ICCJ. Decizia nr. 3752/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Tăinuirea (art. 221 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3752/2012

Dosar nr. 6199/95/2011

Şedinţa publică din 16 noiembrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă:

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 39 din 24 februarie 2012, pleiunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 6199/95/2011, în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.,cu domiciliul în comuna Fărcăşeşti, sat Peşteana de Jos, judeţul Gorj, în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiovala, 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (pentru fapta denunţată de martorul D.I.C.).

În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul P.C. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c)) C. pen. (pentru fapta denunţată de martorul B.G.A.).

În baza art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 248¹C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a mai fost condamnat inculpatul P.C. la 2 ani închisoare.

În baza art. 33-34 şi 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare care a fost sporită cu 6 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a executaT în condiţiile art. 66 C. pen.

S-au interzis inculpatului P.C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului P.C..

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestul preventiv din pedeapsa stabilită inculpatului P.C., începând cu data de 03 martie 2011 şi până la data de 24 februarie 2012 - data pleiunţării prezentei sentinţe.

În baza art. 221 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul C.C., cu domiciliul în oraş Rovinari, judeţul Gorj, maistru la SC C.C. SA Rovinari, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare.

În baza art. 221 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata P.A.L., cu domiciliul în municipiul Bucureşti, sector 6, fără forme legale, în comuna Fărcăşeşti, sat Peşteana de Jos, judeţul Gorj, lucrător gestionar la SC R.M. SRL Fărcăşeşti, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaţilor C.C. şi P.A.L. drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpaţilor C.C. şi P.A.L., pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen.

S-au pus în vedere inculpaţilor C.C. şi P.A.L. dispoziţiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor C.C. şi P.A.L. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor.

În baza art. 170 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen., au fost anulate avizele de însoţire a mărfii din 05 mai 2008 şi seria din 07 mai 2008 şi notele de recepţie datate 05 mai 2008 şi 07 mai 2008, care a atestat în mod nereal livrarea către Primăria Fărcăşeşti a unui număr de 318 pubele de către SC A. SRL Tg-Jiu.

S-a constatat că partea vătămată Primăria Fărcăşeşti-Consiliul Local Fărcăşeşti nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţele Serviciului Teritorial Craiova al D.N.A.: nr. 97/P/2009 din 22 februarie 2010, nr. 97/P/2009 din 14 decembrie 2012, nr. 97/P/2009 din 15 decembrie 2010, nr. 97/P/2009 din 14 decembrie 2010, nr. 97/P/2009 din 11 aprilie 2011 şi nr. 97/P/2009 din 11 aprilie 2011, după cum urmează:

I. Bunuri imobile: clădire principală cu destinaţie locuinţă, data construcţiei 1996, suprafaţa 111 m² valoare impozabilă 55.711 lei, situată în comuna Fărcăşeşti, sat Peşteana de Jos, jud. Gorj; clădire din anul 1996 suprafaţă 31 m²valoare impozabilă 15.559 lei, situată în comuna Fărcăşeşti, sat Peşteana de Jos, jud. Gorj; anexă folosită în agricultură suprafaţă 4 m² valoare impozabilă 227 lei, situată în comuna Fărcăşeşti, sat Peşteana de Jos, jud. Gorj; teren intravilan - curţi-construcţii - în suprafaţă de 1.000 m², situată în comuna Fărcăşeşti, sat Peşteana de Jos, jud. Gorj, tarlaua 9/1, Parcela 8; teren intravilan arabil în suprafaţă de 852 m², situat în comuna Fărcăşeşti, sat Peşteana de Jos, jud. Gorj, toate proprietatea inc. P.C.; apartament situat în mun. Tg-Jiu, jud. Gorj, aflat în proprietatea inculpatului C.C.; apartament situat în municipiul Bucureşti, sector 6, aflat în proprietatea inculpatei P.A.L.; clădire cu destinaţie spaţiu producţie produse de patiserie, situată în comuna Fărcăşeşti, sat Peşteana de Jos, aflată în proprietatea numitului P.D.;

II. Bunuri mobile: calculator, format din monitor LCD, şi unitate centrală PC, cu carcasă de culoare neagră şi faţă roşie, fără alte elemente de identificare, depus în camera de corpuri delicte a I.P.J. Dolj, conform dovezii; dospitor de brutărie şi cuptor cu tuburi anulare.

S-a luat act că martorul denunţător D.I.C. a declarat că nu solicită restituirea sumei de 200.000 lei, reprezentând bani, contravaloare bunuri şi servicii date cu titlu de mită inculpatului P.C.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat în folosul statului, de la inculpatul P.C. suma de 200.000 lei.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, a fost obligat inculpatul P.C. să restituie denunţătorului B.G.A. suma totală de 1.071.135 lei, reprezentând banii, contravaloare bunuri şi servicii pretinse şi primite de către inculpat de la acest martor denunţător.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi: inculpatul P.C. la 40.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma 25.000 lei reprezintă cheltuieli efectuate în faza urmăririi penale; inculpaţii C.C. şi P.A.L. la câte 6.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului din care câte 5.000 lei reprezintă cheltuieli efectuate în faza urmăririi penale pentru fiecare.

Pentru a pleiunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că după investirea inculpatului P.C. în funcţia de primar al comunei Fărcăneşti, martorul denunţător D.I.C. a solicitat în numeroase rânduri Primăriei Fărcăşeşti, efectuarea unei plăţi restante de 600 milioane lei lei pentru o lucrarea executată de către SC A.. SRL constând în montarea unei reţele de distribuţie gaze naturale, cerere a cărei soluţionare a fost tergiversată de către inculpatul P.C., în calitatea sa de ordonator de credite.

Ulterior însă, inculpatul P.C. i-a condiţionat denunţătorului D.I.C. aprobarea plăţii acestei sume restante, de primirea unei cote de 20% din valoarea plăţii, propunându-i în acelaşi timp denunţătorului, să-i dea 20% din valoarea fiecărui contract de lucrări ce urma să fie încheiat de Primăria Fărcăşeşti cu firmele administrate de denunţător, în schimbul facilitării atribuirii şi încheierii de contracte, procent denumit de inculpat: „T.V.A.-ul vechi”.

Această propunere frauduloasă de ansamblu a fost accepatată de martorul denunţător D.I.C., iar cu prilejul atribuirii fiecărui contract cererea inculpatului P.C., era reiterată acesta concretizând modul de materializare a procentului de 20%, pe care îl pretinsese, adică în bani, bunuri, lucrări sau servicii.

În baza propunerii şi înţelegerii cu martorul denunţător inculpatul P.C., a dispus efectuarea plăţii restante sus-menţionate şi în aceeaşi calitate de primar, a atribuit firmelor reprezentate de denunţătorul D.I.C., 4 contracte de lucrări, în valoare totală de 534.115 lei, în perioada 2001-2003.

Aşa cum s-a reţinut şi în rechizitoriu, în mod detaliat, aceste contracte au fost atribuite cu încălcarea normelor legale în materia achiziţiilor publice, licitaţiile fiind pur formale, acestea desfăşurându-se după metoda selecţiei de oferte, criteriul de atribuire fiind preţul cel mai mic, cu precizarea că inculpatul P.C., i-a sugerat martorului denunţător să depună între 3-5 oferte de la firme diferite, evident preţul cel mai mic să fie al firmei denunţătorului, pentru ca aceasta să fie cert câştigătoare.

Observând aceste dosare de licitaţii, s-a constatat că nu erau însoţite de documentele prev. de disp. art. 30 lit. c) şi 32 alin. (1) şi (5) din O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, respectiv: certificat de atestare fiscală, certificat fiscal, certificat constatator emis de O.R.C., documente privind capacitatea tehnică şi cea economică-financiară.

Nesocotirea totală a dispoziţiilor în materia licitaţiilor publice a fost confirmată pe deplin şi de declaraţiile membrilor comisiilor de licitaţie: C.D., I.D., J.I.

Totodată, din conţinutul declaraţiilor martorului denunţător D.I.C. (filele 75-79, vol. II fond), şi martorului M.V., contabilul firmelor denunţătorului, (filele, 174-175, vol. II fond), a rezultat că ofertele deviz ale firmelor participante erau întocmite de denunţător şi ştampilate de celălalt martor, fără ca administratorii acestor firme să cunoască (de regulă) acest lucru.

De asemenea, administratorii acestor firme participante la aceste licitaţii formale, au declarat şi la instanţa de judecată că, nu au fost niciodată prezenţi la astfel de licitaţii, nu au primit niciodată invitaţii de participare, nu au primit comunicări ulterioare, nu au semnat devize ofertă şi nici procese-verbale de licitaţii, că ştampilele aplicate aparţin firmelor lor, însă semnăturile nu le aparţin, şi în acelaşi timp o ştampilă a firmei lor s-a aflat tot timpul la martorul M.V., care le ţinea contabilitatea, aspect confirmat şi prin declaraţiile martorului M.V. care a precizat că a aplicat ştampilele firmelor participante la licitaţii, la cererea denunţătorului, fără acordul administratorului lor.

S-a mai constatat că această metodă folosită, era subordonată hotărârii infracţionale a inculpatului P.C., fiind propusă de acesta în scopul câştigării licitaţiilor de către firmele denunţătorului şi obţinerii foloaselor materiale pretinse dinainte de către inculpat.

Mai mult decât atât, inculpatul a sugerat denunţătorului să folosească o altă firmă, deoarece crease suspiciuni în rândul consilierilor locali ai Primăriei Fărăcăşeşti, ca urmare a participării la licitaţii numai a firmelor sale, fapt pentru care a folosit SC V.S. SRL, administrată de M.V., fiind obţinut astfel contractul din 27 februarie 2003, în valoare de 2.850.000.000 lei, fără ca administratorul firmei să se implice în executarea contractului sau să obţină vreun beneficiu.

În perioada 2000-2003 inculpatul P.C., în baza unei înţelegerii prestabilite cu martorul denunţător D.I.C. a pretins şi primit de la acesta, sume de bani, bunuri, lucrări şi servicii după cum urmează: - suma de 120.000.000 lei reprezentând 20% din suma restantă de 600.000.000 lei a cărei plată a aprobat-o în calitate de ordonator de credite; - suma de 600.000.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor, a manoperei, a finisajelor, pentru construirea în anul 2001 a brutăriei vechi, aparţinând firmei SC P. SRL, administrată în acel moment de inculpatul P.C. şi fratele său P.D. zis „G.”.

Numai pentru un malaxor cu cuvă, şi un cuptor, martorul denunţător i-a înmânat martorului P.D.-fratele inculpatului, echivalentul în lei a sumei de 10.000 mărci germane D.M. cu care s-a deplasat în localitatea Cisnădie pentru achiziţionarea acestor bunuri.

Declaraţiile martorului denunţător D.I.C., privitor la contribuţia sa la construirea şi utilarea acestei brutării (brutăria veche), au fost confirmate de declaraţiile martorilor: D.P.C., D.A., Ş.T. şi N.C., date la parchet şi menţinute în totalitate la instanţa de judecată.

În acest context, s-a reţinut că declaraţia martorului propus în apărare C.G.G., privitor la preţul de achiziţie a malaxorului şi cuptorului, urmează a fi înlăturată ca nesinceră, necoroborându-se cu celelalte probe sus-invocate.

De astfel s-a constatat superfluă afirmaţia acestui martor, constând în aceea că utilajele vândute de firma sa erau foarte uzate, având în vedere şi scopul folosirii lor, detaliile privind preţul vânzării acestor utilaje, după 11-12 ani, nu au putut fi primite de către instanţă ca sincere (fila 144, vol. V fond); - autoturismul (Papuc), aparţinând firmei SC A.. SRL a denunţătorului; - suma de 100.000.000 lei, reprezentând contravaloare centrală termică pe lemne şi materialele necesare instalaţiei de încălzire, identificate la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului P.C.; - suma de 85.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de transport efectuate de martorul denunţător cu maşina acestuia, împreună cu inculpatul la Bucureşti, la fiul său şi contravaloarea a diverse bunuri cumpărate pentru fiul său; - suma de 12.500.000 lei, reprezentând cesionarea a 50% din capitalul social al SC D.R.G. SRL, (125 părţi sociale a 100.000 lei fiecare), către inculpatul C.C. (cumnatul inculpatului P.C.).

Deşi în conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, întocmit de specialistul D.N.A. (vol. XII, filele 8-74) şi în conţinutul rechizitoriului s-a reţinut că suma reprezentând procentul de 20% pretins din valoarea contractelor atribuite de inculpatului P.C. denunţătorului D.I.C. şi procentul de 20% pretins din valoarea plăţilor restante este de 225.748 lei, instanţa coroborând acest mijloc de probă cu declaraţiile denunţătorului şi ale martorilor audiaţi în cauză, urmează să reţină că valoarea folosului material pretins şi primit de inculpatului P.C. de la acest martor denunţător este de 200.000 lei.

Astfel, în mod constant denunţătorul D.I.C., a declarat atât la parchet (fila 165, vol. I), cât şi la instanţa de judecată (filele 75-79, vol. II fond), că inculpatului P.C. a pretins şi primit de la acesta sume de bani, bunuri, servicii, care se ridică la valoarea totală de 2 miliarde lei.

Prin urmare, deşi criteriul folosit de specialistul D.N.A. în stabilirea cuantumului folosului mitei, a fost pe deplin probat şi susţinut de ansamblul probatoriului administrat în cauză, respectiv procentul de 20% pretins de inculpatul P.C. din valoarea fiecărui contract atribuit denunţătorului şi din valoarea sumelor restante aprobate la plată, instanţa în respectarea şi a principiului situaţiei mai favorabile inculpatului nu a putut nesocotit tocmai declaraţiile martorului denunţător, cu privire la cuantumul folosului pretins şi primit mită de inculpat, chiar dacă această valoare a mitei, este sub procentul de 20% menţionat.

2. Procedând în acelaşi mod inculpatul P.C., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pretins şi primit în mod repetat în perioada anilor 2003-2008, după ce martorul denunţător D.I.C. nu a mai participat la licitaţii organizate de Primăria Fărcăşeşti, renunţând din cauza procentului mare pretins de inculpat, din valoarea fiecărui contract atribuit, ceea ce atras dificultăţi financiare şi apoi falimentul firmelor sale, de la martorul denunţător B.G.A. din valoarea fiecărui contract atribuit, şi de 20% din valoarea plăţilor restante făcute către firmele administrate de acest denunţător.

Declaraţiile celor 81 martori audiaţi în cursul urmăririi şi a celor 2 denunţători, au fost menţinute în totalitate cu ocazia audierii lor de către instanţa de judecată, aceste probe coroborându-se pe deplin cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale şi precizate la începutul expunerii, confirmându-se pe deplin starea de fapt reţinută prin actul de inculpare şi cu privire la infracţiunea de luare de mită în formă continuată (referitor la martorul denunţător B.G.A.), precum şi cu privire la infracţiunea de tăinuire reţinută în sarcina celorlalţi doi inculpaţi.

Aşadar, a reţinut în esenţă instanţa, că inculpatul P.C. a pretins şi primit în baza unei rezoluţii infracţionale de ansamblu unice, în perioada anilor 2003-2008 de la martorul denunţător B.G.A., următoarele sume de bani, bunuri, lucrări, servicii şi alte foloase materiale: - suma de 150.000.000 lei pentru aprobarea plăţii unei sume restante, reprezentând contravaloarea unei lucrări de aducţiune de gaze efectuată; - contravaloarea a 17.200.000 lei pentru plata unui sejur pe litoral în staţiunea Mamaia, având ca beneficiar inculpatul şi soţia sa în anul 2003; - suma de 152.000.000 lei reprezentând contravaloare materiale şi manoperă scară interioară a casei inculpatului şi contravaloarea tâmplăriei cu lemn stratificat cu geam termopan, executate în anul 2003; - 1,1 miliarde lei reprezentând contravaloarea apartamentului cumpărat în mun. Tg-Jiu; - suma de 100.000.000 lei reprezentând modernizarea aceluiaşi apartament; - suma de 300.000.000 lei reprezentând contravaloarea mobilierului pentru apartamentul din Tg-Jiu şi pentru casa inculpatului P.C.; - suma de 142.000.000 lei reprezentând contravaloare materiale şi manoperă precum şi dotarea barului aparţinând firmei SC P. SRL, administrată de P.D., fratele inculpatului; - suma de 1.650.000.000 lei ROL reprezentând preţul apartamentului cumpărat în mun. Bucureşti pentru inculpata P.A.L. nora inculpatului; - suma de 162.240.000 lei reprezentând modernizarea acestui apartament; - suma de 220.000.000 lei reprezentând contravaloarea lucrării dentare a inculpatului P.C.,efectuată de clinica V. Bucureşti; - suma de 1.000.000 lei pentru analize medicale ale aceluiaşi inculpat la B. Tg-Jiu; - suma de 195.000.000 lei reprezentând contravaloare dospitor brutărie; - suma de 500.000.000 lei reprezentând contravaloarea brutăriei noi aparţinând martorului P.D. şi dotarea acesteia cu utilaje; - sumele de 40.315.900 lei, 16.975.000 lei şi 120.000.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor pentru extinderea clădirii barului aparţinând lui P.D.; - suma de 68.244.500 lei, reprezentând plata unui sejur la Mamaia, anul 2006; - suma de 22.410.000 lei, reprezentând contravaloare calculator anul 2006; - sume de câte 3-5 milioane lei, depuse repetat de către denunţător pe cardul fiului inculpatului P.C.-numitul P.C.R.; - suma de 139.030.000 lei reprezentând contravaloarea obiecte îmbrăcăminte pentru fiul şi nora inculpatului P.C.; - suma de 50.000.000 lei pentru atribuirea unui contract de betonare uliţă, în comuna Fărcăşeşti; - suma de 70.000.000 lei tot pentru atribuirea unui contract de betonare uliţă în comuna Fărcăşeşti; - suma de 900.000.000 lei pentru atribuirea contractului de confecţionare pubele;

Aceste acte repetate de luare de mită au fost prezentate în mod detaliat în conţinutul rechizitoriului, filele 13-36.

