L.C., prin ordonanța nr. 294/P/2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen.

Prin ordonanța nr. 294/P/2011 împotriva inculpatei L.C. s-a luat măsura preventivă a reținerii pentru o durată de 24 ore, de la data de 10 aprilie 2012, orele 23:30 la data de 11 aprilie 2012, orele 23:30.

Inculpata a fost arestată preventiv la data de 11 aprilie 2012 pentru o durată de 29 zile prin încheierea nr. 7 din 11 aprilie 2012 a Tribunalului Vaslui sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen., pe o durată de 29 de zile, de la data de 11 aprilie 2012 și până la data de 10 mai 2012, inclusiv.

Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv, prin încheierile din datele de 03 mai 2012, 06 iunie 2012 și 04 iulie 2012, motivată, de fiecare dată pentru o durată de 30 de zile.

La data de 17 iulie 2012 , inculpatei i s-a prezentat materialul de urmărire penală.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 294/P/2012 din 17 iulie 2012, s-a dispus punerea în mișcare și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei L.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen. înainte de primul termen de judecată, măsura arestării preventive a fost menținută de către instanță prin încheierea din data de 20 iulie 2012, conform prevederilor art. 3001 C. proc. pen. raportat la art. 1603C. proc. pen.

Analizând probele administrate, precum și actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

în ziua de 8 aprilie 2012, inculpata L.C., care locuia în satul B., com. B., jud. Vaslui, împreună cu soțul său, L.M., dar și doi dintre cei patru copii minori pe care-i are, respectiv cu L.I. și L.C., având în întreținere și pe nepoata sa L.I.A., născută la data de 14 februarie 2012, având deci, la data săvârșirii faptei, vârsta de 55 zile, i-a aplicat victimei L.I.A., pe care o mai agresase anterior, mai multe lovituri cu o bucată de lemn în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice de genul traumatismului cranio-cerebral acut închis, cu fractură de calotă carniană, hematoame subdurale, hemoragie meningee, care au condus la decesul acesteia.

Fapta a fost săvârșită în următoarele împrejurări:

Inculpata L.C., în vârstă de 37 de ani, la data săvârșirii faptei locuia în satul B., com. B., jud. Vaslui, împreună cu soțul său, L.M., dar și doi dintre cei patru copii minori pe care-i are, respectiv cu L.I., în vârstă de 15 ani, și L.C., în vârstă de 3 ani, având-o în întreținere și pe nepoata sa L.I.A., fiica numitei L.G., primul copil al inculpatei, care a fost născută la data de 14 februarie 2012 în municipiul Galați, fiind dată apoi în întreținere inculpatei în condițiile în care mama sa urma cursurile unui liceu din municipiul Galați.

La data de 14 februarie 2012, numita L.G., fiica inculpatei, care locuiește efectiv în mun. Galați, unde urmează cursurile liceale, a născut-o pe minora L.I.A. Aceasta a fost luată spre îngrijire de către inculpata L.C., care a adus-o la domiciliul său din satul B., com. B., jud. Vaslui, unde locuia împreună cu soțul său, martorul L.M., și fiii L.I., în vârstă de 15 ani, și L.C., în vârstă de 3 ani.

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor L.M. și L.I. care se coroborează și cu declarațiile inculpatei L.C., aceasta era singura persoană care se ocupa de îngrijirea nou născutei.

Din aceleași depoziții rezultă faptul că, uneori, în contextul în care minora L.I.A. plângea, fiindu-i foame, inculpata L.C. o lovea pe aceasta cu palmele peste corp. Un asemenea episod s-a întâmplat și cu câteva zile înainte de 8 aprilie 2012, când, după cum inculpata recunoaște, aceasta a lovit-o pe nepoata sa nou născută cu palmele peste corp, și-a înfipt unghiile în picioarele fetiței și a lovit-o cu o tulpină de porumb uscată peste față, cauzându-i minorei leziuni e tipul excoriațiilor, a echimozelor, unele leziuni imitând unghiile, altele degetele, care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni care nu au avut o legătură directă de cauzalitate cu decesul.

