ICCJ. Decizia nr. 3655/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3655/2012
Dosar nr. 599/101/2010
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2012
Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 75 din 23 februarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 599/101/2010 a condamnat pe inculpatul C.V., domiciliat în Dr. Tr. Severin, jud. Mehedinţi, la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit c) C. pen., respectiv dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale.
Pe o durată de 3 ani i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) şi c) C. pen. ca pedeapsă complementară ce s-a executat după executarea pedepsei principale, conform disp.art. 66 C. pen.
S-au admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile, S.I., P.V., G.V., M.A.C., V.M., I.C., I.I., I.T.M., P.A.O., S.C., R.L.M.I., B.C. şi a obligat pe inculpat la plata următoarelor despăgubiri civile către aceştia după cum urmează: părţii civile S.I. suma de 3.500 euro; părţii civile P.V. suma de 4.000 euro; părţii civile G.V. suma de 3.500 euro; părţii civile M.A.C. suma de 3.500 euro; părţii civile V.M. suma de 2.000 euro; părţii civile I.C. suma de 2.500 euro; părţii civile I.I. suma de 1.500 euro; părţii civile I.T.M. suma de 1.000 euro; părţii civile P.A.O. suma de 2.500 euro; părţii civile S.C. suma de 1.000 euro; părţii civile R.L.M. suma de 4.000 euro şi părţii civile B.C. suma de 2.200 euro, precum şi la câte 1.000 euro daune morale fiecărei părţi civile.
S-au respins ca nefondate acţiunile civile formulate de părţile vătămate: S.V., S.N. şi P.R.
A fost obligat inculpat să plătească statului 10.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400 lei reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru părţile vătămate, respectiv avocaţii: I.R., B.R., B.C., B.C., B.L., B.C., C.M., C.R.S., D.M.G., B.A., C.C., B.L., O.M., N.C.G. şi N.L.V. şi 200 lei, reprezentând cota parte din onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, sume ce s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Instanţa fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi nr. 33/D/P/2008 din 29 ianuarie 2010, consecutiv căruia s-a şi investit, conform art. 300 C. proc. pen. cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului C.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 pct. 2, lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând în esenţă în aceea că inculpatul a exploatat mai multe părţi vătămate, prin inducerea în eroare a acestora, determinându-le să muncească pentru societăţile conduse de el, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate securitate.
Hotărând soluţionarea în fond a cauzei prin condamnare, în conformitate cu disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288-art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi - instanţa a examinat şi apreciat materialul amintit, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorului acestora, sens în care a reţinut următoarele:
1. La începutul lunii mai 2007, învinuitul D.C., i-a propus părţii vătămate S.I. să meargă în Franţa să lucreze în construcţii cu 1.000 euro/lună, 8 ore pe zi, cazare şi masă gratuite, iar în ţară familia va primi pe card salariul minim pe economie. Acesta a acceptat propunerea, s-a deplasat în Tr. Severin într-un bar din staţia Peco situat lângă hotelul T., unde a semnat nişte acte, apoi a dat probă de lucru.
La data de 23 mai 2007, partea vătămată S.I., împreună cu 8-10 persoane a plecat din Dr.Tr.Severin cu firma de transport E., cu destinaţia Franţa, plătind fiecare câte 150 euro. În Franţa, localitatea Nantes, au fost aşteptaţi de alţi români, care au lucrat pentru aceeaşi firmă SC B.C. SRL, iar după aproximativ 3 zile, a început munca în construcţii, lucrând câte 12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta. A arătat că a lucrat în aceste condiţii timp de aproximativ 45 de zile şi a primit în acest interval 50 euro, în tranşe de câte 2-3 euro pe zi.
La jumătatea lunii iunie 2007, partea vătămată S.I. i-a cerut inculpatului C.V. banii pentru munca prestată, iar în schimb, acesta l-a înjurat şi l-a ameninţat că îl trimite acasă. Datorită intervenţiei Jandarmeriei franceze au fost mutaţi în altă parte, dar nici acolo nu au primit banii.
Partea vătămată S.I., în luna martie 2008, a fost contactat telefonic de învinuitul D.C., care i-a propus să meargă la muncă în Spania, asigurându-l că vor avea contracte de muncă, vor lucra la o mănăstire pentru Crucea Roşie, vor primi 2000 euro/lună, iar masa şi cazarea vor fi asigurate. De asemenea, D.C. i-a spus că trebuie să-şi plătească singuri drumul şi că trebuie să aibă asupra lor câte 500 euro, pentru a trăi timp de o săptămână. Partea vătămată a acceptat propunerea şi la data de 28 martie 2008 a plecat în Spania, a ajuns pe data de 30 martie 2008 în Leon şi au fost cazaţi la hotelul Puerta de Leon, hotel unde a venit D.C. împreună cu un preot catolic, care i-a pus să semneze contracte de muncă şi le-au cerut cei 500 euro, motivând că au plătit anticipat hotelul şi masa pe 3 zile.
A doua zi au constatat că au fost înşelaţi şi pentru a reveni acasă, până la primirea sumei de 100 euro de la sora sa, partea vătămată S.I. a dormit în gară şi a mâncat ce a putut.
Partea vătămată S.I. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 3.500 euro.
2. În luna aprilie 2007, partea vătămată P.V., l-a cunoscut pe D.C., care i-a propus să meargă la muncă în Franţa în construcţii cu un salariu de 1.000 euro/lună, salariul minim pe economie în România, iar cazarea şi transportul vor fi gratuite.
Întrucât partea vătămată a fost de acord, a fost adus de D.C. în Drobeta Turnu Severin pentru a da probă de lucru în faţa inculpatului C.V. şi numitului B.C., după care l-au declarat că a promovat această probă, iar în luna mai 2007, i-a dat învinuitului D.C., la cererea sa, 130 euro şi 50 lei pentru drum şi asigurare medicală.
S-a arătat că, în jurul datei de 15 mai 2007, împreună cu învinuitul D.C., victimele R.L., P.O., S.I., P.R., I.M. şi alţii, au plecat cu firma E. în Franţa şi că, după puţin timp au început să lucreze în construcţii, în fiecare zi, muncind timp de 10-12 ore, condiţii în care au continuat să lucreze până la sfârşitul lunii iunie 2007, timp în care au primit câte 2-3 euro pentru mâncare, la interval de 2-3 zile. Partea vătămată P.V., a arătat că a cerut bani pentru munca prestată, însă învinuitul D. şi inculpatul C., de fiecare dată de câte ori solicitau victimele să fie plătiţi, erau insultate şi ameninţate de aceştia, iar pentru neplata muncii prestate victima P.O. a fost şi bătut de inculpatul C., deoarece singura persoană care a primit salariul a fost învinuitul D.C., iar partea vătămată pentru a putea reveni în ţară, i-a trimis sora sa din Italia, suma de 300 euro.
