ICCJ. Decizia nr. 3692/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3692/2012

Dosar nr. 3863/1/2012

Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 172 din 26 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 4163.1/108/2005, s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpaţii S.I. şi P.P. din infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 13 C. pen., iar pentru inculpatul R.I., din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 26 C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul P.P. din două infracţiuni prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen., respectiv art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., într-o singură infracţiune, anume: art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990, cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 13 C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru R.I., din trei infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 13 C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul Surman din art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen. în art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplic. art. 122 lit. d), art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului R.I., pentru săvârşirea tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina sa, anume: art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 şi art. 13 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 26 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen. (două infracţiuni), art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen. (două infracţiuni), art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplic. art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.P. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, anume: art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 13 C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 alin. (1) cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 13 C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplic. art. 122 şi art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului S.I., pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, anume: art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 13 C. pen., art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 13 C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 41, 42 C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 292 C. pen. şi art. 48 pct. 1 din Legea nr. 26/90 cu aplic. art. 41, 42 C. pen.

S-a constatat că inculpatul R.I. a fost arestat preventiv în perioada 03 aprilie 2002 - 22 martie 2004.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 1003 C. civ., a obligat în solidar inculpaţii la despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti reprezentată prin D.G.F.P. Arad - după cum urmează:

Inculpaţii R.I., S.I. şi partea responsabilă civilmente SC M. SRL Arad, au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 815.229, 51 lei, despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti reprezentată prin D.G.F.P. Arad.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R.I., P.P. şi partea responsabilă civilmente SC P.E. SRL Ploieşti la plata sumei de 1.915.122 lei, despăgubiri civile către părţile civile.

În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 republicată, s-a dispus radierea din registrul comerţului a SC M. SRL Arad.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate după cum urmează: factura fiscală nr. 0584990 (fila 223-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 3517196/30446, factura fiscală nr. 2369060 (filele 38-41 şi 62-65-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 0584992 (filele 69-73-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071551 (filele 74-78-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 0584994 (filele 79-83-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 0584996 (filele 226-227 vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 50226803 (filele 228-229 vol. III u.p.); factura fiscală nr. 0585000 (filele 1-8 dosar vol. II u.p.); factura fiscală nr. 2071552 (filele 126-129-dosar vol. III u.p.); factura fiscală nr. 0584997 (filele 228-229 - dosar vol. III.u.p.), factura fiscală nr. 2071604, factura fiscală nr. 2071605 (filele 10-13 dosar vol. III u.p.); factura fiscală nr. 2071606(filele 9-16, dosar vol. II u.p.); factura fiscală nr. 2071607 (filelel 17-24 vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 0584919 şi 2071613 (fila 17-28 dosar u.p.-vol. III); factura fiscală nr. 2071614, factura fiscală nr. 2071615 (filele 25-37 vol. II dosar u.p.) ; factura fiscală nr. 2071619 (filele 45-52 vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071608 (filele 29-32-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071618 (filele 36-41-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071620 (filele 165-167-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071576 (filele 106-110-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071575 (filele 38-44 vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071577, factura fiscală nr. 2071578 (filele 53-65-vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071579 (filele 168-170-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071581 (filele 130-132-vol. III dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071582 (filele 66-73-vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071584 (filele 74-81-vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071585 (filele 82-89 vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071587, factura fiscală nr. 2071586 (filele 105-117-vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071588 (filele 90-96 vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071590, factura fiscală nr. 2071589 (filele 97-104 şi 118-124-vol. II dosar u.p.); factura fiscală nr. 2071593, factura fiscală nr. 2071592 (filele 125-128 dosar vol. II u.p.); factura fiscală nr. 2071594 (filele 139-145 dosar u.p. vol. II); factura fiscală nr. 2071595 (filele 146-151 dosar u.p. vol. II); factura fiscală nr. 2071597 (filele 152-158 dosar u.p.-vol. II); factura fiscală nr. 2071622 (filele 159–165 dosar u.p. vol. II); factura fiscală nr. 2071625 (filele 148, 166-171-dosar u.p.-vol. III); factura fiscală nr. 2071626 (filele 172-176, dosar u.p.-vol. II), factura fiscală din 9 martie 2001, factura fiscală din 17 aprilie 2001, factura fiscală din 27 aprilie 2001, factura fiscală din 15 mai 2001, factura fiscală din 29 mai 2001 - (filele 182- 193 vol. II u.p.); factura fiscală din 12 mai 2001, factura fiscală din 19 iunie 2001, factura fiscală din 30 iulie 2001 (filele 234-239 vol. III u.p.); factura fiscală din 10 aprilie 2001, factura fiscală din 7 mai 2001, factura fiscală din 14 mai 2001, factura fiscală din 16 mai 2001, factura fiscală din 22 mai 2001, factura fiscală din 23 mai 2001, factura fiscală din 11 iunie 2001, factura fiscală din 4 iulie 2001, factura fiscală din 31 iulie 2001, factura fiscală din 14 august 2001, factura fiscală din 12 august 2001 (filele 259-292 vol. III up.); factura fiscală din 7 aprilie 2001, factura fiscală din 28 aprilie 2001, factura fiscală din 17 mai 2001, factura fiscală din 15 iunie 2001, factura fiscală din 28 iunie 2001 (filele 126, 128, 134, 136 vol I u.p); factura fiscală din 30 august 2001, factura fiscală din 05 septembrie 2001, factura fiscală din 10 septembrie 2001 (filele 142-143 vol. I u.p.), factura fiscală din 16 februarie 2001 (filele 62 - 68 vol. III u.p); factura fiscală din 7 martie 2001 (filele 230 -232 vol. III u.p.), factura fiscală din 25 mai 2001 (filele 152-158 vol. II u.p.), factura fiscală din 20 iulie 2000 (filele 112-118, vol. III u.p.), factura fiscală din 21 iulie 2000 (filele 119-122, vol. III u.p), factura fiscală din 28 iulie 2000 (filele 123-128, vol. III u.p), factura fiscală din 29 iulie 2000 (filele 129-132, vol. III u.p), factura fiscală din 05 august 2000 (filele 133-138, vol. III u.p), factura fiscală din 10 august 2000 (filele 139-143, vol. III u.p), factura fiscală din 14 august 2000 (filele 144-147, vol. III u.p), factura fiscală din 16 august 2000 (filele 148-153, vol. III u.p), factura fiscală din 18 august 2000 (filele 154-157, vol. III u.p), factura fiscală din 23 august 2000 (filele 158-162, vol. III u.p), factura fiscală din 18 august 2000 (filele 163-167, vol. III u.p), factura fiscală din 12 septembrie 2000 (filele 168-171, vol. III u.p), factura fiscală din 18 septembrie 2000 (filele 172-176,vol. III u.p), factura fiscală din 21 septembrie 2000 (filele 177-181, vol. III u.p), factura fiscală din 13 iunie 2000 (filele 117, vol. II u.p.), precum şi anularea a 4 foi de depunere a sumelor în numerar la I.N.G. Barings Ploieşti pe numele fictiv P.I.;declaraţiile pe proprie răspundere prin care SC M. SRL Arad şi SC P.E. SRL Ploieşti au achiziţionat motorină fără taxă de drum; factura comercială din 12 octombrie 1999 emisă de SC M. SRL SRL Arad în favoarea lui R.I.; documentul depus la O R C jud. Arad, BCR Sucursala jud. Arad şi A. Bank-Sucursala jud. Arad, depuse de inculpatul S.I. pentru autorizarea SC M. SRL Arad în vederea deschiderii de conturi bancare.

S-a constatat subrogaţia A.N.A.F. - M.F.P., în drepturile M.T.C.T.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 153/P/2001 din 16 aprilie 2002, înregistrat la 23 aprilie 2002, au fost trimişi în judecată inculpaţii: P.P. - cetăţean maghiar, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990, cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41,42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. şi R.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994, art. 290 C. pen., art. 215 alin. (2), (5) C. pen., art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 şi art. 291 C. pen. - toate cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că la data de 28 septembrie 2000, inculpatul P.P. a înfiinţat SC P.E. SRL Ploieşti, inculpatul R.I. fiind împuternicit de inculpatul P.P. să emită pe numele societăţii comenzi şi delegaţii de ridicare a produselor de la furnizori şi de a completa ordine de plată şi chitanţe pentru sumele încasate; s-a reţinut, de asemenea, că prin activităţi comerciale de vânzare de către terţi a unor produse petroliere neaccizate sau fără plata taxei de drum instituită prin dispoziţiile Legii nr. 118/1996, s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 15.010.873.002 lei, inculpatul P.P., neevidenţiind în actele contabile ale societăţii activitatea desfăşurată.

S-a mai reţinut că, în ziua de 14 februarie 2001 inculpatul R.I. a achiziţionat pentru SC P.E. SRL prin SC C.C. SRL Buzău, 48 tone motorină fără taxa de drum, conform facturilor fiscale.

După înlocuirea facturilor fiscale indicate, cu o altă factură emisă de inculpat pentru SC P.E. SRL, în care s-a trecut „motorină cu taxa de drum”, produsul fiind expediat la SC A. SRL din Sălişte, jud. Sibiu în aceeaşi zi.

La data de 16 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat de la rafinăria „S.R." din Câmpina 61,25 tone combustibil lichid uşor tip.1, pentru care s-au întocmit facturi fiscale.

În aceeaşi zi, produsul a fost expediat la SC A. SRL din Sălişte, cu factura fictivă, în care s-a trecut „motorină cu taxa de drum”.

În ziua de 19 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat de la rafinăria „A.R." din Ploieşti cantitatea de 29,5 tone combustibil lichid uşor tip 1 conform facturii în aceeaşi zi, după înlocuirea facturii fiscale reale cu alta fictivă, l-a expediat la SC A. SRL Sălişte cu autocisterna, condusă de F.I.

Î n ziua următoare, respectiv 20 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat pentru societatea pe care o reprezenta, cantitatea de 19,10 tone motorină, fără taxa de drum de la rafinăria „ A.R." din Ploieşti, conform facturii fiscale, după înlocuirea facturii reale cu alta în care a trecut cu taxa M.T.R. şi a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte.

S-a mai reţinut că în ziua de 21 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat, tot de la rafinăria „ Astra Română" din Ploieşti 29,35 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii fiscale, înlocuind factura cu alta în care a trecut taxa de drum, pe care a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

În ziua de 27 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 29,54 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii nr. 5026802 şi în aceeaşi zi, după înlocuirea facturii fiscale cu alta în care a menţionat „cu taxa de drum”, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

Tot prin intermediul SC C.C. SRL. Buzău, inculpatul a achiziţionat în ziua de 28 februarie 2001 cantitatea, de 29,71 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, după întocmirea facturii fiscale în care a menţionat „cu taxa de drum”, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu autovehiculul condus de martorul J.T.

S-a reţinut că în ziua de 02 martie 2001, inculpatul a achiziţionat de la rafinăria „V." din Ploieşti, cantitatea de 29,36 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii. După întocmirea facturii în numele SC P.E. SRL, în care a menţionat, „cu taxa de drum”, a expediat-o în aceeaşi zi la SC A. SRL din Sălişte, cu autovehiculul condus de martorul F.I.

Cu privire la acest aspect, s-a menţionat că în factura întocmită în numele SC P.E. SRL, s-a trecut ca fiind expediată la Sălişte cantitatea de 59,260 tone în loc de 29,36 tone cât s-a luat din rafinărie.

Referitor la acest aspect s-a menţionat că nu s-a putut stabili de unde provine diferenţa în plus, fiindcă inculpatul nu a fost cooperant pe parcursul cercetărilor, iar inculpatul P.P. este plecat în Ungaria.

De asemenea, s-a reţinut că în ziua de 05 martie 2001, inculpatul a achiziţionat pentru SC P.E. SRL de la S.R.L. Ploieşti, prin SC D.C. SRL Brazi, cantitatea de 18,94 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, a întocmit factura către SC A. SRL din Sălişte,în care a menţionat, motorină cu taxa de drum şi a expediat-o cu autovehiculul condus de martorul D.D.

La data de 07 martie 2002, inculpatul a achiziţionat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 19,03 tone motorină, fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu factura în care a menţionat-motorină cu taxă de drum. Transportul l-a făcut şoferul J.T.

La data de 05 aprilie 2001, inculpatul a achiziţionat pentru SC P.E. SRL 26,54 tone, respectiv 18,66 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, după întocmirea facturilor fiscale în care a făcut menţiunea - cu taxă de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte. Transportul a fost făcut de şoferii M.R.-cu autovehiculul şi D.D. cu autovehiculul.

La data de 06 aprilie 2001 SC P.E. SRL. prin delegatul său R.I., a achiziţionat de la rafinăria „V." din Ploieşti cantitatea de 27,24 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Sălişte cu factura fiscală în care s-a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul a fost făcut de M.R.-cu autovehiculul.

La data de 09 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti prin delegatul său R.I. a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 29,26 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Sălişte cu factura fiscală în care s-a menţionat motorină cu taxă de drum inclusă în preţul de vânzare. Transportul a fost făcut de către F.I.- cu autovehiculul.

S-a mai reţinut în rechizitoriu că în ziua de 12 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria „S.R." din Câmpina cu factură, cantitatea de 28,22 tone Solvexol şi cu factură, cantitatea de 26.620 tone motorină, fără taxă de drum; în aceeaşi zi, aceştia au întocmit pentru ambele produse facturile în care au menţionat „motorină cu taxă de drum”.

Prima cantitate, respectiv Solvexolul, l-a expediat la SC M.T. SRL Arad, iar motorina la SC A. SRL din Sălişte. În ziua de 13 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti, a cumpărat de la rafinăria „V." cu facturile fiscale cantitatea de 25,54 tone motorină fără taxă de drum, cantitatea de 18,11 tone ulei p. 3.

Pentru ambele produse au întocmit facturi în care au menţionat, motorină cu taxă M.T.R. şi le-a expediat la SC A. SRL din Sălişte.

Transportul produselor s-a făcut de către şoferii F.I. cu autovehiculul şi D.D. cu autovehiculul.

Tot de la rafinăria „V.", inculpatul a achiziţionat, în ziua de 20 aprilie 2001, cantitatea de 27,45 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu factura în care a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul l-a efectuat M.R. cu autovehiculul.

Tot în ziua de 12 aprilie 2001, unitatea intimată a achiziţionat de la rafinăria „S.R." Câmpina cantitatea de 27,32 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii, pe care în aceeaşi zi, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu factura, în care a menţionat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna, condusă de M.R.

În ziua de 21 aprilie 2001, SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria SC P.B. SA cantitatea de 30,9 tone petrol 0/200 conform facturii. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală, către SC A. SRL din Sălişte, în care a menţionat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna, condusă de J.T.

În ziua de 24 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat, prin SC M. SRL Tătărani cantitatea de 28 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a menţionat motorină cu taxa de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În ziua de 23 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria „V." din Ploieşti cantitatea de 31,86 tone ulei p.3 conform facturii. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

La data de 25 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat de la aceeaşi rafinărie 31,93 tone ulei p.3 cu factură şi 29,53 tone cu factură; în aceeaşi zi a expediat produsul la SC A. SRL din Sălişte cu facturile fiscale, în cuprinsul cărora s-a menţionat „motorină cu taxă de drum”.

Transportul produselor de la rafinărie la Sălişte s-a făcut cu autocisternele condusă de F.l. şi de M.R.

În ziua de 27 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria SC P. SA cantitatea de 29,78 tone petrol 0/200 conform facturii; în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua de 28 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat, tot prin SC D.C. SA Brazi, cantitatea de 29,7 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a expediat produsul la SC A. SRL din Sălişte cu factură în cuprinsul căreia, a menţionat, motorină cu taxa de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Sălişte s-a făcut cu autocisternele condusă de F.I.

În ziua de 30 aprilie 2001 inculpatul R.I. a achiziţionat de la rafinăria „V." din Ploieşti cantitatea de 27,64 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale; în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de M.R.

La data de 07 mai 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria „V." din Ploieşti cantitatea de 31,91 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale; în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de J.T.

La data de 08 mai 20012001 SC P.E. SRL a achiziţionat de la rafinăria „V." din Ploieşti cantitatea de 27,75 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale; în aceeaşi zi a întocmit factura, fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de M.R..

De la aceeaşi rafinărie “V.” din Ploieşti, inculpatul a achiziţionat în ziua de 09 mai 2001 cantitatea de 30, 20 tone ulei p.3 cu factura şi 32,89 tone cu factura; în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în cuprinsul cărora a specificat motorină cu taxă de drum. Transporturile au fost efectuate de către şoferii M.I. cu autocisterna şi M.N. cu autocisterna, cu aceasta din urma fiind transportat şi produsul Solvexol la SC M.I. SRL Arad în ziua de 12 aprilie 2001.

În derularea activităţii infracţionale SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat în ziua de 10 mai 2001 de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 32,11 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale; în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind efectuat cu autocisterna, condusă de J.T.

La data de 11 mai 2001, aceeaşi societate a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 32, 08 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale şi 29,46 tone ulei p.3 cu factura fiscală; în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind efectuat de şoferii J.T şi F.I. cu autocisternele.

Aceeaşi societate, în ziua de 16 mai 2001 a achiziţionat de la aceeaşi rafinărie “V.” Ploieşti cantitatea de 32,17 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale şi 29,88 tone cu factura fiscală; în aceeaşi zi a întocmit facturile fiscale către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut de şoferii J.T şi F.I. cu autocisternele.