La data de 8 aprilie 2012, în contextul în care martorul L.M. a fost plecat de la domiciliu în intervalul 07:00-17:50, după care în perioada 17:50-20:00 a efectuat împreună cu fiul său, martorul L.I., diferite treburi gospodărești în anexele locuinței, inculpata L.C. a rămas in imobilul folosit ca și casă de locuit împreună cu minora L.I.A. în condițiile în care fetița a început să plângă, inculpata, după cum înseși a recunoscut, dar a confirmat și martorul L.I., a lovit-o pe aceasta cu palmele peste corp, iar, apoi, a luat o bucată de lemn din curte, dintr-o stivă de lemne ce urmau să fie folosite la încălzitul locuinței, corp delict cu care a lovit-o nepoata sa, L.I.A., în vârstă de doar 55 de zile, în zona capului, cauzându-i decesul.

Ulterior, în jurul orelor 20:00, martorul L.M. s-a retras în locuință, unde, în jurul orelor 21:00, observând că nou-născuta nu plânge, i-a cerut inculpatei să verifice starea în care se afla minora. în această împrejurare, inculpata i-a spus martorului L.M. că fetița a decedat, aspect constatat personal și de către martor, care însă nu suspicionat că nepoata sa decedase drept urmare a agresării sale de către inculpată.

Apoi, în aceeași seară, inculpata L.C. a schimbat hainele cu care era îmbrăcată minora, iar a doua zi, martorul L.M. a mers la dispensarul comunal unde a anunțat decesul minorei, dar și la postul local de poliție unde a adus la cunoștință aceiași stare de fapt.

în cauză a fost întocmit raportul de expertiză medico-legală din data de 10 aprilie 2012 de către Cabinetul Medico-Legal Județean Bârlad, care a concluzionat că moartea numitei L.I.A., un copil de sex feminin în vârstă de doar 55 zile, a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale, consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut închis, cu fracturi de calotă craniană, hematoame subdurale, hemoragie meningee, traumatism cranio-cerebral care s-a produs prin loviri multiple ale extremității cefalice cu un obiect contondent, având posibil o formă dreptunghiulară, între traumatism și deces existând o legătură directă de cauzalitate.

De asemenea, în cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică (raport de expertiză din anul 2012 întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală M.M.), care a concluzionat că inculpata prezintă o tulburare organică de personalitate fond microsechelar, are intelectul liniar, dar păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta de care este cercetat.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 C. proc. pen. care stipulează că "probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului", precum și dispozițiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora "declarațiile părții vătămat făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".

Instanța de judecată a coroborat declarațiile inculpatei L.C. care a recunoscut în fața instanței săvârșirea faptei în modalitatea descrisă în rechizitoriu, cu declarațiile martorilor L.I., L.G., precum și luând în considerare concluziile raportului de expertiză medico-legală din data de 10 aprilie 2012 al Cabinetului Medico-Legal Bârlad, ale proceselor-verbale de cercetare la fața locului și reconstituire, dar și a fotografiilor anexate acestora, precum și aspectele reliefate de planșele fotografice întocmite cu ocazia efectuării cercetării la fața locului.

La termenul de judecată din 8 august 2012, inculpata L.C. a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care a indicat că le cunoaște și le însușește.

în drept, fapta inculpatei L.C., care, la data de 8 aprilie 2012, i-a aplicat minorei L.I.C., nepoata sa în vârstă de doar 55 zile, profitând și de faptul că aceasta nu se poate apăra, multiple lovituri în zona capului, folosind o bucată de lemn, cauzându-i leziuni traumatice de genul traumatismului cranio-cerebral acut închis, cu fractură de calotă carniană, hematoame subdurale, hemoragie meningee, dar și leziuni de tipul excoriației, echimozelor, care au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen.