În baza înţelegerii pe care inculpatul P.C. a realizat-o cu martorul denunţător B.G.A. în perioada de referinţă respectiv aniii 2003-2008, pentru sumele de bani, lucrările, serviciile şi bunurile primite de la martorul denunţător B.G.A. de către inculpatul P.C., acesta în calitatea sa de primar, a dispus efectuarea plăţii restante de 215.575 lei pentru lucrarea de reţea distribuţie gaze naturale în satele Roşia şi Rogojel contractată anterior anului 2000 de firma denunţătorului SC E. SRL, precum şi a sumei de 66.369 lei reprezentând plata restantă pentru lucrarea reparaţii biserică Rogojel contractată în anul 2000 de aceeaşi firmă.

Tot în realizarea înţelegerii prestabilite, inculpatul P.C., în calitate de primar al comunei Fărcăşeşti a atribuit în perioada 2003-2008 firmelor reprezentate de acest martor denunţător un număr de 35 contracte execuţie lucrări în beneficiul Primăriei Fărcăşeşti, ceea ce reprezintă peste 85% din numărul total a contractelor de achiziţie publică atribuite de Primăria Fărcăşeşti în această perioadă, contracte nominalizate în conţinutul rechizitoriului la filele 20-23, cu o valoare totală de 5.394.382, 32 lei.

Aceste contracte au fost atribuite cu încălcarea normelor legale în materia achiziţiilor publice, în condiţiile descrise mai sus referitor la contractele atribuite celuilalt denunţător - D.I.C.

Dintre cele 35 de contracte atribuite denunţătorului B.G.A., pentru un număr de 29 licitaţiile s-au desfăşurat după metoda selecţiei de oferte, criteriul de atribuire fiind tot preţul cel mai mic pentru a garanta evident obţinerea acestor contracte de către firmele denunţătorului, care prezenta oferta cu preţul cel mai mic.

Doar 6 licitaţii s-au desfăşurat după criteriul atribuirii prin negociere cu o singură sursă.

De asemenea un număr de 5 contracte s-au atribuit prin încredinţare directă.

Ca şi în cazul primului martor denunţător şi în cazul denunţătorului B.G.A., inculpatul P.C. i-a cerut să întocmească devize ofertă pentru toate firmele participante, iar oferta cu preţul cel mai mic să aparţină firmelor pe care martorul denunţător le reprezenta în vederea asigurării câştigării licitaţiei, astfel încât inculpatul să-şi poată realiza rezoluţia infracţională de a primi procentul de 20% pretins, conform înţelegerii în bani, bunuri, lucrări sau alte servicii din valoarea fiecărui contract.

Denunţătorul urmând indicaţiile inculpatului, fie direct fie prin intermediul angajatului său P.I.C., a obţinut ştampilele pe care le-a aplicat pe devizele ofertă pentru celelalte firme participante, altele decât firmele sale, iar împrejurarea că nici unul dintre reprezentanţii firmelor ofertante nu au fost prezenţi la licitaţie este probată prin declaraţiile denunţătorului, ale martorului P.I.C., ale administratorilor firmelor în cauză, precum şi ale membrilor comisiilor de licitaţie, declaraţii susţinute în totalitate cu ocazia audierii acestor martori în cursul cercetării judecătoreşti.

S-a constatat că primirea bunurilor pretinse de inculpat de la martorul B.G.A. se făcea după ce acesta anterior atribuirii contractelor de lucrări îi aducea la cunoştinţă martorului denunţător obiectul lucrărilor ce vor fi scoase la licitaţie de către Primăria Fărcăşeşti, prilej cu care îi preciza modul cum dorea să-i fie oferit procentul de 20% din valoarea contractelor în bani, bunuri, lucrări sau servicii.

Motivat de împrejurarea că pretenţiile inculpatului P.C. depăşeau uneori procentul de 20% pretins şi primit de acesta, martorul denunţător se afla în imposibilitatea executării lucrărilor angajate caz în care pentru finalizarea acestora îi atribuia alte contracte pentru care dispunea plata în avans, generându-se astfel un sistem tip suveică de maniera că banii plătiţi în avans pentru lucrări ulterioare erau folosiţi pentru executarea şi finalizarea unor lucrări anterioare.

Sumele de bani, bunurile, lucrările şi serviciile pretinse şi primite de inculpatul P.C. de la martorul denunţător B.G.A. în perioada 2003-2008, în condiţiile descrise mai sus au însumat 1.071.135 lei.

În cazul acestui martor denunţător această sumă a coincis pe deplin cu procentul de 20% din valoarea contractelor atribuite şi a plăţilor restante aprobate, cuantificată în conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul D.N.A. (vol. XIII, filele 8-74, dosar parchet), probă ce s-a coroborat pe deplin cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi cu documentele justificative de plată a unora dintre aceste bunuri şi anume facturi fiscale, ordine de plată, etc., emise de firmele denunţătorului, documente înregistrate în contabilitatea acestor firme şi ataşate la dosarul de urmărire penală, precum şi cu declaraţiile martorilor denunţători.

Declaraţiile unora dintre martorii propuşi în apărare de către inculpaţi prin apărătorii săi aleşi şi anume: B.A.D., A.G., V.D., C.O., A.V., S.C., M.M.N. şi V.N., privitor la participarea lor ca saraholi sau meseriaşi constructori, la construirea celor două brutării aparţinând firmei lui P.D. - fratele inculpatului P.C., au fost înlăturate ca nesincere, necoroborându-se cu ansamblul probatoriului administrat în cele două faze ale procesului penal şi expus mai sus.

3. Realizând valoarea mare a bunurilor pretinse şi primite de la martorul denunţător B.G.A. (achiziţionarea, renovarea şi mobilarea a două apartamente din Tg-Jiu şi respectiv Bucureşti, renovarea utilarea şi extinderea barului, construirea şi utilarea brutăriei noi din Peşteana de Jos, etc.), inculpatul P.C. în scopul de a ascunde şi disimula provenienţa acestor bunuri pretinse şi primite a acţionat în sensul ca o parte din aceste bunuri să figureze în proprietatea unor persoane interpuse, membrii ai familiei sale, respectiv fratele său P.D., direct sau prin intermediul firmei SC P. SRL, acesta fiind beneficiar al brutăriei vechi din satul Peşteana de Jos, comuna Fărcăşeşti, dotată cu utilaje de panificaţie, al autoturismului, al barului extins, a brutăriei noi.

Totodată, pentru ascunderea provenienţei celor două apartamente din Tg-Jiu şi Bucureşti, cumpărate cu banii pretinşi şi primiţi de la martorul denunţător B.G.A., apartamentul din mun. Tg-Jiu a fost cumpărat pe numele inculpatului C.C., cumnatul său, iar apartamentul din mun. Bucureşti a fost cumpărat pe numele inculpatei P.A.L., la data aceea prietena fiului său, P.C.R. şi în prezent soţia acestuia.

Cei doi inculpaţi trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de tăinuire C.C. şi P.A.L., au primit aceste bunuri ce fuseseră pretinse cu titlu de mită de către inculpatul P.C., respectiv sumele de achiziţionare a acestor bunuri, de la martorul denunţător B.G.A., cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

De asemenea, inculpatul C.C. a primit şi 50% din capitalul social al SC D.R.G. SRL, respectiv 125 părţi sociale a 100.000 lei fiecare în valoare de 12.500.000 lei, cedate gratis de către martorul denunţător D.I.C. tot în cadrul pretenţiilor inculpatului P.C., pentru contractele atribuite acestui martor denunţător.

Apărarea formulată de apărătorii aleşi cum că, provenienţa sumelor de bani cu care au fost cumpărate aceste două apartamente este licită în cazul inculpatului C.C. sau că inculpata P.A.L. a avut cunoştinţă despre provenienţa licită a sumei de bani cu care a fost cumpărat apartamentul din Bucureşti pe numele său şi că de fapt apartamentul a fost cumpărat cu bani proveniţi de la părinţii săi, a fost înlăturată neputând fi primită de instanţă pentru că ansamblul probatoriului administrat în cauză confirmă pe deplin că sumele de bani au fost date cu titlu de mită de către martorul denunţător B.G.A. inculpatului P.C.

Astfel, declaraţiile martorului B.G.A. sunt confirmate pe deplin de vânzătorii apartamentului din mun. Tg-Jiu, tranzacţie efectuată în luna septembrie 2004 pe nume B.C. şi L.V., precum şi de martorii P.C.T., A.C., A.T.M., S.G., P.I.C. şi B.D., precum şi de factura din 31 decembrie 2004, în valoare de 78.400.000 lei emisă de SC T. SRL pentru mobilierul produs de către SC . SRL, achitată din contul SC T. SRL (vol. IX, filele 129-132, dosar parchet), mobilier ce a fost găsit în acest apartament la percheziţia domiciliară efectuată (vol. VII, filele 207-270).

Sugestive în reprezentarea de către inculpatul C.C. a provenienţei ilicite a sumei de bani cu care a fost procurat apartamentul pe numele său, au fost şi contradicţiile dintre declaraţiile inculpatului P.C. şi ale inculpatului C.C. cu ocazia audierii din data de 29 noiembrie 2010 la parchet de către procuror, ocazie cu care acesta din urmă a susţinut că achiziţionat singur apartamentul în cauză cu suma de 300.000.000 lei direct de la martora L. (fostă B.) V. cu care a fost coleg de serviciu, afirmaţie contrazisă atât de inculpatul P.C., cât şi de soţia sa P.G. care au precizat că deşi, nu figurează ca proprietari în acte, în fapt sunt coproprietari ai apartamentului din Tg-Jiu, achiziţionat cu suma de 1,1 miliarde lei din care 700.000.000 lei au fost plătite de către inculpatul C.C., iar diferenţa de 400.000.000 lei de familia P.

Sub aspectul subzistenţei laturii subiective a infracţiunii de tăinuire relevant a fost şi faptul că cei doi inculpaţi P.C. şi C.C. nu au putut justifica prezenţa martorului denunţător B.G.A. la perfectarea actelor şi mai mult decât atât edificatoare în acest sens este declaraţia martorului B.C., vânzătorul apartamentului, conform căreia preţul sus-menţionat în echivalent euro i-a fost plătit la notar de către B.G.A.

În acest context prezintă importanţă în sensul subzistenţei faptei şi aspectul că cei doi soţi P.C. şi P.G. deşi au arătat că apartamentul din Tg-Jiu a fost renovat şi mobilat de către martorul B.G.A. căruia însă i-ar fi plătit suma de 120.000.000 lei, această afirmaţie a fost contrazisă de declaraţia denunţătorului, coroborată cu factura din 31 decembrie 2004 emisă de SCT. SRL pentru mobilierul identificat în acest apartament la percheziţia domiciliară efectuată.

În aceeaşi manieră au fost şi declaraţiile inculpatei P.A.L., nora inculpatului P.C. şi proprietar interpus al apartamentului din Bucureşti, date în cursul urmăririi penale care intră în contradicţie cu declaraţia inculpatului P.C., cât şi cu declaraţiile martorilor P.I. şi P.I. (părinţii săi), sub aspectul împrejurărilor în care a fost achiziţionat, plătit şi renovat apartamentul respectiv.

În sensul exemplificării unor astfel de contradicţii esenţiale, a arătat instanţa de fond că inculpata P.A.L. a declarat că suma de 39.000 euro, reprezentând contravaloarea apartamentului i-a fost dată de părinţii săi P.I. şi P.I. în euro, din economiile familiei, iar inculpatul P.C. şi martorul denunţător B.G.A. nu au fost prezenţi nici la negocierile cu vânzătorii apartamentului adică familia S., aspect ce este infirmat de declaraţiile denunţătorului şi ale soţilor S. ca vânzători, cât şi de declaraţiile inculpatului P.C. şi martorilor P.I. şi P.I.

Dimpotrivă, martorii P.I. şi P.I. au declarat la procuror, că i-au dat fiicei lor contravaloarea în lei a sumei de 39.000 de euro, afirmând că banii au fost primiţi de la tatăl natural al martorului P.I., pe nume B.I. decedat.

De asemenea, inculpata P.A.L. şi părinţii acesteia P.I. şi P.I., au avut propriile variante însă diferite cu privire la schimbarea tâmplăriei la apartament şi renovarea acestuia.

A constatat însă instanţa de fond că declaraţiile inculpatei şi ale părinţilor săi sunt nesincere, martorul denunţător B.G.A. şi martorii S.A. şi S.M.A., S.G. acesta din urmă confirmând că l-a împrumutat pe denunţător cu suma de 700.000.000 lei pentru completarea sumei necesare achiziţionării apartamentului din Bucureşti, aspect confirmat şi de martora A.C.

În sensul înlăturării declaraţiilor nesincere ale inculpatei şi părinţilor săi au fost şi conţinutul convorbirilor interceptate şi înregistrate redate în cuprinsul rechizitoriului (filele 66-79 vol. I dosar parchet).

Cu ocazia ascultării de către instanţa de judecată, a inculpaţilor C.C. şi P.A.L. (filele 126-127, vol. I dosar fond), pe lângă faptul că au manifestat aceeaşi atitudine constantă de negare a săvârşirii faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, nu şi-au menţinut nici declaraţiile date în cursul urmăririi penale, când de asemenea au negat săvârşirea faptelor cercetate, însă au declarat la procuror aspecte total contradictorii cu privire la modul de dobândire şi cumpărare a celor două apartamente din mun. Tg-Jiu şi Bucureşti şi cu privire la provenienţa sumelor de bani cu care au fost cumpărate aceste apartamente.

Au justificat cei doi inculpaţi nemenţinerea declaraţiilor date la procuror, pe motivul că au fost ameninţaţi de acesta, deşi declaraţiile au fost date în prezenţa unui apărător ales al inculpatului P.C., însă modificarea declaraţiilor date la organul de urmărire penală a avut ca scop tocmai intenţia acestor doi inculpaţi de a se pune de acord cu declaraţiile inculpatului P.C. cu privire la modul de dobândire a apartamentelor şi provenienţa sumelor de bani cu care a fost achitată contravaloarea acestora, luând cunoştinţă de conţinutul declaraţiilor acestuia din urmă după sesizarea instanţei de judecată şi înaintarea dosarului cauzei de către parchet.

De altfel, după începerea urmăririi penale faţă de inculpaţii C.C. şi P.A.L., aceştia au refuzat să facă vreo declaraţie în faţa procurorului, prevalându-se de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., tocmai pentru a lua cunoştinţă de declaraţia inculpatului P.C. pentru a se pune de acord cu cele relatate de acesta, lucru pe care l-au şi făcut prin ceea ce au declarat la instanţa de judecată cu ocazia ascultării lor.

Fiind apreciate ca nesincere de către procuror declaraţiile învinuiţilor P.I. şi P.I., faţă de aceştia s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1.000 lei fiecare, soluţie ce nu a fost contestată cu plângere de către aceştia la instanţa de judecată competentă pe temeiul disp. art. 278¹ C. proc. pen.

Această conduită procesuală nesinceră contradictorie şi oscilantă a inculpaţilor C.C. şi P.A.L., analizată mai sus, a demonstrat pe deplin că aceştia au avut cunoştinţă de provenienţa ilicită a sumelor de bani, cu care au fost cumpărate cele două apartamente pe numele lor, fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire pentru care au fost trimişi în judecată atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective.

Privitor la infracţiunile de abuz în serviciu şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţinute în sarcina inculpatului P.C. s-au reţinut următoarele:

Inculpatul P.C. în calitate de primar al comunei Fărcăşeşti şi în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu ce îi incumbau în această funcţie, cu ştiinţă, a aprobat, cu prilejul derulării contractului din 08 noiembrie 2006 având ca obiect confecţionat pubele de gunoi plata sumei de 423.800 lei în beneficiul SC A. SRL Tg-Jiu, administrată de către denunţătorul B.G.A. fără ca furnizorul să fi livrat bunurile menţionate în facturi, adică pubelele, creându-se astfel un prejudiciu în patrimoniul instituţiei conduse de către inculpat.

Astfel, efectuând un control la primăria Fărcăşeşti în cursul lunii mai 2008, Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi Gorj a constatat că plăţile către firma sus-menţionată s-au făcut nelegal, doar în baza unor facturi nereale emise de către furnizor fără viza „bun de plată”, fără existenţa documentelor de intrare în gestiunea instituţiei, respectiv note de intrare recepţie şi constatare de diferenţe şi fără să fie înregistrate în evidenţa contabilă ca obiecte de inventar.

A constatat instanţa de fond că în perioada ianuarie-mai 2007 Consiliul Local Fărcăşeşti, din dispoziţia inculpatului P.C. a efectuat plăţi nelegale pentru contractul din 08 noiembrie 2006 şi actul adiţional datat 02 noiembrie 2006, în cuantum de 297.000 lei, fără ca SC A. SRL Tg-Jiu să fi executat şi livrat vreo pubelă în beneficiul Primăriei Fărcăşeşti.

De asemenea, în perioada 21 februarie 2008-24 aprilie 2008 Consiliul Local Fărcăşeşti tot din dispoziţia inculpatului P.C. a efectuat plăţi nelegale pentru acelaşi contract în cuantum de 126.800 lei fără ca SC A. SRL Tg-Jiu să fi executat şi livrat vreo pubelă pentru Primăria Fărcăşeşti (un număr de 10 ordine de plată nominalizate la fila 45 din rechizitoriu).

Aprobarea cu rea credinţă a acestor plăţi de către inculpatul P.C., fără ca instituţia pe care o conducea să intre în posesia acestor pubele a fost demonstrată cu prisosinţă de modul de încheiere şi atribuire a acestui contract şi a actului adiţional precum şi de preocuparea ulterioară a inculpatului după constatarea de către controlorii financiari ai Curţii de Conturi a inexistenţei în patrimoniul Primăriei Fărcăşeşti a pubelelor a căror contravaloare a fost achitată la datele sus-menţionate, de a se implica în confecţionarea acestor pubele pentru recuperarea prejudiciului, contribuind chiar cu sume de bani pentru cumpărarea materialelor în vederea confecţionării pubelelor.

Prin urmare infracţiunea de abuz în serviciu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.C. s-a consumat la data efectuării plăţilor nelegale pentru că aşa cum rezultă din probele administrate în cauză primele pubele executate şi livrate de către firma SC A. SRL Tg-Jiu în număr de 341 s-a făcut în perioada în care se afla în control Curtea de Conturi adică finele lunii mai 2008 şi ca urmare a acestui control, iar livrarea numărului total de 920 de pubele, contractate de Primăria Fărcăşeşti s-a finalizat în prima jumătate a anului 2009 deci cu mult după data ultimei plăţi nelegale şi anume 24 aprilie 2008.