S-a mai reţinut că, la sfârşitul lunii iulie 2007, învinuitul B.C. a adus în ţară pe partea vătămată şi pe numitul M.C., cărora le-a spus că banii îi vor primi dacă se întorc la muncă în Franţa.
Partea vătămată P.V. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 3.000 euro.
3. Referitor la traficarea părţii vătămate G.V., s-a reţinut că şi acesta a fost racolat în următoarele circumstanţe şi anume: victima, aflând că inculpatul C.V., are o societate SC B.C. SRL prin intermediul căreia recrutează persoane şi le asigură un loc de muncă în Franţa în construcţii, prin luna mai 2007, s-a întâlnit cu inculpatul C.V., în barul staţiei Peco de lângă hotelul T., întâlnirea având loc alături de alte 7-8 persoane şi inculpatul i-a asigurat că vor lucra în Franţa la sora sa, care are o firmă de construcţii unde vor primi câte 1.000 euro/lună, la un program de 8 ore pe zi, cazarea fiind gratuită şi primind salariul minim pe economie în ţară. Cu acel prilej, inculpatul C.V., în calitate de director la SC B.C. SRL, a emis pentru fiecare un Ordin de deplasare în Franţa, a plecat din Dr. Tr.Severin împreună cu alte 5 persoane, fiecare plătindu-şi transportul de 150 euro şi 80 lei asigurarea de sănătate. În Franţa au fost primiţi de un turc, K., cumnatul lui C., care ar fi avut o firmă de construcţii.
A doua zi au primit de la K. 3 acte, din care a reieşit că aveau de primit 8,27 euro/oră. În aceste condiţii, partea vătămată a început lucrul, muncind câte 10-12 ore pe zi şi 6 zile pe săptămână până la 31 iulie 2007.
S-a arătat că, în această perioadă partea vătămată a primit numai 30-40 euro, acesta cât şi celelalte părţi, insistând pe lângă inculpatul C.V. cât şi la sora acestuia să primească banii cuveniţi, refuzând să mai meargă la muncă. S-a mai reţinut că partea vătămată G.V. a arătat că, datorită acestui lucru, a doua zi, s-au trezit cu nişte turci care i-au luat obligatoriu la muncă şi că la data de 01 august 2007, a venit în Franţa învinuitul B.C. care le-a făcut părţilor vătămate, care le-a facilitat victimelor încheierea unor contracte de muncă legale cu firma K.M.K., la care părţile vătămate au lucrat până în luna noiembrie şi că aici au primit şi salariu de 1250 euro/lună.
Partea vătămată G.V. s-a constituit în faza de urmărire penală, parte civilă, pretinzând daune în cuantum de 3.500 euro.
4. S-a mai reţinut că în luna mai 2007 la partea vătămată R.L.M.I., a venit învinuitul D.C., care i-a propus să meargă în Franţa pentru a munci în construcţii cu un salariu de 8,27 euro/oră. Acesta şi partea vătămată P.V. împreună cu alte 3 persoane din Strehaia, au fost luaţi cu maşina de învinuitul D.C. şi transportaţi pe malul Dunării, lângă tribunal, unde în prezenţa inculpatului C.V. şi învinuitului B.C. au dat probă de lucru. Totodată, s-a mai precizat că potrivit declaraţiei acestei părţi vătămate, după 3 zile, au plecat în Franţa cu firma E., peste 20 de persoane, de această dată, fiind însoţiţi de inculpatul C.V. Din data de 23 mai 2007, s-a reţinut că victimele au lucrat în construcţii, fără acte, timp de 45 de zile, că zilnic lucrau câte 10-12 ore, fără să fie plătiţi pe cele 45 de zile lucrate, motiv pentru care această parte vătămată s-a certat cu învinuitul D.C., întrucât aflase că e pe mână cu ceilalţi învinuiţi din cauză. La intervenţia poliţiei franceze, partea vătămată R.L.M.I. împreună cu numiţii: P., P. şi M., au fost mutaţi în altă parte, unde au lucrat în total două luni şi jumătate şi că nici pentru această perioadă nu au primit nici un ban, deşi inculpatul C. şi învinuitul D., au fost observaţi de către victime ca fiind permanent sub influenţa băuturilor alcoolice.
Partea vătămată R.L.M.I., s-a constituit în faza de urmărire penală, parte civilă, solicitând daune în sumă de 4.000 euro.
5. La începutul lunii mai 2007, s-a reţinut că şi partea vătămată M.A.C. l-a cunoscut pe învinuitul B.C., care i-a spus că are nevoie de oameni la muncă în construcţii în Franţa şi că are în România o firmă de construcţii SC B.C. SRL unde a fost asociat cu inculpatul C.V., după care şi acesta a dat o probă de lucru la o vilă în construcţii situată pe malul Dunării lângă Tribunal, şi după 2-3 zile a fost sunat de învinuitul B.C., care i-a comunicat că trebuie să-şi plătească singur transportul în Franţa, urmând ca deplasarea să se facă cu autocarul. Totodată, acesta l-a asigurat că ar fi primit 1.000 euro/lună, salariul minim pe economie în România şi cazare gratuită în Franţa. În aceste circumstanţe, s-a precizat prin rechizitoriu că această parte vătămată a plecat în Franţa-Nantes, unde a găsit o altă echipă de muncitori români ai firmei şi că după 2-3 zile a venit un turc K., care i-a adus un contract de muncă, însă nu cel pe care l-a semnat în România, dar condiţiile de muncă şi salarizare erau aceleaşi.
S-a mai reţinut că potrivit declaraţiilor acestuia, acesta a muncit timp de două luni alături de părţile vătămate R.L., P.V. şi P.R., primind numai 40 euro în tranşe de 5-10 euro, iar când a cerut bani, K. şi soţia sa i-au spus că trebuie să vorbească în acest scop, cu inculpatul C.V. şi că imediat partea vătămată M.A.C. s-a deplasat în acest sens, la „castel” unde s-a aflat inculpatul C.V. căruia i-a cerut drepturile, însă în schimb a primit de la acesta injurii şi ameninţări că va fi trimis acasă.