întrucât inculpata L.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 294/D/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vederea faptul că, pe lângă împrejurarea că fapta inculpatei a fost comisă asupra unei rude apropiate în înțelesul prevederilor art. 149 C. pen., aceasta a fost comisă și profitând de imposibilitatea minorei L.I.A., nepoata inculpatei, în vârstă de doar 55 zile, de a se apăra, ceea ce atrage și incidența lit. d) a art. 176 C. pen., iar inculpata a recunoscut în integralitate fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu emis în cauză, fiind incidență cauza legală de reducere a pedepsei prev. de art. 3201alin. (7) C. proc. pen., instanța va dispune, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de omor calificat pentru care inculpata a fost trimisă în judecată fin infracțiunea prev. de art. art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că atitudinea subiectivă a inculpatei L.C. față de fapta săvârșită și urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, ceea ce presupune că inculpata a prevăzut că prin fapta sa de a lovi cu intensitate victima L.I.A., cu un lemn în zona capului, i va pune în primejdie viața acesteia și i se va cauza moartea, rezultat pe care l-a urmărit în momentul săvârșirii faptei.

Inculpata L.C. are vârsta de 37 ani, este absolvent de 5 clase, este căsătorită, nu are ocupație.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatei L.C. rezultă că nu este cunoscută cu antecedente penale.

Inculpata a avut o poziție procesuală oscilantă pe parcursul urmăririi penale. Astfel, deși în fața instanței, dar și în cursul urmăririi penale, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, aceasta a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, în faza inițială a urmăririi penale, aceasta nu a recunoscut săvârșirea faptei, afirmând în mod nereal că minora fusese lovită de fiul său, numitul L.I., în vârstă de 15 ani, cu privire la care știa că, suferind de afecțiuni psihice, nu va răspunde penal.

în cursul urmăririi penale, inculpata a fost expertizat psihiatric, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din data de 18 mai 2012, concluzionându-se faptul că acesta prezintă tulburare organică de personalitate pe fond microsechelar, are intelect liniar, și are discernământul păstrat în raport cu fapta de care este cercetată.

Reținând vinovăția inculpatei în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii sus menționate, instanța a condamnat-o la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator, așa cum au fost acestea reduse drept urmare a aplicării prevederilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen.

La alegerea și individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume dispozițiile părții generale a C. pen., limitele pedepsei prevăzute de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., reduse conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen. (închisoare de la 10 ani și 16 ani și 8 luni), împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, asupra unui copil nou născut în vârstă de 55 zile, lipsit de orice posibilitate concretă de apărare, rudă apropiată - nepoată - a inculpatei, care se afla în grija și întreținerea sa, gradul concret de pericol social, persoana inculpatei, care nu a recunoscut inițial săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și care, după cu declară martorul L.I., își agresa constant copiii minori, lovindu-i chiar cu biciul, și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Tribunalul nu a reținut în favoarea inculpatei L.C. nici o circumstanța atenuantă prev. de art. 74 C. pen., menționând că atitudinea de recunoaștere a infracțiunii reținute în sarcina sa a fost valorificată ca și cauză legală de reducere a pedepsei conform prevederilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen., astfel încât nu va coborî pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă, astfel cum a fost redus conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen.

Având însă în vedere și împrejurările concrete al săvârșirii faptei, gradul concret de pericol social al acesteia, dar și periculozitatea inculpatului, care, cu toate că nu are antecedente penale, este cunoscută ca având un comportament agresiv în familie, instanța a apreciat că o pedeapsă de 16 (șaisprezece) ani, cu executare în regim de detenție, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

Față de considerentele anterior expuse, instanța a apreciat așadar că scopul pedepsei, în egală măsură preventiv și educativ, poate fi atins prin aplicarea față de inculpata L.C. a pedepsei de 16 (șaisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) și d) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Față de prevederile art. 175 alin. (1) teza finală și raportat la dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen., instanța a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), lit. d) și e) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

Instanța a interzis inculpatei, ca și pedeapsă complementară și drepturile părintești, dar și dreptul de a fi tutore în aplicarea art. 64 lit. d) și e) C. pen., deoarece a constatat faptul că raportat la tipul de infracțiune săvârșită de către inculpată, omor calificat asupra nepoatei sale în vârstă de 55 zile, care se afla în grija și întreținerea sa, dar și în imposibilitatea obiectivă de a se apăra, având în vedere și faptul că inculpata își agresa în mod constant copii minori pe care-i mai avea în întreținere, respectiv L.I. și L.C., pe ultimul lovindu-l chiar cu biciul, cum reiese din depoziția primului copil, aplicarea acestei pedepse complementare constituie o măsură necesară pentru protejarea minorilor, urmărind un scop legitim.