Aşa cum a rezultat din verificarea şi analiza procedurii de atribuire a contractului „confecţionare pubele” constatări făcute şi prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză de către specialistul D.N.A. (vol. XIII, filele 8-74), inculpatul prin derularea procedurii de achiziţie a acestor pubele a încercat să creeze impresia unei achiziţii publice de lucrări prin procedura de cerere de ofertă, în realitate contractul fiind de furnizare de produse atribuit direct firmei denunţătorului B.A.G. prin încălcarea în mod constant a dispoziţiilor O.U.G. nr. 60/2001.

Derularea efectivă a procedurii de achiziţie publică s-a făcut în mod defectuos începând prin transmiterea invitaţiilor de participare la un număr de 3 furnizori cu încălcarea prevederilor art. 28 din O.U.G. nr. 60/2001, deficienţe fiind semnalate prin înregistrarea invitaţiilor din 02 iunie 2006, prin menţionarea unor date nereale pe invitaţiile de participare, aşa cum rezultă din verificarea efectuată în Registrul de intrare-ieşire corespondenţă pe anul 2006, încălcându-se şi disp. art. 63 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001.

Invitaţiile de participare nu au cuprins informaţii privind îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, înregistrare, capacitate tehnică şi capacitate economico-financiară, iar autoritatea contractantă respectiv primăria condusă de către inculpat a iniţiat procedura de cerere de ofertă pentru achiziţia execuţiei lucrării „Confecţionat Pubele Gunoi„.

În realitate însă procedura s-a desfăşurat pentru achiziţia unor produse şi nu a unor lucrări, lucru foarte important întrucât acest aspect determină natura contractului de achiziţie ca un contract de furnizare produse sau contract de lucrări (construcţii), iar pentru fiecare din aceste contracte se prevăd praguri diferite pentru aplicarea procedurii de cerere de ofertă.

Astfel procedura de cerere de ofertă (art. 13 din O.U.G. nr. 60/2001) poate fi aplicabilă numai pentru valoarea unui contract de furnizare care este mai mică decât echivalentul în lei a 40.000 de euro, iar pentru un contract de lucrări această procedură se aplică în situaţia în care valoarea contractului este mai mică decât echivalentul în lei a 100.000 de euro.

Concluzia instanţei a fost că inculpatul P.C. ca reprezentant al autorităţii contractante a încadrat cu bună ştiinţă contractul de achiziţie publică de pubele în categoria contractelor de lucrări cu scopul de a justifica procedura aleasă de cerere de ofertă care permitea o valoare mai mare decât în cazul contractelor de furnizare, adică până la nivelul sumei de 100.000 de euro.

Şi calculaţiile de preţ au fost întocmite tot eleiat după modelul devizelor de lucrări de construcţii fiind intitulate. „ofertă-confecţionat pubele metalice sau deviz-ofertă confecţionat pubele metalice”, deşi acestea nu puteau constitui oferte alternative din moment ce primăria Fărcăşeşti ca parte contractantă nu a făcut dovada criteriului de evaluare a ofertelor ca fiind „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic”.

Totodată cu prilejul atribuirii contractului din 08 noiembrie 2006 au fost încălcate prevederile art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2001, comisia de evaluare numită prin dispoziţia din 06 aprilie 2005 a inculpatului fiind denumită în procesul-verbal încheiat de către această comisie „comisia de licitaţie, ” corect fiind comisia de evaluare „licitaţie publică”, aceasta în condiţiile în care nu s-a aplicat procedura confecţionare pubele gunoi metalice, în realitate contractul având ca obiect achiziţionare produse şi nu lucrări de construcţii.

Aceste câteva aspecte sus enumerate, precum şi altele descrise în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică sus invocat au scos în evidenţă şi caracterul formal al desfăşurării acestei licitaţii.

Un element important în aprecierea de către instanţă că plăţile pentru executarea acestui contract s-au făcut în mod abuziv fără nici o bază legală a fost demonstrat şi de faptul că prin hotărârea din 26 octombrie 2006 comisia de evaluare a desemnat câştigătoare oferta SC A. SRL administrată de denunţătorul B.G.A. stabilind valoarea de 459,91 lei pe bucată pubelă şi o durată de execuţie de 3 luni de la această dată, iar primele pubele au fost executate şi livrate primăriei Fărcăşeşti după o lungă perioadă de timp adică spre finele lunii mai 2008, în condiţiile în care valoarea integrală a sumei a fost achitată cu mult înainte la datele sus-menţionate.

Contractul a fost înregistrat în Registrul intrare-ieşire corespondenţă pe anul 2006 sub 2 numere (din 03 noiembrie 2006 şi din 08 noiembrie 2006) şi sub două denumiri: „contract confecţionat pubele gunoi” şi respectiv „contract de execuţie lucrări”, ceea ce scoate în evidenţă intenţia de a crea impresia derulării unui contract de lucrări şi nu a unui contract de furnizare produse.

Acest contract a fost ulterior completat printr-un act adiţional datat 02 noiembrie 2007 care prevedea furnizarea în termen de 12 luni a 281 pubele de gunoi la preţul de 450,91 lei ce se vor ţine în custodie până vor putea fi împărţite, deşi autoritatea contractantă reprezentată de inculpatul P.C. nu avea dreptul să suplimenteze contractul prin negociere cu o singură sursă, adică încredinţare directă către SC A. SRL, firma denunţătorului B.G.A.

Astfel instanţa de fond a concluzionat că toate plăţile efectuate de Primăria Fărcăşeşti în perioada 16.01-24 mai 2007 şi 21 februarie -24 aprilie 2008 au fost în realitate avansuri plătite nelegal deoarece contractul din 08 noiembrie 2006 a fost în realitate un contract de furnizare de produse şi nu un contract de execuţie lucrări, denumire folosită de autoritatea contractantă tocmai pentru a crea impresia unei achiziţii de lucrări ceea ce ar fi permis şi acordarea de avansuri de 15 sau 30 % din valoarea contractului respectiv.

Nelegalitatea acestor plăţi a fost demonstrată şi de faptul că s-au efectuat doar pe baza facturilor emise de către SC A. SRL fără viza „bun de plată”, fără existenţa documentelor de intrare în gestiunea primăriei a pubelelor (note de recepţie şi constatare de diferenţe) şi fără să fie înregistrate în evidenţa contabilă ca obiecte de inventar, aceste aspecte fiind constatate şi consemnate şi în Raportul de control intermediar al Camerei de Conturi Gorj din 02 august 2008.

Abia după solicitarea de către Camera de Conturi Gorj a inventarierii pubelelor prin dispoziţia din 26 mai 2008 inculpatul P.C. a dispus această inventariere fiind constatate distribuite cetăţenilor doar un număr de 341 pubele.

Referitor la existenţa pubelelor singurul act justificativ prin care s-a confirmat predarea acestora la Primăria Fărcăşeşti este „Procesul-verbal de scoatere din custodie din 01 aprilie 2009” semnat de inculpatul P.C. în calitate de primar şi martorul denunţător B.G.A. în calitate de administrator al SC A. SRL Tg-Jiu.

S-a concluzionat că prin plata nelegală a sumei de 423.800 lei de către inculpat ca ordonator de credite al Primăriei Fărcăşeşti către firma denunţătorului B.G.A. SC A. SRL Tg-Jiu s-a produs un prejudiciu în patrimoniul acestei instituţii publice în cuantumul sus-menţionat, iar acţiunile întreprinse după controlul Camerei de Conturi a Curţii de Conturi Gorj de către inculpat împreună cu denunţătorul B.G.A. pentru confecţionarea pubelelor achitate anterior nelegal reprezintă modalităţi de recuperare a pagubei produse, fapta fiind deja consumată la data virării nelegale a sumelor.

Astfel aşa cum a rezultat şi din declaraţia martorei B.E.C. (fila 8, vol. IV fond), aceasta a aflat de contractul privind confecţionarea pubelelor în luna mai 2008 deşi îndeplinea funcţia de contabilă şefă a Primăriei Fărcăşeşti de la 01 ianuarie 2008, iar în perioada 21 februarie 2008-24 aprilie 2008 a efectuat plăţi nelegale în cuantum de 126.800 lei.

Aceeaşi martoră a declarat că în luna octombrie 2008 s-a deplasat la depozitul Economic din Tg-Jiu, împreună cu primarul P.C. pentru a plăti materiale care să fie folosite la confecţionarea pubelelor de către SC A. SRL Tg-Jiu, inculpatul P.C. achitând personal contravaloarea acestor materiale cu suma de 30.000 lei, deşi reiterează instanţa precizarea că toată suma de bani de 423.800 lei pentru confecţionarea pubelelor în număr de 941 fusese cu mult înainte virată prin plăţi nelegale, firmei comerciale care trebuia să execute pubelele.

De altfel aceeaşi martoră a mai precizat: „cu ocazia prezentării în control a Curţii de Conturi Gorj în luna mai 2008, am aflat de acest contract şi de actul adiţional”, aspect confirmat şi de declaraţia dată la organul de urmărire penală în prezenţa apărătorului ales al inculpatului P.C., în care precizează că: „plăţile le-a făcut din dispoziţia verbală a primarului P.C., care era ordonator principal de credite, deşi nu existau documente din care să rezulte că bunurile au fost recepţionate, P.C. fiind cel care mi-a adus facturile din 21 februarie 2008, din 16 martie 2008, din 17 martie 2008, iar ordonanţările de plată au fost semnate atât de P.C. cât şi de mine”.

Edificatoare în sensul demonstrării activităţii infracţionale a inculpatului P.C. în aprobarea în mod nelegal a plăţilor pentru pubele a fost şi declaraţia martorei C.M. fostă contabilă şefă a Primăriei Fărcăşeşti până în luna ianuarie 2008 care a efectuat plata nelegală în sumă de 297.000 lei pentru aceste pubele în intervalul ianuarie-mai 2007 din ordinul sus-numitului inculpat.

Astfel acesta a declarat (filele 169-170, vol. III, dosar fond) următoarele: „i-am explicat domnului primar P.C. că nu sunt de acord cu alocarea banilor pentru aceste pubele, însă acesta mi-a răspuns: „contabilo te lovesc la ceas”, iar eu înţelegeam prin această expresie că mă dă afară şi nu aveam, comunicare cu acesta când doream să discut anumite probleme de organizare a lucrărilor ce le aveam la primărie, întrucât mă amâna pentru altă dată, spunând că discutăm mâine sau poimâine”.

Solicitarea unuia din apărătorii aleşi ai inculpatului, care a depus la dosar chitanţa din 20 februarie 2012 emisă de către Primăria Fărcăşeşti jud. Gorj privind plata sumei de 3.362,76 lei a achitării inculpatului P.C. în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. invocând inexistenţa elementului constitutiv al pagubei cu ocazia concluziilor orale formulate nu poate fi primită de către instanţă, fapta fiind comisă în condiţiile expuse mai sus cu consecinţa consumării sale şi producerii prejudiciului în cuantum de 423.800 lei la data aprobării şi efectuării plăţilor din ordinul inculpatului.

Nici solicitarea aceluiaşi apărător formulată în subsidiar privind încetarea procesului penal pentru această faptă, invocând disp. art. 74¹ alin. (2) C. pen. cu referire la suma prejudiciului, recuperarea acestuia şi aplicarea unei amenzii administrative, arătând că sunt incidente şi disp. art. 13 C. pen. nu a putut fi primită de către instanţă pentru că disp. art. 74¹ C. pen. au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 573 din 03 mai 2011 a Curţii Constituţionale, decizie ce nu a fost urmată de reglementarea acestei situaţii juridice de către forul legiuitor astfel că dispoziţiile art. 74¹ C. pen. au fost implicit abrogate.

Privitor la infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. pentru care inculpatul P.C. a fost trimis în judecată a reţinut tribunalul că în timpul controlului din luna mai 2008 al Camerei de Conturi Gorj, inculpatul a adus şi prezentat martorei B.E.C. contabilă şefă a Primăriei Fărcăşeşti, un număr de 2 avize de însoţire a mărfii emise de SC A. SRL Tg-Jiu prin administratorul său denunţător B.G.A., pe fiecare aviz fiind înscrise câte 159 pubele în total 318 pubele.

Cele două avize erau semnate de primire de către inculpatul P.C. şi pe baza lor martora sus-menţionată a întocmit două note de recepţii, care atestau în mod nereal că un număr de 318 pubele au fost aduse de către B.G.A. în zilele de 5 şi 7 mai 2008.

Cele două note de recepţie au fost semnate de inculpatul P.C. şi de martorii C.M., B.E.C., I.D., M.V. şi V.D.M.-funcţionarii în cadrul Primăriei Fărcăşeşti, în calitate de membrii ai comisiei de recepţie, deşi în realitate denunţătorul B.G.A. nu adusese nici o pubelă, însă întocmirea în fals a celor două note de recepţii a fost dispusă tocmai de către inculpat pentru a justifica la controlul Curţii de Conturi diferenţa de 318 pubele nelivrate în fapt, (faptă dovedită cu declaraţiile acestor martori date în cursul urmăririi penale filele 17-26, vol. II, 30-38, vol. II, 42-51, vol. II, 56-58, vol. II şi 63-73 vol. II u.p.), declaraţii menţinute în totalitate în cursul cercetării judecătoreşti, cu excepţia declaraţiilor martorilor B.E.C. şi V.D.M. (filele, 169-170, vol. III fond, fila 8 vol. IV fond, fila 6, vol. IV fond).

S-a constatat că această martoră având calitatea de contabilă şefă a Primăriei Fărcăşeşti şi faţă de care s-a dispus prin actul de învestire a instanţei scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., deşi a fost prezentă la termenul de judecată când a fost citată iniţial adică 22 noiembrie 2011 a refuzat să se prezinte în sala de judecată pentru a fi audiată tocmai pentru a lua legătura cu unul dintre apărătorii aleşi ai inculpatului P.C. în vedere influenţării sale asupra celor ce urma să declare fiindu-i pusă la dispoziţie şi o copie a declaraţiei dată de aceasta la D.N.A., dovadă fiind şi faptul că aceasta şi-a schimbat radical declaraţia dată la instanţă în raport cu declaraţia dată la parchet (filele 30-38, vol. II dosar u.p.) deşi declaraţia a fost dată la organul de urmărire penală în prezenţa apărătorului ales al inculpatului P.C.

Şi martorul V.D.M. (fila 6, dosar IV fond), sub acest aspect şi-a schimbat declaraţia dată la organul de urmărire penală cu ocazia ascultării de către instanţă, arătând că în calitate de membru în comisia de recepţie în luna mai 2008 a venit un T.I.R. cu pubele ocazie cu care s-a prezentat comisiei stabilită prin dispoziţia primarului două note de recepţie, că nu a numărat pubelele, semnând cele două note de recepţie pentru că începuse să plouă şi ni s-a spus că sunt pubele în T.I.R.

Ambele declaraţii date la instanţă de către aceşti doi martori au fost înlăturate ca nesincere de către instanţă sub aspectul afirmaţiilor precizate mai sus pentru că şi martorul V.D.M. a fost audiat la organul de urmărire penală în prezenţa apărătorului ales al inculpatului, iar la instanţă a declarat că a consumat înainte de audierea sa băuturi alcoolice (bere), precum şi motivat de împrejurarea că martorii N.T. şi P.M.C. au declarat cu ocazia ascultării lor de către instanţă (declaraţii filele 6-7, vol. V fond), că în calitatea lor de conducătorii auto au transportat pubelele confecţionate începând cu finele lunii mai 2008 (după data de 20 mai 2008), cu autovehiculele proprietate personală la solicitarea denunţătorului B.G.A., în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2008 direct cetăţenilor comunei Fărcăşeşti, cărora le-au fost distribuite.

Aceşti doi martori au mai precizat instanţei că la sediul Primăriei Fărcăşeşti nu a fost adus nici un transport cu pubele, infirmând astfel afirmaţiile nesincere făcute la instanţa de judecată de către martorii B.E.C. şi V.D.M., iar marfa pe care au transportat-o nu a fost niciodată însoţită de acte justificative (facturi sau avize de însoţire a mărfii).

În fine referitor la martorii I.D., M.V. şi V.D.M. care în calitate de membrii ai comisiei de recepţie au semnat cele două note de recepţie alături de inculpatul P.C. şi martora B.E.C., aceştia au avut calitatea de învinuiţii, iar prin actul de inculpare s-a dispus scoaterea lor de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiunii cu caracter administrativ 1.000 de lei amendă pentru fiecare pentru semnarea în fals a acestor note de recepţie.

În drept, fapta inculpatului P.C. care, în calitate de primar al comunei Fărcăşeşti, judeţul Gorj, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pretins şi primit, în mod repetat, în perioada 2000 – 2003, de la martorul denunţător D.I.C., foloase materiale injuste (bani, bunuri, lucrări şi alte foloase), în valoare totală de 200.000 lei, pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu (aprobarea unor plăţi restante către firmele reprezentate de martorul denunţător şi ulterior pentru a impune atribuirea de noi contracte aceloraşi firme), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.C. care, în calitate de primar al comunei Fărcăşeşti, judeţul Gorj, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pretins şi primit, în mod repetat, în perioada 2003-2008, de la martorul denunţător B.G.A., foloase materiale injuste (bani, bunuri şi alte foloase), în valoare totală de 1.071.135 lei pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu (aprobarea unor plăţi restante către firmele reprezentate de martorul denunţător şi ulterior pentru a impune atribuirea de noi contracte aceloraşi firme), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reţine şi instanţa că cele două infracţiuni de luare de mită, săvârşite de inculpatul P.C. sunt în formă continuată, întrucât pentru existenţa unităţii de rezoluţie, ca element definitoriu a infracţiunii continuate, nu este necesar ca reprezentarea activităţii infracţionale ce urmează a fi desfăşurată ulterior să implice o imagine exactă şi de detaliu a acţiunilor sau inacţiunilor ce se vor înfăptui şi a condiţiilor în care ele vor fi săvârşite, fiind suficientă şi o prevedere în linii generale a activităţii infracţionale şi a rezultatelor sale, o cunoaştere generică a condiţiilor în care acţiunile sau inacţiunile ulterioare vor fi comise, adică o hotărâre infracţională de ansamblu.