După atâta motorină curată expediată, la SC A. SRL din Sălişte se impunea şi trimiterea unui ingredient pentru amestec. Astfel, în ziua de 23 mai 2001, SC P.E. SRL. a achiziţionat de la rafinăria “V.” în Ploieşti cantitatea de 31,19 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de J.T.

La data de 24 mai 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,84 tone ulei p.3, conform facturii fiscale; în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În ziua de 25 mai 2001, inculpatul a repetat operaţiunea din ziua precedentă şi a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 28,77 tone ulei p.3, conform facturii fiscale; în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de martorul F.I.

La data de 29 mai 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,95 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală, către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum, transportul fiind făcut cu autocisterna condusă de şoferul M.R.

La data de 19 iulie 2001 SC P.E. SRL a achiziţionat, prin SC D.C SRL Brazi, cantitatea de 31,44 tone combustibil tip „p", conform facturii fiscale. Acest produs, împreună cu cantitatea de 29,69 tone Vegasol, au fost expediate la SC A. SRL din Sălişte în ziua de 21 iulie 2001. Produsul Vegasol a fost achiziţionat de la rafinăria “V.” cu factura din 21 iulie 2001.

În factura de însoţire a produselor, a menţionat „motorină cu taxa M.T.R.”

La data de 24 iulie 2001, SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 28,24 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale; în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum, transportul produsului de la rafinărie la Sălişte fiind făcut cu autocisterna condusă de şoferul M.R.

Din documentele indicate pe parcursul expunerii, rezultă cantitatea de 1.321,11 tone produse petroliere-motorină sau alţi derivaţi, care au fost achiziţionaţi „fără taxă de drum”, dar comercializate „cu taxa respectivă”, inclusă în preţ.

Pe lângă cantităţile menţionate,SC P.E. SRL Ploieşti a mai achiziţionat de la furnizori, tot în perioada ianuarie-august 2001, încă 968,16 tone produse petroliere fără taxa de drum şi accize, pe care le-a valorificat cu această taxă, iar pentru aceste cantităţi nu s-a putut stabili cu exactitate corelaţia documentelor pe fiecare transport în parte, datorită faptului că pe documentele de vânzare emise de SC P.E. SRL nu a mai fost consemnat acelaşi delegat care a ridicat marfa de la furnizori.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 109/P/2001 din 24 iunie 2002, au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii : R.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 292 C. pen. cu art. 41, 42 C. pen., art. 291 C. pen. cu art. 41, 42 C. pen., art. 26 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (5) C. pen., cu art. 41, 42 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. - prejudiciu 590.331.961 lei plus prejudiciul de 6.892.212.747 lei rezultată din activităţile infracţionale ce au făcut obiectul Dosarului nr. 153/P/2001 şi S.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu art. 41, 42 C. pen., art. 88 alin. (1) C. pen., art. 292 C. pen. şi art. 48 pct. 1 din Legea nr. 26/1990 cu art. 41, 42 C. pen., art. 291 C. pen. cu art. 41, 42 C. pen., art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen. - prejudiciu 2.453.726.314 lei, art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 C. pen.- prejudiciu 4.632.050.682 lei ; art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 41, 42 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în fapt că la data de 21 februarie 2000 a fost constituită societatea comercială SC M. SRL Arad de către S.I. prin atribuirea unei identităţi false în faţa autorităţilor române şi anume, M.J., cu domiciliul în localitatea Bicske, Ungaria, inculpatul folosindu-se de paşaportul turistic eliberat de autorităţile ungare cu datele şi cartea de identitate a lui M.J. în posesia cărora a intrat pe căi ilicite.

În urma cercetărilor s-a stabilit că titularul celor două acte, M.J., le-a pierdut în împrejurări necunoscute în ziua de 5 februarie 2000 la Budapesta şi că persoana care s-a prezentat sub numele de M.J. este S.I.

S-a reţinut că inculpatul S.I. a venit în România cu intenţia vădită de a efectua tranzacţii cu produse petroliere, scop în care a constituit societatea comercială menţionată după ce în prealabil a făcut declaraţii mincinoase la notar în sensul că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, a întocmit statutul de funcţionare a acesteia, a făcut declaraţii la bancă în vederea deschiderii contului pe alt nume decât al său iar la data de 6 martie 2000 a înregistrat la O.R.C. Arad, societatea fictivă.

S-a arătat că, deşi în statut era precizat că activitatea de bază a societăţii va fi „ vânzarea cu amănuntul a carburanţilor pentru autovehicule „ - ceea ce corespundea codului C.A.E.N., nici o achiziţie din cele făcute nu a urmat această cale. În ziua de 5 mai 2000, învinuitul S.I. s-a deplasat la sediul din Bucureşti al SC L.R. SRL însoţit de O.F. şi R.I. unde a încheiat contractul cadru nr. 09291, în care s-a precizat că produsul ce urmează a fi achiziţionat se va folosi conform prevederilor Legii nr. 118/1996, numai la încălzire, lucrări agricole şi nave fluviale. Contractul a fost întocmit pe baza declaraţiei făcută de acesta pe numele lui M.J.

O dată obţinut contractul cadru de achiziţionare a produselor petroliere de la rafinărie, inculpatul şi-a început activitatea comercială şi a continuat-o pe cea infracţională fiind ajutat, la fel ca şi conaţionalii săi P.P. şi T.G., de către R.I. acesta din urmă fiind angajat la acea dată ca director comercial la SC O.O. SRL, societate către care a fost îndrumată cea mai mare parte din produsele petroliere achiziţionate.

S-a mai arătat că, în perioada 17 februarie 2000 - 1 februarie 2001, inculpatul a cumpărat de la rafinăria SC L.R. SRL Ploieşti cantitatea de 485.249 kg motorină fără taxă de drum, în valoare la acea dată în sumă de 2.919.865 lei.

Pentru întreaga cantitate menţionată s-au întocmit 18 facturi către serviciul desfacere al rafinăriei, toate având ca beneficiar SC M. SRL Arad, la care au fost anexate note de greutate pentru fiecare transport şi declaraţii de conformitate.

Întreaga cantitate de motorină a fost transportată la depozitul SC O.O. SRL din localitatea Turnu, judeţul Arad şi descărcată în cisternele acesteia. În declaraţiile date aceştia au arătat că actele de însoţire a mărfii au fost predate lui S.I. - alias M.J., sau în lipsa acestuia, numitului O.F.; în ambele cazuri SC M. SRL Arad a procedat apoi la facturarea lor de către SC O.O. SRL care le-a comercializat prin staţiile sale ca produs cu taxă de drum.

De asemenea, s-a reţinut că facturile întocmite de către SC M. SRL Arad către SC O.O. SRL nu au fost găsite întrucât prima societate nu a ţinut nici o evidenţă contabilă pentru activitatea desfăşurată iar O.F. a declarat că în vara anului 2001, înainte de începerea verificărilor a cesionat societatea sa cetăţeanului maghiar B.I. şi o dată cu ea a predat şi arhiva, astfel că nu ştie ce s-a întâmplat cu respectivele acte.

La achiziţionarea motorinei, pentru fiecare transport în parte reprezentantul cumpărătorului a depus câte o declaraţie pe proprie răspundere conform căreia o vor utiliza la lucrările agricole, în baza cărora, furnizorul a întocmit aşa zisele contracte „Spat” de vânzare-cumpărare.

Pe baza documentelor ridicate de la rafinărie s-a stabilit că declaraţiile pe proprie răspundere au fost întocmite fictiv de către R.I., pe numele P.I. O dată cu ele s-a ridicat şi o procură specială, în xerocopie, dată de M.J., în speţă inculpatul S.I., în favoarea numitului P., prin care era împuternicit să reprezinte interesele societăţii. Aceasta s-a dovedit a fi fictivă fiind copiată după o alta făcută la notarul P.M. din Arad pentru cetăţeanul T.G. cercetat şi acesta într-o cauză similară alături de R.I.

S-a apreciat că în declaraţia făcută la 16 aprilie 2002 inculpatul R.I. a recunoscut întocmirea şi semnarea facturilor fictive menţionate mai sus, însă ulterior a revenit afirmând că nu-şi mai aminteşte acest lucru.

Vinovăţia lui R.I. a fost stabilită prin declaraţiile a trei funcţionari de la rafinărie, prin raportul de constatare tehnico ştiinţifică întocmit în cauză, precum şi prin aceea că pentru motorina achiziţionată a întocmit în numele societăţii SC M. SRL Arad 4 foi de depunere a sumelor reprezentând costul ei, pe care le-a depus personal la I.B. Ploieşti unde rafinăria respectivă avea contul deschis. Actele au fost întocmite fictiv de către învinuit trecând ca titular al depunerii cu seriile şi numerele de buletin un oarecare P.I. Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut situaţia relatată însă a susţinut că nu cunoştea cu adevărat destinaţia motorinei.

Cea mai mare parte a motorinei achiziţionată de la SC L.R. SRL a fost valorificată către SC O.O. SRL unde inculpatul R.I. era angajat ca director comercial.

Pe lângă cantităţile arătate, SC M. SRL Arad a mai achiziţionat motorină fără taxa de drum şi de la alţi producători pe care a comercializat-o cu taxa respectivă inclusă în preţ, astfel în ziua de 17 martie 2000, la scurt timp după înfiinţarea societăţii şi înainte de întocmirea contractului cadru cu SC L.R. SRL, a cumpărat de la SC R.V. SA Ploieşti, 18.040 l motorină în valoare de 120.791.746 lei, conform facturii fiscale.

Pentru achiziţionarea motorinei inculpatul R.I. care lucrase în rafinărie ca şef serviciu desfacere, a întocmit delegaţie pentru ridicarea de mărfuri, care o redă şi în declaraţia pe proprie răspundere pe numele P.I., fără să aibă de la acesta împuternicire. Din acest aspect s-a concluzionat că R.I. era la curent cu activitatea SC M. SRL Arad şi a administratorului ei, fapt confirmat şi de martora Costea Nicoleta - funcţionară în cadrul serviciului desfacere al rafinăriei.

S-a mai arătat de asemenea că în perioada 20 iulie - 21 sept. 2000, SC M. SRL Arad a cumpărat de la depozitul SC R. SA Braşov cantitatea totală de 618.160 kg motorină fără taxa de drum în valoare la acea dată de 4.318.810.830 lei.

Întrucât S.I. a părăsit România când a aflat că se fac verificări cu privire la societatea în numele căreia lucra, nu s-a putut stabili cine i-a întocmit declaraţiile pe proprie răspundere pentru respectarea dispoziţiilor Legii nr. 118/1996, însă întreaga cantitate a fost livrată către SC A. SRL Sălişte, jud. Sibiu, ca motorină cu taxă de drum. Diferenţa de preţ a fost însuşită de către reprezentantul SC M. SRL Arad.

De asemenea, în perioada 23 mai 2000 - 25 ian. 2001, SC M. SRL Arad a achiziţionat de la SC P. SA Arad, cantitatea de 396.987 l motorină fără taxa de drum şi 21.106 l combustibil tip M.

Pentru produsele respective, în valoare totală de 2.703.645.773 lei, furnizorul a emis 35 facturi fiscale. Înainte de efectuarea fiecărui transport inculpatul S.I. a întocmit declaraţii pe proprie răspundere în care a menţionat că produsul va fi utilizat în scop agricol, transport material lemnos şi lucrări de execuţie.

Din cantitatea menţionată, doar 11.665 l achiziţionată în ziua de 13 iunie 2000 cu factură, a fost vândută în acea zi ca motorină cu taxă de drum la SC J. SRL Baraţca, jud. Arad, cealaltă cantitate fiind dusă direct în rezervoarele SC O.O. SRL şi comercializată prin staţiile de desfacere ale acesteia. Nu s-a putut stabili dacă şi combustibilul timp M a avut aceeaşi destinaţie, în lipsa actelor de gestiune a celor două societăţi partenere de afaceri.

În perioada 7 august - 11 octombrie 2000, SC M. SRL Arad a cumpărat de la SC C.C. SRL Buzău 93.620 kg petrol distilat tip II, 171.620 kg combustibil uşor tip I şi 65.220 kg White spirt rafinat. De achiziţionarea lor s-a ocupat inculpatul R.I., fapt ce rezultă din cele 13 facturi întocmite pentru marfă.

Produsele au fost transportate şi descărcate în cisternele SC O.O. SRL; în lipsa actelor de evidenţă contabilă nu s-a putut stabili în ce mod au fost comercializate.

În două rânduri, respectiv 21 şi 22 iunie 2000, SC M. SRL Arad a cumpărat de la SC J. SRL Baraţca, jud. Arad, cu facturi, cantitatea totală de 33.000 l combustibil tip I, în valoare de 235.950.000 lei fără a se putea stabili ce s-a întâmplat cu el, în lipsa evidenţelor contabile.

În ziua de 9 martie 2001, SC M. SRL Arad a cumpărat de la SC M.I. SRL Tătărani, jud. Prahova, cantitatea de 19.960 kg petrol tip 0,2000, în valoare de 185.655.359 lei. Întreaga sumă a fost achitată în numerar cu trei chitanţe, în perioada 09 -16 martie 2001. Nu s-a putut stabili destinaţia acestui produs.

Din cantitatea de motorină achiziţionată fără taxă de drum învinuitul S.I. a comercializat incluzând în preţ taxa respectivă, 1.121.429 kg şi 896.987 litri. Valoarea ei era la acea dată în sumă de 9.894.770.162 lei, rezultând că şi-a însuşit prin acte fictive şi prin încălcarea Legii nr. 118/1996, suma de 2.453.726.314 lei ce trebuia să fie vărsată la fondul special al Drumurilor publice din cadrul M.L.P.T.L.

S-a mai arătat că SC M. SRL Arad nu a ţinut nici o evidenţă contabilă pentru activităţile desfăşurate. Ca urmare, nu a întocmit şi nu a depus declaraţiile lunare privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi bilanţurile contabile, nu a evidenţiat sau plătit obligaţiile fiscale. S-a stabilit că societatea datora impozit pe profit în sumă de 2.631.855.653 lei şi T.V.A. aferent în sumă de 2.000.195.029 lei. Pentru a se sustrage de la plata acestor obligaţii şi a nu fi identificat în eventualitatea unor verificări, a procedat de comun acord cu împuternicitul său R.I., la întocmirea unor acte fictive atât pentru aprovizionarea cu produse petroliere cât şi pentru plata acestora.

Prin sentinţa penală nr. 120 din 24 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. 3083/2002, în baza art. 11 din Legea nr. 87/1994, prin înlăturarea disp. art. 41, 42 C. pen. şi recalificarea infracţiunii prev.de art. 40 din Legea nr. 82/1991, a fost condamnat inculpatul P.P. la 6 ani închisoare pentru evaziune fiscală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 215 alin. (2) C. pen. prin completarea calificării juridice cu art. 215 alin. (3) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2), 42 C. pen. prin înlăturarea disp.art. 215 alin. (5) C. pen. şi recalificarea infracţiunii prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare pentru înşelăciune;

În baza art. 291 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2), 42 C. pen. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru uz de fals.

Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare care a fost sporită cu 2 ani, stabilindu-se ca inculpatul să execute 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2), 42 C. pen. şi recalificarea art. 291 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I., la 3 ani închisoare pentru fals privind identitatea.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare pentru fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 292 C. pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru fals în declaraţii.

În baza art. 48 pct. 1 din Legea nr. 26/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru fals în declaraţii.

În baza art. 11 din Legea nr. 87/1994, prin recalificarea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. şi art. 40 din Legea 82/1991 inculpatul a mai fost condamnat la 6 ani închisoare pentru evaziune fiscală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 1 din Legea 543/2002 instanţa a constatat graţierea pedepselor aplicate pentru art. 292 C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen. şi art. 48 pct. 1 din Legea nr. 26/1990 şi a atras atenţia asupra disp.art. 7 din această lege.

S-au contopit pedepsele negraţiate aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 ani, pe care a sporit-o cu 2 ani, inculpatul urmând să execute 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994, prin înlăturarea art. 41, 42 cod a fost condamnat inculpatul R.I., la 3 ani închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994 prin recalificarea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 290 C. pen. prin recalificarea infracţiunii prev. de art. 291 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la 2 pedepse de câte 1 an închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), 42 C. pen. prin recalificarea infracţiunii din art. 291 C. pen. a fost condamnat inculpat la 1 an închisoare .

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţierea pedepsei aplicate pentru art. 292 C. pen. şi a atras atenţia asupra disp.art. 7 din Legea nr. 543/2002.

A contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen.

A menţinut starea de arest a inculpatului R.I. şi a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive din 3 aprilie 2002 la zi.

A dispus anularea înscrisurilor falsificate şi radierea din registrul comerţului SC M. SRL Arad şi a confiscat de la inculpaţii P.P. şi R.I., câte 212.461.776 lei. Au fost obligaţi ambii în solidar cu părţile responsabil civilmente SC P.E. SRL Ploieşti să plătească părţii civile M.F.P. prin D.G.F.P. Arad suma de 6.694.605.665 lei, cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 1.980.605.885 lei cu titlu de majorări de întârziere, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A obligat în solidar pe inculpatul S.I. şi R.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Arad să plătească M.F.P. prin D.G.F.P. Arad suma de 2.080.039.994 lei cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 1.116.459.363 lei cu titlu de majorări de întârziere, din care 692.699.315 lei şi 385.810.521 lei către partea civilă M.L.P.T.L., cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a sentinţei.