Partea vătămată M.A.C., s-a reţinut că în faza de urmărire penală a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 3.500 euro.
6. În luna mai 2007, s-a reţinut că şi partea vătămată V.M., prin intermediul unui coleg, anume victima B.C., l-a cunoscut pe C.V., care i-a propus să lucreze în Franţa în construcţii, la firma SC B.C. SRL, asigurându-l că ar fi lucrat în construcţii cu acte în regulă de şedere şi lucru şi că ar fi avut un program de până la 10 ore pe zi şi un salariu de 1.200 euro/lună. S-a arătat că în aceste circumstanţe, partea vătămată a acceptat propunerea, a semnat un contract de muncă cu inculpatul C.V. pentru SC B.C. SRL, după care a plecat în Franţa cu maşina personală a părţii vătămate S.R. În Franţa, Kemal a rupt contractele de muncă şi le-a întocmit un alt contract, dar cu 1.000 euro/lună. Partea vătămată a lucrat timp de o lună şi jumătate câte 10-12 ore pe zi în construcţii şi a primit numai 50 de euro în tranşe de câte 5-10 euro. Acesta a susţinut că, de fiecare dată când cereau bani, inculpatul C.V. îi înjura şi îi ameninţa că îi va trimite în ţară fără bani. Partea vătămată a arătat că, a intervenit jandarmeria franceză, care i-a reţinut o zi şi o noapte şi au fost escortaţi din Franţa, ocazie cu care au aflat de la autorităţile franceze că nu au acte de muncă şi de şedere legală pe teritoriul acestei ţări.
Partea vătămată V.M., la urmărire penală a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 2.000 euro.
7. La sfârşitul anului 2006 partea vătămată I.C. l-a cunoscut pe inculpatul C.V., care i-a oferit un loc de muncă în construcţii în Franţa, pentru care l-a asigurat că va beneficia, de un salariu de 1.000 euro/lună, că va lucra timp 8 ore pe zi, fără sâmbăta şi duminica, plus că va primi în ţară şi un salariul, echivalentul salariului minim pe economie. S-a reţinut că în aceste circumstanţe şi acesta a acceptat oferta inculpatului, şi că această victimă împreună cu fratele său I.T.M. şi cu I.E. au plecat în Franţa, unde au lucrat 10 ore pe zi, inclusiv sâmbăta, timp de două luni şi a primit doar suma de 1.500 euro, această parte vătămată primind aceşti bani, întrucât îl ameninţase pe inculpatul C.V. că îl va reclama la poliţia franceză. În luna mai 2007, s-a reţinut că partea vătămată I.C. împreună cu fratele său, la propunerea lui K.P., cumnatul lui C.V., care venise în România, au plecat din nou în Franţa, la Nantes, unde au lucrat două luni, până au fost depistaţi de poliţie şi retrimişi în ţară întrucât nu au avut acte legale de muncă şi şedere.
S-a mai reţinut că, în timpul cercetărilor, partea vătămată a prezentat un document în limba franceză, din care a rezultat că I.C. a fost reţinut două zile în Franţa, deoarece nu a avut actele legale de şedere şi apoi a fost obligat să părăsească teritoriul Franţei. Partea vătămată a lucrat aproximativ o lună în construcţii, câte 10 ore pe zi, inclusiv sâmbăta, şi nu a primit nici un ban. Acesta, la urmărire penală, a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 2.500 euro.
8. În jurul datei de 15 ianuarie 2007, s-a reţinut că şi partea vătămată I.I. a plecat în Franţa la muncă în construcţii, convinsă că ar fi primit 1.000 euro/lună, la un program de 8 ore/zi, fără ziua de sâmbătă, aşa cum i-a promis inculpatul C.V. în ţară. În Franţa, a lucrat în construcţii până pe 10 martie 2007, când a luat hotărârea să se întoarcă acasă determinat de faptul că, inculpatul C.V., sora sa şi soţul acesteia, numitul K. nu i-au dat nici un ban pentru munca prestată şi, întrucât partea vătămată i-a ameninţat pe aceştia că va sesiza poliţia franceză, a primit 1.500 euro, deşi lucrase aproximativ două luni, câte 10 ore pe zi, inclusiv sâmbăta.
S-a mai reţinut că, în luna mai 2007, la propunerea lui K., cumnatul inculpatului care venise în România, partea vătămată a plecat din nou în Franţa, unde a lucrat o lună şi nu a primit nici un ban. A revenit în ţară trimis de autorităţile statului francez, întrucât nu a avut actele legale de şedere şi de muncă pentru această ţară.
Partea vătămată, la urmărire penală a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1.500 euro.
9. În ce priveşte pe partea vătămată I.T.M., s-a reţinut că şi acesta împreună cu tatăl său Ion şi unchiul său I.C. au plecat în Franţa pentru a munci în construcţii, în schimbul sumei de 1.000 euro/lună, câte 8 ore pe zi, aşa cum le-a promis inculpatul C.V. şi că în schimb, după ce au ajuns în această ţară, a constatat că acesta i-a minţit, deoarece a fost pus să lucreze 10 ore pe zi şi nu 8 ore, plus a fost obligat să lucreze şi sâmbăta şi a primit numai 1.500 euro pe două luni lucrate, ca urmare a ameninţării sesizării poliţiei. Totodată, s-a mai arătat că şi în cazul acestuia, în luna mai 2007, la propunerea lui K. şi această parte vătămată a plecat din nou în Franţa, unde a lucrat în aceleaşi condiţii timp de o lună şi nu a primit nici un ban, fiind returnaţi de autorităţile franceze, întrucât au fost depistaţi ca neavând acte legale de şedere în această ţară.
Partea vătămată, la urmărire penală a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1.000 euro.
10. Tot prin rechizitoriu s-a mai reţinut că, în vara anului 2007, partea vătămată P.A.O., lucrând în Strehaia ca zidar, l-a cunoscut pe învinuitul D.C., care i-a spus că ştie o firmă ce recrutează muncitori pentru a lucra în Franţa.
Prin intermediul acestuia, l-a cunoscut şi pe inculpatul C.V., care l-a asigurat pe partea vătămată, după ce a dat proba de lucru, că va încheia un contract de muncă cu SC B.C. SRL, pe o perioadă de 6 luni, pentru un salariu plătit în ţară, la nivelul salariului minim pe economie, urmând ca şi în Franţa să primească un salariu de 1.000 euro/lună la un program de 8 ore pe zi şi 5 zile pe săptămână.