Constată instanţa că, este evident că inculpatul a avut, de la început, reprezentarea, în linii generale, a activităţii infracţionale pe care o va desfăşura, fiind conştient că, datorită funcţiei îndeplinite, poate condiţiona înfăptuirea atribuţiilor sale de serviciu de primirea unor foloase materiale injuste sau că poate primi astfel de foloase pentru acte îndeplinite în exercitarea funcţiei sale.

Fapta inculpatului P.C. care, în calitate de primar al comunei Fărcăşeşti şi în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă a aprobat plata sumei de 423.800 lei în beneficiul SC A. SRL Tg.-Jiu, reprezentată de către martorul denunţător B.G.A. şi a semnat două avize de primire şi două note de recepţie fără ca furnizorul să fi livrat bunurile menţionate în facturi a întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor prev de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. comb. cu art. 248¹ C. pen. şi art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului C.C. de a primi 50% din capitalul social al SC D.R.G. SRL, respectiv 125 părţi sociale a 100.000 lei fiecare, în valoare totală de 12.500.000 lei şi apartamentul din Tg.-Jiu, judeţul Gorj, cunoscând că acestea au fost pretinse de inculpatul P.C. de la martorii denunţători D.I.C. şi B.G.A., cu titlu de mită a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 221 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei P.A.L. de a primi apartamentul situat în municipiul Bucureşti, sector 6, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Reţinând că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă în mod indubitabil vinovăţia inculpaţilor în raport de faptele reţinute în sarcina lor, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse cu închisoarea, la invididualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de către inculpatul P.C., faptul că acesta şi-a traficat funcţia pentru a obţine în mod nelegal diverse bunuri şi sume de bani, perioadă relativ mare în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, atitudinea negativă manifestată pe tot parcursul procesului penal, instanţa de fond a considerat că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului P.C. prin aplicarea unei pedepse aspre mediul prevăzut de lege cu executare în regim de detenţie.

În cazul inculpaţilor P.A.L. şi C.C. a reţinut instanţa de fond că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege şi suspendarea condiţionată a executării acestora sunt suficiente pentru atingerea finalităţii prev. de art. 52 C. pen.

Instanţa de fond a dispus, în baza art. 348 C. proc. pen., anularea înscrisurilor care atestă în mod nereal livrarea către Primăria Fărcăşeşti a unui număr de 318 pubele de către SC A. SRL Tg. Jiu.

S-a luat act că Primăria Fărcăşeşti nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Întrucât denunţătorul D.I.C. a declarat că nu solicita restituirea sumei de 200.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor şi serviciilor date cu titlu de mită inculpatului P.C. s-a dispus, în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscarea în folosul statului a acestor sume.

Martorul B.G.A. a solicitat restituirea sumei de 13 milioane lei ROL, însă instanţa de fond, în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a dispus obligarea inculpatului P.C. să-i restituie denunţătorului suma de 1.071.135 lei, reprezentând bani, bunuri şi servicii, reţinând că doar această sumă a fost probată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii P.A.L., C.C. şi P.C.

Parchetul a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

- hotărârea este nelegală deoarece infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.a fost reţinută în formă simplă deşi încadrarea juridică corectă este aceea prev.de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 întrucât, întrucât, din actele de urmărire efectuate în cauză rezultă că,în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul P.C. a falsificat două avize de însoţire a mărfii şi două note de recepţie prin care se atesta în mod nereal livrarea către Primăria Fărcăşeşti a unui număr de 318 pubele de către SC A. SRL Tg. - Jiu. Faţă de această situaţie de fapt, în mod greşit, atât în rechizitoriu cât şi în hotărârea pleiunţată de instanţa de fond s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., în formă simplă;

- hotărârea este nelegală deoarece nu au fost respectate dispoziţiile art. 71 alin. (2) privind aplicarea obligatorie a pedepselor accesorii pe lângă fiecare dintre pedepsele principale dispuse cu executare în regim de detenţie;

- hotărârea este nelegală deoarece nu a fost corect soluţionată latura civilă, raportat la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 248¹C. pen. şi art. 13² din Legea nr. 78/2000. În acest sens s-a susţinut că infracţiunea există şi a fost săvârşită cu vinovăţie de către inculpat, situaţie faţă de care instanţa trebuia să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară;

- hotărârea este netemeinică fiind greşit individualizate pedepsele la care a fost condamnat inculpatul P.C. impunându-se aplicarea unor pedepse mai mari faţă de gravitatea infracţiunilor comise de acesta: infracţiuni de corupţie care au avut drept obiect sume foarte mari de bani.

Prin motivele de apel formulate în scris şi susţinute oral de apărătorii aleşi ai inculpatului P.C. s-a invocat, într-o teză principală, nulitatea absolută a urmăririi penale şi a rechizitoriului în argumentarea acestor susţineri invocându-se următoarele aspecte:

- urmărirea penală şi actul de sesizare al instanţei au fost întocmite de către un organ de urmărire penală nelegal sesizat şi ca atare necompetent deoarece autodenunţurile lui B.G.A. şi D.I.C. au fost adresate lucrătorilor de poliţie din cadrul I.P.J. Gorj - S.I.F. care au întocmit referate cu propunere de declinare a competenţei, pe care le-au înaintat D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, fiind nesocotite în felul acesta prevederile art. 210 C. proc. pen., conform cărora „Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent a efectua urmărirea penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent” dar şi dispoziţiile art. 15 din O.U.G. nr. 43/2002 "Dacă în efectuarea urmăririi penale procurorii parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti constată că infracţiunea care constituie obiectul cauzei este una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa D.N.A., aceştia au obligaţia de a sesiza de îndată procurorii acestei direcţii". S-a mai arătat că, ulterior acestei dezinvestiri nelegale au fost încălcate şi prevederile art. 221 C. proc. pen., întrucât din moment ce sesizarea D.N.A. nu s-a făcut prin plângere ori denunţ, ci în mod derivat, fiind sesizaţi de către un alt organ, procurorul anticorupţie trebuia constate că se sesizeze din oficiu şi să încheie un proces-verbal în acest sens. În lipsa acestui proces-verbal procurorul D.N.A. a fost nelegal sesizat, toate actele de urmărire penală efectuate în Dosarul penal nr. 97/P/2009 inclusiv rechizitoriul sunt lovite de sancţiunea nulităţii absolute, fiind incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., iar sesizarea instanţei făcută printr-un rechizitoriu întocmit de un organ de urmărire penală necompetent se circumscrie situaţiei reglementate de art. 300 alin. (2) C. proc. pen. şi are ca şi consecinţă nelegala sesizare a instanţei de judecată, remediul constituindu-l restituirea cauzei la procuror pentru refacerea rechizitoriului şi a tuturor actelor de urmărire penală.

- pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. competenţa D.N.A. nu este atrasă nici de valoarea prejudiciului şi nici de calitatea persoanei astfel în cât nelegal s-a declinat cauza iar urmărirea penală a fost efectuată de către D.N.A., în condiţiile în care nu se poate reţine nici existenţa vreunui caz de indivizibilitate sau conexitate;

- nelegala sesizare a procurorului D.N.A. este atrasă şi de încălcarea dispoziţiilor art. 224 C. proc. pen., întrucât deşi procurorul D.N.A. face vorbire despre existenţa unor acte premergătoare, care au justificat începerea urmăririi penale, acesta nu a întocmit un proces-verbal distinct în care să le consemneze potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen.

- urmărirea penală s-a efectuat cu încălcarea dreptului la apărare, aşa cum este reglementat de art. 6 C. proc. pen. şi art. 6 parag. 3 din C.E.D.O. întrucât începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus prin rezoluţia din 31 august 2009 iar învinuirea a fost adusă la cunoştinţă abia la data de 10 februarie 2010, respectiv la peste 5 luni de la declanşarea anchetei şi în această perioadă organele de urmărire penală au administrat numeroase probe, audiind denunţătorii, martori şi procedând la efectuarea de percheziţii domiciliare, interceptări şi înregistrări audio şi ambientale, probe care, în acest context sunt obţinute ilegal; s-a mai arătat că dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat şi prin aceea că nu i s-au adus la cunoştinţă obiectivele raportului de constatare întocmit în faza urmăririi penale şi nu s-a încuviinţat efectuarea unei expertize de specialitate;

- rechizitoriul a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 22 alin. (1) din O.U.G. 43/2002 fiind lovit de nulitate, în condiţiile în care viza de legalitate şi temeinicie a fost aplicată de un procuror care a dispus şi a efectuat acte de urmărire penală în dosarul cauzei - a emis ordonanţa privind autorizarea provizorie pe o durată de 48 de ore a interceptărilor telefonice şi ambientale, a participat la audieri de martori. Prin urmare, întrucât procurorul şef serviciu din cadrul D.N.A. - S.T. Craiova a devenit incompatibil, rechizitoriul trebuia verificat, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul şef de secţie din cadrul D.N.A. Bucureşti;

- instituirea sechestrului asigurător s-a făcut abuziv deoarece faţă de numitul P.D. nu se putea începe urmărirea penală sub aspectul comiterii infracţiunii de tăinuire existând o cauză de neîncepere a urmăririi penale - este fratele inculpatului P.C.

În subsidiar s-a susţinut că hotărârea tribunalului este lovită de nulitate absolută întrucât este nemotivată. S-a arătat în acest sens că sentinţa penală reprezintă o copie fidelă a rechizitoriului, instanţa de fond nu a examinat toate probele administrate în faza urmăririi penale, nu a analizat diferenţele şi contradicţiile existente între declaraţiile date în faza de urmărire penală şi cele din faţa instanţei, nu a arătat motivele pentru care a fost înlăturat mijloacele de probă propuse în apărare, nu a indicat, pentru fiecare infracţiune de luare de mită în parte, care sunt actele materiale reţinute în sarcina inculpatului şi mijloacele de probă ce dovedesc existenţa fiecărui act material, care este pretinsul moment al pretinderii foloaselor - înainte sau după îndeplinirea atribuţiilor de serviciu -, scopul pretinderii, ce atribuţii de serviciu au fost încălcate, nu s-a analizat latura subiectivă - existenţa sau nu a intenţiei şi nu a explicat care este raţiunea încadrării juridice a infracţiunilor de luare de mită prin raportare la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a mai susţinut că argumentul invocat de instanţă, cu ocazia înlăturării depoziţiei martorului C.G.G., martor neaudiat în faza urmăririi penale, este lipsit de pertinenţă în condiţiile în care depoziţia acestui martor confirmă aspectele susţinute în apărare şi le combate pe cele ale denunţătorului D.I.C., depoziţia martorului I. (…) nu trebuia reţinută de instanţă întrucât acest martor a decedat şi nu s-a respectat dispoziţiile conform cărora declaraţia dată în faza urmăririi penală trebuia citită în instanţă. În legătură cu sumele de bani respectiv bunurile pretins primite de inculpat s-a arătat că instanţa a reţinut sume de bani respectiv bunuri pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată - (…) -, şi a preluat sumele stabilite prin raportul de constatare al D.N.A. fără nicio analiză a acestora şi fără a le calcula cel puţin formal. Cu privire la celelalte infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul s-a susţinut că instanţa nu a analizat pentru fiecare în parte dacă sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective şi nici dacă faptele constituie infracţiuni în raport de latura subiectivă. Pentru infracţiunea de abuz în serviciu instanţa nu s-a pleiunţat asupra solicitării de achitare solicitare formulată în raport de faptul că la momentul trimiterii în judecată nu exista o pagubă situaţie faţă de care nu putea fi nici măcar pus sub învinuire sub acest aspect şi nici asupra apărării conform căreia infracţiunea de abuz în serviciu nu subzistă în condiţiile în care aceeaşi activitate infracţională se subsumează infracţiunii de luare de mită. Tot cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu s-a susţinut că prima instanţă a fost în eroare cu privire la posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 74¹ C. pen., coroborat cu art. 13 C. pen. în condiţiile în care prejudiciul a fost acoperit iar la momentul întocmirii rechizitoriului aceste dispoziţii erau în vigoare fiind declarate neconstituţionale abia la data de 03 mai 2011. S-a mai arătat că, deşi în apel a fost suplimentată cercetarea judecătorească, nemotivarea hotărârii atrage nulitatea absolută a acesteia şi impune soluţia de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare.

S-a invocat totodată nulitatea absolută a hotărârii şi a întregii judecăţi în fond a cauzei pe motiv că judecata în primă instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate şi anume a fost citată Primăria Fărcăşeşti în condiţiile în care, potrivit art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, calitatea de parte vătămată a avut-o unitatea administrativ teritorială corespunzătoare, respectiv Comuna Fărcăşeşti.

S-a mai susţinut că trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond se impune şi datorită faptului că această instanţă nu a stabilit corect şi complet cadrul procesual prin raportare la alte părţi care trebuiau introduse în cauză. Astfel s-a apreciat că, din moment ce dreptul de proprietate asupra mai multor bunuri ce fac obiectul cauzei şi asupra cărora s-au luat măsuri asigurătorii aparţine societăţii SC P.l SRL, această societate ar fi trebuit să fie citată în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.

Tot în susţinerea solicitării de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond s-a invocat nulitatea absolută a hotărârii pe motiv că judecătorul care a pleiunţat-o era incompatibil, stare atrasă din aceea că anterior, examinând măsura arestării preventive, prin încheierile din 21 aprilie 2011, 08 iunie 2011, 05 august 2011, 27 septembrie 2011, 22 noiembrie 2011 şi 10 ianuarie 2012 s-a antepleiunţat asupra vinovăţiei inculpatului reţinând că acesta „a săvârşit” infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată. S-a apreciat că, într-o astfel de situaţie sunt incidente prevederile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Oral, prin avocat ales, pentru inculpatul P.C. s-a susţinut că infracţiunile de luare de mită nu sunt probate întrucât nu există întrucât nu există procese-verbale de surprindere în flagrant iar declaraţiile denunţătorilor sunt contradictorii şi nu se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Cu toate că nu s-a formulat în mod expres o solicitare de achitare curtea a constatat că aceste susţineri dacă ar fi reale ar conduce la achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin motivele de apel formulate în scris şi susţinute oral de apărătorul ales al inculpaţilor P.A.L. şi C.C. s-a solicitat, într-o teză principală, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. motivat de faptul că, din probatoriul administrat rezultă că sumele de bani folosite la achiziţionarea apartamentelor din Bucureşti, respectiv Tg. Jiu nu provin din fapte prevăzute de legea penală.

În subsidiar s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că hotărârea este lovită de nulitate absolută întrucât, prin încheierile anterioare, prin care judecătorul a dispus cu privire la măsura arestării preventive a inculpatului P.C. s-a antepleiunţat asupra soluţiei ce urma a fi dată în cauză. S-a arătat în acest sens că judecătorul a devenit incompatibil prin aceea că, în motivarea încheierilor prin care s-a menţinută măsura arestării preventivă dispusă faţă de inculpatul P.C. a făcut referiri la „fapta săvârşită” de acesta iar inculpaţii P.A.L. şi C.C. sunt condamnaţi pentru tăinuirea „faptei săvârşită”.

Prin decizia penală nr. 232 din 3 iulie 2012 Curtea de Apel Craiova - a admis apelurile declarate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul P.C., împotriva sentinţei penale nr. 39 din 24 februarie 2012, pleiunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 6199/95/2011.

A desfiinţat în parte sentinţa pe latură penală şi pe latură civilă şi rejudecând:

A înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul P.C.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente după cum urmează:

- 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c). C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta denunţată de martorul D.I.C.);

- 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (fapta denunţată de martorul B.G.A.);

- 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 248¹ C. pen.

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.C., în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. i)¹ C. proc. pen. cu referire la art. 74¹ C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P.C. pentru infracţiunea prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. coroborat cu art. 248/1 C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru infracţiunea de luare de mită, comisă în formă continuată (fapta denunţată de martorul D.I.C.).

În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru infracţiunea de luare de mită, comisă în formă continuată (fapta denunţată de martorul B.G.A.).

În baza art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşită în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

A menţinut dispoziţiile privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 88 şi art. 350 C. proc. pen. a dedus arestarea preventivă în continuare de la 24 februarie 2012 la zi şi a menţinut starea de arest.

S-a constatat că partea vătămată comuna Fărcăşeşti, prin primar, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat în folosul statului, de la inculpatul P.C. suma de 15.065 lei şi echivalentul în lei a 10.000 mărci germane, la cursul B.N.R. de la data de 01 ianuarie 2002 - sumă ce a fost reactualizată la data executării în funcţie de indicele de devalorizare a leului - în loc de 200.000 lei cât s-a menţionat în hotărâre.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul P.C. să restituie denunţătorului B.G.A. suma totală de 660.998,09 lei şi echivalentul în lei a 39.500 euro, la cursul B.N.R. la data executării reprezentând banii, contravaloare bunuri şi servicii pretinse şi primite de către inculpat de la acest martor denunţător în loc de 1.071.135 lei cât a stabilit instanţa de fond.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.A.L. şi C.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii apelanţi P.A.L. şi C.C. să plătească cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 150 lei fiecare.

Pentru a pleiunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în urma unei analize judicioase a întregului ansamblu probator, constatând că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea faptelor reţinute în sarcina lor.

Referitor la criticile de nelegalitate invocate de inculpatul P.C., instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Prin art. 197 alin. (2) C. proc. pen. legiuitorul a reglementat cazurile în care încălcarea dispoziţiilor legale este sancţionată cu nulitatea absolută - nulitate care nu poate fi înlăturată în nici un mod. Potrivit acestui articol „Dispoziţiile referitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.” În vederea aplicării acestor dispoziţii în faza urmăririi penale, prin art. 332 alin. (2) C. proc. pen. s-a stipulat că „Instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.”