Totodată, în baza prevederilor art. 71 C. pen. privind pedeapsa accesorie, a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, dreptului prevăzut la lit. b) acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești prev. de art. 64 lit. d) C. pen. și dreptul de a fi tutore sau curator prev. de art. 64 lit. e) C. pen., față de soluția de condamnare instanța considerându-o nedemn de exercitarea acestor drepturi.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatei L.C.

în ceea ce privește măsura arestării preventive, luată și menținută în cauză față de inculpată, instanța a constatat că nu au intervenit elemente care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor inițiale.

Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o măsură preventivă neprivativă de libertate. Prin punerea în libertate a inculpatei s-ar crea temerea că justiția, în cazul unor infracțiuni de o gravitate deosebită, nu acționează suficient de ferm și poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

Instanța a considerat că măsura răspunde exigențelor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în continuare, precum și pentru a împiedica sustragerea inculpatei de la executarea pedepsei de 16 ani închisoare, precum și pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către acesta.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 aprilie 2012 la zi.

în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpata L.C. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Constatând culpa procesuală a inculpatei, în baza art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata L.C. la plata către stat a sumei de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 639 RON reprezintă contravaloarea expertizei medico-legale, suma de 135 RON reprezintă c/v expertizei medico-legale psihiatrice, iar e sumele de 400 RON, respectiv 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în faza de urmărire penală, respectiv în faza de judecată, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

în termen legal, hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpata L.C. și criticată ca netemeinică.

Inculpata L.C. a solicitat, în raport de lipsa antecedentelor penale, de atitudinea sa procesuală sinceră și situația familiala dificilă, reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 131 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata L.C., fiica lui S. și I., născută la 16 octombrie 1975 împotriva sentinței penale nr. 124 din 08 august 2012 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosar, hotărâre pe care o menține.

S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei L.C. și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, după data de 08 august 2012.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată apelanta la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, ce va fi avansat inițial din fondurile statului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatei L.C. și probele ce au servit ca temei al hotărârii pronunțate.

S-a arătat că pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, pe care inculpata a recunoscut-o în condițiile prevăzute de art. 3201C. proc. pen. privind judecata in cazul recunoașterii vinovăției.

De asemenea, în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. privind aprecierea probelor stabilindu-se în mod corect că inculpata L.C., în ziua de 8 aprilie 2012, i-a aplicat minorei L.I.C., nepoata sa în vârstă de doar 55 zile, profitând și de faptul că aceasta nu se poate apăra, multiple lovituri în zona capului, folosind o bucată de lemn, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia, activitate infracțională ce întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) și d) C. pen., cu aplic. art. 3201alin. (7) C. proc. pen.

Verificând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat, criticat de inculpată prin apelul promovat, Curtea de Apel a constatat următoarele:

S-a arătat că în operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), analizează complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, personalitatea făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.

Circumstanțele personale invocate de inculpată prin apelul declarat nu sunt de natură a diminua gravitatea faptei comise, ori a învedera o periculozitate redusă a persoanei sale, ele trebuie raportate la gradul de pericol social, în concret foarte ridicat al infracțiunii comise de inculpată, prin atingerea adusă valorilor sociale - viața persoanei, circumstanțele reale în care aceasta a fost comisă care au conferit o periculozitate accentuată a infracțiunii săvârșite, inculpata a aplicat multiple lovituri cu o bucată de lemn în zona capului, nepoatei sale minore, în vârstă de 55 zile, cauzându-i traumatism cranio-cerebral acut închis, cu fractură de calotă craniană, hematoame subdurale, hemoragie meningee, ce au condus la decesul copilului, precum și la atitudinea oscilantă a inculpatei care în faza de urmărire penală nu a recunoscut inițial comiterea faptei și a relatat o alta variantă a situației de fapt, iar în fața instanței a recunoscut, solicitând aplicarea prevederilor art. 3201C. proc. pen. și la comportamentul agresiv al acesteia în familie.