În aceste circumstanţe, partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului şi după semnarea contractului, s-a deplasat în Franţa, suportând cheltuielile de transport, deplasându-se în Franţa, împreună cu părţile vătămate S.I., P.V., P.O. şi alţii.
S-a mai arătat, că odată ajunşi în Franţa, partea vătămată şi celelalte persoane, au fost cazate într-o clădire veche căreia localnicii îi spuneau „castel”, plata pentru cazare fiind suportată de S.A.S. K.M.K.,, până în momentul în care s-au sesizat organele statului francez pentru şedere şi muncă ilegală şi părţile vătămate au fost expulzate din această ţară.
De asemenea, s-a reţinut că şi această parte vătămată a lucrat în perioada mai-iulie 2007, 6 zile pe săptămână şi 12 ore pe zi, primind în schimb din partea inculpatului, doar 1/6 euro pe zi pentru a-şi asigura minimul necesar pentru existenţă şi că datorită neplăţii timpului lucrat, condiţiilor grele de muncă şi de locuit, partea vătămată a sesizat mass-media scrisă din Franţa- cotidianul Quest France, care a publicat pe această temă, articole în limba franceză despre situaţia românilor de la societatea administrată de inculpat. Pentru că a făcut publică situaţia în care s-au aflat muncitorii români, inculpatul C.V., sora sa, P.M. şi soţul acesteia au agresat fizic şi verbal pe partea vătămată P.A.O.
Partea vătămată P.A.O., la urmărire penală a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 euro.
11.Partea vătămată S.C., în luna ianuarie 2007 l-a cunoscut pe inculpatul C.V., care i-a propus să meargă în Franţa la muncă în construcţii cu 1.000 euro/lună, 8 ore pe zi plus salariul minim pe economie în România. A acceptat propunerea şi înainte de plecare a încheiat cu S.C. B.C. SRL, administrată de inculpat, un contract de muncă pentru o perioadă de 6 luni. Ca şi în cazul celorlalte părţi vătămate şi acesta a ajuns în Franţa, oraşul Chevroliere, unde a fost cazat la aşa-zisul castel, unde chiar a doua zi, după ce a ajuns, a început lucru, muncind şi acesta, 12 ore pe zi şi 6 zile pe săptămână. În luna iunie, fiind expulzat de autorităţile statului francez, împreună cu alte 30 persoane de cetăţenie română, întrucât s-a constatat că „nu aveau acte legale pentru şedere şi muncă în Franţa”.
La urmărire penală, partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1.000 euro.
12. Referitor la partea vătămată B.C., s-a reţinut că şi acesta, ca în cazul celorlalţi, în luna mai 2007, l-a cunoscut, prin intermediul soţiei sale, pe inculpatul C.V., care i-a propus un loc de muncă în Franţa, în construcţii, dându-i asigurări că pentru munca ce ar fi prestat-o, ar fi încasat suma de 1.000 euro/lună, urmând să lucreze 5 zile pe săptămână, cu un program de 8 ore pe zi, că ar fi avut cazarea gratuită. Această parte vătămată, s-a reţinut că în aceste condiţii şi determinat de faptul că nu a avut posibilităţi materiale, a acceptat propunerea şi în data de 10 mai 2007, împreună cu partea vătămată V.M., a plecat în Franţa, unde au fost cazaţi, iar chiar de a doua zi a început lucrul, muncind 12 ore pe zi şi 6 zile pe săptămână, în aceste condiţii, a lucrat timp de 45 zile, perioadă în care a primit în schimb doar suma de 50 euro.
De asemenea, s-a reţinut că la sfârşitul lunii iunie 2007 şi acesta a fost expulzat de jandarmii francezi, pentru şedere ilegală în Franţa.
Pentru că primise doar 50 euro pentru 45 zile lucrătoare, partea vătămată l-a sunat pe C.V., care i-a promis că diferenţa ar fi primit-o în ţară pe card de la SC B.C. SRL, promisiune care nu s-a materializat.
Partea vătămată, la urmărire penală s-a constituit parte civilă cu suma de 2.200 euro.
În acelaşi timp, s-a reţinut că pentru fiecare parte vătămată, la dosar au fost depuse, în spatele fiecărei declaraţii a părţilor vătămate, în original biletul de transport eliberat de firma E., un ordin de deplasare şi un contract emis de SC B. C. SRL în copie.
O altă probă a faptelor comise de inculpat, s-a precizat că a reprezentat-o şi adresa emisă de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Punctul Naţional Focal - Unitatea Naţională Europol, respectiv adresa din 28 octombrie 2008, care a comunicat organelor de cercetare penală următoarele:
„S.A.S. K.M.K. din 24 octombrie 2007 se află în stare de lichidare obligatorie. Contractele au fost semnate între această firmă şi SC B.C. SRL în scopul de a efectua operaţiuni de împrumut de muncitori între România şi Franţa. Această operaţiune a creat posibilitatea pentru firma K.M.K. de a evita, în calitate de angajator, plata unei sume estimată la 400.000 euro.
În acest fel, firma SC B.C. SRL îşi regularizează serviciile sale în mod direct cu K.M.K. Cele două firme sunt conduse de familia C.P.
În cadrul investigaţiilor desfăşurate nu s-a putut stabili sistemul de plată al angajaţilor. Unii dintre aceştia au fost plătiţi cu bani lichizi sau prin C.E.C.-uri”.
Totodată, a fost menţionată şi adresa emisă de Europol, care comunicat autorităţilor române, tabelul cu cele 38 de persoane expulzate din Franţa pentru şedere ilegală.
A fost invocată şi declaraţia dată în calitate de învinuit de către C.V., prin care a susţinut că nu a fost vinovat de săvârşirea vreunei fapte penale şi că a prezentat, în copie, acte care au fost puse la dosar, din care a rezultat că învinuitul D.C. a primit integral sumele de bani pentru care a muncit, contractele de închiriere a castelului dintre S.A.S. K.M.K. şi proprietar, care au fost semnate în numele S.A.S. K.M.K. de către C.V. şi au prevăzut închirierea unui spaţiu suficient pentru 5 persoane.
S-a menţionat că la dosar, s-a aflat în copie contractele individuale de muncă încheiate între SC B.C. SRL şi părţile vătămate, în care, la capitolul salarizare, a fost înscris salariul minim pe economie.