Prin dispoziţii referitoare la „sesizarea instanţei” nu pot fi înţelese toate dispoziţiile cuprinse în Titlul I din partea specială a Codului de procedură penală, respectiv dispoziţiile care reglementează „Urmărirea penală”, întrucât, într-o astfel de situaţie, nulitatea absolută, în loc să constituie o garanţie a legalităţii ar deveni un obstacol în realizarea scopului procesului penal - „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală” (art. 1 alin. (1) C. proc. pen.). Nulitatea absolută atrasă de nesocotirea dispoziţiilor referitoare la „sesizarea instanţei” intervine aşadar numai în cazul în care sunt încălcate prevederile referitoare la sesizarea primei instanţe prin rechizitoriu (art. 262-264 C. proc. pen.), prin plângerea persoanei vătămate, în condiţiile art. 278¹ alin. 8 lit. c) C. proc. pen. precum şi în cazul celor referitoare la extinderea acţiunii penale şi a procesului penal şi punerea în mişcare a acţiunii penale în cursul judecăţii. Încălcarea celorlalte dispoziţii cuprinse în Titlul I din partea specială a Codului de procedură penală, mai puţin dispoziţiile a căror nesocotire se circumscrie unui alt caz de nulitate absolută, atrage nulitatea relativă - nulitate pentru care vătămarea nu se prezumă ci trebuie să fie dovedită de partea care o invocă, nu poate fi invocată decât într-un anumit termen - „în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului” art. 197 alin. (4) C. proc. pen. - şi doar de către partea care a suferit vătămarea prin încălcarea legii. Prin excepţie, încălcările pot fi luate în considerare de instanţă din oficiu, în orice stadiu al procesului, „dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei” - art. 197 alin. (4) teză finală.

Revenind la speţa de faţă curtea a constatat că dispoziţiile pretins încălcate sunt cele ale art. 210 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora „Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent a efectua urmărirea penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent” respectiv dispoziţiile art. 15 din O.U.G. nr. 43/2002 conform cărora, "Dacă în efectuarea urmăririi penale procurorii parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti constată că infracţiunea care constituie obiectul cauzei este una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa D.N.A., aceştia au obligaţia de a sesiza de îndată procurorii acestei direcţii". După cum se poate observa dispoziţiile în cauză nu se referă la sesizarea instanţei şi nici la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, situaţie faţă de care nesocotirea lor nu ar putea atrage decât nulitatea relativă. Condiţiile care se cer în cazul acestui tip de nulitate nu sunt însă îndeplinite. Astfel, pe de o parte, termenul în care putea fi invocată această nulitate - cel mai târziu în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată cu procedura completă a expirat şi nici nu se poate considera că prin nesocotirea dispoziţiile mai sus enunţate s-a adus o vătămare intereselor generale ale societăţii ca urmare a împiedicării aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei pentru ca nulitatea să poată fi invocată din oficiu de către instanţă, în condiţiile art. 197 alin. (4) teză finală. Pe de altă parte inculpatul P.C. nu a făcut dovada vătămării pe care a suferit-o prin aceea că referatele cu propunere de declinare a competenţei de soluţionare a faptelor menţionate în autodenunţurile formulate de numiţii B.G.A. şi D.I.C. au fost înaintate de lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Gorj - S.I.F. D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova fără a fi în prealabil trimise procurorului care exercita supravegherea şi care, la rândul său, ar fi trebuit să le înainteze acestei direcţii, folosind procedura declinării de competenţă.

În acelaşi mod s-a pus problema şi în cazul nesocotirii prevederilor art. 221 alin. (1) teză finală C. proc. pen. şi art. 224 alin. (3) C. proc. pen.: lipsa procesului-verbal care să constate că sesizarea pentru infracţiunile de luare de mită s-a făcut din oficiu - în ipoteza în care se reţine că declinarea competenţei de soluţionare a cauzei s-a realiza către D.N.A. cu nerespectarea dispoziţiilor în materie - respectiv lipsa procesului - verbal prin care se constată efectuarea actelor premergătoare nu sunt sancţionate cu nulitatea absolută. Pe de altă parte, în condiţiile în care, înainte de începerea urmăririi penale - 31 august 2009 - singurele acte efectuate au fost declaraţiile celor doi denunţători - filele nr. 173-181 respectiv 212-221, vol. I dosare urmărire penale, nu se poate susţine că inculpatul a suferit o vătămare a drepturilor procesuale, care să nu poată fi acoperită altfel decât desfiinţarea tuturor actelor de urmărire penală efectuate ulterior momentului începerii urmăririi penale. Sub aspect probatoriu în schimb, dat fiind că, potrivit art. 224 alin. (3) C. proc. pen., înainte de momentul începerii urmăririi penale doar procesul-verbal prin care se constată efectuarea actelor premergătoare constituie mijloc de probă, declaraţiile denunţătorilor, date anterior acestui moment şi neconsemnate în procesul-verbal la care s-a făcut referire mai sus, vor fi înlăturate din ansamblul materialului probator.

Curtea a constatat, de asemenea, că şi nesocotirea dispoziţiilor referitoare la obligaţia organelor judiciare de a-l încunoştiinţa de îndată pe învinuit despre fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia, dispoziţii prevăzute de art. 6 C. proc. pen. şi art. 6 parag. 3 din C.E.D.O., în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. se referă exclusiv la încălcarea dispoziţiilor relative la prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, iar nu la toate prevederile menite să garanteze dreptul la apărare, atrage nulitatea relativă, nulitate care nu a fost invocată în termenul stipulat de art. 197 alin. (4) C. proc. pen. şi în legătură cu care nu se poate susţine că a produs o vătămare procesuală din moment ce, în urma examinării dosarului de urmărire penală, reiese că apărătorul inculpatului a asistat la audierea martorilor iar inculpatul a avut posibilitatea să propună probele pe care le-a considerat necesare aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei atât în faza urmării penel, cât şi ulterior, în faţa primei instanţe şi în apel.

Cât priveşte art. 264 alin. (3) C. proc. pen., încălcarea acestor dispoziţii atrage sancţiunea nulităţii absolute. În cauză nu s-a putut însă reţine că sesizarea instanţei s-a făcut cu nesocotirea prevederilor legale mai sus-menţionate.

În acest sens curtea reţine că, potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen. „Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când urmărirea este făcut de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. (…)”

În urma examinării dosarelor de urmărire penală s-a constatat că procurorul şef de secţie D.N.A. a efectuat următoarele acte: a emis ordonanţa privind autorizarea provizorie, pe o durată de 48 de ore a interceptărilor telefonice şi ambientale, a semnat solicitarea adresată tribunalului privind confirmarea ordonanţei provizorii şi autorizarea prelungirii interceptărilor telefonice şi ambientale, a emis adresă pentru comunicare de relaţii către SC E. SRL şi Primăria Fărcăşeşti, a participat la audierea martorilor B.V. şi B.M.

Curtea a apreciat că efectuarea acestor acte nu echivalează cu efectuarea urmăririi penale, în sensul art. 264 alin. (3) C. proc. pen. întrucât, unele dintre aceste acte nu sunt acte procesuale, acte de dispoziţie, ci simple acte procedurale, care pot fi efectuate conform art. 132 alin. (1) C. proc. pen. şi prin comisie rogatorie. Pe de altă parte, cu ocazia redactării prevederilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen.,. legiuitorul a înţeles să folosească sintagma „Când urmărirea penală este efectuată (…)” ceea ce presupune că rechizitoriul trebuie verificat de procurorul ierarhic superior doar atunci când întreaga urmărire penală sau cele mai multe acte de urmărire penală au fost efectuate de prim procuror - în speţă de procurorul şef serviciu din cadrul D.N.A. - S.T. Craiova. În caz contrar, dacă intenţia legiuitorului ar fi fost aceea ca rechizitoriile să fie verificate de procurorul ierarhic superior ori de câte ori prim procurorul a efectuat în dosar un act de urmărire penală ar fi stipulat în mod expres acest lucru aşa cum a făcut-o în reglementarea cazurilor de incompatibilitate - conform art. 48 alin. (1) lit. e C. proc. pen. judecătorul este incompatibil să judece dacă în cauza respectivă „soţul, ruda sau afinul său, până la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmărire penală (…)”. O astfel de interpretare este de altfel confirmată şi de dispoziţiile art. 22 alin. (1) din O.U.G. 43/2002, dispoziţii prin care s-a prevăzut în mod expres că numai în situaţia în care „rechizitoriile” sunt întocmite de procurorii-şefi ai serviciilor teritoriale verificarea se realizează de procurorii-şefi ai secţiilor.

Cât priveşte necompetenţa instrumentării cauzei, sub aspectul comiterii de către inculpat a infracţiunii prev. de 246 C. pen., curtea a constatat că învestirea D.N.A. s-a făcut în mod legal, cu respectarea dispoziţiilor care reglementează competenţa în caz de conexitate. Astfel, la fila nr. 3 din vol. IV se află ordonanţa din 11 septembrie 2009, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu - Jiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei prin care apelantul inculpat P.C. era cercetat, în calitate de învinuit, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 248¹ şi art. 290 C. pen., constând în aceea că, în perioada 2007-2008, în calitate de primar, a dispus plata ilegală a sumei de 423.8000 lei, către SC A. SRL Tg. Jiu, reprezentând contravaloarea unui număr de 940 pubele ce nu au fost livrate. Dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu - Jiu a fost înregistrat la D.N.A. - Serviciul Anticorupţie Craiova sub nr. 163/P/2009, iar prin ordonanţa din 20 noiembrie 2009, procurorul D.N.A. a dispus conexarea acestui dosar la dosarul în care P.C. era cercetat sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 254 C. pen., Dosarul nr. 97/P/2009, constatând că sunt incidente prevederile art. 33 şi art. 34 lit. d) C. proc. pen. - cauzele au obiect similar iar conexarea se impune pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei.

În ceea ce priveşte abuzul comis cu ocazia instituirii măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor aparţinând SC P.l SRL, administrată de martorul P.D., fratele inculpatului P.C., curtea a constatat că în nici un caz neregulile invocate cu privire la dispunerea unei măsuri asigurătorii nu se pot răsfrânge asupra întregii activităţi de urmărire penală şi nu pot avea urmarea solicitată de apelantul inculpat, prin avocat ales respectiv restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Cu privire la motivele care ar atrage nulitatea absolută a hotărârii curtea a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte nelegala citare a unei părţi s-a susţinut că sentinţa penală şi întreaga judecată în fond a cauzei au fost lovite de nulitate absolută, deoarece judecata în primă instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citată: pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu raportare la art. 248 şi art. 248¹C. pen., greşit a fost citată Primăria Fărcăşeşti, întrucât primăria nu a făcut parte din instituţiile cu personalitate juridică, reglementate de Legea nr. 215/2001, persoana juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină şi care poate să compară, în calitate de parte vătămată, în procesul penal, fiind unitatea administrativ - teritorială corespunzătoare, în speţă Comuna Fărcăşeşti.

În primul rând curtea a constatat că acest caz de desfiinţare a hotărârii, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, este un caz care rezultă dintr-o nulitate relativă - s-a invocat încălcarea unei dispoziţii legale, referitoare la desfăşurarea procesului penal, care nu este prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Prin urmare acest caz de desfiinţare operează doar dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru acest tip de nulităţi între care şi condiţia ca partea care invocă cazul de desfiinţare să fie partea care a suferit vătămarea, în urma nesocotirii dispoziţiilor legale, respectiv partea nelegal citată. Or, în cauză, solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond ca urmare a nelegalei citări a părţii vătămate a fost formulată de inculpat, în condiţiile în care acesta nu a invocat şi nu s-a putut susţine că i s-a produs o vătămare ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale referitoare la citarea părţilor în procesul penal. Pe de altă parte, în speţă, nu s-a putut reţine nici incidenţa art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., şi anume nu s-a putut constata că omisiunea instanţei de fond de a cita în cauză, în calitate de parte vătămată, unitatea administrativ teritorială cu personalitate juridică - Comuna Fărcăşeşti, prin primar - impietează asupra aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei, pentru ca instanţa din oficiu să poată invoca nulitatea atâta timp cât nici măcar partea vătămată nu consideră că i s-a produs vreo vătămare. În acest sens curtea a reţinut că în apel, la termenul de judecată din 12 iunie 2012, s-a emis o adresă, cu respectarea prevederilor Legii nr. 215/2001, către Comuna Fărcăşeşti, prin primar, iar pentru termenul din 21 iunie 2012, partea vătămată a comunicat că prejudiciul calculat de D.N.A. Craiova în valoare de 3.362,76 lei, a fost achitat integral şi nu mai are pretenţii civile în dosar. Or, în situaţia în care partea vătămată a înaintat o astfel de comunicare, instanţa nu ar putea să treacă peste manifestarea expresă de voinţă a acesteia şi să aprecieze că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, o astfel de apreciere constituind o încălcare a principiului disponibilităţii, aplicabil în soluţionarea laturii civile a proceselor penale.

Referitor la nulitatea care ar decurge din neintroducerea în calitate de parte responsabilă civilmente a SC P.l SRL curtea a constatat de asemenea că se invocă un caz care rezultă dintr-o nulitate relativă. Examinând în continuare condiţiile cerute de lege pentru acest tip de nulităţi curtea apreciază că, şi în situaţia în care s-ar considera că inculpatul are dreptul să ceară introducerea în proces a persoanei responsabile civilmente - în practica judiciară penală s-a stabilit că o astfel de solicitare poate fi formulată doar de creditorul obligaţie respectiv de partea civilă - nu este îndeplinită condiţia referitoare la termenul până la care se poate formula o astfel de solicitare. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) C. proc. pen. „Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.” În cauză, prin motivele de apel pot fi formulate critici referitoare la neintroducerea în cauză a persoanei responsabilă civilmente doar dacă s-a formulat o solicitare în acest sens în faţa primei instanţe care nu s-a pleiunţat asupra cererii sau a respins-o. Or, examinând dosarul instanţei de prim grad curtea a constatat că actul de sesizare a fost citit la termenul de judecată din 28 iunie 2011, termen la care nu s-a formulat nicio cerere privind introducerea persoanei responsabilă civilmente în cauză. Într-o astfel de situaţie, curtea a constatat că cererea formulată de inculpat direct în apel este tardivă. Pe de altă parte s-a apreciat că prin necitarea persoanei responsabile civilmente nu s-a adus o vătămare intereselor generale ale societăţii prin împiedicarea aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei, pentru ca nulitatea să poată fi invocată din oficiu de către instanţă, în condiţiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte incompatibilitatea judecătorului care a soluţionat cauza în primă instanţă, caz de nulitate absolută invocat de toţi cei trei inculpaţi apelanţi, curtea a constatat că se invocă cazul de incompatibilitate prev. de art. 47 alin. (2) C. proc. pen. - „(…) nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză” iar în susţinerea cazului de incompatibilitatea s-a arătat că judecătorul care a soluţionat cauza în primă instanţă s-a antepleiunţat cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse faţă de apelantul inculpat P.C., reţinând în considerentele încheierilor ce vizează această măsură că inculpatul „a săvârşit” infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată. Pentru a opera acest caz de incompatibilitate, curtea a reţinut că părerea exprimată anterior pleiunţării hotărârii trebuie să se refere la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză - condamnare, achitare sau încetarea procesului penal - iar soluţiile pleiunţate în materia măsurilor preventive, cu excepţiile special reglementate de art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu au acest caracter deoarece, cu această ocazie, instanţa nu s-a pleiunţat asupra vinovăţiei inculpatului. Este adevărat că modalitatea de redactare a considerentelor acestor încheieri poate să pună probleme sub aspectul incompatibilităţii judecătorului. În cauză nu este însă incidentă o astfel de situaţie deoarece, din examinarea încheierilor indicate în susţinerea acestui caz de desfiinţare a hotărârii - încheierile din 08 iunie 2011, 05 august 2011, 27 septembrie 2011, 22 noiembrie 2011 şi 10 ianuarie 2011 - curtea a constatat că judecătorul s-a pleiunţat exclusiv asupra subzistenţei cerinţei prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi anume a examinat „dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală” fără ca prin formulările folosite cu ocazia analizării acestei cerinţe să-şi fi exprimat în vreun fel părerea asupra vinovăţiei inculpatului şi asupra soluţiei ce se va da în cauză. În acest sens curtea a reţinut că în cuprinsul tuturor acestor încheieri judecătorul s-a referit la faptele „presupuse” a fi comise/săvârşite de inculpat iar atunci când a făcut referire la faptul că inculpatul „a săvârşit o infracţiune”, nu a făcut altceva decât să reproducă conţinutul art. 148 lit. f) C. proc. pen., conform căruia măsura arestării preventive poate fi dispusă „dacă inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani”.