în contextul concret al cauzei, în conformitate cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și în raport de condițiile în care s-a comis fapta și de elementele ce caracterizează persoana inculpatei, s-a arătat că prima instanță a apreciat în mod just că aplicarea unei pedepse în cuantum de 16 ani închisoare, orientat spre maximul special rezultat in urma reducerii cu o treime conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen., înfăptuiește în concret atribuțiile sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reinserție socială.

împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpata, criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei pe care o consideră exagerată față de circumstanțele sale personale și împrejurările în care s-a comis fapta.

Recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că inculpata L.C. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) și d) C. pen., reținându-se în sarcina acesteia că în ziua de 8 aprilie 2012, a alicat nepoatei sale, victima L.I.A. în vârstă de 55 zile, mai multe lovituri cu o bucată de lemn în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice de genul traumatismului cranio-cerebral acut închis, cu fractură de calotă carniană, hematoame subdurale, hemoragie meningee, care au condus la decesul acesteia.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, moartea victimei L.I.A., un copil de sex feminin în vârstă de doar 55 zile, a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale, consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut închis, cu fracturi de calotă craniană, hematoame subdurale, hemoragie meningee, traumatism cranio-cerebral care s-a produs prin loviri multiple ale extremității cefalice cu un obiect contondent, având posibil o formă dreptunghiulară, între traumatism și deces existând o legătură directă de cauzalitate.

De asemenea, în cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică (raport de expertiză întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală M.M.), care a concluzionat că inculpata prezintă o tulburare organică de personalitate fond microsechelar, are intelectul liniar, dar păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta de care este cercetat.

Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost corect stabilite în cauză cu probele administrate în faza de urmărire penală, inculpata recunoscând fapta comisă și solicitând judecarea în baza procedurii simplificate prev. de art. 3201C. proc. pen.

în ce privește pedeapsa aplicată, înalta Curte constată că aceasta este just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al infracțiunii, de persoana infractorului și de împrejurările în care s-a comis fapta, poate chiar prea blândă față de grozăvia faptelor săvârșite, uciderea cu cinism a unui bebeluș de nici două luni, lipsit de apărare.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Din declarațiile membrilor familiei, coroborate cu declarațiile inculpatei rezultă că aceasta își agresa în mod frecvent copiii, iar când victima plângea, fiindu-i foame, inculpata o lovea cu palmele peste corp, își înfigea unghiile în piciorușele copilei sau o lovea cu diverse obiecte peste față, provocându-i leziuni care au fost constatate la examinarea medico-legală, dar care nu au avut legătură cu decesul.

Este adevărat că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale și are în întreținere doi copii minori, dar nu se poate trece peste atitudinea oscilantă a acesteia din faza de urmărire penală când inițial, nu a recunoscut comiterea faptei, afirmând că minora fusese lovită de fiul său, L.I. în vârstă de 15 ani, știind că acesta este suferind psihic și nu va răspunde.

Având în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârșit infracțiunea, multitudinea loviturilor, intensitatea acestora, zonele vitale vizate și obiectul contondet folosit, precum și atitudinea agresivă a inculpatei anterior comiterii faptei, rezultă fără dubiu intenția directă a acesteia de a curma viața victimei, dar și periculozitatea deosebită a inculpatei.

Față de cele menționate, înalta Curte constată că decizia instanei de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpată este nefondat, urmând ca în temeiul art. 38514 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

în baza art. 88 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenției de la 10 aprilie 2012 la zi.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 3536/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3515/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3535/2012. Penal