Prin Decizia penală nr. 386/ A din 26 10 2003 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 3698/P/2003, au fost admise apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă M.F.P. - D.G.F.P. a jud. Arad şi inculpatul R.I. împotriva sentinţei penale nr. de mai sus, care a fost desfiinţată în întregime şi cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanţa de fond. A fost respinsă cererea inculpatului R.I. pentru liberare provizorie sub control judiciar, s-a menţinut starea de arest a inculpatului cu prelungirea acesteia pe durata de 30 de zile începând cu data de 24 octombrie 2003 la 22 noiembrie 2003 şi s-a computat din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din 24 septembrie 2003, la zi. Din considerentele deciziei rezultă faptul că în cauză era necesară administrarea de către prima instanţă în condiţii de contradictorialitate a tuturor probelor propuse prin rechizitoriu şi a altor probe necesare şi utile. Totodată, se consideră ca fiind necesară efectuarea unei contra-expertize contabile prin care să se aducă argumente corespunzătoare pentru stabilirea adevărului în cauză în raport cu conţinutul actelor de inculpare şi de diferenţa dintre conţinutul proceselor verbale întocmite de Garda Financiară.

Rejudecând cauza în fond după desfiinţarea cu trimitere, prin prisma considerentelor deciziei pronunţate în apel, prima instanţă prin încheierea de şedinţă din 24 martie 2004, pronunţată în Dosar nr. 1247/2004, în baza art. 38 C. proc. pen., a dispus disjungerea acţiunii penale faţă de inculpaţii S.I. şi P.P., stabilind termen de judecată pentru soluţionarea acesteia la 25 octombrie 2004 şi dispunând citarea inculpaţilor de la adresele unde locuiesc în Ungaria.

Prin sentinţa penală nr. 68 din 28 februarie 2005 pronunţată în Dosar nr. 1247/2004, Tribunalul Arad s-a dispus condamnarea inculpatului R.I. la pedeapsa rezultată de 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen., în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiunile aflate în concurs de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e), C. pen. aplicate în baza art. 26 C. pen. rap la art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu înlăturarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.; de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen. pe durata de 3 ani, pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (5) C. pen., şi art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/ 1990 cu aplicarea art. 41, alin. (2), 42 C. pen.; de 1 an închisoare, aplicată în baza art. 290 C. pen. prin schimbarea încadrării din art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.; de 1 an închisoare aplicată în baza art. 290 C. pen. prin schimbarea încadrarea din art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.; de 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 292 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) e), C. pen. aplicată în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994 prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (3) (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În baza art. 1 din Legea 543/2002 s-a constatat graţierea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 292 C. pen. atrăgându-i-se atenţia asupra disp. art. 7 din aceeaşi lege.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arest prev. de la 3 aprilie 2002 la 22 martie 2004.

A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.F.P. prin A.N.A.F. şi a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.E. SRL Ploieşti la plata sumei de 33.525.165.826 lei cu titlul de despăgubiri civile cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Arad, la plata sumei de 5.145.289.306 lei despăgubiri civile cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii, fiind respinse restul pretenţiilor civile.

S-a constatat în condiţiile art. 9 din O.G. nr. 3/2003 de abrogare a Legii nr. 118/1996 şi art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 147/2002 şi ţinând seama şi de protocolul din 12 decembrie 2003 şi nr. 15191 din 9 ianuarie 2004, încheiat între M.F.P. şi M.T.C.F.T., că partea civilă M.F.P. s-a subrogat în drepturile părţii civile M.T.C.T. S-a dispus totodată obligarea inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente SC P.E. SRL Ploieşti şi SC M. SRL Arad, la plata sumei de 238.000.000 lei - cheltuieli judiciare către stat şi s-a constatat că Ministerul Justiţiei a dispus plata sumei de 216.000.000 lei - taxă expertiză contabilă.

Prin sentinţa penală nr. 216 din 20 06 2005, pronunţată de Tribunalul Arad în acelaşi dosar, ca efect al disjungerii, s-a dispus condamnarea inculpatului P.P. la pedeapsa rezultată de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen. în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiunile aflate în concurs de : 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen., în baza art. 11 din Legea nr. 87/1994 prin schimbarea încadrării juridice din art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 41, art. 42 C. pen. şi înlăturarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 ; de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen. aplicate în baza art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), 42 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi de 1 an închisoare aplicată în baza art. 291 C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa rezultată de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen. în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiuni concurente: de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. ; de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 288 alin. (1) C. pen.; de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 292 C. pen. ; de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 48 pct. 1 din Legea nr. 26/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), e) C. pen., aplicate în baza art. 11 din Legea nr. 87 /1994 cu aplic art. 41 alin. (1), art. 42 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap.la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/1992 s-a constatat graţiate pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 292, art. 293 alin. (1), art. 48 pct. 1 din Legea nr. 26/1990 şi i-a fost atrasă atenţia asupra art. 7 din Legea nr. 543/2002.

S-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 C. pen. în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. precum şi radierea din Registrul Comerţului a SC M. SRL Arad.

A fost obligat inculpatul P.P. în solidar cu inculpatul R.I. şi partea responsabilă civilmente SC P.E. SRL Ploieşti, la plata sumei de 33.525.165.826 lei despăgubiri civile cu dobânzi legale de la data rămânerea definitivă a hotărârii către partea civilă M.F.P. prin A.N.A.F.

Totodată, a fost obligat inculpatul S.I. în solidar cu inculpatul R.I. şi partea responsabilă civilă SC M. SRL Arad la despăgubiri civile cu dobânzi legale de la rămânerea definitivă a hotărârii, în suma de 5.145.289.306 lei către M.F.P. prin A.N.A.F.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 20.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Arad a sumei de 1.200.000 lei, onorariu avocaţial din oficiu.

Prin decizia penală nr. 379 /A din 10 11 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 4005/P/2005, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, de inculpatul R.I. şi partea civilă D.G.F.P. a jud. Arad împotriva sentinţei penale nr. 68 din 28 februarie 2005 a Tribunalului Arad, cu consecinţa desfiinţării acesteia iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.

S-a reţinut că în dosarul ce îi priveşte pe cei doi cetăţeni maghiari, disjuns doar formal din cauza cu acelaşi număr privindu-l pe inculpatul R.I., la momentul pronunţării nu se aflau în dosar decât dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpaţii, restul dosarului fiind în apel în faţa Curţii de Apel Timişoara pentru partea din dosar privindu-l pe inculpatul R.I.

S-a apreciat totodată, că la dosar nu există nici o probă care să confirme sau să infirme starea de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor şi deşi dosarul disjuns privea doar pe cei doi cetăţeni maghiari pentru care s-a dispus condamnarea, inculpatul S.I. a fost obligat în solidar cu inculpatul R.I. la plata despăgubirilor civile în solidar cu SC M. SRL Arad. Totodată, în dosarul ce-l priveşte pe inculpatul R.I. acesta a fost obligat în solidar cu SC P.E. SRL Ploieşti şi SC M. SRL Arad, să plătească despăgubiri civile către M.F.P. prin A.N.A.F., încă înainte de a fi soluţionat dosarul în care figurau ca inculpaţi P.P. şi S.I.. S-a apreciat că instanţa de rejudecare nu a adus la îndeplinire toate cele dispuse de prima instanţă de casare pentru completa soluţionare a cauzei şi toate acestea afectează legalitatea şi temeinicia hotărârii de fond existând şi conexitate în cauză.

S-a menţionat totodată, că în rejudecare, cele două cauze se vor reuni şi vor fi respectate dispoziţiile instanţei de casare.

Prin Decizia penală nr. 303/ Adin 15 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 9739/P/2005, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinţei penale nr. 216/20 06 2005 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 1246/2004 cu consecinţa desfiinţării acesteia cauza fiind trimisă spre rejudecare cu privire la S.I. şi P.P. S-a apreciat nelegalitatea hotărârii instanţei de fond întrucât cauza privind pe cei doi inculpaţi - P.P. şi S.I. a fost disjunsă dintr-un alt dosar, privindu-l pe inculpatul R.I. cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni conexe celor comise de cei doi inculpaţi. S-a considerat întemeiată critica formulată de parchet în sensul că în momentul disjungerii trebuie reţinute în cauza disjunsă probele ce îi privesc pe inculpaţii P.P. şi S.I..

S-a arătat că instanţa nu a avut în vedere că la dosarul cauzei nu există nici o probă care să confirme sau să infirme starea de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor.

Având în vedere faptul că dosarul privind pe cei doi inculpaţi conţinea doar dovada de îndeplinire a procedurii de citare pe cale diplomatică a inculpaţilor şi copii ale unor sentinţe judecătoreşti pronunţate anterior în legătură cu această cauză, instanţa de apel a considerat că acestea nu constituie mijloace suficiente de probă pentru a pronunţa o hotărâre conform art. 345-346 C. proc. pen.

S-a susţinut că este îndreptăţită critica formulată de parchet în sensul că acelaşi judecător a instrumentat cauza referitoare la inculpatul R.I., presupunându-se astfel că acesta ar cunoaşte şi probele ce îi privesc pe inculpaţii P.P. şi S.I., aceste probe trebuiau să existe şi în dosarul privind pe inculpaţii P.P. şi S.I., pronunţarea unei hotărâri în lipsa lor echivalând cu o nerezolvare a fondului cauzei.

În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 99 din 20 martie 2008 a Tribunalului Arad, s-a reţinut din nou vinovăţia inculpaţilor, dispunându-se condamnarea lor astfel:

În baza art. 26 C. pen. rap.la art. 11 din Legea nr. 87/1994, art. 13 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.I., domiciliat în Ploieşti, jud. Prahova, la pedeapsa de: 5 (cinci) ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza art. 215 alin. (2), alin. (3), alin. (5) prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de :15 (cincisprezece) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune în formă agravantă, în formă continuată - prejudiciu 6.892.213 lei.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b, c C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 4 (patru) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 1 (un) şi 6 (şase) an închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de fals în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), alin. (3) C. pen. prin completarea încadrării juridice din rechizitoriu, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:8 (opt) ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată - prejudiciu 59.033,19 lei.

În baza art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de :1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a fost constatată graţiată această pedeapsă şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 7 din aceeaşi lege.

Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea pe care o sporeşte cu 3 (trei) ani închisoare, rezultând pedeapsa de executat pentru inculpat de 18 (optsprezece) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 aprilie 2002 la 22 martie 2004.

În baza art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul : P.P. la pedeapsa de : 6 (şase) ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), c) C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată coroborat cu art. 289 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 215 alin. (2), alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul a pedeapsa de : 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune în formă agravantă, prejudiciu 689.221, 28 lei.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de uz de fals în formă continuată.

Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea pe care o sporeşte cu 3 (trei) ani închisoare, rezultând pedeapsa de executat pentru inculpat de 18 (optsprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul : S.I. la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de fals privind identitatea în formă continuată.

În baza art. 288 alin (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale .

În baza art. 215 alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 11 (unsprezece) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune în formă agravantă, în formă continuată - prejudiciu 245.372, 63 lei .

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe durata de 5 ani.

În baza art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 5 (cinci) ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată .

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe durata de 5 ani.

În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată, coroborat cu art. 289 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 292 C. pen. coroborat cu art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 republicată, art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de : 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a fost constatată ca fiind graţiată pedeapsa aplicată în baza art. 293 alin. (1) C. pen., art. 292 C. pen. coroborat cu art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi atrage atenţia inculpatului asupra art. 7 din aceeaşi lege.

Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea pe care o sporeşte cu 2 (doi) ani închisoare rezultând pedeapsa de executat pentru inculpat de 13 (treisprezece) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 republicată, s-a dispus radierea din Registrul comerţului a SC M. SRL Arad.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate .

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii la despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti reprezentată prin D.G.F.P. Arad - după cum urmează :

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R.I., S.I. şi partea responsabilă civilmente SC M. SRL Arad, la plata sumei de 815.229, 51 lei, despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti reprezentată prin D.G.F.P. Arad.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R.I., P.P. şi partea responsabilă civilmente SC P.E. SRL Ploieşti la plata sumei de 1.915.122 lei, despăgubiri civile către părţile civile.

A fost constatată subrogaţia A.N.A.F. - M.F.P., în drepturile M.T.C.T.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R.I. şi prin Decizia penală nr. 157/ A din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, cauza s-a trimis din nou spre rejudecare, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 07 mai 2009; în motivare s-a arătat că, pentru termenul din 13 martie 2008, avocatul B.I. - apărător ales al inculpatului R.I., a depus la registratura Tribunalului Arad, o cerere de amânare a judecării cauzei, pe motiv că este citat la Curtea de Apel Timişoara, pentru a se prezenta în calitate de intimat. Deşi a depus la dosar şi o copie a citaţiei, pentru a justifica cererea de amânare, instanţa a ignorat-o şi a procedat la judecarea cauzei, numind un avocat din oficiu care să-l apere pe inculpat. S-a reţinut totodată că, procedând în cest mod, instanţa a încălcat dispoziţiile, prin asistarea inculpatului de un alt apărător, hotărârea fiind lovită de nulitate, potrivit art. 197 alin. (2) teza 2 C. proc. pen., întrucât nu au fost respectate prevederile art. 171 alin. (4) C. proc. pen.

Instanţa de fond, analizând cele două acte de sesizare întocmite de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 153/P/2001 şi nr. 109/P/2001, în rejudecare a remarcat faptul că, în primul rechizitoriu se menţionează aspectul că activitatea infracţională a inculpaţilor s-a desfăşurat în perioada ianuarie 2001 – august 2001, iar în cel de-al doilea rechizitoriu, în perioada anului 2000 până în martie 2001, s-a verificat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.

Astfel, s-a reţinut că potrivit articolului 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie al răspunderii penale este de 5 ani, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită, pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani; potrivit art. 124 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 este depăşit cu încă jumătate, rezultând aşadar 7 ani şi 6 luni, termen care se calculează, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen., de la data săvârşirii infracţiunii.

Prin urmare s-a reţinut că pentru infracţiunile a căror limită maximă specială nu depăşeşte 5 ani se poate constata împlinirea termenului de prescripţie specială a răspunderii penale, fapt survenit în luna februarie 2009, respectiv septembrie 2008; avem aici în vedere următoarele infracţiuni menţionate în cele două rechizitorii: art. 290 C. pen. - fals în înscrisuri sub semnătură privată (limite: 3 luni - 2 ani închisoare sau amendă), art. 291 C. pen. - uz de fals (limite: 3 luni - 3 ani închisoare), art. 292 C. pen. - falsul în declaraţii (limite: 3 luni - 2 ani închisoare), art. 40 (actual 43) din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. - falsul intelectual (limite: 6 luni - 5 ani închisoare), art. 293 C. pen. - falsul privind identitatea (limite: 3 luni - 3 ani închisoare), art. 288 alin. (1) C. pen. - falsul material în înscrisuri oficiale (limite: 3 luni - 3 ani închisoare), art. 48 alin. (1) din Legea 26/1990 - declaraţii inexacte la registrul comerţului (limite: 3 luni - 2 ani închisoare).

S-a considerat că faţă de cele arătate, în discuţie au rămas doar infracţiunile de evaziune fiscală (art. 11 din Legea nr. 87/1994), înşelăciune (art. 215 alin. (2), (5) C. pen.) şi înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor (art. 297 alin. (1) C. pen.).

Cu referire la infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, s-a menţionat că, la data comiterii faptelor, astfel după cum rezultă din cele două acte de sesizare (anume: pe parcursul anului 2001), limitele legale de pedeapsă a infracţiunii menţionate erau: 6 luni - 5 ani închisoare; ulterior, prin O.U.G. nr. 93 din 27 iunie 2002 au fost modificate aceste limite, în sensul majorării lor (în prezent fiind de la 1 la 7 ani închisoare), dar instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. privitor la aplicarea legii penale mai favorabile; potrivit art. 13 alin. (1) C. pen. „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă”.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, s-a menţionat că faptele reţinute ca fiind comise de inculpaţi au fost încadrate în dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 87/1994 (conform variantei iniţiale, publicate în M. Of. nr. 299 din 24 octombrie 1994). Art. 11 din Legea nr. 87/1994 prevedea următoarele: „Sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor datorate statului prin neînregistrarea unor activităţi pentru care legea prevede obligaţia înregistrării, în scopul obţinerii de venituri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi”.

La cererea apărării, prima instanţă a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice din art. 11 în art. 13 din Legea nr. 87/1994, articol care prevedea următoarele: „Fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate, ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei şi a contribuţiei, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi, sau cu amendă de la 1 milion lei la 10 milioane lei”.

S-a menţionat că Legea nr. 87/1994 a fost modificată prin Legea nr. 161/2003, astfel că în urma republicării (M. Of. 545 din 29 iulie 2003), art. 11 a devenit art. 11 lit. a), iar art. 13 a devenit art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994; ulterior, a fost adoptată Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, lege aflată în vigoare şi în prezent. Având în vedere succesiunea modificărilor legislative, instanţa va face de asemenea, aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen., considerând că în cazul inculpaţilor legea mai favorabilă este legea iniţială, anume Legea nr. 87/1994 publicată în M. Of. nr. 299/1994, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, s-a arătat că în practica judiciară s-au ivit numeroase controverse în legătură cu încadrarea juridică a comercializării combustibilului tip „M” sau a benzinei „Avio” şi de extracţie, care sunt scutite de taxe şi impozite, în locul benzinei sau motorinei, care sunt purtătoare de accize şi taxe M.T.R. În fapt, pe parcursul derulării relaţiilor comerciale între mai mulţi comercianţi succesivi ai aceluiaşi produs, se proceda la schimbarea calităţii produselor şi se încasa de la cumpărători sume mult mai mari decât cele cuvenite, ajungându-se la venituri nelegale.