În ceea ce priveşte nemotivarea hotărârii instanţei de prim grad curtea a reţinut că imperativul motivării hotărârilor judecătoreşti l-a constituit necesitatea evitării unor hotărâri discreţionare, hotărâri care împiedică inclusiv exercitarea controlului judiciar. În acord cu dispoziţiile interne dar şi cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa C.E.D.O., în doctrina şi practica judiciară internă s-a statuat că obligaţia instanţelor de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată ci examinarea în mod real a problemelor esenţiale, cu indicarea argumentelor care au condus la pleiunţarea soluţiei. Or, examinând considerentele soluţiei apelate, curtea a constatat că instanţa de prim grad a efectuat un examen propriu al mijloacelor de probă administrate în faza urmării penale şi cu ocazia cercetării judecătoreşti iar cu ocazia reţinerii situaţiei de fapt a indicat mijloacele de probă pe care le-a avut în vedere pentru fiecare act material în parte, în cazul infracţiunii de luare de mită respectiv pentru acţiunile ce constituie elementul material al laturii obiective al celorlalte infracţiuni şi a indicat totodată motivele pe care le-a avut în vedere atunci când a înlăturat ca nesincere declaraţiile martorilor propuşi în apărare. Împrejurarea că nu a indicat pentru fiecare act material în parte, în cazul infracţiunilor de luare de mită, care este „momentul pretinderii foloaselor” se explică prin aceea că activitatea infracţională s-a desfăşurat pe o durată foarte mare de timp iar în urma administrării probatoriului nu s-a mai putut stabili cu exactitate, pentru fiecare dintre actele materiale reţinute, care este data la care inculpatul a pretins fiecare folos material în parte. Aceasta nu înseamnă însă, aşa cum s-a susţinut în apărare, că nu se poate stabili şi că instanţa de prim grad nu ar fi arătat în hotărâre dacă pretinderea foloaselor a avut loc înainte sau după îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, aspect în funcţie de care activitatea infracţională poate primi o altă încadrare juridică - primire de foloase necuvenite. În acest sens curtea a constatat că, în urma examinării materialului probator, prima instanţă a reţinut că între inculpatul P.C. şi cei doi denunţători a existat o înţelegere prestabilită, care a intervenit înainte de îndeplinirea de către inculpat a atribuţiilor de serviciu pe care le avea în legătură cu atribuirea contractelor de execuţie lucrări în beneficiul Primăriei Fărcăşeşti,care a avut drept obiect acordarea unui procent de 20% din valoarea fiecărui contract, în bani, bunuri sau alte foloase situaţie faţă de care momentul efectiv al acordării banilor, bunurilor sau altor foloase nu prezintă relevanţă din punct de vedere juridic. Cât priveşte susţinerea că instanţa de fond nu ar fi examinat pentru fiecare infracţiune în parte latura subiectivă, curtea constată că infracţiunea de luare de mită se comite cu intenţie directă, calificată prin scop şi anume pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase necuvenite, acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, ori nerespingerea unei astfel de promisiuni trebuie să se facă în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Or, atât timp cât instanţa de prim grad a reţinut cu ocazia situaţiei de fapt că pretinderea şi respectiv primirea de foloase materiale injuste de către inculpatul P.C. s-a făcut în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu împrejurarea că nu a indicat expres forma de vinovăţie cu care a reţinut că inculpatul a comis infracţiunile, nu poate în nici un caz echivala cu nemotivarea laturii subiective a infracţiunii, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul celorlalte infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat. În ceea ce priveşte sumele de bani confiscate în folosul statului, respectiv restituite denunţătorului B.G.A., curtea a constatat că prima instanţă a indicat şi analizat mijlocele de probă pe care le-a avut în vedere - raport de constatare tehnico-ştiinţifică, întocmit de specialistul D.N.A., declaraţiile denunţătorilor, declaraţii de martori - situaţie faţă de care în nici un caz nu se poate susţine că dispoziţiile în acest sens din hotărâre sunt nemotivate. Concluzionând, curtea a constatat că motivul de apel referitor la nemotivarea hotărârii este nefondat. De altfel, această concluzie se desprinde inclusiv din cuprinsul motivelor de apel formulate în scris de inculpatul P.C., întrucât, deşi susţine că judecătorul fondului nu a analizat materialul probator administrat în cauză iar hotărârea este „o copie fidelă a rechizitoriului”, în dezvoltarea motivelor de apel a apreciat că argumentele invocate de instanţă pentru înlăturarea depoziţiilor unor martori - în speţă martorul C.G.G. - nu sunt pertinente, ceea ce echivalează implicit cu o recunoaştere a faptului că prima instanţă a făcut un examen propriu al probelor administrate pe parcursul procesului penal.

Cu privire la cele două infracţiuni de luare de mită în formă continuată pentru care inculpatul P.C. a fost trimis în judecată, reţine instanţa de apel că în mod corect instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului, însă a apreciat că nu toate actele materiale au fost dovedite.

Astfel, reţine Curtea de Apel Craiova că suma de 120.000 lei, reprezentând 20% din plata sumei de 600.000.000 leipe care Primăria Fărcăşeşti o datorează firmei SC A.. SRL, contravaloarea materialelor folosite pentru construirea brutăriei, suma de 85.000.000 lei reprezentând contravaloarea transportului şi diverse bunuri, achiziţionate de denunţător în favoarea fiului inculpatului, nu pot fi reţinute drept foloase primite de la acesta de către inculpat, întrucât în afara declaraţiei denunţătorului nu mai există alte mijloace de probă.

Cu privire la suma de 150.000.000 lei pretins primită de inculpatul P.C. pentru a aproba plata sumelor restante pentru lucrări efectuate de firma denunţătorului B.A. în anul 2000, suma de 130.000.000 lei, reprezentând contravaloarea unor obiecte de îmbrăcăminte pe care P.R. şi P.A.L. le-ar fi luat fără să le plătească din magazinul situat în Constanţa aparţinând SC B. SRL, 12.000 lei, primiţi pentru atribuirea unor contracte de betonare, 10.000 lei, pretinşi de inculpatul P.C. în anul 2008, pentru atribuirea unui contract având ca obiect balastare drumuri, 130.000.000 lei reprezentând contravaloarea unor obiecte de îmbrăcăminte, luate de denunţător, la cererea inculpatului P.C., din magazinele firmelor sale din Constanţa şi Tg. Jiu a apreciat Curtea de Apel Craiova că, în lipsa unor probe concludente, în afara declaraţiei denunţătorului şi a soţiei acestuia referitoare la obiectele de îmbrăcăminte, martora B.D., direct interesată în cauză, întrucât era administratorul firmei căreia îi aparţineau magazinele de îmbrăcăminte, nu pot fi reţinute drept foloase primite de la denunţătorul B.A.

Pentru celelalte acte materiale, reţine instanţa de prim control judiciar că sunt dovedite faptele de luare de mită în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de primar, inculpatul P.C. a pretins şi primit în mai multe rânduri bunuri şi alte foloase de la denunţătorii D.I.C. - 2000-2003 şi B.G.A. - 2003-2006, în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

Cât priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţine Curtea de Apel Craiova că încadrarea juridică dată faptei este greşită şi apreciază că apelul declarat de parchet este întemeiat, modul în care a acţionat inculpatul care a falsificat două avize de însoţire a mărfii şi două note de recepţie, impunând forma continuată a infracţiunii.

Cât priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, reţine instanţa de prim control judiciar că vinovăţia inculpatului a fost dovedită rezultând din probele dosarului că inculpatul P.C. în calitate de primar al comunei Fărcăşeşti, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, a aprobat plata unor sume de bani în beneficiul SC A. SRL Tg. Jiu, reprezentată de B.G.A., fără ca acesta să fi livrat bunurile menţionate în facturi, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 248¹ C. pen.

Cu privire la cuantumul prejudiciului se reţine că valoarea acestuia este de 22.636,76 lei şi nu 423.800 lei, cum greşit a reţinut instanţa fondului.

Apreciază însă instanţa de prim control judiciar că în cauză sunt incidente disp. art. 74¹C. pen., cât timp inculpatul a făcut dovada recuperării integrale a prejudiciului aşa încât în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i)¹C. proc. pen., cu referire la art. 74¹ C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. combinat cu art. 248¹ C. pen.

Referitor la apelurile declarate de inculpaţii P.A.L. şi C.C., Curtea de Apel Craiova a reţinut că nu sunt întemeiate, întrucât instanţa de prim grad a reţinut corect situaţia de fapt în privinţa acestor inculpaţi, iar încadrarea juridică dată faptelor nu comportă critici.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385³ C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii P.A.L., C.C. şi P.C.

Criticile formulate de parchet vizează atât aspecte de nelegalitate cât şi de netemeinicie şi se referă la greşita încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului P.C., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, reţinându-se, de asemenea, în cadrul acestei critici că nu sunt incidente în cauză disp. art. 74¹ C. pen., ele având aplicare, doar în raport de infracţiunile prevăzute în Codul penal.

Este criticată, de asemenea, decizia penală atacată pentru nelegalitate, deoarece nu au fost respectate disp. art. 71 alin. (2) C. pen., privind aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii alături de fiecare pedeapsă principală aplicată.

Decizia penală atacată este criticată în cadrul recursului declarat de parchet şi în raport de netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului P.C., arătându-se că faţă de gravitatea deosebită a faptelor se impunea stabilirea unui regim sancţionator mai sever.

În recursul declarat de inculpatul P.C., se invocă mai multe aspecte de nelegalitate în raport de care se solicită, în principal, în raport de cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 2 C. proc. pen. - trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, iar în subsidiar, în raport de cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² şi pct. 21 C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În cadrul primului motiv de recurs sunt invocate mai multe motive de nelegalitate, după cum urmează:

- atât urmărirea penală cât şi sesizarea instanţei au fost efectuate de un organ de urmărire penală nelegal sesizat şi prun urmare necompetent, cât timp referatele cu propunere de declinare a competenţei au fost trimise, D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova fără a fi cenzurate de către procurorul care exercită supravegherea activităţii organelor de cercetare penală.

Întrucât în acest caz lipseşte ordonanţa procurorului de declinare a competenţei s-a produs o fisură în activitatea de urmărire penală, situaţie în raport de care se apreciază de către apărare că nu se poate vorbi de o sesizare valabilă a D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, încălcându-se în acest mod - disp. art. 210 şi art. 221 C. proc. pen.

- probele care stau la baza acuzării au fost obţinute în mod nelegal în condiţiile în care urmărirea penală a început la data de 31 august 2009, iar învinuirea i-a fost adusă la cunoştinţă abia la data de 10 februarie 2010, contrar disp. art. 6 C. proc. pen., cât şi disp. art. 6 parag. 3 din C.E.D.O.

- se solicită, de asemenea, în cadrul recursului declarat de inculpatul P.C. casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la procuror, întrucât au fost încălcate disp. art. 224 C. proc. pen., în condiţiile în care s-au efectuat acte premergătoare anterior începerii urmăririi penale care nu au fost consemnate într-un proces - verbal.

În cadrul motivului de recurs, în baza căruia se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond se invocă următoarele critici:

- în mod nejustificat, instanţa de apel a respins cererea privind efectuarea unei expertize tehnice în construcţii asupra bunurilor ce formează obiectul material al infracţiunilor de corupţie, precum şi a unei expertize financiar contabile prin care să se stabilească dacă documentele justificative emise de societăţile denunţătorului B.G. au fost înregistrate în contabilitatea acestor firme;

- Curtea de Apel Craiova nu s-a pleiunţat asupra nulităţii raportului de constatare a D.N.A. şi nici asupra măsurii sechestrului dispusă în privinţa lui P.D., deşi aceste aspecte au fost criticate de apărarea inculpatului P.C.;

- Curtea de Apel Craiova a dispus în mod nelegal schimbarea încadrării juridice a unei fapte fără respectarea disp. art. 334 C. proc. pen. şi cu încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, apreciindu-se că hotărârea este contrară legii;

- se susţine în sprijinul motivului de recurs de casare a ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, faptul că la ambele instanţe judecata a avut loc fără citarea legală a părţii vătămate Comuna Fărcăneşti.

Recurenţii inculpaţi P.A.L. şi C.C. invocă în susţinerea recursurilor cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 3, 10, 17¹ şi 18 C. proc. pen., solicitând, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar achitarea, arătând că probele administrate în cauză nu sunt certe, lasă loc îndoielii atât asupra existenţei faptelor cât şi asupra vinovăţiei lor.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de recurs invocate, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., cât şi din perspectiva disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că doar recursul declarat de parchet este întemeiat şi numai în anumite limite, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a realizat o analiză temeinică şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, analiză în urma căreia a stabilit în mod temeinic situaţia de fapt căreia i-a dat încadrarea juridică corespunzătoare.

Procedând la soluţionarea recursurilor, Înalta Curte va supune examinării motivele de nelegalitate invocate de către recurentul inculpat P.C. faţă de împrejurarea că acestea se referă şi la nelegala sesizare a instanţei, aspect ce se impune a fi analizat cu prioritate.

În cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen., ce se referă la situaţia în care instanţa nu a fost legal sesizată sunt invocate mai multe aspecte de nelegalitate pe care Înalta Curte le consideră ca fiind nefondate şi urmează a le respinge pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Se solicită de către apărare a se dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale determinat de faptul că atât urmărirea penală, cât şi sesizarea instanţei s-au efectuat de un organ de urmărire nelegal sesizat şi prin urmare necompetent.

Se invocă în cadrul acestui motiv de recurs încălcarea disp. art. 210 şi art. 221 C. proc. pen., cât timp referatele întocmite de organele de cercetare penală de declinare a competenţei către D.N.A. nu au fost confirmate de procurorul care supraveghează activitatea de urmărire penală.

Înalta Curte aminteşte că, potrivit disp. art. 332 alin. (1) C. proc. pen. - când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti că în cauza suspusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează, potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen. Cauza nu se restituie atunci când constarea are loc după începerea dezbaterilor s-au când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Potrivit alin. (2) - instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor primitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

Rezultă din economia acestor dispoziţii legale că legiuitorul stabileşte în mod expres cazurile în care se dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, cât şi momentul la care poate fi solicitată şi dispusă această soluţie.

Este adevărat că apărarea inculpatului invocă cazuri de nulitate absolută, iar potrivit art. 197 alin. (3) C. proc. pen. - nulitatea prev. în alin. (2) nu poate fi înlăturată în niciun mod, ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu, însă apreciază Înalta Curte că aspectele invocate de apărare nu au consistenţa unui caz de nulitate absolută şi în niciun caz nu se regăsesc printre situaţiile reglementate expres de disp. art. 332 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., apte să determine o soluţie de restituire a cauzei la procuror.

De altfel, Înalta Curte îşi însuşeşte motivarea instanţei de prim control judiciar, referitoare la toate nelegalităţile invocate de apărarea inculpatului P.C. şi consideră la rândul său că, lipsa ordonanţei procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj de confirmare a referatelor de declinare a competenţei către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova întocmite de către organele de cercetare penală, sunt cazuri de nulitate relativă şi ca atare nu este necesară anularea actelor întocmite în aceste condiţii, mai ales că apărarea nu a indicat vătămarea produsă inculpatului şi care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Doar dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, or, în cauza dedusă judecăţii nu sunt sesizate astfel de încălcări grave a normelor imperative referitoare la competenţă, sesizarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova fiind determinată de natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului P.C., modul „defectuos” de sesizare a D.N.A., în opinia apărării, nu poate fi asimilată încălcării dispoziţiilor imperative referitoare la competenţă şi sesizarea instanţei.

Aceste aspecte invocate de apărare au valoarea unor nulităţi relative, iar legea procesual penală stabileşte un termen limită pentru invocarea acestora, nefiind posibilă invocarea lor, chiar şi în calea de atac a recursului.

Nici al doilea motiv de nelegalitate, invocat de inculpatul P.C. nu este întemeiat - faptul că nu i s-a adus la cunoştinţă de îndată învinuirea, respectiv la data de 31 august 2009 când s-a dispus începerea urmăririi penale, nu poate fi asimilat cu încălcarea dreptului la apărare de natură să atragă incidenţa disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., precum şi a disp. art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

Disp. art. 6 alin. (3) C. proc. pen. prevăd obligaţia organelor judiciare de a-l încunoştiinţa pe învinuit sau inculpat despre fapta pentru care este cercetat încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării, înainte ca inculpatul să fie audiat, or, din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpatul a fost în permanenţă asistat de apărător, acesta a asistat la audierea martorilor, a avut posibilitatea să formuleze probe pe care le-a considerat utile pentru justa soluţionare a cauzei.

Împrejurarea că inculpatului i s-a adus la cunoştinţă învinuirea după momentul începerii urmăririi penale nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, dip. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dând altă relevanţă acestui drept al învinuitului sau inculpatului şi se referă la lipsa de apărare atunci când aceasta este obligatorie potrivit legii.

Şi această nelegalitate invocată de inculpatul P.C. are valoarea unei nulităţi relative, iar inculpatul nu a arătat în ce a constat vătămarea sa de natură să impună anularea actului încheiat în aceste condiţii.

Se invocă, de asemenea, de către apărare a se constata nulitatea urmăririi penale ce decurge din încălcarea disp. art. 224 C. proc. pen. cu consecinţa trimiterii cauzei la procuror.

Se arată în cadrul acestui motiv de recurs că, deşi procurorul a efectuat acte premergătoare nu a dispus consemnarea lor într-un proces - verbal, conform disp. art. 224 alin. (3) C. proc. pen.

Sub acest aspect reţine Înalta Curte că, instanţa de prim control judiciar a înlăturat aceste deficienţe ale fazei de urmărire penală în sensul înlăturării din ansamblul materialului probator a declaraţiilor celor doi denunţători, singurele acte efectuate înainte de data de 31 august 2009, data începerii urmăririi penale

Criticile invocate de apărarea inculpatului P.C., în baza cărora se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţele inferioare nu sunt întemeiate.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., nu este incident în cauză, rezultând din considerentele deciziei penale atacate că instanţa de apel a răspuns tuturor apărărilor formulate de inculpatul P.C., a făcut o analiză amplă şi minuţioasă a aspectelor de nelegalitate şi netemeinicie invocate de inculpat şi a avut în vedere la pleiunţarea soluţiei toate cererile şi probele esenţiale de natură să servească la aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Susţine, de asemenea apărătorul inculpatului P.C. că, instanţa de apel a dispus nelegal schimbarea încadrării juridice a faptei fără respectarea disp. art. 334 din C. proc. pen. şi cu încălcarea dreptului la apărare.

În raport de această critică, susţine Înalta Curte că, în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., invocat de apărare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că unul din motivele de apel invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinţei penale nr. 39 din 24 februarie 2012 a Tribunalului Gorj se referă la greşita încadrare juridică a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, solicitând a se reţine forma continuată a infracţiunii.

Cu ocazia dezbaterii apelurilor declarate împotriva sentinţei primei instanţe, atât procurorul cât şi inculpaţii şi-au exprimat punctul de vedere în raport de acest motiv de apel.

Mai mult decât atât, motivele de apel ale parchetului au fost depuse la instanţa de prim control judiciar la data de 20 martie 2012, iar dezbaterea apelurilor a avut loc la data de 21 iunie 2012, timp suficient pentru apărare pentru a lua cunoştinţă de criticile formulate de parchet cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cât şi pentru pregătirea apărării.

Într-adevăr, disp. art. 334 C. proc. pen., prevăd posibilitatea amânării judecăţii pentru pregătirea apărării, însă numai în situaţia în care în cursul judecăţii, instanţa urmează să dispună schimbarea încadrării juridice şi este obligată să pună în discuţia părţilor noua încadrare juridică, însă nu şi în situaţia total diferită când este criticată încadrarea juridică a faptelor de către parchet în cadrul căilor de atac, prin motivele scrise, depuse la dosar, toate părţile, având astfel posibilitate de a lua cunoştinţă şi de a combate criticile formulate de parchet sub acest aspect.

În aceste condiţii nu se poate discuta de încălcarea garanţiilor procesuale, instanţa de apel pleiunţând soluţia de schimbare a încadrării juridice în condiţii de strictă legalitate, apărarea inculpatului formată dintr-o echipă de trei avocaţi fiind în măsură să combată motivele de apel ale parchetului depuse la dosar cu trei luni înainte de soluţionarea apelurilor.

Cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Invocă inculpatul P.C. în cadrul acestui motiv de recurs faptul că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au purces la soluţionarea cauzei fără citarea legală a părţii vătămate comuna Fărcăşeşti.

Potrivit disp.art. 291 alin. (1) C. proc. pen. judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită.

Nelegala citare a unei părţi sau care legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate la judecata în primă instanţă sau în apel, poate constitui caz de casare numai în cazul în care această situaţie este invocată de partea care nu a fost citată, fiind astfel în imposibilitate de a se apăra.

Or, în cauza dedusă judecăţii inculpatul P.C. invocă faptul că nu a fost citată în cauză comuna Fărcăşeşti ca unitate administrativ teritorială fără a indica în ce constă vătămarea sa prin faptul că această parte nu a fost introdusă în cauză şi citată la instanţele inferioare.

Mai mult decât atât, cu ocazia soluţionării apelului, instanţa de prim control judiciar a emis o adresă către comuna Fărcăşeşti prin primar, care a comunicat instanţei că prejudiciul în valoare de 3.362,76 lei a fost achitat integral şi nu mai are pretenţii civile în cauză.

În cazul în care această unitate teritorial administrativă ar fi fost nemulţumită de soluţia pleiunţată putea să formuleze cerere pentru a fi introdusă în cauză însă în lipsa unei astfel de manifestări apreciază Înalta Curte că inculpatul P.C. nu motivează interesul său faţă de necitarea comunei Fărcăşeşti, împrejurare în raport de care acest motiv de recurs invocat în apărare nu poate conduce la casarea deciziei penale atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatului P.C. reţine Înalta Curte că vinovăţia acestuia a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă, toate apărările invocate de acesta sub aspectul nevinovăţiei sale fiind lipsite de fundament şi nu pot determina adoptarea unei soluţii contrare celei adoptate de instanţele inferioare.

Probele relevante administrate în faza de urmărire penală sunt declaraţiile martorilor denunţători, procesele-verbale de certificare a înregistrărilor, comunicărilor telefonice şi ambientale purtate de inculpat cu membrii familiei sale, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, proces-verbal de percheziţie informatică, planşe foto, procese-verbale de confruntare între inculpatul P.C. şi martorii denunţători D.I.C. şi B.G.A., rapoarte de conturi întocmite de Curtea de Conturi - camera de conturi Gorj, raport de expertiză tehnico-judiciară, raport de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul D.N.A., declaraţiile martorilor, declaraţiile învinuiţilor şi ale inculpatului P.C.

Şi în faza de cercetare judecătorească instanţa de fond a administrat în mod direct şi nemijlocit, un vast material probator şi anume au fost audiaţi inculpaţii, au fost audiaţi 81 de martori ce au fost audiaţi şi în faza de urmărire penală care şi-au menţinut declaraţiile date la parchet, au fost audiaţi 18 martori propuşi de apărare.

Probele administrate în cele două faze ale procesului penal confirmă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, vinovăţia inculpaţilor P.C., P.A.L. şi C.C. fiind dovedită în mod indubitabil sub aspectul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina lor, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că nu este incident în cauză, motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. concordanţa între conţinutul probelor şi situaţia de fapt stabilită fiind evidentă.

Referitor la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă denunţată de denunţătorul D.I.C. reţine Înalta Curte, aşa cum în mod corect au reţinut şi instanţele inferioare, că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective, probele administrate în cauză înfrângând prezumţia de nevinovăţie consacrată de disp.art. 5² C. proc. pen. faptă ce constă în aceea că inculpatul P.C., în calitate de primar al comunei Fărcăşeşti, jud.Gorj, în baza unei rezoluţii infracţionale unice a pretins şi primit în mod repetat, în perioada 2000-2003 de la martorul denunţător D.I.C., foloase materiale injuste constând în bani, bunuri, lucrări şi alte foloase pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu respectiv aprobarea unor plăţi restante către firmele reprezentate de martorul denunţător şi ulterior pentru a impune atribuirea de noi contracte aceloraşi firme.

Actele materiale ce intră în componenţa infracţiunii continuate de luare de mită denunţată de martorul D.I.C. constau în aceea că în perioada 2000-2003 inculpatul P.C. a pretins şi primit suma de 700 lei reprezentând contravaloarea manoperei pentru efectuarea lucrărilor de montaj gresie, faianţă, mozaic, în clădirea cu destinaţie de brutărie construită în anul 2011 aparţinând firmei SC P. SRL, administrată la acel moment de fratele său P.D.

Relevante în dovedirea vinovăţiei inculpatului P.C. sunt declaraţiile martorilor Ş.T. şi N.C., muncitori care au montat faianţă, gresia şi mozaicul la cererea denunţătorului şi tot acesta i-a plătit cu suma de 900 lei.

Se reţine că inculpatul a primit de la denunţător un malaxor cu cuvă şi un cuptor în valoare de 10.000 mărci germane pentru utilarea bucătăriei aparţinând firmei SC P. SRL - relevante în dovedirea acestui fapt fiind declaraţiile denunţătorului şi a martorului D.A. care i-a însoţit pe denunţător şi inculpat la depozitul din Cisnădie.

Se reţine de asemenea primirea sumei de 4165 lei reprezentând contravaloarea autoturismului aparţinând firmei SC A.. SRL probată cu declaraţia denunţătorului, factură fiscală prin care se constata vânzarea precum şi declaraţia martorului M.V. care a ţinut contabilitatea firmelor denunţătorului şi a primit de la acesta factura de vânzare a autoturismului către P.C., pentru a o înregistra în contabilitate.

Este dovedită de asemenea montarea unei centrale termice pe lemne şi materialele necesare instalaţiei de încălzire în valoarea de 10.000 lei în locuinţa inculpatului P.C., relevante în dovedirea vinovăţiei fiind procesul verbal de percheziţie domiciliară, factura fiscală emisă de SC V.S. SRL uneia din firmele denunţătorului ca şi declaraţia martorului B.V. care a instalat centrala în locuinţa inculpatului şi l-a însoţit pe fratele acestuia la magazinul de unde a fost achiziţionată fără a avea cunoştinţă însă cine a plătit contravaloarea şi nici modalitatea de plată.

De asemenea, se reţine cesionarea de către denunţător a 50% din capitalul social al SC D.R.G. SRL către inculpatul C.C., act material dovedit cu depoziţia martorului D.P.C. şi declaraţia inculpatului C.C.

Tot în cadrul infracţiunii de luare de mită în formă continuată, fapta denunţată de D.I.C. intră şi actul material referitor la atribuirea de contracte de lucrări, cu încălcarea normelor legale în materia achiziţiilor publice în sensul că licitaţiile au fost pur formale, ofertele depuse nu erau însoţite de documentele prevăzute de lege, firma denunţătorului depunând oferta cu cel mai mic preţ, iar celelalte oferte erau întocmite de denunţător şi ştampilate de martorul M.V. cu ştampilele unor societăţi a căror contabilitate o ţinea martorul iar reprezentanţii acestor societăţi nu cunoşteau că firmele ai căror reprezentanţi erau, ar fi participat la licitaţiile organizate de primăria Fărcăşeşti.

Din probele dosarului rezultă că şi infracţiunea de luare de mită în formă continuată prev.de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., denunţată de martorul B.G.A., a fost dovedită, fapta ce constă în aceea că în perioada 2003-2006 a primit foloase materiale injuste pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu constând în aprobarea unor plăţi restante către firmele denunţătorului şi ulterior pentru a atribui anumite contracte de lucrări către aceleaşi firme.

Astfel rezultă din probele dosarului că inculpatul P.C. în perioada 2003-2006 a primit următoarele foloase materiale şi suma de 2.300 lei reprezentând contravaloarea unui sejur pe litoral beneficiar fiind inculpatul P.C. - în acest sens curtea reţine declaraţia denunţătorului care se coroborează cu menţiunile voucher-ului din 07 iulie 2003, emis de S. Turism Constanţa şi menţiunile fişei de cazare de la Hotelul P., unde au figurat cazaţi inculpatul P.C. şi soţia sa, P.G., declaraţiile martorilor B.D., soţia denunţătorului B.G.A. şi M.B. Acesta din urmă este persoana care a achiziţionat şi a achitat, cu banii primiţi de la martorul denunţător B.G.A., contravaloarea sejurului respectiv aspect relatat atât în declaraţia dată în faza urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti. Cu toate că declaraţia din instanţă nu este identică cu declaraţia dată în faza urmăririi penale, curtea constată că aspectele esenţiale au fost relatate de martor şi în cursul cercetării judecătoreşti - în declaraţia de la urmărire penală a arătat că denunţătorul l-a rugat să-i obţină un pachet turistic întrucât „avea o obligaţie faţă de un primar” iar în declaraţia dată la tribunal a arătat că în anii 2004 sau 2006-2007 denunţătorul i-a spus că „are nişte lucrări” şi „trebuie să dea nişte comisioane primarului pentru obţinerea acestor lucrări” - astfel încât eventualele neconcordanţe, vizând aspecte nesemnificative se pot datora perioadei de timp care a trecut pe de o parte de la data la care s-au petrecut aspectele relatate până la momentul audierii iar pe de altă parte de data la care a avut loc audierea la parchet până la momentul audierii în şedinţă publică.

- 150.000.000 lei reprezentând contravaloarea lucărilor de placare cu lemn a scării interioare de la locuinţa inculpatului P.C. din satul Peşteana de Jos, com. Fărcăşeşti, jud. Gorj şi contravaloarea tâmplăriei cu lemn stratificat cu geam termopan, pentru ferestre şi uşi - în aces sens curtea reţine declaraţia denunţătorului care se coroborează cu procesul-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţia martorilor P.O.C., administratorul firmei care a executat lucrările respective şi care, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti a arătat că B.G.A. a făcut comanda, în numele firmei sale şi i-a lăsat cu titlu de garanţie bilete la ordin şi tot denunţătorul a fost cel care a achitat suma de 150.000.000 lei, iniţial 140.000.000 lei iar în urma insistenţelor martorului şi restul de 10.000.000 lei. Acelaşi martor, în declaraţia dată în şedinţă publică, a precizat că în primăvara anului 2010 a fost contactat telefonic de inculpatul P.C. iar ulterior de numitul B.A. acesta din urmă rugându-l să-l ajute pe inculpat, prin remiterea unor documente justificative, lucru cu care martorul nu a fost de acord motivând refuzul prin faptul că „relaţia comercială de confecţionare a scării şi tâmplăriei” a avut-o „cu firma lui B.” Declaraţia acestui martor se coroborează cu declaraţiile martorului C.A.A. (împreună cu un alt salariat al firmei administrată de martorul P.O.C., acesta a efectuat lucrările de placare a scării interioare lucrări pentru care nu au primit nici un ban de la proprietarii casei) şi P.C.T., una dintre persoanle care a executat şpaletăria la ferestrele exterioare.

- echivalentul în lei a sumei de 500 euro, reprezentând contravaloarea chiriei plătită de denunţător în sezonul estival 2004 pentru un apartament din municipiului Constanţa folosit de P.R. şi P.A.L. - în acest sens curtea reţine declaraţia denunţătorului, coroborată cu declaraţia martorului M.B. care inclusiv cu ocazia cercetării judecătoreşti a declarat că banii reprezentând contravaloarea chiriei au fost achitaţi de denunţător. Faţă de depoziţia acestui martor, declaraţiile date în cauză de inculpata P.A.L. şi martorul P.R., nora, respectiv fiul inculpatului P.C., conform cărora ei au fost cei care i-au dat banii martorului M.B., sunt apreciate ca subiective. În ceea ce priveşte depoziţia martorului B.A.D. (fila nr. 128, Vol. V dosar tribunal), care a arătat că i-a însoţit pe cei doi în sejurul de pe litoral iar chiria a fost plătită de toţi trei, în mod egal, curtea o apreciază ca fiind nesinceră în raport de depoziţia aceluiaşi martor, M.B. dar şi în raport de faptul că, până în faza cercetării judecătoreşti nu s-a invocat prezenţa altei persoane, împreună cu P.A.L. şi P.R., în sejurul de pe litoral.

- 1.100.000.000 lei reprezentând contravaloarea unui apartament achiziţionat de denunţătorul B.G.A. pentru inculpatul P.C., în municipiul Târgu-Jiu, pe numele inculpatului C.C. şi 178.400.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de renovare şi a mobilierului achiziţionat de la SC E. SRL - în acest sens curtea reţine declaraţiile denunţătorului care se coroborează cu declaraţiile martorilor B.C. şi L. (fostă B.) V., vânzătorii apartamentului care l-au indicat pe inculpatul P.C. ca fiind persoana care i-a contactat telefonic în vederea cumpărării apartamentului şi pe denunţător ca fiind persoana de la care au primit banii reprezentând preţul acestuia, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, depoziţia martorului P.I.C., care a fost trimis de denunţător să ducă materaile de construcţie în apartamentul din TG-Jiu, declaraţia martorului P.C.T., factura din 31 decembrie 2004, în valoare de 78.400.000 lei, emisă de SC T. SRL, pentru mobilierul produs de SC E. SRL, achitată din contul SC T. SRL, societatea denunţătorului B.G.A. (vol. IX, filele 129-132, dosar parchet). Relevantă pentru reţinerea primirii acestor foloase de inculpatul P.C. de la denunţătorul B.G.A. este şi poziţia procesuală a inculpatului C.C. care iniţial, în faza urmăririi penale, a susţinut că el a fost cel care s-a interesat de apartament şi a achitat banii, inculpatul P.C. neavând nicio contribuţie în aces sens (Vol. II, filele nr. 128-133 dosar urmărire penală, declaraţie care corespunde depoziţiei olografe pe care a dat-o inculpatul P.C. în faza urmăririi penale - filele nr. 149-158, Vol. II) pentru ca ulterior, cu ocazia cercetării judecătoreşti să revină asupra declaraţiei şi să susţină apărarea formulată de inculpatul P.C. Motivele invocate de inculpat în justificarea modificării declaraţiei pe care a dat-o în faza urmăririi penale şi anume faptul că ar fi fost ameninţat de „un comisar şi de d-na procuror” nu fac decât să reliefeze caracterul nesincer al declaraţiei dată în şedinţă publică din moment ce, cu ocazia audierii de către procuror, inculpatul, citat la acel moment în calitate de martor, a fost asistat de avocat ales.

- 59.124.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de renovare efectuate în interiorul barului firmei SC P. SRL administrată la acel moment de P.D., fratele inculpatului - în acest sens curtea reţine depoziţia denunţătorului, coroborată cu declaraţia martorilor P.I.C. şi P.C.

- 82.876.000 lei reprezentând contravaloarea unui expresor de cafea şi a mobilierului necesar pentru utilarea barului - în acest sens curtea reţine declaraţia denunţătorului, coroborată cu înscrisuri - factura fiscală din 22 iulie 2004, emisă de SC O. SRL şi factura fiscală din 14 septembrie 2004 emisă de SC D. SRL, şi declaraţia martorului P.I.C. care a fost împreună cu denunţătorul la magazinul de unde s-a achiziţionat expresorul.

- 12.508 lei contravaloare mobilier pentru locuinţa inculpatului P.C. - curtea reţine în acest sens depoziţia denunţătorului coroborată cu procesul - verbal de percheziţie şi înscrisuri - factura fiscală din 09 septembrie 2005 emisă de SAC M.P. SRL şi plătită din contul firmei SC T. SRL. În condiţiile în care nu există nicio explicaţie a motivului pentru care achiziţionarea mobilierului s-a făcut de denunţător, pe firma acestuia curtea nu poate aprecia decât ca nesicere declaraţiile inculpatului P.C. şi ale membrilor familiei acestuia în sensul că au achitat ulterior denunţătorului contravaloare mobilierului.

- echivalentul în lei a sumei de 39.000 euro reprezentând contravaloarea unui apartament achiziţionat de denunţător pentru inculpatul P.C., în municipiul Bucureşti şi suma de 16.240 lei reprezentând contravaloarea lucărilor de renovare - în acest sens curtea reţine declaraţia denunţătorului care se coroborează cu depoziţiile martorilor S.M. şi S.A., vânzătorii apartamentului, declaraţia martorului denunţător D.I.C., declaraţiile martorilor S.G., B.D., A.C., M.T.S. În ceea ce priveşte apărările formulate de inculpatul P.C. în sensul că apartamentul în cauză a fost achiziţionat de inculpata P.A., cu ajutorul părinţilor acesteia curtea constată că sunt nereale faţă de contradicţiile existente între depoziţia inculpatei şi depoziţiile părinţilor, martorii P.I. şi P.I. dar şi faţă de conţinutul covorbirilor telefonice legal interceptate - relevantă este discuţia telefonică pe care inculpata P.A.L. a avut-o cu inculpatul P.C., pe data de 22 octombrie 2009 când i-a comunicat acestuia următoarele. „(…), Da, trebuie să vorbim cu tati, neapărat, să punem la punct şi cu tati, că el e următorul pe listă” - vol. I, fila nr. 137, dosar urmărire penală.

- 100 lei, contravaloarea analizelor făcute de inculpatul P.C. la Clinica Bioclinic Târgu-Jiu în decembrie 2005, necesare efectuării unei lucrări dentare şi 19.720 lei reprezentând contravaloarea unei lucrări dentare (terapie generală, implantologie şi protetică cu coroane de ceramică), efectuată de inculpatul P.C. la Clinica V. din Bucureşti – curtea reţine în acest sens extrasele de cont şi registrul jurnal de la SC T. SRL, precum şi de la Clinica V. din Bucureşti (vol. IX, filele 38-45 bis), declaraţiile martorilor M.C., administrator SC V. SRL, S.G., unchiul martorului M.C., B.D., A.C. şi P.I.C.. În condiţiile în care inculpatul nu a justificat în nici un fel motivul pentru care nu a plătit personal, la Clinica V. din Bucureşti, contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat şi a acceptat ca plata să fie făcută prin firma denunţătorului, apărarea acestuia în sensul că sumele plătite de denunţător i-au fost restituite acestuia de soţia şi fratele său, P.D. este apreciată de curte ca nereală.