Faptele, după cum au fost descrise mai sus, ca fiind săvârşite de inculpatul C.V., care împreună cu B.C. au recrutat, prin înşelăciune, părţile vătămate S.I., P.V., G.V., R.L.M.I., M.A.C., V.M., I.C., I.I., I.T.M., P.A.O., S.C. şi B.C. exploatându-le, prin muncă pentru sine, s-a precizat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În acest sens, s-a mai arătat că subiectul activ poate fi orice persoană, care a împlinit vârsta de 18 ani şi poartă responsabilitatea faptelor sale, reţinându-se că numitul C.V. a fost major şi a fost administratorul SC B.C. SRL, firmă ce a intrat în procedură de insolvenţă.
Referitor la latura obiectivă a infracţiunii, s-a menţionat că s-a realizat prin mai multe acţiuni şi anume: recrutare, racolare, găzduire, etc. şi că în speţă, recrutarea ca modalitate de săvârşire a infracţiunii a constat în atragerea victimelor, prin inducerea în eroare, cu scopul de a fi exploatate, în vederea obţinerii unui profit numai pentru inculpat şi familia sa.
De asemenea, s-a arătat că probele cauzei au demonstrat că inculpatul C.V., a înfiinţat „pro cauza” firma SC B.C. SRL, promiţându-li-se mincinos angajaţilor că le-ar fi dat în România salariul minim pe economie, în timp ce au fost împrumutaţi firmei S.A.S. K.M.K. cu sediul în Franţa, unde au lucrat 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână cu un salariu de 1.000 euro/lună şi că în realitate, părţile vătămate au lucrat 10-12 ore pe zi, 6 zile pe săptămână primind în schimb doar câte 1-2 euro pe zi pentru subzistenţă.
S-a făcut referire şi la conţinutul disp.art. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora s-a concluzionat că prin exploatare se înţelege „efectuarea unei munci sau îndeplinirea unui serviciu, în mod forţat, ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate”, fiind invocată sub acest aspect şi decizia de speţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia penală nr. 2680 din 12 aprilie 2005 a statuat că: „constituie infracţiune de trafic de persoane recrutarea unei persoane în vederea exercitării unei munci cu încălcarea normelor privind condiţiile de muncă, salarizare, neplata muncii, lipsirea de cazare şi de hrană”.
Referitor la condiţiile de cazare şi hrană, s-a mai precizat că elocvente au fost şi declaraţiile părţilor vătămate, din care au rezultat că au fost cazaţi într-o locaţie în jur de 30 persoane fără a avea condiţii minime de igienă, apă, baie, etc.
Sub aspectul vinovăţiei inculpatului C.V., s-a menţionat că acesta personal, în numele firmei S.A.S. K.M.K., a semnat contractele de închiriere cu proprietarul castelului, prin care s-a oferit contracost găzduirea a numai 5 persoane şi că în realitate, în locaţia respectivă, inculpatul a cazat peste 30 persoane.
Relevant, s-a menţionat că în privinţa salarizării victimelor, inculpatul a prezentat în copie 5 facturi semnate personal de el, referitoare la efectuarea unor lucrări de construcţii către S.A.S. K.M.K. în perioada iunie-iulie 2007 în valoare de aproximativ 50.000 euro, concluzionându-se prin rechizitoriu că, părţile vătămate au lucrat la S.A.S. K.M.K., iar SC B.C. SRL a primit 50.000 euro, dar cu toate acestea inculpatul nu a plătit părţilor vătămate salariile, după cum se angajase.
Tot semnificativ sub acest aspect s-a menţionat că sunt declaraţiile părţilor vătămate, din care a rezultat că acestea au fost plătite cu sume derizorii şi anume:
- S.I. - „a primit 50 euro în tranşe de câte 2-3 euro pe zi pentru mâncare. Cumpăram pâine veche cu reducere, iar o parte din colegii mei furau legume de la fermele situate în apropiere.”
- P.V. - „a primit 2-3 euro pe zi pentru mâncare, motiv pentru care potrivit declaraţiei acestuia, uneori au fost nevoiţi să se hrănească cu peşte prins de R. sau chiar să fure legume din grădinile unor cetăţeni francezi”
În ce priveşte, obţinerea profitului ca element al laturii obiective, s-a menţionat că din adresa primită de la autorităţile franceze, a rezultat că, imediat după obţinerea profitului prin exploatarea părţilor vătămate enumerate mai sus, cei doi, inculpatul şi sora sa au deschis procedura de insolvenţă a celor două societăţi.
În raport de aceste considerente, prin rechizitoriu s-a concluzionat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen, precizându-se că acesta a fost citat de mai multe ori la domiciliul său, dar de fiecare dată nu a fost găsit, iar la 28 ianuarie 2010 s-a încheiat un proces verbal cu avocatul său din care a rezultat că, acesta nu a mai luat legătura cu avocatul său din vara anului 2009 considerente pentru care nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală.
Faţă de învinuiţii B.I., P.M. şi P.K., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, reţinându-se prin rechizitoriu că nu s-au făcut vinovaţi de săvârşirea vreunei fapte penale şi, întrucât B.C. a decedat la 13 octombrie 2007, anterior efectuării cercetărilor penale, s-a dispus şi faţă de acesta, neînceperea urmăririi penale.
În instanţă, la cercetarea judecătorească, a fost ascultat inculpatul, au fost ascultate părţile vătămate şi martorii D.C., S.V., S.N. şi P.R.
Inculpatul, prin susţinerile făcute în faţa instanţei, a confirmat în mare parte starea de fapt reţinută prin rechizitoriu, recunoscând că a condus firma prin care a recrutat alături de învinuiţii D.C. şi B.C., părţile vătămate în cauză, cât şi faptul că autorităţile franceze s-au sesizat în privinţa faptul că aceştia au lucrat şi stat ilegal în Franţa.
De asemenea a mai recunoscut că firma condusă de acesta a primit sume serioase de bani de la firmele franceze cu care firma inculpatului angajase lucrările care au fost efectuate cu părţile vătămate în cauză.
Aceste aspecte confirmate de inculpat, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate, care în instanţă şi-au menţinut în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală, prin care aceştia au descris cu lux de amănunte circumstanţele în care au plecat la muncă în Franţa, cât şi suferinţele la care au fost expuşi, ca urmare a nerespectării contractelor, ce au fost confirmate de declaraţiile martorilor audiaţi de către instanţă, au conturat cu certitudine faptul că inculpatul a recrutat victimele în cauză, prin înşelăciune, dovadă fiind şi contractele încheiate cu aceştia, depuse la dosar, din care a rezultat că în cuprinsul acestora s-au efectuat o serie de modificări în privinţa elementelor esenţiale, fără să fi fost contrasemnate de părţile vătămate, ceea ce a demonstrat că ele au fost întocmite pro cauza, pentru a sugera victimelor o aparenţă de legalitate în ce priveşte angajarea lor pentru a presta muncă în Franţa, angajare care a fost făcută doar în folosul societăţilor administrate de inculpat.
Totodată, probatoriul administrat în cauză, a conturat exercitarea asupra victimelor a unui abuz de autoritate comis de inculpat, atunci când părţile vătămate s-au revoltat în momentul în care şi-au dat seama că au fost înşelaţi, deoarece muncea mai mult decât conveniseră şi nu au fost plătiţi, au fost cazaţi în condiţii necorespunzătoare de igienă şi inculpatul i-a ameninţat, iar pe partea vătămată, P.A.O., chiar l-a lovit, atunci când a aflat că acesta a sesizat autorităţile franceze cu privire la abuzurile comise de inculpat. Sub acest aspect, elocvente au fost declaraţiile părţilor vătămate, ce au fost confirmate şi de declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă, S.V., S.N. şi P.R.. De asemenea din actele emise de autorităţile franceze a reieşit că majoritatea părţilor vătămate au fost expulzate din Franţa, pentru şedere şi muncă ilegală.
Că părţile vătămate au fost cazate în condiţii necorespunzătoare, au fost confirmate şi de declaraţiile acestora, de contractele de închiriere a „castelului” dintre S.A.S. K.M.K. şi proprietar, care au fost semnate în numele S.A.S. K.M.K. de către inculpatul C.V., prin care s-a prevăzut închirierea unui spaţiu suficient pentru cazarea a 5 persoane, însă inculpatul a cazat mult mai multe persoane.
S-a mai reţinut că inculpatul pentru a exercita permanent un control asupra părţilor vătămate, a fost ajutat şi de sora sa, ce a locuit în Franţa şi de cumnatul său, K.
Că inculpatul a exploatat părţile vătămate şi că de pe urma muncii neremunerate a acestora, a obţinut un profit important, a rezultat şi din actele depuse la dosar, ce au demonstrat că firma condusă de inculpat, prin care s-au încheiat contractele de muncă cu părţile vătămate, a primit suma 50.000 euro, dar cu toate acestea inculpatul nu a plătit părţilor vătămate salariile, după cum se angajase şi imediat după ce a încasat aceşti bani, inculpatul şi sora sa au deschis imediat procedura de insolvenţă a societăţilor.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv: pericolul social concret al faptelor comise de inculpat, determinat de modalităţile de comitere a faptelor şi urmările produse, anume suferinţe cauzate părţilor vătămate, conduita inculpatului, pe parcursul derulării acestui proces, care atât la urmărirea penală, cât şi la instanţă, a lipsit nejustificat de la efectuarea unor acte procedurale, sustrăgându-se chiar şi de la evaluarea sa prin Serviciul de probaţiune, cât şi faptul că nu are antecedente penale.
Faţă de aceste considerente, s-a apreciat că o soluţie de condamnare a inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, stabilită la limita minimă prevăzută de lege, a satisfăcut cerinţele prev. de art. 52 din C. pen.
Date, fiind valorile sociale lezate prin faptele comise de inculpat, în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit c) C. pen., respectiv dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, având în vedere că pentru săvârşirea infracţiunii s-a folosit de calitatea sa de administrator de societăţi comerciale. Totodată, în raport de aceleaşi considerente, pe o durată de 3 ani i-au fost interzise drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. ca pedeapsă complementară ce s-a executat după executarea pedepsei principale, conform disp.art. 66 C. pen.
Referitor la pretenţiile formulate de părţile vătămate, S.I., P.V., G.V., M.A.C., V.M., I.C., I.I., I.T.M., P.A.O., S.C., R.L.M.I., B.C., pentru care aceştia s-au constituit părţi civile, s-a reţinut că daunele solicitate au fost justificate în parte, în ce priveşte prejudiciul cauzat fiecăruia, prin neplata salariilor şi suferinţele cauzate în plan moral, considerând că sumele reale au fost cele indicate de părţile civile în cursul urmăririi penale, deoarece în instanţă, şi-au majorat nejustificat pretenţiile, fără a aduce dovezi suplimentare. Pentru aceste considerente, s-a concluzionat că sumele solicitate iniţial au reprezentat prejudiciul real suferit de părţile vătămate, care a fost în măsură să asigure acoperirea integrală a acestuia.
În ce priveşte acţiunile civile formulate de numiţii: S.V., S.N. şi P.R., instanţa a constatat că aceştia nu au făcut obiectul rechizitoriului, trimiterea în judecată a inculpatului în acest dosar, nevizând aceste părţi, acţiunile civile formulate de aceştia au fost respinse ca nefondate.
2. Împotriva hotărârii amintite a formulat apel inculpatul C.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A învederat că se impune achitarea sa pentru că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive pentru a fi infracţiune, respectiv că nu a exercitat nici o activitate de inducere în eroare a părţilor vătămate care au fost tot timpul în cunoştinţă de cauză.
A arătat că în lunile mai - iunie 2007, nu s-a lucrat decât parţial, pentru că firma franceză colaboratoare a intrat în faliment şi nu a mai achitat drepturile datorate, iar privitor la condiţiile de muncă şi de cazare, acestea au fost acceptate tacit pentru că părţile vătămate s-au aflat deja la a doua deplasare în Franţa, consimţind şi la încheierea contractului nou de muncă, nefiind dovedită astfel comiterea activităţii infracţionale cu scopul exploatării unor persoane. În acelaşi sens a considerat încadrarea juridică nelegală, respectiv reţinerea disp. art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, deoarece nu a fost trimis în judecată împreună cu o altă persoană şi, totodată, a criticat reţinerea eronată a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., necomiţând fapta în mod repetat.
S-a mai arătat că instanţa de fond a fost lipsită de rol activ, în sensul că nu a observat declaraţiile date de o parte din părţile vătămate prin care s-a arătat că acestea primiseră drepturile băneşti cuvenite şi nu au mai avut alte pretenţii şi totuşi s-au acordat despăgubiri fără a fi dovedite.
Subsidiar (fila 40 dosar apel) s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege şi aplicarea disp. art. 81 sau art. 861 C. pen., faţă de pericolul social concret al faptei dar şi de datele pozitive ce au caracterizat persoana inculpatului, fără antecedente penale, cu o bună comportare în societate.
Apelul inculpatului a fost întemeiat în parte, atât pe latura penală cât şi civilă în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., pentru considerentele ce s-au arătat în continuare:
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, în raport şi de criticile formulate, s-a constatat că pe baza probelor administrate a fost reţinută o situaţie de fapt care a corespuns adevărului, fapta inculpatului fiind corespunzător încadrată în drept în dispoziţiile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 dar şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001, constituie trafic de persoane, recrutarea, transferarea, cazarea, primirea sau exploatarea unei persoane, între altele şi prin înşelăciune, deci textul de lege reţine mai multe acţiuni alternative, dar trebuie totdeauna să se urmărească un scop comun şi anume exploatarea persoanelor, victime ale traficului, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.
Starea de fapt reţinută şi încadrarea juridică adoptată, confirmată de instanţa de fond, au avut la bază materialul probator existent la dosar, respectiv că inculpatul prin SC B.C. SRL, le-a propus părţilor vătămate să meargă în Franţa pentru a lucra în construcţii, cu peste 1.000 euro pe lună, iar în ţară familiile acestora să primească pe card salariul minim pe economie.
Încadrarea juridică adoptată în sensul că direct sau prin intermediar, ajutat de B.C. şi alte persoane, au recrutat şi exploatat mai multe părţi vătămate, a fost exactă, în sensul practicii în materie şi a Deciziei nr. 2680 din 12 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă pentru o parte din învinuiţi, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sau neînceperea urmăririi penale. Încadrarea a fost legală pentru că fapta a fost comisă cu alte persoane chiar dacă în condiţiile particulare ale speţei a fost trimis în judecată doar inculpatul.
S-a reţinut, în esenţă, că, părţile civile au muncit fără forme legale în Franţa, unde au fost descoperite, reţinute şi repatriate de către autorităţile franceze, fiind recrutate de inculpat pentru exploatarea muncii acestora, prin încălcarea unor libertăţi şi drepturi fundamentale.
În aceste condiţii, puse în situaţia de a nu avea bani, aservite prin datorii şi lipsite deseori de hrană, uneori ameninţate şi agresate, părţile vătămate nu au putut decât să urmeze conduita ce le-a fost impusă de traficanţi.
În consecinţă, reţinând că fapta inculpatului a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii, prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică sub acest aspect, reţinând justificat şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., pentru că s-a vizat activităţi comise la intervale de timp în detrimentul mai multor părţi vătămate.
În ceea ce priveşte însă modalitatea de executare privativă de libertate, aceasta a fost într-adevăr prea severă, faţă de datele totuşi parţial pozitive, care i-a caracterizat persoana, comportarea bună precedentă şi vârsta acestuia, pentru a se aprecia că reeducarea s-ar fi putut realiza corespunzător şi prin suspendarea pedepsei sub supraveghere, în sensul art. 861 C. pen., într-un cuantum de 4 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare fixat, de 7 ani, şi cu atragerea atenţiei asupra consecinţelor art. 863 şi 864 C. pen.
Această soluţie s-a impus şi din considerente de corectă proporţionalizare a pedepsei chiar dacă răspunderea penală a fost una personală, în condiţiile în care, la activitatea infracţională propusă la urmărirea penală, s-a constatat că au participat mai mulţi făptuitori, vorbindu-se în acest sens de un veritabil grup organizat, dar trimis în judecată şi condamnat a fost doar inculpatul. Pentru altul s-a avut în vedere decesul - B.C. pentru fiul său nepriceperea, iar pentru ceilalţi, pentru varii motive, s-a dispus fie scoaterea de sub urmărire penală, fie neînceperea urmăririi penale. De la aceste soluţii la o pedeapsă de 5 ani cu privare de libertate a fost o distanţă mare, astfel că s-a impus în condiţiile arătate atenuarea regimului sancţionator în sensul arătat mai sus şi schimbarea modalităţii de executare, reţinându-se însă existenţa faptei şi a vinovăţiei.
S-a avut în vedere între altele şi poziţia părţilor vătămate care, după o primă experienţă nereuşită, de muncă în străinătate, au continuat cu o a doua deplasare chiar şi cu maşinile personale, deşi au existat suficiente nemulţumiri şi datorii neonorate după prima deplasare, condiţiile de cazare şi masă, fiind bune cunoscute, evident nesatisfăcătoare pentru ele.
A fost întemeiată şi critica ce a vizat justeţea despăgubirilor materiale acordate părţilor civile I.I., I.T.M. şi S.C.
Sumele de bani ce s-au acordat cu acest titlu, ar fi trebuit pe de o parte să aibă efecte compensatorii şi pe de altă parte, să nu fi constituit nici amenzi excesive pentru autorii daunelor, nici venituri nejustificate pentru cei care le-au suferit.
Faţă de declaraţiile depuse iniţial la instanţa de fond, filele 282 - 288, însă neanalizate, prezentate ulterior şi instanţei de apel filele 130-132 toate necontestate şi fără a fi înscrise în fals, înscrisuri care au fost coroborate şi cu o parte din declaraţiile de constituire de părţi civile, spre exemplu fila 250, dosar tribunal, s-a respins acţiunile civile formulate de părţile civile I.I., I.T.M. şi S.C., în condiţiile în care acestea au precizat ferm într-o anume etapă că inculpatul „nu le mai datorează nici o sumă de bani, bunuri sau alte valori” sau că acesta „nu mai are nici o datorie faţă de ei”, statuare în concordanţă între altele şi cu principiul disponibilităţii.
În consecinţă, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza Deciziei penale nr. 116 din 3 aprilie 2012 a admis apelul declarat de inculpatul C.V. împotriva sentinţei penale nr. 75 din 23 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 599/101/2010.
A desfiinţat în parte sentinţa pe latură penală şi civilă.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului C.V. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 7 ani compusă din durata pedepsei la care s-a adăugat un interval de 3 ani fixat de instanţă.
A dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 863 C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) C. pen. cu precizarea că se va prezenta la datele fixate de Serviciul de Probaţiune Mehedinţi.
A atras atenţia asupra disp.art. 864 C. pen.
A respins acţiunea civilă formulată de părţile civile I.I., I.T.M. şi S.C.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului urmând ca onorariul avocat oficiu în sumă de 200 lei să fie suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
3 Împotriva acestei decizii au formulat, în termen legal recursuri, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, recurentul inculpat C.V. şi recurentul parte civilă S.C.
Procurorul a susţinut, în cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, cât şi în cadrul dezbaterilor că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea disp. art. 357 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa aplicată nu corespunde scopului educativ - preventiv prevăzut de legiuitor prin art. 52 C. pen., procedându-se la o greşită individualizare a pedepsei, atât în planul legalităţii, cât şi al temeiniciei.
Astfel, pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită de instanţa de prim control judiciar este, în opinia procurorului nelegală, în condiţiile în care limita minimă specială prevăzută de legiuitor pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 este de 5 ani închisoare, iar în cauză, în efectuarea operaţiunii de reducere a pedepsei stabilită de judecătorul fondului de la 5 ani la 4 ani închisoare nu s-au reţinut circumstanţe atenuante ori alte cauze legale.
În planul individualizării judiciare a pedepsei, procurorul invocă şi greşita stabilire a cuantumului pedepsei - dar şi a aspectului modalităţii de executare, precum şi omisiunea instanţei de control de a face aplicarea art. 861 C. pen., cu referire la indicarea măsurilor de supraveghere cărora trebuia să se supună condamnatul (art. 863 alin. (1) C. pen.) şi obligarea în conformitate cu art. 863 alin. (3) C. pen.
În acest sens, se arată că instanţa se impunea a stabili efectiv măsurile de supraveghere prevăzute în art. 863 alin. (1) C. pen. şi nu doar să indice textul de lege, deoarece nu i se poate solicita unei persoane să respecte anumite obligaţii ce nu i se aduc la cunoştinţă.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei statuată de instanţa de apel, se apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu conduce la îndeplinirea scopului educativ preventiv prev. de art. 52 C. pen., date fiind condiţiile şi împrejurările concrete în care a acţionat inculpatul, atât cu prilejul comiterii infracţiunilor cât şi atitudinea manifestată ulterior atât faţă de părţile vătămate cât şi faţă de urmările produse (o atitudine de negare a comiterii infracţiunii, de neasumarea răspunderii).
Recurentul inculpat C.V. nu a motivat recursul promovat. Recurentul parte civilă S.C. nu a motivat recursul formulat.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor şi criticilor circumscrise cazurilor de casare reglementate în art. 3859 pct. 172 şi 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3859alin. (2), (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, expune:
Situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor comise fiind justă şi corespunzând situaţiei de fapt reţinute.
Astfel, pe baza unui probatoriu fundamentat a rezultat cu certitudine vinovăţia inculpatului C.V. în comiterea faptelor ce au format obiectul judecăţii, acţiunile sale întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane - art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în formă continuată prin exploatarea părţilor vătămate ale cauzei, prin modalitatea inducerii lor în eroare, determinarea acestora în a presta activităţi pentru societăţile conduse de inculpat, prin încălcarea normelor legale în materia condiţiilor de muncă, salarizare, sănătate, securitate.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa fondului a concluzionat cu privire la executarea efectivă a pedepsei închisorii într-un cuantum stabilit la minimul special prevăzut de textul incriminator, în timp ce instanţa de prim control judiciar a considerat că prin reducerea cuantumului pedepsei şi dispunerea suspendării sub supraveghere a executării, scopul general şi special al prevenţiei sociale va fi îndeplinit, modalitatea de executare privativă de libertate fiind apreciată ca prea severă, faţă de datele parţial pozitive ce caracterizează persoana inculpatului.
Efectuând propriul demers analitic, cu privire la operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi însuşeşte argumentele aduse de către instanţa de apel cu referire la posibilitatea atingerii scopului pedepsei şi fără executarea efectivă a pedepsei închisorii în împrejurarea în care inculpatul oferă garanţiile necesare unei reale reinserţii sociale.
Este necesar ca pedeapsa să-şi îndeplinească funcţiile sale, iar aceasta se poate realiza numai dacă este corect individualizată, ca instrument adecvat de realizare practică a politicii penale.
Individualizarea pedepsei, trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului.
În această manieră, retribuţia justă realizează şi scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială.
Criticile avansate de procuror sunt însă întemeiate sub aspectul nelegalităţii pedepsei aplicate de instanţa de apel, pedeapsă ce a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de legea specială, fără însă a opera în cauză efectele constatării unor circumstanţe atenuante judiciare care să justifice pedeapsa de 4 ani închisoare.
Circumstanţele reale ale cauzei, dar şi elementele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului, vârsta acestuia, constituie în opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie date cu caracter suficient pentru reţinerea în cauză a disp. art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecinţa atenuării regimului sancţionator, potrivit art. 76 lit. b) C. pen.
Într-o asemenea manieră cuantumul pedepsei aplicate de instanţa de apel devine legal, iar modalitatea de executare a pedepsei, astfel cum s-a statuat prin decizia recurată, urmează a fi menţinută în virtutea considerentelor expuse în precedent.
Pe de altă parte, criticile procurorului cu privire la omisiunea instanţei de apel de a stabili măsurile de supraveghere inculpatului şi eventual obligaţiile, în conformitate cu disp. art. 863 alin. (1) şi, respectiv alin. (3) C. pen. sunt fondate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciind că simpla enunţare a disp. art. 863C. pen. în dispozitivul deciziei nu este de natură şi în măsură a face cunoscut condiţiile căror măsuri de supraveghere urmează a se supune.
În acord cu argumentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi de recurentul intimat inculpat C.V. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa în parte, decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 75 din 23 februarie 2011 a Tribunalului Mehedinţi şi rejudecând:
Va menţine pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi reţinerea art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. b) C. pen.
Va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia penală atacată, dispunând în conformitate cu art. 863 C. pen. ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;
b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parte civilă S.C. împotriva aceleaşi decizii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat C.V. în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurenta parte civilă S.C. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi de recurentul intimat inculpat C.V. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 75 din 23 februarie 2011 a Tribunalului Mehedinţi şi rejudecând:
Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi reţinerea art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. b) C. pen.
Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia penală atacată, dispunând în conformitate cu art. 863C. pen. ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;
b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de parte civilă S.C. împotriva aceleaşi decizii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat C.V. în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă S.C. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3653/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3692/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