S-a menţionat că în astfel de situaţii, s-a apreciat în mod obişnuit că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzute de art. 297 C. pen., în concurs real cu infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

S-a mai arătat că, din moment ce produsele petroliere intrate în circuitul comercial nu erau de natură a naşte obligaţii fiscale către bugetul statului, faptul că persoanele care le-au cumpărat ca benzină sau motorină au fost înşelate cu privire la calitatea acestor produse, nu este de natură să prejudicieze bugetul statului, neputând să se reţină nici comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.

Prin urmare, instanţa a considerat că, în astfel de cazuri, trebuie reţinută comiterea infracţiunii prevăzută de articolul 297 C. pen., deoarece această infracţiune are ca subiect pasiv statul, ca titular al valorii sociale, constituită în legătură cu încrederea în circuitul economic şi care, prin organismele sale, asigură prezenţa pe piaţă a unor produse de calitate corespunzătoare, nu şi infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.

Pe de altă parte, referitor la relaţia dintre infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de articolul 13 din Legea nr. 87/1994 şi cea de înşelăciune (art. 215 C. pen.), în doctrină, s-a arătat că atunci când prin oricare dintre faptele incriminate în art. 13 (devenit art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 se cauzează o pagubă reprezentând suma cu care s-au diminuat obligaţiile fiscale datorate statului, nu va exista concurs de infracţiuni între evaziunea fiscală şi înşelăciune, ci doar infracţiunea de evaziune fiscală, întrucât art. 13 din Legea nr. 87/1994 reprezintă o reglementare autonomă şi specială, faţă de infracţiunea de înşelăciune, fiind firesc ca în astfel de cazuri să se reţină numai evaziunea fiscală, potrivit principiului specialităţii legii penale,în sensul că legea specială are prioritate faţă de reglementarea generală.

În concluzie, reţinând că faptele inculpaţilor vizând nerespectarea dispoziţiilor legii privind combaterea evaziunii fiscale, trebuie încadrate în dispoziţiile articolului 13 din Legea nr. 87/1994, instanţa de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 11 din Legea nr. 87/1994 şi a reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. pen. privitor la legea penală mai favorabilă.

De asemenea, pentru cele arătate, instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor (art. 297 alin. (1) C. pen.) şi înşelăciune (art. 215 alin. (2), (5) C. pen.) într-o singură infracţiune de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor - art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 şi a reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. pen.

Având în vedere că pentru infracţiunile prevăzute de articolul 13 din Legea nr. 87/1994 şi articolul 297 alin. (1) C. pen. (ambele cu aplicarea art. 13 C. pen.), limitele maxime ale pedepsei nu depăşesc 5 ani, s-a reţinut că termenul prescripţiei răspunderii penale (7 ani şi 6 luni) s-a împlinit, ţinând seama de datele săvârşirii faptelor.

Prin urmare, în cazul tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor s-a apreciat că s-au împlinit termenele de prescripţie a răspunderii penale, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., instanţa a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva celor trei inculpaţi.

S-a menţionat că niciunul dintre inculpaţi nu s-a prevalat de dispoziţiile art. 13 C. proc. pen., în sensul că nu au solicitat continuarea procesului penal, în scopul constatării nevinovăţiei lor.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că potrivit articolului 346 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanţa se pronunţă prin hotărâre şi asupra acţiunii civile.

Având în vedere constituirile de părţi civile formulate în cauză, instanţa de fond a apreciat ca întemeiate pretenţiile civile formulate, ţinând seama că orice faptă a omului ce cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara că omul e responsabil nu numai de prejudiciul ce l-a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce l-a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa.

În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 republicată, a dispus radierea din Registrul comerţului a SC M. SRL Arad, iar conform art. 348 C. proc. pen. a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate.

A constatat subrogaţia A.N.A.F. - M.F.P., în drepturile Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

Împotriva sentinţei penale nr. 172 din 26 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 4163/108/2005 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă A.N.A.F. - D.R.A.O.V. Timişoara şi inculpatul R.I., recurs înregistrat la Curtea de Apel Timişoara la data de 15 septembrie 2009.

În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a solicitat admiterea acestuia, şi faţă de materialul probator administrat în cauză, condamnarea inculpatului R.I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu 41 alion.2 C. pen.; a inculpatului S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Lg.87/1994 cu 41 alin. (2) C. pen. şi înşelăciune prev.de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu 41 C. pen. şi P.P., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea ne. 87/1994 cu 41 alin. (2) C. pen. şi înşelăciune prev.de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu 41 C. pen., la pedeapsa închisorii şi menţinerea obligării inculpaţilor, în solidar,la plata despăgubirilor civile.

S-a apreciat că hotărârea este nelegală, raportat la practica judiciară şi dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 87/1994, care incriminează sustragerea de la plata taxelor, impozitelor şi contribuţiilor datorate statului, prin neînregistrarea unor activităţi pentru care legea prevede obligaţia înregistrării, în scopul obţinerii de venituri. În cauză, inculpaţii au achiziţionat produse petroliere plătite fără taxa M.T.R., pe care ulterior le-au vândut încasând pentru sine taxa, sustrăgându-se astfel de la plata taxei către stat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994, impunându-se reţinerea art. 13 C. pen.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, s-a apreciat că faptele de achiziţionare a cantităţilor de produse petroliere scutite de taxe şi impozite şi revânzarea aceloraşi produse ca fiind „ mezină şi motorină purtătoare de accize şi taxe „, banii obţinuţi nefiind vărsaţi bugetului de stat ci însuşiţi de către inculpaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune şi nu ale infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfii. Deşi s-a reţinut că inculpaţii nu au falsificat sau substituit mărfuri sau produse, este de reţinut că, în speţă, produsele revândute au primit o altă denumire şi un alt preţ, care le conferea aparenţă de autenticitate. Inculpaţii, prin faptele lor au înşelat şi beneficiarii mărfurilor, care au fost convinşi că au cumpărat marfa prezentată, plătind pentru aceasta un preţ care includea taxe şi accize, fiind astfel, induşi în eroare cu privire la calitatea şi costul produselor cumpărate.

În motivele de apel ale inculpatului s-a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei apelate şi readministrarea probelor a căror solicitare a fost respinsă de instanţa de fond, deşi importanţa acestora este evidentă, impunându-se audierea martorilor indicaţi în rechizitoriu. S-a mai arătat că motivarea primei instanţe nu este convingătoare şi nu răspunde la toate problemele ridicate, neindicându-se concret în ce constau activităţile ilicite ale inculpatului şi că schimbarea încadrării juridice este greşit dispusă, câtă vreme inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 157/ A din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă A.N.A.F. - D.R.A.O.V. Timişoara şi inculpatul R.I. împotriva sentinţei penale nr. 172 din 26 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 4163/108/2005.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:

La termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2009, instanţa de apel a procedat la audierea inculpatului, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată în filă separată la dosar (fila 58 dosar apel). În declaraţia dată, inculpatul arată că împuternicirea prin care a fost mandatat să reprezinte interesele firmei SC M. SRL a fost efectuată la îndemnul unui inspector, pe nume R. de la D.G.F.P Arad, ulterior începerii urmăririi penale, la acel moment inculpatul lucrând pentru SC O.O. SRL, iar împuternicirea a fost trimisă în Ungaria pentru a fi semnată de Mulner Janos. Inculpatul mai arată că a fost mandatat de SC P. SRL şi SC M. SRL pentru achiziţionarea produselor petroliere de la rafinării, că aceste produse aduse cu cisternele de O.F.z erau fie duse la rafinăriile sale din Nădlac, fie vândute la alte staţii din ţară şi că se ocupa exclusiv de achiziţionarea produselor petroliere de la rafinării, sens în care solicita livrarea mărfii, având bonuri de comandă în alb pe care le completa şi le lăsa la poarta rafinăriei, fiind menţionat numele şoferului care urma să se prezinte şi, după ce acestea erau aprobate, activitatea lui se încheia.

Inculpatul a mai arătat că şoferul care urma să transporte marfa avea următoarele documente: certificat de calitate, factură fiscală, aviz de însoţire a mărfii, declaraţia de conformitate, raport de încercări, nota de greutate şi document de supraveghere fiscală, facturile fiscale privind plata produselor petroliere întocmindu-se după încărcarea mărfii, iar cele despre care se susţine că ar fi fost întocmite de inculpat erau realizate mai târziu, la câteva zile. Mai declară inculpatul că la începutul activităţii de achiziţionare a produselor petroliere sau o dată pe an se proceda la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între rafinărie şi firma căreia urma să-i fie livrat combustibilul, inculpatul fiind împuternicit de către P.P. la semnarea acestui contract.

În probaţiune, inculpatul R.I. a solicitat încuviinţarea audierii martorilor C.N. şi O.F.z, a martorilor indicaţi în cele două rechizitorii, precum şi efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă, care să răspundă la următoarele întrebări: a).care este suma de bani plătită de SC M. SRL şi SC P.E. SRL către furnizorii de produse petroliere şi modalităţile de efectuare a plăţilor; b).care este cuantumul sumelor de bani încasate de cele două societăţi comerciale în urma vânzării produselor petroliere şi modalităţile de încasare a respectivelor sume de bani (sistem bancar, numerar contra chitanţă, prin compensare); c).care este valoarea cheltuielilor făcute de cele două societăţi comerciale pentru realizarea activităţilor de achiziţionare, transport, depozitare şi vânzare a produselor petroliere; d) care este valoarea taxelor şi impozitelor pe care cele două societăţi comerciale le datorează bugetului de stat şi care sunt persoanele răspunzătoare, în raport cu legislaţia fiscală, de neplată către buget a respectivelor taxe şi impozite.

La termenul de judecată din 11 martie 2010, instanţa de apel a procedat la audierea martorului M.R. (fila 161 dosar apel), care a fost angajat ca şofer la SC A. Sibiu, transportând motorină şi benzină, fără a-şi mai aminti dacă achiziţiona marfă în numele SC M. SRL sau SC P. SRL. Martorul arată că transporta combustibilii în diverse locaţii din ţară aparţinând benzinăriilor Aral, la care era angajat.

Tot la acelaşi termen de judecată a fost audiat şi martorul J.T (fila 162 dosar apel), care lucrează ca şofer la SC A. SRL, lucrând pe cisternă şi transportând produse petroliere de la toate rafinăriile din ţară, fără a-şi mai aminti raporturile comerciale existente în anul 2001 între SC A. SRL, SC M. SRL şi SC P. SRL; existenţa avizelor de însoţire a mărfii de la rafinărie la benzinării şi nici dacă marfa corespundea cu realitatea înscrisă în acte.

În aceeaşi şedinţă de judecată, instanţa de apel a procedat la audierea martorului O.F.z, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată în filă separată la dosar (fila 163 dosar apel) şi în cuprinsul căreia acesta arată că a deţinut o societate comercială denumită SC O.O. SRL, care se ocupa cu comercializarea produselor petroliere, derulând operaţii comerciale cu SC P. SRL şi SC M. SRL, inculpatul deţinând funcţia de director comercialo la societatea martorului. Martorul arată că l-a însoţit pe inculpat la Ploieşti, pentru încheierea co0ntractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect produsele petroliere achiziţionate de la rafinărie, acestea fiind vândute la benzinăria martorului, că SC P. SRL şi SC M. SRL nu deţineau depozite proprii de păstrare a produselor petroliere care veneau direct de la rafinărie însoţite de factură, notă de cântar, certificat de calitate, facturile fiind completate de către P.P. Martorul a mai arătat că inculpatul R.I. nu a completat facturile, nu avea în atribuţii întocmirea evidenţei contabile a celor două societăţi, dar că nu ştie dacă acesta beneficia sau nu de o procură prin care să reprezinte cele două societăţi. Martorul a mai declarat că cisterna care transporta marfă de la rafinărie îi aparţine, ştiind astfel în mod exact că produsele veneau direct de acolo, că a fost de faţă când reprezentantul firmei SC M. SRL a dat patronului unei benzinării Aral din Sălişte nişte facturi care atestau achiziţionarea mărfii de la rafinărie.

La termenul de judecată din 22 aprilie 2010, instanţa de apel a procedat la audierea martorei C.N., declaraţia acesteia fiind consemnată în scris şi ataşată în filă separată la dosar (fila 214 dosar apel), martora declarând că a fost rugată de numita D.B., contabila firmei SC M. SRL să aducă de la Szeged un act pe care l-a adus inculpatului - martora întâlnindu-se cu numitul M. în Ungaria.

Expertiza contabilă întocmită de expertul L.I., cu obiectivele solicitate de părţi şi încuviinţate de instanţa de apel, a fost depusă în cauză anterior termenului de judecată din 16 septembrie 2010 (filele 282 şi urm. dosar apel).

Instanţa de apel a analizat activităţile infracţionale ale celor trei inculpaţi, R.I., P.P. şi S.I., raportat la faptele susţinute în sarcina acestora prin cele două acte de sesizare a instanţei.

În privinţa inculpatului R.I., instanţa de apel a reţinut că acesta se face vinovat de comiterea infracţiunilor prev. de art. 297 alin. (1) raportat la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990, cu aplicarea art. 41, 42 şi 13 C. pen.; art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41, 42 şi 13 C. pen.; art. 26 rap la art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41, 42 C. pen.; art. 291 C. pen. rap. la art. 41, 42 C. pen., art. 292 C. pen. rap.la art. 41, 42 C. pen.

S-a reţinut din probele administrate în cursul urmăririi penale şi reluate în faţa instanţei, că inculpatul R.I. a fost împuternicit de inculpatul P.P. să emită pe numele societăţii acestuia comenzi şi delegaţii de ridicare a produselor de la furnizori, completând ordine de plată şi chitanţe pentru sumele încasate, produse care ulterior erau vândute către terţi, produsele petroliere fiind neaccizate sau fără plata taxei de drum instituită prin dispoziţiile Legii nr. 118/1996.

În data de 14 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat pentru SC P.E. SRL prin SC C.C. SRL Buzău, 48 tone motorină fără taxa de drum, conform facturilor fiscale.

După înlocuirea facturilor fiscale indicate, cu alta emisă de inculpat pentru SC P.E. SRL. în care s-a trecut motorină cu taxa de drum, produsul a fost expediat la SC A. SRL. din Sălişte, jud. Sibiu în aceeaşi zi.

În ziua de 16 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat de la rafinăria „Steaua Română" din Câmpina 61,25 tone combustibil lichid uşor tip. 1, pentru care s-au întocmit facturi fiscale.

În aceeaşi zi, produsul a fost expediat la SC A. SRL. din Sălişte, cu factura fictivă, în care s-a trecut motorină cu taxa de drum.

În ziua de 19 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat de la rafinăria „A.R." din Ploieşti cantitatea de 29,5 tone combustibil lichid uşor tip 1 conform facturii. În aceeaşi zi, după înlocuirea facturii fiscale reale cu alta fictivă, l-a expediat la SC A. SRL. Sălişte cu autocisterna, condusă de F.I.

În ziua următoare, respectiv 20 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat pentru societatea pe care o reprezenta 19,10 tone motorină, fără taxa de drum, de la rafinăria A.R. din Ploieşti, conform facturii fiscale. După înlocuirea facturii reale cu alta în care a trecut cu taxa M.T.R. şi a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte.

În ziua de 21 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat, tot de la rafinăria „ A.R." din Ploieşti 29,35 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii fiscale, înlocuind factura cu alta în care a trecut taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

În ziua de 27 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 29,54 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii şi în aceeaşi zi, după înlocuirea facturii fiscale cu alta în care a menţionat, cu taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

Tot prin SC C.C. SRL. Buzău, inculpatul a achiziţionat în ziua de 28 februarie 2001 cantitatea, de 29,71 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, după întocmirea facturii fiscale în care a menţionat cu taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu autovehiculul condus de martorul J.T.

În ziua de 02 martie 2001, inculpatul a achiziţionat de la rafinăria „ V." din Ploieşti, cantitatea de 29,36 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii.

După întocmirea facturii în numele SC P.E. SRL, în care a menţionat, „cu taxa de drum”, a expediat-o în aceeaşi zi la SC A. SRL din Sălişte, cu autovehiculul condus de martorul F.I.

În ziua de 05 martie 2001, inculpatul a achiziţionat pentru SC P.E. SRL de la S.R.L. Ploieşti, prin SC D.C. SRL Brazi, cantitatea de 18,94 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, a întocmit factura către SC A. SRL din Sălişte,în care a menţionat, motorină cu taxa de drum şi a expediat-o cu autovehiculul condus de martorul D.D.

În ziua de 07 martie 2002, inculpatul a achiziţionat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 19,03 tone motorină, fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu factura în care a menţionat-motorină cu taxă de drum. Transportul l-a făcut şoferul J.T cu autovehiculul.

În ziua de 05 aprilie 2001, inculpatul a achiziţionat pentru SC P.E. SRL 26,54 tone, respectiv 18,66 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, după întocmirea facturilor fiscale în care a făcut menţiunea - cu taxă de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte. Transportul a fost făcut de şoferii M.R.-cu autovehiculul şi D.D. cu autovehiculul.