- 6.629,09 lei reprezentând contravaloarea materialelor necesare lucrărilor de extindere a barului firmei SC P. SRL, administrat de P.D. - curtea reţine în acest sens declaraţia denunţătorului, coroborată cu înscrisuri - facturile fiscale din 21 februarie 2006, din 01 iulie 2006 şi din 11 septembrie 2006, achitate din contul SC T. SRL.

- suma de 2.241 lei reprezentând contravaloarea unui calculator - în acest sens curtea reţine declaraţia denunţătorului, procesul – verbal de percheziţie domiciliară şi înscrisuri - factura fiscală din 11 iulie 2006, achitată de SC T. SRL.

- 385.500 lei reprezentând contravaloarea materialele necesare construirii unei noi brutării în satul Peşteana de Jos, com. Fărcăşeşti, pentru firma SC P. SRL - în acest sens curtea reţine declaraţiile martorilor P.C.T., N.M., B.N.C., L.C., B.S.N., P.I.C., S.G., B.V., I.M.D.C. şi B.M. documentele de plată întocmite de SC V. SRL (tâmplărie aluminiu), SC D.C. SRL (vopsea specială), SC C. SRL (cherestea răşinoasă), SC F. SRL (semifabricate răşinoase), SC T. SRL (blocuri ceramice, multibat, oţel beton, ciment, adeziv, etc.), SC I. SRL (ciment, cărămidă, glet, adeziv, plăci rigips, polistiren, vopseluri, scule, parchet, profile, instalaţie electrică, etc.), SC A. SRL (ciment, multibat, etc.), SC N. SRL (tablă tip ţiglă, polistiren, adeziv) şi SC E. SRL (instalaţia sanitară, duşuri, WC, etc.), toate plătite din contul SC T. SRL (vol. III, filele 115-262, dosar parchet). Apărările formulate de inculpatul P.C. şi susţinute de fratele său, martorul P.D., în sensul că denunţătorul avea unele datorii la acesta din urmă reprezentând sume de bani plătite de P.D. martorului P.E., cumnatul lui P.D., care ar fi efectuat lucări pentru denunţător nu pot fi primite dat fiind faptul că sumele la care se face vorbire reprezintă tocmai sumele plătite din contul SC T. SRL, declaraţiile date de martorul P.E. în faza urmăririi penale şi în instanţă sunt contradictorii sub aspectul sumelor de bani pe care le-ar fi primit de la P.D. pentru denunţător, martorul are calificare de electrician şi lucra ca miner în perioada în care se susţine că ar fi efectuat pentru denunţător lucrări constând în efectuare de cofraje şi executare acoperişuri pentru cinci fântâni, pardoseală la o şcoală generală, în condiţiile în care din materialul probator administrat în cauză rezultă că denunţătorul avea echipa lui de muncitori compusă din martorii P.C.T., L.C., B.S.N., N.G., B.C. care nu au făcut referire la faptul că în executarea lucărilor pe care le contractase denunţătorul au fost ajutaţi de P.E. Nu în ultimul rând curtea apreciază declaraţia acestui martor ca nesinceră şi în raport de faptul că nu se coroborează cu depoziţiile celorlaţi martori audiaţi în cauză - în acest sens se reţine că martorul P.E. a declarat în faza urmăririi penale că a executat pentru P.D. toată instalaţia electrică din interiorul brutăriei noi fără să fie ajutat de alte persoane în vreme ce, din declaraţia martorului N.G., rezultă că de fapt la instalaţia electrică a lucrat el, în echipa de muncitori condusă de P.C.T. iar P.E. îi ajuta după orele 17⁰⁰, când termina programul de lucru la cariera minieră unde lucra. În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă la propunerea inculpatului - A.G., V.D., C.O., A.V., S.C., D.C., M.M.N., V.N. - curtea constată că depoziţiile acestora nu sunt relevante întrucât au lucrat ca salahori şi nu cunosc provenienţa banilor cu care s-au achiziţionat materialele înscrise în facturile fiscale menţionate mai sus.

- 50.860 lei, reprezentând o parte din contravaloarea unui dospitor de brutărie, în valoare de 19.500 lei şi a unui cuptor de panificaţie cu tuburi anulare, în valoare de 95.000 lei, ambele cumpărate în anul 2006, de către denunţător, de la firma SC H. SRL Craiova, pentru utilarea brutăriei aparţinând firmei SC P. SRL - în acest sens curtea reţine declaraţia denunţătorului, coroborată cu declaraţia martorilor B.M., I.M.D.C. (în declaraţia dată în faza urmăririi penale, acest martor, care a ocupat funcţia de director de marketing la SC H. SRL Craiova a precizat că pentru plata sumelor restante l-a contactat pe P.D., în calitate de reprezentant al societăţii beneficiare iar acesta, de fiecare dată, i-a precizată că „firma lui B.A. trebuie să achite integral preţul cuptorului”), înscrisuri - contractul de vânzare - cumpărare din 15 decembrie 2006, încheiat între SC H. SRL şi SC T. SRL, facturile fiscale, documente de plată, procesul-verbal de punere în funcţiune a maşinilor şi utiliajelor din 30 ianuarie 2008, certificatul de garanţie din 18 decembrie 2007. Tot din declaraţia martorului I.M.D.C., coroborată cu înscrisurile aflate la dosar, curtea reţine că suma restantă, în cuantum de 44.140 lei a fost achitată de P.D. pe data de 20 martie 2010.

Tot în conţinutul acestei infracţiuni de luare de mită în formă continuată este cuprins şi actul material constând în atribuirea firmelor reprezentate de denunţătorul B.G.A. a unui număr de 29 de contracte de lucrări, ştampilele necesare pentru a oferi o aparenţă de legalitate ofertelor depuse fiind obţinute cu ajutorul martorului P.I.C.

Susţinerile celor doi denunţători potrivit cărora inculpatul le-a pretins un procent de 20% din valoarea fiecărui contract corespund realităţii, aşa cum în mod corect au reţinut instanţele inferioare probele administrate în cauză dovedind că perioadele în care inculpatul a dobândit bunurile a căror valoare o reprezintă sume mari de bani coincid cu atribuirea contractelor de lucrări în valoare foarte mare atribuite firmelor denunţătorilor.

În sarcina inculpatului se reţine, de asemenea, că în calitate de primar al com.Fărcăşeşti, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă a aprobat plata sumei de 423.800 lei în beneficiul SC A. SRL Tg.Jiu reprezentat de către martorul denunţător B.G.A. şi a semnat două avize de primire şi două note de recepţie, fără ca furnizorul să fi livrat bunurile menţionate în facturi, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev.de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap.la art. 248 C. pen. combinat cu art. 248¹ C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev.de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În mod justificat instanţa de apel a reţinut forma continuată a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice rezultând din probele dosarului că inculpatul P.C. acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice a semnat două avize de primire iar în baza acestora au fost întocmite două note de recepţie care atestau în mod nereal că un număr de 318 pubele de plastic au fost aduse de către B.G.A. în zilele de 5 şi 7 mai 2008.

Recurentul inculpat P.C. a negat şi această faptă deşi probele sunt mai mult decât evidente, declaraţiile martorilor care au făcut parte din comisia de recepţie evidenţiind că întocmirea în fals a celor două note de recepţie a fost dispusă de inculpatul P.C. pentru a justifica la controlul Curţii de Conturi deferenţa de 318 pubele nelivrate în realitate.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată reţine Înalta Curte că existenţa acestei infracţiuni a fost dovedită, din probele administrate rezultând că inculpatul P.C., în exerciţiul atribuţiilor de serviciu a aprobat cu ştiinţă plata sumei de 423.800 lei în beneficiul SC A. SRL Tg.Jiu reprezentată de denunţătorul B.G.A. fără ca această firmă să fi livrat bunurile existente în avizele de primire şi notele de recepţie întocmite în fals.

În raport de soluţia pleiunţată de Curtea de Apel Craiova cu privire la această infracţiune, apreciază Înalta Curte că doar sub acest aspect este întemeiat recursul declarat de parchet, soluţia de încetare a procesului penal neavând corespondent în disp.art. 74¹ C. pen.

Înalta Curte aminteşte că dispoziţiile art. 74¹ C. pen. au fost introduse în C. pen. în Cap. V privind individualizarea pedepselor prin art. 20 pct. 2 din Legea nr. 202/2010 însă au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 363 din 25 mai 2011.

Înalta Curte apreciază că disp.art. 74¹ C. pen. sunt aplicabile în cauză întrucât sunt norme de drept penal şi au caracterul unei legi mai favorabile, fiind în acest sens incidente şi disp. art. 13 C. pen.

Potrivit disp. art. 13 C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Cum la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 prin care au fost introduse în Codul penal disp.art. 74¹ C. pen., cauza penală dedusă judecăţii se afla pe rolul instanţelor de judecată nefiind soluţionată definitiv, în mod corect a apreciat instanţa de apel că sunt incidente în cauză disp.art. 74¹ C. pen.

Soluţia juridică dispusă de instanţa de prim control judiciar de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., combinat cu art. 248¹C. pen., nu are corespondent în norma juridică reglementată de disp.art. 74¹C. pen. care nu prevede o cauză de nepedepsire ci stabileşte un regim sancţionator mai blând diferenţiat în funcţie de cuantumul prejudiciului şi împrejurarea dacă acesta a fost acoperit.

Reţine Înalta Curte că valoarea totală a prejudiciului produs ca urmare a săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată este în cuantum de 423.800 lei reprezentând plăţi nelegale efectuate în realizarea contractului din 2006 şi a actului adiţional la aceasta, în beneficiul SC A. SRL Tg.Jiu.

Ulterior controlului efectuat de Camera de Conturi Gorj, pe parcursul unui an, SC A. SRL a livrat Consiliului local Fărcăşeşti toate pubelele pe care se obligase să le livreze în baza contractului, astfel încât aceasta a fost raţiunea pentru care Consiliul local Fărcăşeşti nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

În raport de valoarea prejudiciului reţine Înalta Curte că se impunea condamnarea inculpatului pentru comiterea acestei infracţiuni, limitele de pedeapsă urmând a fi reduse la jumătate conform disp.art. 74¹ alin. (1) C. pen.

Motivarea parchetului în sensul că disp.art. 74¹ C. pen. nu sunt aplicabile în cauză întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru o faptă ce nu este prevăzută expres în textul de lege, făcând referire la disp.art. 13²din Legea nr. 78/2000, nu este întemeiată şi nici de natură să excludă incidenţa disp.art. 74¹ C. pen.

Infracţiunea prev.de art. 13² C. pen. are un caracter subsidiar, infracţiunea principală în raport de care se dispune condamnarea fiind cea prevăzută în codul penal sau în alte legi speciale.

De altfel, art. 16 din Legea nr. 78/2000 lămureşte natura acestor infracţiuni şi statuează: dacă faptele prevăzute în prezenta secţiune constituie potrivit codului penal sau unor legi speciale infracţiuni mai grave, acestea se pedepsesc în condiţiile şi sancţiunile stabilite în aceste legi.

Cum infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată reţinută în sarcina inculpatului P.C. este prevăzută în conţinutul art. 74¹ C. pen., Înalta Curte reţine incidenţa acestor dispoziţii legale care au caracter de lege penală mai favorabilă, fiind lipsită de relevanţă sub acest aspect referirea la disp.art. 13²din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet, reprezentanta Ministerului Public a declarat că nu îl mai susţine, astfel încât Înalta Curte îl va supune analizei.

Referitor la criticile de netemeinicie ale pedepsei aplicate inculpatului P.C. formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, apreciază Înalta Curte că nu sunt fondate.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanţa de fond având în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, toate criteriile generale prev.de art. 72 C. pen. cărora le-a dat eficienţa necesară şi a realizat o proporţie între gradul de pericol social al faptelor comise şi sancţiunea penală aplicată.

Într-adevăr, faptele comise de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social ce rezultă din natura faptelor comise, fapte grave de corupţie săvârşite în calitatea de reprezentant ales al comunităţii care, în loc să-şi exercite funcţia în interesul celor care l-au ales în fruntea primăriei, s-a dedat la fapte de corupţie şi-a traficat funcţia, încercând să obţină în mod injust diverse bunuri, începând de la valori mici şi până la achiziţionarea unor bunuri foarte valoroase în schimbul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi acordării unor contracte de lucrări prin încălcarea dispoziţiilor legale, însă apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului P.C. de instanţa de apel este bine individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi sub aspectul modalităţii de executare, fiind aptă să contribuie la reeducarea inculpatului în sensul formării unei atitudini corecte faţă de normele de drept.

Gradul de instruire al inculpatului şi lipsa antecedentelor penale sunt împrejurări în raport de care apreciază Înalta Curte că inculpatul va fi în măsură să conştientizeze faptele sale cât şi consecinţele acestora chiar şi prin executarea pedepsei aplicată de instanţa de prim control judiciar, nefiind necesar nici aplicarea unui regim sancţionator mai blând, dar nici înăsprirea sancţiunii penale.

Şi la individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului pentru infracţiunea prev.de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. şi art. 248¹ C. pen., Înalta Curte va avea în vedere aceleaşi criterii precum şi disp.art. 74¹ C. pen. care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate.

Pentru toate argumentele prezentate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C. şi va admite recursul parchetului pentru primul motiv de recurs referitor la aplicarea disp.art. 74¹ C. pen.

Referitor la recursurile declarate de inculpaţii P.A.L. şi C.C. reţine Înalta Curte că sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Se reţine în sarcina inculpatei P.A.L., nora inculpatului P.C. că a acceptat să figureze în calitate de cumpărător al apartamentului situat în Bucureşti, sect.6 deşi cunoştea că preţul acestuia a fost achitat de denunţătorul B.G.A. pentru inculpatul P.C. cu titlu de mită.

Procedând în acest mod inculpata a încercat să ascundă provenienţa sumei de bani, respectiv caracterul nelegal al dobândirii acesteia, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire prev.de art. 221 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpata P.A.L. a negat comiterea faptei, încercând să acrediteze ideea că apartamentul a fost achiziţionat cu banii părinţilor săi, însă probele administrate în cauză, declaraţiile contradictorii ale inculpatei date pe parcursul procesului penal ca şi contradicţiile dintre cele declarate de inculpată şi părinţii săi audiaţi în calitate de martori, relevă că inculpata încearcă să denatureze adevărul în scopul absolvirii de răspundere penală în pofida evidenţei probelor.

În sarcina inculpatului C.C. s-a reţinut comiterea infracţiunii prev.de art. 221 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 18 alin. (1) din aceeaşi Lege, constând în aceea că a primit 50% din capitalul social al SC D.R.G. SRL respectiv 125 părţi sociale a 100.000 lei fiecare în valoare de 12.500.000 lei cedate gratis de către martorul denunţător D.I.C. tot în cadrul pretenţiilor inculpatului P.C. pentru atribuirea contractelor către acest martor.

De asemenea, inculpatul C.C., cumnatul inculpatului P.C. a fost de acord să figureze ca proprietar al apartamentului situat în Tg.Jiu, jud.Gorj achiziţionat cu banii pretinşi şi primiţi de inculpatul P.C. cu titlu de mită de la denunţătorul B.G.A.

Inculpatul C.C. nu a recunoscut fapta şi a declarat că a achiziţionat singur apartamentul, declaraţie contrazisă chiar de către inculpatul P.C. şi soţia acestuia cât şi de vânzătorii apartamentului pe nume B.C. şi L.V.

Martorul B.C. a declarat că a primit suma de bani reprezentând contravaloarea apartamentului vândut de la numitul B.G.A., astfel încât apreciază Înalta Curte că atitudinea manifestată de inculpatul C.C. este lipsită de fundament şi nu poate determina o soluţie contrară celei adoptată de instanţele inferioare.

Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator, analiză însuşită de Înalta Curte, fiind evidenţiată activitatea infracţională a inculpaţilor P.A.L. şi C.C., probele administrate în cauză dovedind mai presus de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia lor sub aspectul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina fiecăruia, astfel că nu este incident în cauză motivul de recurs prev.de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Criticile privind nelegalitatea hotărârii pleiunţate de instanţa de fond, fiind invocată în acest sens incompatibilitatea judecătorului care a soluţionat cauza în fond întrucât acesta s-a antepleiunţat asupra vinovăţiei inculpaţilor cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, nu sunt întemeiate.

Verificând legalitatea şi temeinicia arestării inculpatului P.C. în cursul judecăţii în conformitate cu disp. art. 300² C. proc. pen. şi art. 160^b C. proc. pen. instanţa verifică dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, fără a se pleiunţa asupra vinovăţiei inculpatului, ştiut fiind că orice persoană beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la pleiunţarea unei hotărâri penale definitive, conform art. 5² C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că judecătorul fondului s-a pleiunţat exclusiv numai asupra existenţei indiciilor temeinice sau probelor, în strictă concordanţă cu disp. art. 143 C. proc. pen., această situaţie neputând fi asimilată cu o antepleiunţare de natură să atragă incompatibilitatea judecătorului, legea procesual penală stabilind prin norme imperative cazurile ce atrag incompatibilitatea judecătorului.

Pentru toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 232 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată şi rejudecând în fond, în baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. coroborat cu art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 74¹ C. pen. şi art. 13 C. pen. va condamna pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. va contopi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu pedepsele de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei atacate.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.A.L., C.C. şi P.C.

În baza art. 385¹⁷alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 martie 2011 la 16 noiembrie 2012.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 232 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi rejudecând în fond:

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. coroborat cu art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 74¹ C. pen. şi art. 13 C. pen. condamnă pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu pedepsele de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 7 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.A.L., C.C. şi P.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 martie 2011 la 16 noiembrie 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pleiunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3692/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3755/2012. Penal. Infracţiuni privind... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3653/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3655/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3692/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3755/2012. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3756/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3761/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3763/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs