ICCJ. Decizia nr. 3756/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3756/2012
Dosar nr. 336/63/2012
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 22 februarie 2012 Tribunalul Dolj, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. rap.la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D.C.D., domiciliat în Craiova, jud.Dolj, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) - c) C. pen., mai puţin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 8 luni, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionată a executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 29 decembrie 2011, la orele 18.40 denunţătorul B.A. a sesizat, prin intermediul serviciului unic al apelurilor de urgenţă 112, faptul că în seara aceleiaşi zile, cu puţin timp înainte, când se deplasa cu autoturismul pe raza localităţii Malu Mare a fost oprit de un echipaj de poliţie format din doi agenţi. Agentul de poliţie care l-a oprit (identificat în persoana învinuitului F.C.N.) i-a solicitat denunţătorului documentele, documente ce au fost apoi transmise de acesta colegului său de echipaj, inculpatul D.C.D.
Inculpatul i-a adus la cunoştinţă denunţătorului cum că ar fi săvârşit o contravenţie rutieră, constând în depăşirea neregulamentară a unui alt autovehicul şi că, pentru această faptă urmează să fie sancţionat cu amendă în cuantum de 1.200 lei şi îi va fi reţinut permisul în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 3 luni. Totodată, inculpatul i-a comunicat denunţătorului că, dacă vrea să scape cu o sancţiunea mai blândă şi să nu îi fie reţinut permisul, „pot rămâne prieteni" însă va trebui să îi dea suma de 300 euro sau 1.000 lei.
Denunţătorul s-a deplasat la autoturismul personal unde se afla şi soţia sa, a luat de la aceasta suma de 10 euro, pe care i-a oferit-o inculpatului în vederea restituirii documentelor şi neaplicării sancţiunii. Inculpatul a refuzat primirea acestei sume de bani, spunând că este prea mică. După un timp de negocieri în care inculpatul l-a determinat pe denunţător să se mai gândească cu privire la consecinţele aplicării sancţiunii, în final inculpatul a fost de acord ca denunţătorul să îi dea suma de 200 lei pentru a nu fi sancţionat. Denunţătorul a înregistrat o parte a convorbirii purtate cu inculpatul, cu ajutorul telefonului său mobil, acesta pornind înregistratorul telefonului într-una din deplasările sale la autoturismul proprietate personală. Denunţătorul i-a propus inculpatului să-l însoţească la locuinţa părinţilor săi din localitatea Rojişte pentru a-i remite suma de bani, spunând că nu are asupra sa suma solicitată de inculpat. Inculpatul a fost de acord să se deplaseze cu autoturismul de serviciu al poliţiei în localitatea Rojişte la locuinţa părinţilor denunţătorului pentru a primi banii promişi de denunţător.
În acest scop inculpatul D. i-a propus colegului său, învinuitul F., (acesta era şofer pe autoturismul de serviciu al poliţiei) să se deplaseze cu autoturismul de serviciu în localitatea Rojişte, după denunţătorul B., în vederea primirii banilor.
Având cunoştinţă de motivul deplasării în localitatea Rojişte, după un moment de ezitare, învinuitul F. a fost de acord să îl transporte pe colegul său, inculpatul D., în localitatea Rojişte.
Astfel, după ce denunţătorul a pus în mişcare autoturismul său personal (un Mercedes înmatriculat în Italia), învinuitul F. a pus în mişcare autoturismul poliţiei, deplasându-se în spatele autoturismului denunţătorului. Pe drum către localitatea Rojişte, denunţătorul B. a apelat la serviciul 112 sesizând ceea ce i s-a întâmplat. După ce a sesizat pretinderea sumei de bani, denunţătorul şi-a sunat fratele, martorul B.A., cerându-i să vină la şoseaua principală din localitatea Rojişte cu o sumă de bani cuprinsă între 200 şi 1.000 lei, spunându-i că are probleme cu poliţia. În momentul în care denunţătorul B. a oprit autoturismul pe drumul principal din localitatea Rojişte, învinuitul F. a oprit la rândul său autoturismul de serviciu al poliţiei în faţa autoturismului denunţătorului.
În scurt timp, în zonă a venit şi fratele denunţătorului, B.A., care i-a remis primului o sumă de bani spre a fi dată agentului de poliţie. Denunţătorul împreună cu fratele său s-au deplasat la autoturismul poliţiei, pe partea stângă unde se afla învinuitul F., iar la semnul acestuia din urmă, cei doi s-au deplasat pe partea dreapta faţă a autoturismului poliţiei unde se afla inculpatul D. Denunţătorul i-a remis inculpatului D. suma de 250 lei, iar inculpatul i-a restituit acestuia documentele personale ale autoturismului. Inculpatul a primit suma de bani de la denunţător şi i-a dat-o colegului său, învinuitul F., care a pus-o într-unul din buzunarele de la piept.
În dimineaţa zilei de 30 decembrie 2011, denunţătorul B.I.C. a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cu faptul că în seara zilei de 29 decembrie 2011, în timp ce conducea autoturismul cu (aparţinând sock al cărui angajat este SC S.I.E. SRL Craiova), pe raza localităţii Malu Marea fost oprit de un echipaj de poliţie format din doi agenţi. Unul dintre agenţi a oprit şi-a declinat identitatea - F.- şi apoi, celălalt (identificat în persoană inculpatului D.) i-a pretins bunuri de natura celor pe care le transporta pentru a nu-l reţine permisul, pe motiv că ar fi depăşit neregulamentar un alt autoturism. Pentru a nu fi sancţionat şi a nu i se reţine permisul, denunţătorul i-a dat inculpatului cele două sticle de whisky (în valoare de 220 lei) primind înapoi documentele.
De asemenea, denunţătorul B. a precizat că pe tot timpul discuţiei avute cu inculpatul D., numai acesta i-a pretins bani pentru a-l exonera de răspundere pentru aşa zisa abatere contravenţională, iar învinuitul F. nu a intervenit în nici un moment în discuţiile dintre cei doi. Aceeaşi atitudine a avut-o denunţătorul B. şi cu prilejul confruntării cu inculpatul.
De asemenea, cu ocazia confruntării dintre inculpatul D. şi învinuitul F., (confruntare solicitată de către inculpat) învinuitul a menţinut declaraţia dată în ziua de 30 decembrie 2011 la parchet, recunoscând faptul că l-a condus pe inculpat în localitatea Rojişte pentru ca acesta să primească banii de la denunţător, a primit ulterior banii de la acesta şi l-a condus apoi la locuinţa martorului pentru a ascunde banii şi bunurile.
Denunţătorul B. a declarat cum că i-ar fi dat inculpatului suma de 450 lei, însă din datele de anchetă nu s-a dovedit decât remiterea sumei de 250 lei. De asemenea, s-a mai stabilit că sticla de băutură alcoolică cu inscripţia „Aniversario" a fost primită de inculpat de la martorul D.F. zis „Ş." din comuna Malu Mare, însă acesta a declarat că i-a făcut-o cadou inculpatului.
Din adresa din 30 decembrie 2011 a I.P.J. Dolj, a rezultat faptul că inculpatul D. şi învinuitul F. au calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, inculpatul D. fiind desemnat ca poliţist rutier prin Dispoziţia I.G.P.R. din 28 august 2008, învinuitul F. nu este desemnat ca poliţist rutier.
Din adresa din 30 decembrie 2011, a rezultat că în ziua de 29 decembrie 2011, inculpatul D. şi învinuitul F. au fost în exercitarea atribuţiilor de serviciu în intervalul orar 16,00-24,00 la raza localităţii Malu Mare, Ghindeni, Rojişte.
De asemenea, din fişa postului inculpatului D. a rezultat că acesta avea atribuţii de supraveghere, îndrumare şi control în condiţiile legii a participaţiilor la traficul rutier, în zona de competenţă.
Faptele expuse mai sus s-au probat cu: denunţurile şi declaraţiile numiţilor B.A. şi B.I.C., declaraţiile martorilor V.J., B.A., L..G.C., D.F., declaraţiile învinuitului F., procesul verbal de transcriere a convorbirilor înregistrate în medicul ambiental de către denunţătorul B., precum şi transcrierea sesizării telefonice la serviciul 112.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu declaraţiile martorilor denunţători B.I.C. şi B.A., declaraţiile martorilor F.C., L.G.C., D.F., B.A., V.J., procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi denunţătorul B.A., toate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
De altfel, inculpatul D.C.D., încă de la debutul cercetării judecătoreşti şi-a exprimat acordul de voinţă ca soluţionarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Reţinând că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă fără dubiu vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.
Considerând că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate şi chiar fără executarea acesteia, instanţa de fond a stabilit ca modalitate de executare a pedepsei principale, suspendarea condiţionată, reţinând incidenţa disp. art. 81 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul D.C.D.
În apelul parchetului este criticată sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate sub aspectul omisiunii instanţei de fond în sensul reţinerii la încadrarea juridică a infracţiunii de luare de mită şi a alin. (1) al art. 254 C. pen., nededucererea din pedeapsă a duratei reţinerii şi arestării preventive cât şi pentru netemeinicie, considerând parchetul că pedeapsa aplicată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare nu corespunde exigenţelor prev. de art. 72 C. pen.
Inculpatul a declarat că îşi retrage apelul.
Prin Decizia penală nr. 170 din 16 mai 2012, Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinţei penale nr. 90 din 22 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 336/63/2012.
A desfiinţat sentinţa în parte, sub aspectul laturii penale.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 254 alin. (2) C. pen. rap.la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.C.D. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
A dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 decembrie 2011, la 20 ianuarie 2012.
A menţinut celelalte dispoziţii din sentinţă.
A luat act că inculpatul îşi retrage apelul declarat în cauză.
A obligat inculpatul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide în acest sens, instanţa de prim control judiciar a apreciat că doar criticile de nelegalitate formulate de parchet sunt întemeiate fapt pentru care a admis apelul parchetului şi a reţinut la încadrarea juridică a faptei disp. alin. (1) al art. 254 C. pen. şi, de asemenea, a făcut aplicarea disp. art. 88 C. pen., deducând din pedeapsă perioada arestului preventiv.
A reţinut instanţa de prim control judiciar că pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine dozată de instanţa de fond şi nu comportă critici nici sub aspectul cuantumului pedepsei principale şi nici cu privire la modalitatea de executare.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 3853C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul D.C.D.
Criticile formulate de parchet se referă la următoarele aspecte:
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii esenţiale pentru inculpat, privind aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. - caz de casare prev. de art. 3859pct. 10 C. proc. pen.;
- greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului - caz de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.;
- încadrarea juridică dată faptei este greşită - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.;
- instanţa de fond şi instanţa de apel au omis să dispună confiscarea sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de luare de mită - caz de casare prev. de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Fiind prezent în faţa Înaltei Curţi, inculpatul D.C.D. a declarat că înţelege să îşi retragă recursul, fapt pentru care Înalta Curte va dispune în consecinţă.
Criticile aduse sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât şi în raport de limitele efectului devolutiv al recursului, reţine Înalta Curte că recursul declarat de parchet este întemeiat doar sub aspectul criticilor de nelegalitate, fapt pentru care va dispune admiterea în aceste limite pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, reţine Înalta Curte că situaţia de fapt reţinută, corespunde conţinutului probelor administrate în faza de urmărire, fapta a fost just încadrată juridic, a fost comisă în forma de vinovăţie cerută de lege, în mod corect, reţinând instanţa de fond că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că în seara zilei de 29 decembrie 2011, inculpatul D.C.D., în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de agent de poliţie rutieră pe raza localităţilor Malu Mare a oprit în trafic pe denunţătorii B.I.C. şi B.A. şi invocând faptul că au săvârşit contravenţii la regimul circulaţiei rutiere a pretins şi primit de la aceştia două sticle de băuturi alcoolice în valoare de 220 lei de la denunţătorul B.I.C. şi, respectiv a pretins suma de 330 euro şi a primit suma de 250 lei de la denunţătorul B.A. pentru a nu aplica sancţiunile contravenţionale.
Inculpatul D. Cristian Denis a recunoscut fapta, declarând că este de acord ca judecata cauzei să se desfăşoare în procedura simplificată, fapt pentru care prima instanţă a procedat în consecinţă şi a reţinut incidenţa disp. art. 3201C. proc. pen.
Procedând la schimbarea încadrării juridice a faptei cât şi la o nouă judecată, instanţa de apel a omis să reţină disp. art. 3201 C. proc. pen., care au fost câştigate cauzei, astfel încât apreciază Înalta Curte că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., impunându-se casarea deciziei penale atacate sub acest aspect şi reţinerea acestor dispoziţii la încadrarea juridică a faptei.
Această împrejurare poate fi calificată ca o eroare materială, întrucât din considerentele deciziei rezultă că instanţa de apel a făcut referire la disp. art. 3201 C. proc. pen., însă faţă de împrejurarea că pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită între limitele prev. de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pentru acurateţe şi rigurozitate Înalta Curte va casa decizia penală sub acest aspect şi va reţine disp. art. 3201 C. proc. pen., pentru a da o notă de legalitate pedepsei aplicate inculpatului.
Sunt întemeiate şi criticile referitoare la nereţinerea disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 78/2000 - infracţiunile de luare de mită - prevăzută de art. 254 C. pen., de dare de mită - prevăzută la art. 255 C. pen., de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 C. pen. şi de trafic de influenţă - prevăzută la art. 257 C. pen. se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.
Incidenţa acestor dispoziţii legale se impune a fi reţinută, întrucât stabileşte cadrul general de judecare şi sancţionare a infracţiunilor de corupţie şi pentru a face diferenţa de infracţiunile de corupţie prevăzute de legea specială.
Decizia penală atacată cât şi sentinţa penală sunt nelegale, întrucât cele două instanţe au omis să confişte bunurile obţinute de inculpat ca urmare a săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată.
Potrivit disp. art. 254 alin. (3) C. pen. - banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Cum din probele dosarului rezultă că inculpatul D.C.D. a pretins şi primit de la denunţători suma de 250 lei şi 2 sticle de băuturi alcoolice evaluate la suma de 220 lei, se impune confiscarea acestor sume ce au fost obţinute în mod nelegal, această normă juridică având natura juridică a confiscării speciale prev. de art. 118 C. pen.
Criticile formulate de parchet cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului nu sunt întemeiate, în cauză nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine dozată de instanţa de fond care a dat eficienţă tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., realizând o proporţie între gradul de pericol social concret al faptei comise şi pedeapsa aplicată.
Este adevărat că fapta reţinută în sarcina inculpatului este gravă prin natura ei cât şi prin calitatea în care inculpatul a comis această faptă, însă apreciază Înalta Curte, în urma propriei analize că în raport de circumstanţele personale ale inculpatului, atitudinea pozitivă avută pe parcursul procesului penal, recunoscând faptele şi colaborând cu organele de anchetă pentru stabilirea situaţiei de fapt, regimul sancţionator stabilit de instanţele de fond şi apel, este în măsură să contribuie la atingerea scopului educativ şi coercitiv al pedepsei.
De altfel atitudinea procesuală pozitivă adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal denotă faptul că şi-a asumat faptele cât şi consecinţele acestora, nefiind necesară o înăsprire a sancţiunii penale.
Şi modalitatea de executare a pedepsei a fost bine individualizată, în mod corect apreciind instanţa de fond că reeducarea inculpatului se poate realiza fără executarea pedepsei, în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 72 C. pen.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursul parchetului, va casa în parte hotărârile atacate şi rejudecând în fond va reţine la încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 3201 C. proc. pen.
Va confisca de la inculpat sumele de 250 de lei şi, respectiv 220 de lei.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.C.D.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 170 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 90 din 22 februarie 2012 pronunţată de Tribunalului Dolj şi rejudecând în fond:
Reţine la încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 3201 C. proc. pen.
Confiscă de la inculpat sumele de 250 de lei şi respectiv 220 de lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.C.D.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3755/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 3761/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