În data de 06 aprilie 2001 SC P.E. SRL prin delegatul său R.I., a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,24 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Sălişte cu factura fiscală, în care s-a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul a fost făcut de M.R.-cu autovehiculul.

În ziua de 09 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti. prin delegatul său R.I. a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 29,26 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Sălişte cu factura fiscală în care s-a menţionat motorină cu taxă de drum inclusă în preţul de vânzare. Transportul a fost făcut de către F.I.- cu autovehiculul.

În ziua de 12 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria „ S.R." din Câmpina cu factură, cantitatea de 28,22 tone Solvexol şi cu factură, cantitatea de 26.620 tone motorină, fără taxă de drum. în aceeaşi zi, au întocmit pentru ambele produse facturile în care au menţionat motorină cu taxă de drum.

Prima cantitate, respectiv Solvexolul, l-a expediat la SC M.T. SRL. Arad, iar motorina la SC A. SRL din Sălişte. În ziua de 13 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti, a cumpărat de la rafinăria “V.” cu facturile fiscale cantitatea de 25,54 tone motorină fără taxă de drum şi cantitatea de 18,11 tone ulei p. 3.

Pentru ambele produse a întocmit facturi în care a menţionat, motorină cu taxă M.T.R. şi le-a expediat la SC A. SRL din Sălişte.

Transportul produselor s-a făcut de către şoferii F.I. cu autovehiculul şi D.D. cu autovehiculul.

Tot de la rafinăria “V.”, inculpatul a achiziţionat în ziua de 20 aprilie 2001 cantitatea de 27,45 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu factura în care a menţionat motorină cu taxă de drum.

Transportul l-a efectuat M.R. cu autovehiculul.

Tot în ziua de 12 aprilie 2001, unitatea intimată a achiziţionat de la rafinăria „S.R." Câmpina cantitatea de 27,32 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii. În aceeaşi zi a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu factura în care a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În ziua de 21 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria SC P.B. S.A. cantitatea de 30,9 tone petrol 0/200 conform facturii. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte, în care a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua de 24 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat, prin SC M. SRL.Tătărani cantitatea de 28 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a menţionat motorină cu taxa de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În ziua de 23 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 31,86 tone ulei p.3 conform facturii. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

Peste două zile respectiv, în 25 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat de la aceeaşi rafinărie 31,93 tone ulei p.3 cu factură şi 29,53 tone cu factură. În aceeaşi zi a şi expediat produsul la SC A. SRL din Sălişte cu facturi fiscale, în cuprinsul cărora s-a menţionat - motorină cu taxă de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Sălişte s-a făcut cu autocisternele condusă de F.l. şi condusă de M.R.

În ziua de 27 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria SC P. SA cantitatea de 29,78 tone petrol 0/200 conform facturii. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua de 28 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat, tot prin SC D.C. SA Brazi, cantitatea de 29,7 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a expediat produsul la SC A. SRL din Sălişte cu factura, în cuprinsul căreia, a menţionat, motorină cu taxa de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Sălişte s-a făcut cu autocisterna condusă de F.I.

În ziua de 07 mai 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 31,91 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua următoare, respectiv 08 mai 20012001 SC P.E. SRL a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,75 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura, fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

Tot de la rafinăria “V.” din Ploieşti inculpatul a achiziţionat în ziua de 09 mai 2001 cantitatea de 30, 20 tone ulei p.3 cu factură şi 32,89 tone cu facturaă. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în cuprinsul cărora a specificat motorină cu taxă de drum. Transporturile s-au efectuat de către şoferii M.I. cu autocisterna. Cu aceasta din urma s-a transportat şi produsul Solvexol la SC M.I. SRL. Arad în ziua de 12 aprilie 2001.

Continuându-şi activitatea infracţională în ritm alert, SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat în ziua de 10 mai 2001 de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 32,11 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

După numai o zi, respectiv 11 mai 2001, aceeaşi societate a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 32, 08 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale şi 29,46 tone ulei p.3 cu factura fiscală. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut de şoferii J.T şi F.I. cu autocisternele.

Tot de la rafinăria “V.” din Ploieşti, aceeaşi societate, în ziua de 16 mai 2001 a achiziţionat cantitatea de 32,17 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale şi 29,88 tone cu factura fiscală. În aceeaşi zi a întocmit facturile fiscale către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut de şoferii J.T şi F.I. cu autocisternele.

Astfel, în ziua de 23 mai 2001, SC P.E. SRL a achiziţionat de la rafinăria “V.” în Ploieşti cantitatea de 31,19 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusa de J.T.

În ziua următoare, respectiv 24 mai 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,84 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În data de 25 mai 2001, inculpatul a repetat operaţiunea din ziua precedentă şi a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 28,77 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de martorul F.I.

Î n ziua de 29 mai 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,95 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală, către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de şoferul M.R.

În ziua de 19 iulie 2001 SC P.E. SRL a achiziţionat, prin SC D.C. SRL. Brazi cantitatea de 31,44 tone combustibil tip „p", conform facturii fiscale Acest produs, împreună cu cantitatea de 29,69 tone Vegasol au fost expediate la SC A. SRL din Sălişte în ziua de 21 iulie 2001. Produsul Vegasol l-a achiziţionat de la rafinăria “V.” cu factura din 21 iulie 2001.

Ca şi în cazurile precedente, în factura de însoţire a produselor, a menţionat motorină cu taxa M.T.R.

Ziua de 24 iulie 2001,SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 28,24 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum. Transportul produsului de la rafinărie la Sălişte s-a făcut cu autocisterna condusă de şoferul M.R.

Din documentele indicate pe parcursul expunerii, rezultă cantitatea de 1.321,11 tone produse petroliere-motorină sau alţi derivaţi, ce au fost achiziţionaţi fără taxă de drum, dar comercializate cu taxa respectivă, inclusă în preţ.

Pe lângă cantităţile menţionate, SC P.E. SRL Ploieşti a mai achiziţionat de la furnizori, tot în perioada ianuarie-august 2001, încă 968,16 tone produse petroliere fără taxa de drum şi accize, pe care le-a valorificat cu această taxă, iar pentru aceste cantităţi nu s-a putut stabili cu exactitate corelaţia documentelor pe fiecare transport în parte, datorită faptului că pe documentele de vânzare emise de SC P.E. SRL. Nu a mai fost consemnat acelaşi delegat care a ridicat marfa de la furnizori.

Potrivit art. 290 C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, ori alterarea lui în orice mod şi folosirea acestui înscris sau încredinţarea unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unor consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Astfel, fapta inculpatului R.I. care în perioada enunţată, în mod repetat şi în realizarea unei rezoluţii infracţionale uncie, în colaborare cu inculpatul P.P., a întocmit în fals facturile fiscale fictive de livrare a produselor petroliere la beneficiari, falsificând astfel prin contrafacere facturile fiscale emise de furnizori, de a emite chitanţe fictive de încasare a unor sume de bani, folosite ori încredinţate conducătorilor auto care transportau cu cisterna aceste produse în scopul producerii de consecinţe juridice precum şi de a întocmi patru foi de depunere a sumelor în numerar la I.N.G. Baring Ploieşti pe numele fictiv Popescu Ioan semnat pe aceste foi, - constituie infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Art. 291 C. pen., sancţionează folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice.

Fapta inculpatului R.I., care, în mod repetat şi în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, în modalitatea descrisă, a folosit înscrisurile sub semnătură privată falsificate în scopul producerii de consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Potrivit art. 292 C. pen., declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii de consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declaraţia serveşte pentru producerea acelei consecinţe, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii.

Fapta aceluiaşi inculpat care în mod repetat şi în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice a întocmit şi semnat în fals declaraţii pe proprie răspundere prin care SC M. SRL Arad şi SC P.E. SRL Ploieşti au beneficiat de scutirea taxei destinată Fondului Special al Drumurilor pentru motorina achiziţionată de la rafinăriile menţionate mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Instanţa de apel a reţinut, în sprijinul vinovăţiei inculpatului R.I., atât depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, şi care, angajaţi ai rafinăriei de unde au fost comercializate produsele petroliere, au confirmat starea de fapt descrisă. De asemenea, s-au avut în vedere şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză şi care confirmă faptul că scrisul de pe facturile supuse analizării aparţine inculpatului R.I.

Inculpatul R.I. a fost director comercial la SC O.O. SRL şi pe baza documentelor ridicate de la rafinărie s-a stabilit că declaraţiile pe proprie răspundere au fost întocmite fictiv de către inculpat, pe numele Pfiszter Ioan. O dată cu ele s-a ridicat şi o procură specială, în xerocopie, dată de M.J., în speţă învinuitul S.I., în favoarea numitului P., prin care era împuternicit să reprezinte interesele societăţii. şi aceasta s-a dovedit a fi fictivă fiind copiată după o alta făcută la notarul P.M. din Arad pentru cetăţeanul T.G. cercetat şi acesta într-o cauză similară alături de R.I.. Pentru achiziţionarea motorinei, inculpatul R.I., care lucrase în rafinărie ca şef serviciu desfacere, a întocmit delegaţie pentru ridicarea de mărfuri, care o redă şi în declaraţia pe proprie răspundere pe numele Pfiszter Ioan, fără să aibă de la acesta împuternicire.Din acest aspect s-a concluzionat că R.I. era la curent cu activitatea SC M. SRL Arad şi a administratorului ei, fapt confirmat şi de martora Costea Nicoleta - funcţionară în cadrul serviciului desfacere al rafinăriei.

Prin urmare, vinovăţia inculpatului în comiterea celor trei infracţiuni, respectiv cele prev. de art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen., este probată, după cum rezultă din ansamblul probator şi comiterea infracţiunii prev. de art. 40 (actual art. 43) din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 293 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990. Faţă de această situaţie, este evident că soluţia de încetare a procesului penal urmare a constatării prescripţiei răspunderii penale cu privire la aceste fapte primează, cererea implicită a inculpatului de continuare a procesului penal pentru dovedirea nevinovăţiei sale şi care se deduce din manifestările inculpatului de exercitare a căilor de atac, în care este criticată soluţia de încetare a procesului penal în favoarea achitării sale, în opinia inculpatului, primează, neducând la pronunţarea unei alte soluţii.

Instanţa de apel şi-a însuşit aserţiunile instanţei de fond în ceea ce priveşte incidenţa în cauză a infracţiunii de înşelăciune, cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 şi ale art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., chiar dacă motivarea oferită de prima instanţă este deficitară în ceea ce priveşte infracţiunile mai sus analizate, această lipsă fiind suplinită, în baza efectului devolutiv al apelului.

Problema care se pune este cea a încadrării juridice a comercializării combustibilului de tip M sau a benzinei A.V.I.O. şi de extracţie, care sunt scutite de taxe şi impozite, în locul benzinei sau al motorinei care sunt purtătoare de accize şi taxe M.T.R. Pe parcursul derulării relaţiilor comerciale între comercianţii succesivi ai aceluiaşi produs se procedează la schimbarea calităţii produselor.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale se incriminează sustragerea de la plata impozitelor, a taxelor şi a contribuţiilor datorate statului, prin neînregistrarea unor activităţi pentru care legea prevede obligaţia înregistrării în scopul obţinerii de venituri. Acest text (cu reţinerea art. 13 C. pen.) incriminează acţiunea contribuabilului de a viola o dispoziţie a legii fiscale în scopul de a nu plăti taxele datorate în întregime sau în parte.

În cauză, inculpaţii P.P., R.I. şi S.I. achiziţionând produse petroliere plătite fără taxa M.T.R., pe care le-au vândut însă încasând pentru sine taxa, sustrăgându-se de la plata taxei către stat, au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994.

Întrucât până în prezent legea privind evaziunea fiscală a suferit modificări, se impune aplicarea disp.art. 13 C. pen., respectiv cel ale cărui limite de pedeapsă constituie legea penală mai favorabilă.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, instanţa de apel a apreciat că faptele prin care s-au achiziţionat cantităţile de produse petroliere scutite de taxe şi impozite, produse care apoi au fost revândute ca fiind „mezină şi motorină purtătoare de taxe şi accize”, banii astfel obţinuţi nefiind vărsaţi la bugetul de stat fiind însuşiţi de către inculpaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.

Instanţa de apel a apreciat neîntemeiate susţinerea inculpatului, în sensul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 334 C. pen.p referitor la schimbarea încadrării juridice, din trei infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 13 C. pen. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 109/P/2001 din 24 iunie 2002, inculpatul R.I. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., astfel încât în mod corect s-a luat în considerare această încadrare juridică şi, în urma transpunerii acesteia pe starea de fapt reţinută în cele două acte de inculpare, s-a procedat la stabilirea corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Astfel, s-a apreciat ca neîntemeiată atât calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad cu privire la inculpaţii R.I., P.P. şi S.I., cât şi cea declarată de inculpatul R.I.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.I. şi P.P., motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad vizează aceeaşi greşită schimbare de încadrare, în sensul reţinerii art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., respectiv infracţiunea de înşelăciune în detrimentul celei reţinute de instanţă, respectiv înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 C. pen. Aserţiunile mai sus prezentate şi care au completat motivarea primei instanţe referitor la existenţa concursului de infracţiuni dintre evaziune fiscală şi înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, reţinute în sarcina celor doi inculpaţi intimaţi P.P. şi S.I., sunt aceleaşi ca cele prezentate în expunerea stării juridice a inculpatului R.I. şi nu vor mai fi reluate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de apel a apreciat că în mod corect au fost obligaţi inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente reprezentate de societăţile comerciale în numele cărora au fost ridicate produsele petroliere de la rafinării, la plata despăgubirilor civile către A.N.A.F.- D.G.F.P Arad. Despăgubirile civile acordate de instanţa de fond, se circumscriu principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat statului prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală şi înşelăciune privind calitatea mărfurilor, prejudiciul reprezentând sumele de bani nevirate statului urmare a punerii în circulaţie a combustibilului. La stabilirea prejudiciului s-a avut în vedere raportul de expertiză contabilă, ca şi suplimentul acesteia întocmit la dispoziţia instanţei de apel, astfel încât calea de atac declarată de partea civilă, a fost respinsă.

Împotriva Deciziei nr. 157/ A din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, părţile civile D.R.A.O.V. Timişoara, A.N.V. şi inculpatul R.I.

Prin Decizia penală nr. 3713 din 21 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate, a casat decizia penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.

Prin Decizia penală nr. 49/ A din 13 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-au respins ca nefondate apelurile formulate în cauză.

S-a reţinut că d osarul cauzei a fost înregistrat la această instanţă sub nr. 10660/1/2010, la data de 06 ianuarie 2012 şi procedându-se la rejudecarea apelurilor în limitele deciziei de casare sus menţionată, s-a reţinut ca stare de fapt următoarele:

Inculpatul R.I. a fost împuternicit de inculpatul P.P. să emită pe numele societăţii acestuia comenzi şi delegaţii de ridicare a produselor de la furnizori, completând ordine de plată şi chitanţe pentru sumele încasate, produse care ulterior erau vândute către terţi, produsele petroliere fiind neaccizate sau fără plata taxei de drum instituită prin dispoziţiile Legii nr. 118/1996.

La data de 14 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat pentru SC P.E. SRL prin SC C.C. SRL Buzău, 48 tone motorină fără taxa de drum, conform facturilor fiscale.

După înlocuirea facturilor fiscale indicate, cu alta emisă de inculpat pentru SC P.E. SRL., în care s-a trecut motorină cu taxa de drum, produsul a fost expediat la SC A. SRL din Sălişte, jud. Sibiu în aceeaşi zi.

În ziua de 16 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat de la rafinăria „S.R." din Câmpina 61,25 tone combustibil lichid uşor tip.1, pentru care s-au întocmit facturi fiscale.

În aceeaşi zi, produsul a fost expediat la SC A. SRL din Sălişte, cu factura fictivă, în care s-a trecut motorină cu taxa de drum.

În ziua următoare, respectiv 20 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat pentru societatea pe care o reprezenta 19,10 tone motorină, fără taxa de drum, de la rafinăria „ A.R." din Ploieşti, conform facturii fiscale. După înlocuirea facturii reale cu alta în care a trecut cu taxa M.T.R. şi a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte

Tot prin SC C.C. SRL Buzău, inculpatul a achiziţionat în ziua de 28 februarie 2001 cantitatea, de 29,71 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, după întocmirea facturii fiscale în care a menţionat cu taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu autovehiculul condus de martorul J.T.

În ziua de 02 martie 2001, inculpatul a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti, cantitatea de 29,36 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii.

După întocmirea facturii în numele SC P.E. SRL, în care a menţionat, „cu taxa de drum”, a expediat-o în aceeaşi zi la SC A. SRL din Sălişte, cu autovehiculul condus de martorul F.I.

În ziua de 05 martie 2001, inculpatul a achiziţionat pentru SC P.E. SRL de la S.R.L. Ploieşti, prin SC D.C. SRL Brazi, cantitatea de 18,94 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, a întocmit factura către SC A. SRL din Sălişte, în care a menţionat, motorină cu taxa de drum şi a expediat-o cu autovehiculul condus de martorul D.D.

În ziua de 05 aprilie 2001, inculpatul a achiziţionat pentru SC P.E. SRL. 26,54 tone, respectiv 18,66 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, după întocmirea facturilor fiscale în care a făcut menţiunea - cu taxă de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte. Transportul a fost făcut de şoferii M.R.-cu autovehiculul şi D.D. cu autovehiculul.

În data de 06 aprilie 2001 SC P.E. SRL prin delegatul său R.I., a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,24 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Sălişte cu factura fiscală în care s-a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul a fost făcut de M.R. cu autovehiculul.

În ziua de 09 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti prin delegatul său R.I. a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 29,26 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Sălişte cu factura fiscală în care s-a menţionat motorină cu taxă de drum inclusă în preţul de vânzare. Transportul a fost făcut de către F.I. - cu autovehiculul.

În ziua de 12 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria „S.R." din Câmpina cu factura cantitatea de 28,22 tone Solvexol şi cu facturăa cantitatea de 26.620 tone motorină, fără taxă de drum. În aceeaşi zi, au întocmit pentru ambele produse facturile în care au menţionat motorină cu taxă de drum.

Prima cantitate, respectiv Solvexolul, l-a expediat la SC M.T. SRL Arad, iar motorina la SC A. SRL din Sălişte. În ziua de 13 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti, a cumpărat de la rafinăria “V.” cu facturile fiscale cantitatea de 25,54 tone motorină fără taxă de drum şi cantitatea de 18,11 tone ulei p. 3.

Pentru ambele produse a întocmit facturi în care a menţionat, motorină cu taxă M.T.R. şi le-a expediat la SC A. SRL din Sălişte.

Transportul produselor s-a făcut de către şoferii F.I. şi D.D.

Transportul l-a efectuat M.R. cu autovehiculul.

Tot în ziua de 12 aprilie 2001, unitatea intimată a achiziţionat de la rafinăria „S.R." Câmpina cantitatea de 27,32 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii. În aceeaşi zi a expediat-o la la SC A. SRL din. Sălişte cu factura în care a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În ziua de 24 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat, prin SC M. SRL. Tătărani cantitatea de 28 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a menţionat motorină cu taxa de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

Peste două zile respectiv, în 25 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat de la aceeaşi rafinărie 31,93 tone ulei p.3 cu factură şi 29,53 tone cu factură. În aceeaşi zi a şi expediat produsul la SC A. SRL din Sălişte cu facturile fiscale, în cuprinsul cărora s-a menţionat - motorină cu taxă de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Sălişte s-a făcut cu autocisternele condusă de F.I. şi de M.R.

În ziua de 28 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat, tot prin SC D.C. SA Brazi, cantitatea de 29,7 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a expediat produsul la SC A. SRL din Sălişte cu factura în cuprinsul căreia, a menţionat, motorină cu taxa de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Sălişte s-a făcut cu autocisterna condusă de F.I.

În ziua următoare, respectiv 08 mai 2001 SC P.E. SRL a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,75 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura, fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

Tot de la rafinăria “V.” din Ploieşti inculpatul a achiziţionat în ziua de 09 mai 2001 cantitatea de 30, 20 tone ulei p.3 cu factură şi 32,89 tone cu factură. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în cuprinsul cărora a specificat motorină cu taxă de drum. Transporturile s-au efectuat de către şoferii M.I. şi M.N. cu autocisterna. Cu aceasta din urma s-a transportat şi produsul Solvexol la SC M.I. SRL Arad în ziua de 12 aprilie 2001.

Astfel, în ziua de 23 mai 2001, SC P.E. SRL. a achiziţionat de la rafinăria “V.” în Ploieşti cantitatea de 31,19 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusa de J.T.

În ziua următoare, respectiv 24 mai 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,84 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

În data de 25 mai 2001, inculpatul a repetat operaţiunea din ziua precedentă şi a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 28,77 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de martorul F.I.

În ziua de 19 iulie 2001 SC P.E. SRL. a achiziţionat, prin SC D.C. SRL Brazi cantitatea de 31,44 tone combustibil tip „p", conform facturii fiscale. Acest produs, împreună cu cantitatea de 29,69 tone Vegasol au fost expediate la SC A. SRL din Sălişte în ziua de 21 iulie 2001. Produsul Vegasol l-a achiziţionat de la rafinăria „ V." cu factura din 21 iulie 2001.

Ca şi în cazurile precedente, în factura de însoţire a produselor, a menţionat motorină cu taxa M.T.R.

Ziua de 24 iulie 2001,SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 28,24 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum. Transportul produsului de la rafinărie la Sălişte s-a făcut cu autocisterna condusă de şoferul M.R.

Pe lângă cantităţile menţionate, SC P.E. SRL Ploieşti a mai achiziţionat de la furnizori, tot în perioada ianuarie-august 2001, încă 968,16 tone produse petroliere fără taxa de drum şi accize, pe care le-a valorificat cu această taxă, iar pentru aceste cantităţi nu s-a putut stabili cu exactitate corelaţia documentelor pe fiecare transport în parte, datorită faptului că pe documentele de vânzare emise de SC P.E. SRL. Nu a mai fost consemnat acelaşi delegat care a ridicat marfa de la furnizori.

Fapta inculpatului R.I. care în perioada enunţată, în mod repetat şi în realizarea unei rezoluţii infracţionale uncie, în colaborare cu inculpatul P.P., a întocmit în fals facturile fiscale fictive de livrare a produselor petroliere la beneficiari, falsificând astfel prin contrafacere facturile fiscale emise de furnizori, de a emite chitanţe fictive de încasare a unor sume de bani, folosite ori încredinţate conducătorilor auto care transportau cu cisterna aceste produse în scopul producerii de consecinţe juridice precum şi de a întocmi patru foi de depunere a sumelor în numerar la I.N.G. Baring Ploieşti pe numele fictiv P.I. semnat pe aceste foi, - constituie infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Art. 291 C. pen., sancţionează folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice.

Faptele inculpatului R.I., rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, şi care, angajaţi ai rafinăriei de unde au fost comercializate produsele petroliere, au confirmat starea de fapt descrisă. Sunt de asemenea de observat în acelaşi sena şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză şi care confirmă faptul că scrisul de pe facturile supuse analizării aparţine inculpatului R.I.

Inculpatul R.I. a fost director comercial la SC O.O.” SRL şi pe baza documentelor ridicate de la rafinărie s-a stabilit că declaraţiile pe proprie răspundere au fost întocmite fictiv de către inculpat, pe numele Pfiszter Ioan. O dată cu ele s-a ridicat şi o procură specială, în xerocopie, dată de M.J., în speţă învinuitul S.I., în favoarea numitului Pfiszter, prin care era împuternicit să reprezinte interesele societăţii. şi aceasta s-a dovedit a fi fictivă fiind copiată după o alta făcută la notarul P.M. din Arad pentru cetăţeanul T.G. cercetat şi acesta într-o cauză similară alături de R.I. Pentru achiziţionarea motorinei, inculpatul R.I., care lucrase în rafinărie ca şef serviciu desfacere, a întocmit delegaţie pentru ridicarea de mărfuri, care o redă şi în declaraţia pe proprie răspundere pe numele Pfiszter Ioan, fără să aibă de la acesta împuternicire. Din toate acestea, rezultă că R.I. era la curent cu activitatea SC M. SRL Arad şi a administratorului ei, fapt confirmat şi de martora C.N. - funcţionară în cadrul serviciului desfacere al rafinăriei.

S-a reţinut că încetarea procesului penal urmare a constatării prescripţiei răspunderii penale cu privire la aceste fapte, este corectă şi a fost menţinută, chiar dacă cererea implicită a inculpatului de continuare a procesului penal pentru dovedirea nevinovăţiei sale se poate deduce din exercitarea căilor de atac, în care este criticată soluţia de încetare a procesului penal în favoarea achitării sale, care pe considerentele de mai sus nu poate fi dispusă, vinovăţia fiind evidentă din întreg probatoriul mai sus analizat.

Din probatoriul cauzei, instanţa de apel a reţinut aceeaşi stare de fapt şi încadrare juridică ca prima instanţă, în ce priveşte incidenţa în cauză a infracţiunii de înşelăciune, cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 şi ale art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a considerat că problema principală în speţa dedusă judecăţii este aceea a încadrării juridice a comercializării combustibilului de tip M sau a benzinei A.V.I.O. şi de extracţie, care sunt scutite de taxe şi impozite, în locul benzinei sau al motorinei care sunt purtătoare de accize şi taxe M.T.R. Pe parcursul derulării relaţiilor comerciale între comercianţii succesivi ai aceluiaşi produs se proceda la schimbarea calităţii produselor şi se încasa de la cumpărători sume mai mari decât cele care corespundeau acestor produse, obţinându-se în acest fel venituri mai mari şi evident nelegale.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale se încrimina sustragerea de la plata impozitelor, a taxelor şi a contribuţiilor datorate statului, prin neînregistrarea unor activităţi pentru care legea prevede obligaţia înregistrării în scopul obţinerii de venituri.

Art. 13 din Legea nr. 87/1994 prevedea la rândul său următoarele: „Fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate, ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei şi a contribuţiei”.

Inculpaţii P.P., R.I. şi S.I. achiziţionând produse petroliere plătite fără taxa M.T.R., pe care le-au vândut însă încasând pentru sine taxa, sustrăgându-se de la plata taxei către stat, au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În cauză, prima instanţă a apreciat în mod corect că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzute de art. 297 C. pen., în concurs real cu infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Aşa cum aceasta a arătat, din moment ce produsele petroliere intrate în circuitul comercial nu erau de natură a naşte obligaţii fiscale către bugetul statului, faptul că persoanele care le-au cumpărat ca benzină sau motorină au fost înşelate cu privire la calitatea acestor produse, nu este de natură să prejudicieze bugetul statului, neputând să se reţină nici comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.

Referitor la relaţia dintre infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi cea de înşelăciune (art. 215 C. pen.), în doctrină, s-a arătat că atunci când prin oricare dintre faptele incriminate în art. 13 (devenit art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 se cauzează o pagubă reprezentând suma cu care s-au diminuat obligaţiile fiscale datorate statului, nu va exista concurs de infracţiuni între evaziunea fiscală şi înşelăciune, ci doar infracţiunea de evaziune fiscală, întrucât art. 13 din Legea nr. 87/1994 reprezintă o reglementare autonomă şi specială, faţă de infracţiunea de înşelăciune, fiind firesc ca în astfel de cazuri să se reţină numai evaziunea fiscală, potrivit principiului specialităţii legii penale, în sensul că legea specială are prioritate faţă de reglementarea generală.

În concluzie, prima instanţă a procedat în mod legal la schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor (art. 297 alin. (1) C. pen.) şi înşelăciune (art. 215 alin. (2), (5) C. pen.) într-o singură infracţiune de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor - art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990, reţinând şi incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. pen.

Întrucât şi pentru infracţiunile prevăzute de articolul 13 din Legea nr. 87/1994 şi articolul 297 alin. (1) C. pen. (ambele cu aplicarea art. 13 C. pen.), limitele maxime ale pedepsei nu depăşesc 5 ani, rezultă că termenul prescripţiei răspunderii penale (7 ani şi 6 luni) s-a împlinit, ţinând seama de datele săvârşirii faptelor.

Deoarece în cazul tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor s-au împlinit termenele de prescripţie a răspunderii penale, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., prima instanţa a dispus cu respectarea dispoziţiilor legale încetarea procesului penal pornit împotriva celor trei inculpaţi.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptele prin care s-au achiziţionat cantităţile de produse petroliere scutite de taxe şi impozite, produse care apoi au fost revândute ca fiind „benzină şi motorină purtătoare de taxe şi accize”, banii astfel obţinuţi nefiind vărsaţi la bugetul de stat fiind însuşiţi de către inculpaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.

S-a apreciat ca fiind neîntemeiate susţinerile inculpatului, în sensul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 334 C. pen.p referitor la schimbarea încadrării juridice, din trei infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 13 C. pen. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 109/P/2001 din 24 iunie 2002, inculpatul R.I. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., astfel încât în mod corect s-a luat în considerare această încadrare juridică şi, în urma transpunerii acesteia pe starea de fapt reţinută în cele două acte de inculpare, s-a procedat la stabilirea corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

S-a apreciat neîntemeiată calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad cu privire la inculpaţii R.I., P.P. şi S.I., cât şi cea declarată de inculpatul R.I..

Considerentele de mai sus şi cele care au completat motivarea primei instanţe referitor la existenţa concursului de infracţiuni dintre evaziune fiscală şi înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, reţinute în sarcina celor doi inculpaţi intimaţi P.P. şi S.I., sunt aceleaşi ca cele prezentate în expunerea stării juridice a inculpatului R.I. şi nu vor mai fi reluate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că în mod corect au fost obligaţi inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente reprezentate de societăţile comerciale în numele cărora au fost ridicate produsele petroliere de la rafinării, la plata despăgubirilor civile, către urmează a se plăti în prezent către partea civilă D.R.A.O.V. Timişoara în nume propriu cât şi pentru A.N.V.. D.R.A.O.V. Timişoara a preluat această calitate procesuală de la D.R.V. Arad, prin desfiinţarea acesteia din urmă conform Ordinului Vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 8790/2006 şi înfiinţarea D.R.V. Timişoara, care este partea ce a înţeles a exercita căi de atac în cauză, atât în nume propriu cât şi pentru A.N.V.

Despăgubirile civile acordate de prima instanţă sunt conforme principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat statului prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală şi înşelăciune privind calitatea mărfurilor, prejudiciul reprezentând sumele de bani nevirate statului urmare a punerii în circulaţie a combustibilului. La stabilirea prejudiciului s-a avut în vedere raportul de expertiză contabilă, ca şi suplimentul acesteia întocmit la dispoziţia instanţei de apel în ciclul procesual anterior.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, inculpatul R.I. şi partea civilă A.N.V. prin D.R.A.O.V. Timişoara formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a apreciat că sentinţa şi decizia penală atacate sunt netemeinice în ceea ce priveşte calificarea juridică dată faptelor, urmare a schimbării încadrării juridice dispusă de către prima instanţă. S-a considerat că încadrarea juridică corectă este cea din rechizitoriu iar în raport de materialul probator administrat în cauză se impunea condamnarea inculpatului R.I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a inculpatului S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi înşelăciune prev.de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic art. 41 C. pen. şi a inculpatului P.P., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi înşelăciune prev.de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen., vinovăţia acestora fiind dovedită în cauză.

S-a învederat în motivele scrise că problema principală care s-a pus în discuţie a fost aceea a încadrării juridice a comercializării combustibilului de tip M sau a benzinei A.V.I.O. şi de extracţie, care sunt scutite de taxe şi impozite, în locul benzinei sau al motorinei care sunt purtătoare de accize şi taxe M.T.R.

În acest sens s-au folosit ca premisă însuşi textele de lege care incriminează infracţiunile de evaziune fiscală şi înşelăciune.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, s-a susţinut că inculpaţii au achiziţionat cantităţi de produse petroliere scutite de taxe şi impozite şi au revândut aceleaşi produse ca fiind „benzină şi motorină purtătoare de accize şi taxe", banii obţinuţi nefiind vărsaţi bugetului de stat ci însuşiţi de către inculpaţi. Deşi inculpaţii nu au falsificat sau substituit mărfuri sau produse, este de reţinut că, în speţă, produsele revândute au primit o altă denumire şi un alt preţ, care le conferea aparenţa de autenticitate. Aşadar, susţine procurorul, prin faptele lor, inculpaţii au înşelat şi beneficiarii mărfurilor, care au fost convinşi că au cumpărat marfa prezentată, plătind pentru aceasta un preţ care includea taxe şi accize, fiind astfel, induşi în eroare cu privire la calitatea şi costul produselor
cumpărate, astfel că sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

Faţă de aceste motive s-a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate şi, în rejudecare, pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpaţilor aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu.

Inculpatul R.I. a învederat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru motivele de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 10, 12, 17²şi 18 C. proc. pen.

Astfel, sentinţa penala nr. 172 din 26 iunie 2009 a Tribunalului Arad nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia dispusă, privitor la vinovăţia inculpatului în ce priveşte faptele deduse judecaţii.

În considerentele sentinţei penale, pag. 22-26, a fost motivată doar schimbarea încadrării juridice dată faptelor şi soluţia de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Contrar dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen., instanţa nu a făcut o analiză a probelor dosarului care au servit drept temei pentru soluţionarea laturii penale şi a laturii civile a cauzei.

Or, fără o analiză a probelor nu a fost stabilită o stare de fapt corespunzătoare adevărului şi nici o încadrare juridică care să fie în concordanţă cu textele de lege incriminatoare.

Procedând astfel, instanţa de fond a afirmat o concluzie, fără arătarea probelor care au servit la formularea ei, ceea ce nu înseamnă a motiva, ci a da numai aparenţa unei motivări.

În ce priveşte Decizia penală nr. 49/ A din 13 martie 2012, a Curţii de Apel Timişoara, s-a arătat că aceasta este nemotivată în ce priveşte complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina sa şi că este greşit motivată în ceea ce priveşte celelalte infracţiuni reţinute, în mod deosebit, în ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 291 şi art. 292 C. pen.

În susţinerea acestui motiv de recurs s-a avut în vedere motivarea din considerentele deciziei penale (pag. 38, alin. (5) privitor la existenţa infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

S-a criticat faptul că această motivare nu întregeşte latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, întrucât nu cuprinde şi modalitatea prin care inculpaţii s-au sustras de la plata taxei către stat, fapt ce echivalează cu o lipsă de motivare.

S-a arătat că infracţiunea de evaziune fiscală dedusă judecaţii nu constă în faptul că s-au vândut produse petroliere fără taxa M.T.R. şi s-a încasat de la beneficiari taxa respectivă ci în aceea că taxa respectivă nu a fost înregistrată în evidenţele contabile ale celor două societăţi, cu consecinţa neplăţii către stat a taxei respective.

În raport de cele reţinute instanţele nu au motivat în ce a constat ajutorul dat de inculpatul R.I. pentru ca cei doi administratori să nu înregistreze în contabilitate operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate.

A susţinut că nu a ajutat în vreun mod pe administratorii celor două societăţi să nu înregistreze în contabilitate operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate, astfel că nu se face vinovat de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

A arătat că în ce priveşte infracţiunile prev. şi ped. de art. 291 şi art. 292 C. pen., reţinute în sarcina sa, motivarea instanţei de apel este greşită în raport de conţinutul celor două texte de lege.

A solicitat să se aibă în vedere că în cazul primei infracţiuni, conţinutul laturii obiective al acesteia este absorbit de cel al infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., întrucât această ultimă infracţiune se consumă în urma folosirii înscrisului falsificat, că în cauză nu subzistă cea de-a doua ipoteză, potrivit căreia inculpatul să fi folosit vreun înscris falsificat de o altă persoană, ştiind că respectivul înscris era falsificat.

În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 292 C. pen., referitor la folosirea motorinei fără taxa M.T.R., nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât au fost făcute în faţa unei persoane juridice de drept privat (Rafinăria) şi nu în faţa unei instituţii de stat sau a unei entităţi dintre cele la care se refera art. 145 C. pen.

A mai arătat că motivarea din Decizia nr. 49/ A din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara (pag. 36 alineatul final).

S-a susţinut faptul că inculpatul R.I. nu a întocmit şi nici semnat facturi şi nu a întocmit chitanţe de încasare a unor sume de bani de la beneficiarii produselor petroliere, că nu a întocmit şi semnat ordine de plată fapt care rezultă din constatarea grafologică întocmită în cauză.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., a învederat că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate în cauză şi cu privire la o cerere a inculpatului (un motiv de apel) care erau de natură să influenţeze soluţia procesului şi să garanteze dreptul inculpatului la un proces echitabil.

În susţinerea acestui motiv de recurs s-a învederat că nu există probe din care să rezulte că inculpatul R.I. i-a ajutat pe ceilalţi doi inculpaţi să nu ţină evidenţa contabilă, instanţa de fond având obligaţia să motiveze în ce a constat ajutorul dat de acesta cu privire la evidenţa contabilă a celor două societăţi.

Curtea de Apel Timişoara, în considerentele hotărârii pronunţate nu a făcut nicio referire cu privire la acest motiv de apel, care de fapt este o cerere a inculpatului.

S-a mai arătat că, instanţa de apel nu a motivat în niciun fel vinovăţia inculpatului în ce priveşte complicitatea la evaziunea fiscală, cu toate că cererea inculpatului era şi este de natură a influenţa soluţia procesului.

Lipsa motivării este consecinţa lipsei probelor din care să rezulte vinovăţia inculpatului R.I. în ce priveşte complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscala prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, situaţie în care se impunea achitarea inculpatului şi nu încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

S-a mai arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat nici cu privire la următoarele probe administrate care sunt de natură să influenţeze soluţia procesului (atât latura penală cât şi latura civilă):

- suplimentul de expertiză contabilă efectuată în faza apelului;

- procesele-verbale de compensare din 23 decembrie 2000, 31 ianuarie 2001 şi 28 februarie 2001 dintre SC A. SRL Saliste şi SC M. SRL;

- declaraţia martorului O.F.

S-a susţinut că nu rezultă din probele dosarului ce a făcut SC M. SRL cu motorina primita de la SC A. SRL.

Prin urmare, prejudiciul stabilit prin suplimentul de expertiză contabilă ca fiind cauzat statului de către SC M. SRL în suma de 2.080.039.994 lei şi penalităţile aferente în suma de 1.116.459.363 lei este nereal, pentru următoarele motive:

- nu se ştie dacă motorina primită de SC M. SRL de la SC A. SRL a fost vândută şi în caz afirmativ, la ce preţ a fost vândută, pentru că numai astfel poate fi stabilit profitul realizat şi implicit valoarea impozitului pe profit;

- în mod incorect expertul a inclus în prejudiciu taxa M.I.R. în cuantum de 692.699.315 lei, în condiţiile în care nu se ştie dacă SC A. SRL a livrat către SC M. SRL motorina cu sau fără taxa M.T.R., pentru că numai în situaţia în care SC A. SRL ar fi livrat motorina fără taxa M.T.R., iar SC M. SRL ar fi vândut-o incluzând în preţ taxa M.T.R., această taxă ar fi constituit prejudiciu.

Aşa fiind, nu se poate susţine că SC M. SRL a prejudiciat statul cu o anumită sumă de bani, în lipsa unor probe care să dovedească existenţa prejudiciului şi cuantumul acestuia.

S-a criticat şi faptul că instanţa de apel nu a analizat nici suplimentul de expertiză contabilă şi nici cele trei procese verbale de compensare, care sunt probe de natură să influenţeze soluţia, atât în ce priveşte latura penală, cât şi latura civilă (prejudiciul este diferit de cel reţinut de instanţe).

S-a mai susţinut că instanţa de apel nu a analizat nici declaraţia martorului O.F. din care rezultă că produsele petroliere cumpărate de SC M. SRL şi SC P.E. SRL de la rafinării, veneau în depozitul său din Arad, de unde, cu facturi emise de administratorii acestora, erau livrate la diverşi beneficiari, că inculpatul R.I. nu a întocmit astfel de facturi şi că nu avea atribuţii în ce priveşte evidenţele contabile ale celor două societăţi, etc.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

Ambele instanţe de judecată au pronunţat hotărâri nelegale în ce priveşte soluţionarea laturii civile, în sensul că, prin aplicarea greşită a legii, l-au obligat pe inculpatul R.I. la plata unor despăgubiri în sumă de 815.229 lei către A.N.A.F., în solidar cu inculpatul S.I. şi partea responsabilă civilmente SC M. SRL.

În susţinerea acestui motiv de recurs, s-a solicitat a fi avute în vedere următoarele:

În cauza privind faptele penale constatate la SC M. SRL Arad, inculpatul R.I. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 109/P/2001 din data de 02 iulie 2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290, art. 291, art. 292 şi art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen.

În situaţia dată, singura infracţiune de prejudiciu pentru care inculpatul R.I. a fost trimis în judecată este cea prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen.

Cum în cauză, în temeiul art. 334 din C. pen. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen. (infracţiune de prejudiciu) în infracţiunea prev. de art. 297 C. pen. (care nu este infracţiune de prejudiciu), inculpatul R.I. nu putea fi obligat la despăgubiri către A.N.A.F.

Prin urmare, ambele instanţe de judecată au pronunţat hotărâri nelegale în ce priveşte soluţionarea laturii civile.

Nelegalitatea celor două hotărâri constă în aceea că, deşi ambele instanţe au aplicat prevederi legale (art. 14 şi art. 346 din C. pen. pen. şi art. 998 şi 1003 C. civ.), în cauză nu trebuiau aplicate aceste prevederi, întrucât lipseşte una din condiţiile răspunderii civile şi anume legătura dintre fapta penală şi prejudiciu.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. s-a solicitat a fi avut în vedere următoarele aspecte:

Faţă de probele dosarului, în sarcina inculpatului R.I. nu pot fi reţinute infracţiunile prev. de art. 291, art. 292 şi art. 297 C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Este discutabilă situaţia celor patru foi de depunere a sumelor în numerar la I.N.G. Bank Ploieşti (sume virate la Rafinăria A. Ploieşti şi care reprezentau contravaloarea produselor petroliere pe care Rafinăria le-a livrat ulterior depunerilor de numerar), fapta pentru care în sarcina inculpatului s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. - fila 37 din Decizia penală nr. 49/ A din data de 13 martie 2012.

Prin urmare, ambele instanţe au comis o eroare gravă de fapt, în sensul că au reţinut o stare de fapt greşită în raport de probele dosarului, cu consecinţa unei încadrări juridice greşite.

Această eroare este esenţială şi evidentă pentru motivele prezentate mai sus şi a influenţat soluţia procesului, întrucât în ce-l priveşte pe inculpatul R.I. trebuia dispusă achitarea acestuia în latură penală şi respingerea acţiunii civile, în ce priveşte latura civilă a cauzei.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor pentru motivele formulate, în subsidiar, casarea ambelor hotărâri şi rejudecând să se dispună achitarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 291, art. 292, art. 297 C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi încetarea procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Recurenta parte civilă nu a motivat în scris sau oral recursul formulat în cauză.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând hotărârea recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma tuturor criticilor formulate în cauză cât şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 385⁹alin. (2) şi (3) C. proc. pen., constată că aceasta este legală şi temeinică, urmând a o menţine ca atare.

Critica inculpatului vizând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., în raport de aspectele învederate, este neîntemeiat.

Este statuat că un proces echitabil în deplină concordanţă cu norma europeană înscrisă în art. 6 din Convenţie, la care are dreptul orice persoană presupune, printre altele, o judecată independentă şi imparţială care impune respectarea drepturilor constituţionale şi procesuale ale celui acuzat de o infracţiune şi care este prezumat nevinovat până ce vinovăţia sa să fie dovedită.

În acord cu norma europeană, instanţa supremă a stabilit că instanţele au obligaţia de a motiva hotărârile, în vederea garantării bunei administrări a justiţiei şi a dreptului părţilor la un proces echitabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. Obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti se impune pentru ca justiţiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate şi care sunt motivele pentru care unele apărări i-au fost respinse (cauza Burg şi alţii c.Franţei, cauza Souminem c.Finlandei).

În acelaşi sens, potrivit doctrinei procesual penale, motivarea soluţiei pronunţată de instanţa de judecată constituie o îndatorire care este de natură a înlătura orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor din proces şi opiniei publice să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţei de control judiciar, elemente necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Din această perspectivă, efectuând examenul propriu cu privire la modalitatea în care instanţa de prim control judiciar a înţeles să răspundă motivat criticilor formulate de inculpatul R.I., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în cauza pendinte, exigenţele legale menţionate sunt întrunite.

Astfel, se constată că instanţa de prim control judiciar a efectuat o analiză a probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei precum şi a celor care au fost înlăturate din perspectiva examinării împrejurărilor de fapt pe care se sprijină soluţia pronunţată în cauză.

În concret, evaluând considerentele deciziei recurate, se constată că instanţa de prim control judiciar a expus motivele care au condus la luarea hotărârii de condamnare şi la aplicarea pedepsei inculpatului.

Contrar susţinerilor formulate de inculpatul R.I. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a efectuat o analiză efectivă a criticilor şi apărărilor formulate de acesta, stabilind în mod corect starea de fapt şi încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina sa.

Aşa fiind, aspectele învederate de inculpat nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii recurate, fapt care să atragă incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 9 Cod de procedură penală cu consecinţa casării acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Critica inculpatului vizând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., în raport de aspectele învederate, este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Astfel, cazul de casare invocat constă, printre altele, în omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale părţilor, de natură să le garanteze drepturile şi să le influenţeze soluţia procesului.

Pentru a fi incident acest caz de casare, trebuie ca cererile să fie formulate cu respectarea condiţiilor legale, iar instanţa să omită să se pronunţe asupra lor sau să le respingă, fără a arăta motivele.

Tot astfel, pentru a opera cazul de casare menţionat, legea mai pretinde ca cererile esenţiale ale părţilor, de natură să garanteze drepturile lor, trebuie să fie de natură să influenţeze soluţia procesului, adică să se poată aprecia că, dacă aceasta s-ar fi admis, s-ar fi schimbat soluţia cauzei.

În cauză, critica formulată de recurentul inculpat R.I. referitoare la faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la suplimentul de expertiză contabilă efectuată în faza apelului, asupra proceselor verbale de compensare din 23 decembrie 2000, 31 ianuarie 2001, 28 februarie 2001 dintre SC A. SRL Sălişte şi SC M. SRL, declaraţia martorului O.F. nu este întemeiată.

În considerentele deciziei atacate, instanţa de apel a relevat în mod clar în ce limite răspunde criticilor formulate de inculpat raportându-se la decizia de casare a instanţei supreme, ale cărei dispoziţii sunt imperative.

Or, făcând trimitere la acest aspect şi la considerentele instanţei de fond care cuprind motivat răspunsul la toate cererile formulate în cauză, inclusiv la cele indicate de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că, şi din acest punct de vedere, hotărârea atacată răspunde exigenţelor impuse de textul legal invocat, în sensul că instanţa s-a pronunţat în mod expres şi motivat cu privire la alte cereri apreciate esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei.

Critica inculpatului circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., în raport de aspectele învederate, este neîntemeiată.

Apărarea reprezintă una din cele trei activităţi procesuale fundamentale şi este garantată de lege.

Doar lipsa apărătorului, în cazul când apărarea este obligatorie (pentru inculpatul minor, arestat chiar şi în altă cauză etc.) constituie motiv de casare formal şi atrage sancţiunea nulităţii absolute, împrejurare care nu se verifică în cauza pendinte.

Verificând actele şi lucrările dosarului se constată că urmărirea penală şi judecata inculpatului R.I. au avut loc în prezenţa apărătorului chiar şi din oficiu desemnat, prezenţa acestuia, obligatorie, fiind asigurată, respectându-se dreptul la apărare.

Criticile formulate de Parchet referitoare la calificarea juridică dată faptelor, urmare a schimbării încadrării juridice dispusă de prima instanţă şi criticile formulate de inculpatul R.I. referitoare la grava eroare de fapt pretins comisă de instanţă care a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare a acestuia, în raport de aspectele învederate, sunt neîntemeiate.

Încadrarea juridică este o chestiune de drept şi, prin urmare, supusă controlului instanţei de recurs.

Prin aceasta nu se atinge fondul întrucât chestiunea de fond rezidă în constatarea existenţei sau inexistenţei faptei inculpatului în general, precum şi a tuturor împrejurărilor de fapt.

Aprecierea dacă fapta constituie infracţiune şi ce anume infracţiune, este o chestiune de drept.

În situaţia în care instanţa de fond a încadrat fapta constatată într-o formulă juridică alta decât cea corectă, înseamnă că a dat faptei o încadrare juridică greşită.

Principiul învestirii in rem leagă instanţa de orice grad numai în privinţa faptei sau a faptelor nu şi în privinţa încadrării juridice.

Fapta sau faptele trebuie să fie primite de instanţa de recurs aşa cum au fost stabilite, în mod suveran, de către instanţele de fond, însă încadrarea juridică, fiind o chestiune de drept, este supusă cenzurii instanţei de control şi poate fi modificată de aceasta.

Examinând motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., invocat de procuror, referitor la greşita încadrare juridică dată faptei comise de inculpatul R.I., precum şi la solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi cea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.

Raportat la criticile formulate şi la aspectele doctrinare menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, interpretarea dată în stabilirea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul R.I., în împrejurările reţinute, cu referire la probatoriul administrat este corectă pentru considerentele ce se vor arăta.

De asemenea, critica formulată de recurentul inculpat circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este neîntemeiată.

Eroarea gravă de fapt nu poate proveni din îndoiala pe care o provoacă probele administrate, ci ea trebuie să fie evidentă, să ducă la concluzia că situaţia de fapt este alta decât cea reţinută de instanţa de judecată.

Doctrina a statuat că există eroare gravă de fapt, ori de câte ori este evidentă stabilirea faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat asupra soluţiei adoptate.

În acelaşi sens, jurisprudenţa a statuat că există eroare gravă de fapt atunci când în hotărârea instanţei de fond se susţine că la dosar există probe de vinovăţie, deşi, în realitate, acestea nu există, sau că nu există astfel de probe, deşi acestea există.

Aşa fiind, nu orice eroare asupra faptelor este de natură să atragă aplicarea acestui caz de casare, ci numai acea eroare care a influenţat soluţia procesului în sensul sus arătat.

Din această perspectivă, cu referire la probatoriul just administrat, analizat şi coroborat în cauză, se constată că nu se verifică incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. invocat de inculpatul recurent.

Evaluând materialul probator administrat în cauză, în limitele investirii sale, Înalta Curte constată că starea de fapt şi încadrarea juridică reţinute de instanţe precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat, folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărirea penală şi judecata (în fond şi în apel) sunt conforme normelor de drept material, substanţial judicios aplicate în cauză.

În speţă, aşa cum au reţinut şi instanţele de fond şi apel, problema care s-a pus în discuţie a fost aceea a încadrării juridice a activităţii de comercializare a combustibilului de tip M sau a benzinei A.V.I.O. şi de extracţie, care sunt scutite de taxe şi impozite, în locul benzinei sau al motorinei care sunt purtătoare de accize şi taxe M.T.R.

Prealabil lămuririi aspectului supus analizei este necesar a face unele referiri la starea de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond.

Astfel, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul R.I. a fost împuternicit de inculpatul P.P. să emită pe numele societăţii acestuia comenzi şi delegaţii de ridicare a produselor de la furnizori, completând ordine de plată şi chitanţe pentru sumele încasate, produse care, ulterior, erau vândute către terţi, produsele petroliere fiind neaccizate sau fără plata taxei de drum instituită prin dispoziţiile Legii nr. 118/1996.

La data de 14 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat pentru SC P.E. SRL prin SC C.C. SRL Buzău, 48 tone motorină fără taxa de drum, conform facturilor fiscale.

După înlocuirea facturilor fiscale indicate, cu alta emisă de inculpat pentru SC P.E. SRL, în care s-a trecut motorină cu taxa de drum, produsul a fost expediat la SC A. SRL din Sălişte, jud. Sibiu în aceeaşi zi.

La data de 16 februarie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat de la rafinăria „S.R." din Câmpina 61,25 tone combustibil lichid uşor tip.1, pentru care s-au întocmit facturile fiscale. În aceeaşi zi, produsul a fost expediat la SC A. SRL din Sălişte, cu factura fictivă, în care s-a trecut motorină cu taxa de drum.

La data de 19 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat de la rafinăria „A.R." din Ploieşti cantitatea de 29,5 tone combustibil lichid uşor tip 1 conform facturii. În aceeaşi zi, după înlocuirea facturii fiscale reale cu alta fictivă, l-a expediat la SC A. SRL Sălişte cu autocisterna, condusă de F.I.

La data de 20 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat pentru societatea pe care o reprezenta 19,10 tone motorină, fără taxa de drum, de la rafinăria „ A.R." din Ploieşti, conform facturii fiscale. După înlocuirea facturii reale cu alta în care a trecut cu taxa M.T.R. şi a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte.

La data de 21 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat, tot de la rafinăria „ A.R." din Ploieşti 29,35 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii fiscale, înlocuind factura cu alta în care a trecut taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

La data de 27 februarie 2001, inculpatul a achiziţionat prin SC C.C. SRL Buzău cantitatea de 29,54 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii şi în aceeaşi zi, după înlocuirea facturii fiscale cu alta în care a menţionat, cu taxa de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte cu autovehiculul, condus de martorul F.I.

La data de 02 martie 2001, inculpatul a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti, cantitatea de 29,36 tone motorină, fără taxa de drum, conform facturii.

După întocmirea facturii în numele SC P.E. SRL, în care a menţionat, „cu taxa de drum”, a expediat-o în aceeaşi zi la SC A. SRL din Sălişte, cu autovehiculul condus de martorul F.I.

La data de 05 martie 2001, inculpatul a achiziţionat pentru SC P.E. SRL de la S.R.L. Ploieşti, prin SC D.C. SRL Brazi, cantitatea de 18,94 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. în aceeaşi zi, a întocmit factura către SC A. SRL din Sălişte, în care a menţionat, motorină cu taxa de drum şi a expediat-o cu autovehiculul condus de martorul D.D.

La data de 05 aprilie 2001, inculpatul a achiziţionat pentru SC P.E. SRL. 26,54 tone, respectiv 18,66 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, după întocmirea facturilor fiscale, în care a făcut menţiunea - cu taxă de drum, a expediat-o la SC A. SRL din Sălişte. Transportul a fost făcut de şoferii M.R.-cu autovehiculul şi D.D. cu autovehiculul.

La data de 06 aprilie 2001 SC P.E. SRL prin delegatul său R.I., a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,24 tone motorină fără taxă de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi, marfa a fost expediată la SC A. SRL din Sălişte cu factura fiscală în care s-a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul a fost făcut de M.R. cu autovehiculul.

În ziua de 12 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria „S.R." din Câmpina cu factura cantitatea de 28,22 tone Solvexol şi cu factura cantitatea de 26.620 tone motorină, fără taxă de drum. În aceeaşi zi, au întocmit pentru ambele produse facturile în care au menţionat motorină cu taxă de drum.

Prima cantitate, respectiv Solvexolul, l-a expediat la SC M.T. SRL Arad, iar motorina la SC A. SRL din Sălişte. În ziua de 13 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti, a cumpărat de la rafinăria “V.” cu facturile fiscale cantitatea de 25,54 tone motorină fără taxă de drum şi cantitatea de 18,11 tone ulei p. 3.

Pentru ambele produse a întocmit facturi în care a menţionat, motorină cu taxă M.T.R. şi le-a expediat la SC A. SRL din Sălişte.

Transportul produselor s-a făcut de către şoferii F.I. şi D.D. cu autovehiculul.

Transportul l-a efectuat M.R. cu autovehiculul .

Tot în ziua de 12 aprilie 2001, unitatea intimată a achiziţionat de la rafinăria „S.R." Câmpina cantitatea de 27,32 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii. În aceeaşi zi a expediat-o la la SC A. SRL din. Sălişte cu factură în care a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

La data de 21 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria SC P.B. SA cantitatea de 30,9 tone petrol 0/200 conform facturii. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte, în care a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

La data de 24 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat, prin SC M. SRL.Tătărani cantitatea de 28 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a menţionat motorină cu taxa de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

La data de 23 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 31,86 tone ulei p.3 conform facturii. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua de 25 aprilie 2001, inculpatul R.I. a achiziţionat de la aceeaşi rafinărie 31,93 tone ulei p.3 cu factura şi 29,53 tone cu factură. În aceeaşi zi a şi expediat produsul la SC A. SRL din Sălişte cu facturile fiscale, în cuprinsul cărora s-a menţionat - motorină cu taxă de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Sălişte s-a făcut cu autocisternele conduse de F.I. şi M.R.

La data de 27 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria SC P. SA cantitatea de 29,78 tone petrol 0/200 conform facturii. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a menţionat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

În ziua de 28 aprilie 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat, tot prin SC D.C. SA Brazi, cantitatea de 29,7 tone petrol 0/200, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a expediat produsul la SC A. SRL din Sălişte cu factura în cuprinsul căreia, a menţionat, motorină cu taxa de drum.

Transportul produselor de la rafinărie la Sălişte s-a făcut cu autocisterna condusă de F.I.

În ziua de 30 aprilie 2001 inculpatul R.I. a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,64 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R. În ziua de 07 mai 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 31,91 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T. În ziua următoare, respectiv 08 mai 2001 SC P.E. SRL a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,75 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura, fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R.

De la rafinăria “V.” din Ploieşti inculpatul a achiziţionat în ziua de 09 mai 2001 cantitatea de 30, 20 tone ulei p.3 cu factura şi 32,89 tone cu factura. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în cuprinsul cărora a specificat motorină cu taxă de drum. Transporturile s-au efectuat de către şoferii M.I. şi M.N. cu autocisterna. Cu aceasta din urma s-a transportat şi produsul Solvexol la SC M.I. SRL Arad în ziua de 12 aprilie 2001.

Continuându-şi activitatea infracţională în ritm alert, SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat în ziua de 10 mai 2001 de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 32,11 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale în aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de J.T.

La data de 11 mai 2001, aceeaşi societate a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 32, 08 tone motorină fără taxa de drum, conform facturii fiscale şi 29,46 tone ulei p.3 cu factura fiscală. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut de şoferii J.T şi F.I. cu autocisternele.

În ziua de 23 mai 2001, SC P.E. SRL. a achiziţionat de la rafinăria “V.” în Ploieşti cantitatea de 31,19 tone Vegasol 850, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusa de J.T.

La data de 24 mai 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,84 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de M.R. În data de 25 mai 2001, inculpatul a repetat operaţiunea din ziua precedentă şi a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 28,77 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat motorină taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de martorul F.I. În ziua de 29 mai 2001 SC P.E. SRL Ploieşti a achiziţionat de la rafinăria “V.” din Ploieşti cantitatea de 27,95 tone ulei p.3, conform facturii fiscale. În aceeaşi zi a întocmit factura fiscală, către SC A. SRL din Sălişte în care a specificat că este vorba de motorină cu taxă de drum. Transportul s-a făcut cu autocisterna condusă de şoferul M.R..

În ziua de 19 iulie 2001 SC P.E. SRL. a achiziţionat, prin SC D.C. SRL. Brazi cantitatea de 31,44 tone combustibil tip „p", conform facturii fiscale. Acest produs, împreună cu cantitatea de 29,69 tone Vegasol au fost expediate la SC A. SRL din Sălişte în ziua de 21 iulie 2001. Produsul Vegasol 1-a achiziţionat de la rafinăria „ Vega" cu factura din 21 iulie 2001.

În mod similar, în factura de însoţire a produselor, a menţionat motorină cu taxa M.T.R.

Pe lângă cantităţile menţionate, SC P.E. SRL Ploieşti a mai achiziţionat de la furnizori, tot în perioada ianuarie-august 2001, încă 968,16 tone produse petroliere fără taxa de drum şi accize, pe care le-a valorificat cu această taxă, iar pentru aceste cantităţi nu s-a putut stabili cu exactitate corelaţia documentelor pe fiecare transport în parte, datorită faptului că pe documentele de vânzare emise de SC P.E. SRL. Nu a mai fost consemnat acelaşi delegat care a ridicat marfa de la furnizori.

Conform art. 290 C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, ori alterarea lui în orice mod şi folosirea acestui înscris sau încredinţarea unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unor consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În speţă, fapta inculpatului R.I. constând în aceea că, în mod repetat şi în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, în colaborare cu inculpatul P.P., a întocmit în fals facturile fiscale fictive de livrare a produselor petroliere la beneficiari, falsificând astfel, prin contrafacere, facturile fiscale emise de furnizori, de a emite chitanţe fictive de încasare a unor sume de bani, folosite ori încredinţate conducătorilor auto care transportau cu cisterna aceste produse în scopul producerii de consecinţe juridice precum şi de a întocmi patru foi de depunere a sumelor în numerar la I.N.G. Baring Ploieşti pe numele fictiv Popescu Ioan semnat pe aceste foi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În conţinutul său normativ, art. 291 C. pen. sancţionează folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice.

În cauză inculpatul R.I., în mod repetat şi în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, în modalitatea descrisă, a folosit înscrisurile sub semnătură privată falsificate în scopul producerii de consecinţe juridice, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În reglementarea sa art. 292 C. pen. prevede că declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii de consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declaraţia serveşte pentru producerea acelei consecinţe, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii.

Inculpatul R.I. care în mod repetat şi în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, a întocmit şi semnat în fals declaraţii pe proprie răspundere prin care SC M. SRL Arad şi SC P.E. SRL Ploieşti au beneficiat de scutirea taxei destinată Fondului Special al Drumurilor pentru motorina achiziţionată de la rafinăriile menţionate mai sus, activitate infracţională care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Faptele săvârşite de inculpatul R.I., aşa cum au fost expuse rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care (angajaţi ai rafinăriei de unde au fost comercializate produsele petroliere) au confirmat starea de fapt reţinută în considerentele deciziei atacate.

De observat în acelaşi sens sunt şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză care confirmă faptul că scrisul de pe facturile supuse analizării aparţine inculpatului R.I..

Inculpatul R.I. a fost director comercial la SC O.O. SRL şi pe baza documentelor ridicate de la rafinărie s-a stabilit că declaraţiile pe proprie răspundere au fost întocmite fictiv de către inculpat, pe numele Pfiszter Ioan. O dată cu acestea s-a ridicat şi o procură specială, în xerocopie, dată de M.J. (S.I.) în favoarea numitului P., prin care era împuternicit să reprezinte interesele societăţii. Aceasta s-a dovedit a fi fictivă fiind copiată după o alta făcută la notarul P.M. din Arad pentru cetăţeanul T.G. cercetat şi acesta într-o cauză similară alături de R.I. Pentru achiziţionarea motorinei, inculpatul R.I., care lucrase în rafinărie ca şef serviciu desfacere, a întocmit delegaţie pentru ridicarea de mărfuri, care o redă şi în declaraţia pe proprie răspundere pe numele Pfiszter Ioan, fără să aibă de la acesta împuternicire.

Din toate acestea, rezultă că R.I. era la curent cu activitatea SC M. SRL Arad şi a administratorului ei, fapt confirmat şi de martora C.N. - funcţionară în cadrul serviciului desfacere al rafinăriei.

Prin urmare, vinovăţia inculpatului în comiterea celor trei infracţiuni, respectiv cele prev. de art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen., este dovedită, după cum rezultă din ansamblul probator şi comiterea infracţiunii prev. de art. 40 (actual art. 43) din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 293 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990.

Instanţa de recurs, pe baza probatoriului cauzei relevat în precedent, va reţine aceeaşi stare de fapt şi încadrare juridică precum prima instanţă, în ce priveşte incidenţa în cauză a infracţiunii de înşelăciune, cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 şi ale art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Prin art. 11 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, se încrimina sustragerea de la plata impozitelor, a taxelor şi a contribuţiilor datorate statului, prin neînregistrarea unor activităţi pentru care legea prevede obligaţia înregistrării în scopul obţinerii de venituri.

Inculpaţii R.I., P.P. şi S.I. achiziţionând produse petroliere plătite fără taxa M.T.R., pe care, însă le-au vândut încasând pentru sine taxa, sustrăgându-se de la plata taxei către stat, au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Aşa cum aceasta a arătat, din moment ce produsele petroliere intrate în circuitul comercial nu erau de natură a naşte obligaţii fiscale către bugetul statului, faptul că persoanele care le-au cumpărat ca benzină sau motorină, au fost înşelate cu privire la calitatea acestor produse, nu este de natură să prejudicieze bugetul statului, neputând să se reţină nici comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.

Referitor la relaţia dintre infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de articolul 13 din Legea nr. 87/1994 şi cea de înşelăciune (art. 215 C. pen.), în doctrină, s-a arătat că atunci când prin oricare dintre faptele incriminate în articolul 13 (devenit art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 se cauzează o pagubă reprezentând suma cu care s-au diminuat obligaţiile fiscale datorate statului, nu va exista concurs de infracţiuni între evaziunea fiscală şi înşelăciune, ci doar infracţiunea de evaziune fiscală, întrucât articolul 13 din Legea nr. 87/1994 reprezintă o reglementare autonomă şi specială, faţă de infracţiunea de înşelăciune, fiind evident ca în astfel de cazuri să se reţină numai evaziunea fiscală, potrivit principiului specialităţii legii penale, în sensul că legea specială are prioritate faţă de reglementarea generală.

Aşa fiind, instanţa de fond a procedat în mod legal la schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor (art. 297 alin. (1) C. pen.) şi înşelăciune (art. 215 alin. (2), (5) C. pen.) într-o singură infracţiune de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor - art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990, reţinând şi incidenţa dispoziţiilor articolului 13 C. pen.

Este neîntemeiată susţinerea în sensul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. referitor la schimbarea încadrării juridice, din trei infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 297 alin. (1) rap. la art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 13 C. pen. întrucât prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 109/P/2001 din 24 iunie 2002, inculpatul R.I. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., astfel încât în mod corect s-a luat în considerare această încadrare juridică şi, în urma transpunerii acesteia pe starea de fapt reţinută în cele două acte de inculpare, s-a procedat la stabilirea corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Criticile inculpatului R.I. circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. potrivit cărora ambele instanţe de judecată au pronunţat hotărâri nelegale în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei în sensul că, prin aplicarea greşită a legii a fost obligat la plata unor despăgubiri în sumă de 815.229 lei către A.N.A.F. în solidar cu inculpatul S.I. şi partea responsabilă civilmente SC M. SRL, sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, se constată că în mod corect au fost obligaţi inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente reprezentate de societăţile comerciale în numele cărora au fost ridicate produsele petroliere de la rafinării, la plata despăgubirilor civile, către urmează a se plăti în prezent către partea civilă D.R.A.O.V. Timişoara în nume propriu cât şi pentru A.N.V.. D.R.A.O.V. Timişoara a preluat această calitate procesuală de la D.R.V. Arad, prin desfiinţarea acesteia din urmă conform Ordinului Vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 8790/2006 şi înfiinţarea D.R.V. Timişoara, care este partea ce a înţeles a exercita căi de atac în cauză, atât în nume propriu cât şi pentru A.N.V.

Despăgubirile civile acordate de prima instanţă şi menţinute de instanţa de prim control judiciar sunt conforme principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat statului prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală şi înşelăciune privind calitatea mărfurilor, prejudiciul reprezentând sumele de bani nevirate statului urmare a punerii în circulaţie a combustibilului.

La stabilirea prejudiciului s-a avut în vedere raportul de expertiză contabilă, precum şi suplimentul acesteia întocmit la dispoziţia instanţei de apel în ciclul procesual anterior.

Referitor la recursul formulat de partea civilă se constată că acesta nu a motivat oral sau scris în temeiul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Răspunzând criticilor formulate de inculpatul R.I., critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., consideră că, în acest fel, a analizat ca motiv de casare ce poate fi examinat şi din oficiu, latura civilă a cauzei constatând că aceasta a fost soluţionată în mod judicios de ambele instanţe pentru considerentele deja expuse.

Pentru considerentele arătate, văzând dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, de inculpatul R.I. şi de partea civilă A.N.V. prin D.R.A.O.V. Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 49/ A din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pe care o va menţine ca legală şi temeinică.

Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, de inculpatul R.I. şi de partea civilă A.N.V. prin D.R.A.O.V. Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 49/ A din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul intimat inculpat R.I. la plata sumei de 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi P.P. şi S.I., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă A.N.V. prin D.R.A.O.V. Timişoara la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2012.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 3655/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3752/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... →

ICCJ. Decizia nr. 3692/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3692/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs