ICCJ. Decizia nr. 3709/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3709/2012
Dosar nr. 3990/102/2010
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 126 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata K.A. (nume anterior M.), la pedeapsa închisorii de un an, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatei pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.700 lei, din care 1.000 lei în faza de urmărire penală şi 700 lei în faza de judecată.
S-a reţinut că, prin rechizitoriul D.N.A., secţia de combatere a corupţiei din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei K.A. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 07 aprilie 2010, numitul P.V.R. a formulat un denunţ în care arată faptul că în cursul anului 2009, prin intermediul său, T.I., din cadrul firmei de consultanţă I.I. SRL, a pretins numiţilor K.A. şi S.L., directori ai societăţii A.B. GmbH, suma de 50.000 euro pentru a aproba şi superviza lucrările efectuate de această societate. Conform celor susţinute în denunţ, din suma pretinsă i s-au remis lui T.I. de către denunţătorul P.V.R., în numele directorilor K.A. şi S.L., în mai multe tranşe, suma totală de aproximativ 45.000 euro, urmând a fi remisă şi diferenţa de 5.000 euro, în cursul lunii aprilie 2010.
S-a format dosarul penal nr. 89/P/2010 al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul D.N.A.
Prin rechizitoriu emis la data de 01 iunie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.I. şi a învinuitului S.L. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum şi disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de K.A. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, formându-se astfel dosarul penal nr. 153/P/2010 al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul D.N.A.
Urmare a cercetărilor efectuate în cauză, au rezultat următoarele:
La data de 06 februarie 2008, s-a încheiat între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor în calitate de achizitor, pe de o parte, şi A.A.B. GmbH şi SC A.C. SRL, reprezentată prin S.L., în calitate de executant, pe de altă parte, contractul de lucrări nr. RO 2005/017 – 553.04 ianuarie 01 ianuarie 02.16, având ca obiect executarea şi finalizarea lucrărilor pentru „Reabilitare drumuri urbane în staţiunea balneoclimaterică S o vata”.
Între A.B. GmbH, reprezentată de K.A. şi S.L., în calitatea de antreprenor general, pe de o parte şi SC P.E.C. SRL, reprezentată de P.V.R., în calitate de subantreprenor, pe de altă parte, s-au încheiat la data de 28 aprilie 2009 contractele nr. 137 şi 138 pentru obiectivul „Reabilitare drumuri urbane în staţiunea balneoclimaterică S.”, obiectiv contractat de antreprenorul general cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor în baza contractului de execuţie RO 2005/017 - 553.04 ianuarie 01 ianuarie 02.16 din 06 februarie 2010. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor publice şi Locuinţelor a desemnat firma de consultanţă I.I. SL Madrid, sucursala Bucureşti, să supravegheze execuţia lucrărilor de către contractor (în speţă de către A.B. GmbH şi SC A.C. SRL), precum şi să certifice plăţile datorate contractorului, fiind încheiat astfel contractul de servicii RO 2006/018-147 ianuarie 01 ianuarie 01 februarie - „Management and Site Supervision Support of WorksFinanced Phare 2006 – ESC”.
La data de 04 august 2008, T.I. a fost angajat la I.I. SL conform contractului de servicii încheiat cu SC T.D. SRL, societate în cadrul căreia inculpatul avea contract individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr. 15512 din 03 decembrie 2003.
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor a aprobat la data de 14 iulie 2008, numirea lui T.I. ca inginer senior, începând cu data de 11 august 2008, pentru contractul RO 2005/017 - 553.04 ianuarie 01 ianuarie 02.16 - „Reabilitarea drumurilor urbane în staţiunea S.”.
Între alte atribuţii, T.I. avea şi obligaţia de a superviza activitatea antreprenorului şi de a examina lucrările efectuate. Acesta şi-a desfăşurat activitatea la firma a de consultanţă în perioada 04 august 2008 - 15 februarie 2010.
La sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai 2009, K.A. şi S.L. au purtat discuţii cu martorul P.V.R. şi au hotărât de comun acord să-i propună o sumă de bani lui T.I. pentru ca acesta să supervizeze lucrările efectuate de A.B. GmbH, în vederea decontării precum şi pentru a „trece cu vederea unele lucrări neefectuate şi pentru a semna procesele verbale de recepţie, în vederea decontării ulterioare a lucrărilor din fondurile P.”, în acest sens sunt declaraţiile date de martorii P.V.R. şi T.I.
Astfel P.V.R. s-a întâlnit cu T.I. şi, în cadrul discuţiilor purtate cu acesta, i-a promis suma de 50.000 euro în scopul mai sus menţionat. Martorul P.V.R. a precizat faptul că i-a spus lui T.I. că el împreună cu cei doi directori, S.L. şi K.A., au hotărât să-i dea acestuia suma de 50.000 euro, aspect confirmat şi de T.I. T.I. în declaraţiile date a susţinut că a acceptat promisiunea sumei de 50.000 euro „cu menţiunea însă că suma este prea mare..” şi „..ar fi suficientă suma de 25.000 euro.
După acceptul dat de T.I. cu privire la suma de 50.000 euro, martorul P.V.R. a comunicat lui S.L. şi inculpatei K.A. că acesta le-a acceptat propunerea şi, totodată, pentru ca aceştia să se convingă de acest fapt, a organizat o întâlnire cu T.I.
Întâlnirea dintre T.I., P.V.R. şi inculpata K.A., a avut loc la restaurantul D. din Sovata, împrejurare în care inculpatei K.A. i s-a făcut cunoscut că T.I. a acceptat propunerea lor şi, în schimbul sumei de bani promisă, va superviza lucrările efectuate de ei. A se vedea în acest sens declaraţiile martorilor P.V.R.
În perioada mai - august 2009, T.I. a primit de la P.V.R., în mai multe tranşe cuprinse între 100 şi 5.000 euro, suma de 15.000 euro. De asemenea, în luna iulie 2009, denunţătorul P.V.R. i-a plătit inculpatului T.I. un sejur în staţiunea Mamaia, la hotelul D. în valoare de 1.000 euro.
În luna august 2009, sau începutul lunii septembrie 2009, a avut loc la sediul A.B. GmbH din Târgu Mureş o şedinţă în cadrul căreia T.I. urma să semneze unele documente. Acesta însă a refuzat semnarea documentelor, condiţionând acest fapt de primirea unei noi tranşe de bani din suma promisă de P.V.R., S.L. şi K.A. Ca atare, S.L. şi K.A. au adus fiecare câte 5.000 euro, i-au pus într-un plic pe care l-au dat martorului P.V.R., care, la rândul lui, l-a dat lui T.I.
În luna februarie 2010, denunţătorul P.V.R. i-a mai dat inculpatului T.I. încă 5.000 euro, în luna aprilie 2010 suma de 500 euro iar la data de 11 mai 2010 i-a mai dat suma de 4.000 euro.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatei K.A., care în primăvara anului 2009, respectiv la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai, împreună cu P.V.R. şi S.L., a promis lui T.I. că-i va da suma de 50.00 euro în schimbul avizării unor lucrări efectuate precum şi a unora neefectuate şi certificării plăţilor datorate societăţii A.B. GmbH de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi, ulterior, la sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie 2009, împreună cu S.L. a dat acestuia suma de 10.000 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. (l) C. pen., raportat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloacele de probă:
- denunţul şi declaraţiile martorului P.V.R., proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare,
- declaraţiile martorilor S.L., T.I., B.C.E., P.F., H.M., S.R.M.,
- proces verbal de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirilor telefonice purtate de către P.V.R. cu T.I.,
- proces verbal de redare în formă scrisă a conţinutului dialogului ambiental purtat de P.V.R. cu T.l. şi cu S.L. la 13 aprilie 2010;
- declaraţiile învinuitei K.A.,
- 1 suport optic care conţine înregistrările convorbirilor telefonice care au fost redate în formă scrisă în procesele verbale menţionate anterior;
- 1 suport optic care conţine înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental care au fost redate în formă scrisă în procesul verbal menţionat anterior;
Rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş sub numărul 3996/102/2010 unde au fost audiaţi martorii T.l., P.V.R. şi S.L.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 275 din 16 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă cererea petiţionarei K.A. şi a fost strămutată judecarea cauzei la Tribunalul Sibiu.
În faţa Tribunalului Sibiu au fost administrate următoarele probe: proba testimonială cu martorii: B.C.E., P.F., H.M., şi proba cu înscrisuri expertiza tehnică extrajudiciară, practică judiciară.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., secţia de combatere a corupţiei din 01 iunie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.l. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi S.L. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/200, reţinându-se, în esenţă, că, la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai 2009, K.A. şi S.L. (în calitate de directori ai societăţii A.B. GmbH) au purtat discuţii cu denunţătorul P.V.R. şi au hotărât să-i propună o sumă de bani inculpatului T.l. (inginer senior la firma de consultanţă I.I. SL Madrid - sucursala Bucureşti), pentru ca acesta să supervizeze lucrările efectuate de A.B. GmbH, în vederea decontării. Astfel, în perioada mai - august 2009, inculpatul T.l. a primit tranşe cuprinse între 100 şi 5.000 euro, suma de 15.000 euro, în luna iulie denunţătorul i-a plătit un sejur în staţiunea Mamaia, în valoare de 1.000 euro, iar în august 2009, inculpaţii S.L. şi K.A. au remis fiecare, câte5.000 euro prin intermediul denunţătorului.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a disjuns cauza faţă de K.A. şi s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de denunţător.
Prin sentinţa penală nr. 106 din 06 august 2010 a Tribunalului Mureş dată în dosar nr. 1846/102/2010 a fost condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa închisorii de un an şi 6 luni şi pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., iar inculpatul S.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (l) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Prin decizia penală nr. 64 din 04 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş a fost admis apelul D.N.A. şi s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului T.I. la 2 ani şi 6 luni închisoare, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Această decizia a rămas definitivă prin respingerea recursurilor D.N.A. şi inculpaţilor T.I. şi S.L., prin decizia penală nr. 429 din 07 februarie 201 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţia.
Sub aspectul stării de fapt, Tribunalul a reţinut că, în temeiul contractului nr. RO 2005/017 - 553.04 ianuarie 01 ianuarie 02.16, încheiat între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi A.A.B. GmbH şi SC A.C. SRL, reprezentantă de S.L., acesta din urmă se obligă la executarea şi finalizarea lucrărilor de reabilitare a drumurilor urbane din staţiunea Sovata, o parte din aceste lucrări fiind date în subantrepriză SC P.C. SRL, administrată de denunţătorul P.V.R.
Aceste lucrări urmau să fie verificate şi supervizate de firma de consultanţă I.I. SL Madrid - sucursala Bucureşti , care îl deleagă pe martorul T.I. la data de 14 iulie 2008, cu examinarea lucrărilor, supervizarea activităţii antreprenorului pe şantier şi emiterea instrucţiunilor.
Datorită acestor atribuţii, martorul P.V.R. îi solicită martorului T.I., la sfârşitul lunii aprilie – începutul lunii mai 2009, ca, în schimbul unei sume de 50.000 euro, să semneze procesele verbale de recepţie a lucrărilor pentru decontare şi să treacă cu vederea unele lucrări neefectuate. Deşi martorul T. învederează în faţa instanţei că a intenţionat să ajute SC A.B. GmbH prin mijloace legale să definitiveze contractul şi să finalizeze lucrările, tot acesta recunoaşte că discuţiile legate de bani au vizat lucrările contractate care au fost efectuate în proporţie de 10 %, deşi părţile se aflau la jumătatea contractului. De altfel, martorul P.V.R. arată că discuţiile s-au purtat cu martorul T.I. în numele SC A. şi au vizat posibilitatea ca martorul T. să treacă cu vederea anumite lucrări.
Cu aceea ocazie, martorul T. a acceptat propunerea formulată cu obiecţiunea că suma propusă era prea „mare”, fiind suficientă suma de 20.000 euro sau 25.000 euro.
În baza acestei înţelegeri, martorul T. a primit în perioada mai - august 2009, în mai multe tranşe sume de bani cuprinse între 100 euro şi 5.000 euro, precum şi suma de 5.000 de euro şi contravaloarea unui sejur la Mamaia în valoare de 1.000 euro.
La sfârşitul lunii august 2009, cu ocazia unei şedinţe lunare, ţinută la sediul SC A.B. GmbH, martorul a primit de la denunţător suma de 10.000 euro, bani proveniţi de la inculpata K.A. şi martorul S.L.
În acest sens, martorul T., arată că a primit suma de 10. 000 euro de la denunţător, care i-a cerut înapoi martorului 5.000 euro, datorită problemelor financiare pe care le avea, denunţătorul specificând că banii provin de la inculpata K.A. şi martorul S.L.
Martorul P.V.R. arată că, într-una din pauzele şedinţei lunare de la SC A. GmbH, a primit de la inculpata K.A. şi de la martorul S.L. câte 5.000 euro pe care i-a pus într-un plic şi i-a înmânat martorului T. care ameninţa că nu va semna situaţii de lucrări pentru SC A. dacă nu i se vor da banii.
La rândul său, martorul S.L., arată că în luna august 2009, martorul P. a cerut de la el şi de la inculpata K., suma de 10.000 euro pentru a-i da martorului T. pentru ca lucrurile să meargă bine. Martorul S.L. a convenit cu inculpata ca fiecare să dea suma de 5.000 euro, astfel că martorul şi inculpata au pus fiecare 5.000 euro, într-un plic pe care l-au dat martorului P.
Cu privire la suma de 10.000 euro dată martorului T., inculpata arată că această sumă a fost dată denunţătorului P. cu titlu de împrumut, cu obligaţia acestuia de a-i restitui atunci când se va redresa financiar.
Această susţinere a inculpatei este confirmată de martorul B.C., însă împrejurările relatate de acesta sunt cunoscute de martor de la inculpată, martorul nepercepând aceste aspecte în mod direct, astfel că instanţa le va înlătura cu atât mai mult cu cât declaraţia acestui martor nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, ea fiind combătută de declaraţiile celorlalţi martori (T., P., S.), care au participat direct la discuţiile purtate şi la predarea banilor.
Pe de altă parte, faţă de martorii T. şi S. s-a pronunţat o soluţie definitivă de condamnare pentru aceeaşi faptă de luare - dare de mită, având ca obiect suma de 10.000 euro.
În ceea ce priveşte proba cu interceptările convorbirilor telefonice, Tribunalul constată că, prin sentinţa penală nr. 106/2010 a Tribunalului Mureş, acestea nu au fost folosite ca mijloace de probă întrucât au fost efectuate anterior datei de 10 mai 2010 la care a început urmărirea penală, iar prin decizia nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale s-a stabilit ca efectuarea înregistrărilor prevăzute de art. 911 şi art. 915 C. proc. pen., înainte de începerea procesului este nelegală iar mijloacele de probă deţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Acelaşi punct de vedere a fost menţinut şi de Curtea de Apel Târgu Mureş şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea căilor de atac.
În atare situaţie, instanţa, având în vedere faptul că înregistrările convorbirilor telefonice s-au efectuat anterior începerii urmăririi penale, iar decizia penală nr. 948/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are caracterul unei decizii de speţă, pentru identitate de raţionament juridic cu sentinţa de condamnare definitivă a celorlalţi doi coinculpaţi, va înlătura aceste transcrieri ale convorbirilor telefonice.
Cu toate acestea, date fiind declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (T., P., S.), dată fiind existenţa unei soluţii definitive de condamnare pentru aceeaşi faptă a coinculpaţilor, Tribunalul va aprecia că fapta inculpatei K.A. este dovedită, precum şi vinovăţia acesteia.
În consecinţă, Tribunalul va constata că fapta inculpatei K.A. de a preda la sfârşitul lunii august începutul lunii septembrie 2009, împreună cu martorul S.L. şi prin intermediul martorului P., suma de 10.000 euro martorului T., pentru ca acesta să avizeze lucrări efectuate parţial şi să certifice plăţile datorate SC A.B. Gmbh de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000, faptă pentru care va aplica inculpatei o pedeapsă de un an închisoare.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă (închisoarea de la 6 luni la 5 ani), gradul mediu de pericol social, reflectat. în suma remisă cu titlu de mită de către inculpată (5.000 euro), împrejurările în care a fost comisă fapta (pe fondul presiunilor exercitate de antreprenor şi a situaţiei financiare precare a antreprenorului). Aceste aspecte legate de dificultăţile financiare ale societăţilor administrate de denunţătorul P.V.R. sunt relatate de martorii P.F., H.M. şi S.R., însă aceşti martori deşi propuşi de inculpată în apărare, nu cunosc aspecte legate de fapta pentru care este cercetată inculpata.
De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicate instanţei a avut în vedere şi persoana inculpatei care se află la prima confruntare cu legea penală .
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., Tribunalul va aplica inculpatei şi pedeapsa accesorie a interzicerii, drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., apreciind că faţă de natura faptei săvârşite (o infracţiune în legătură cu serviciul), de gravitatea acesteia, de împrejurările cauzei şi persoana inculpatei, aceasta nu prezintă garanţiile necesare pentru a putea fi aleasă în autorităţile publice sau funcţii elective publice, şi nici de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate, Tribunalul având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, faptul că inculpata nu a mai fost condamnată anterior, că are dublă cetăţenie, română şi ungară, locuind în prezent în Ungaria, va aprecia că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, motiv pentru care, în baza art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatei pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenţia inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, prevăzută de art. 83 C. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpata K.A., solicitând ca în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se dispună desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând să se dispună achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În motivele de apel se invocă incompatibilitatea procurorului care a dispus trimiterea în judecată pentru motivul prevăzut de art. 49 lit. d) C. proc. pen., invocând interesul profesional al procurorului care a mai dispus anterior trimiterea în judecată a altor inculpaţi pentru fapte conexe şi indivizibile, respectiv în dosar nr. 89/P/2010 privind pe inculpaţii T.I. şi S.L. De asemenea, se susţine că procurorul şef care a vizat rechizitoriul este interesat în cauză întrucât a vizat rechizitoriul prin care au fost trimişi în judecată inculpaţii T.I. şi S.L., iar sancţiunea aplicabilă este nulitatea absolută a actelor procesuale efectuate
Pe fondul cauzei se invocă lipsa vinovăţiei întrucât prin sentinţa penală nr. 106/2010 pronunţată de Tribunalul Mureş în care a fost condamnat inculpatul T.I. s-a reţinut cu putere de lucru judecat că suma de 5000 de euro a fost dată de denunţătorul P.V.R. numitului T.I. sumă care provenea de la inculpatul S.L., iar suma avansată de inculpata apelantă acestui martor a fost reţinută de fapt de denunţătorul P.V.R. De asemenea, se învederează că probele administrate nu dovedesc faptul că inculpata ar dat mită martorului T. prin intermediul denunţătorului P. întrucât aceasta se afla în relaţii încordate cu acesta.
Curtea de Apel Alba Iulia, analizând sentinţa atacată în baza art. 378 C. proc. pen. şi potrivit motivelor de apel formulate precum şi verificând din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că apelul formulat de inculpată este nefondat.
Astfel excepţia nulităţii absolute invocate ca motiv de apel ca urmare a incompatibilităţii procurorului care a emis rechizitoriul precum şi a procurorului şef care l-a confirmat este neîntemeiată, întrucât în cauză nu este aplicabil nici unul din motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 49 C. proc. pen.
Nu se poate susţine că procurorul care dispune trimiterea în judecată pentru anumite infracţiuni şi inculpaţi şi care ulterior dispune trimiterea în judecată pentru fapte disjunse ar avea un interes în sensul art. 48 lit. d) C. proc. pen.
Analizând în continuare probele care dovedesc săvârşirea cu vinovăţie a infracţiunii de dare de mită de către inculpată, Curtea constată că instanţa de fond a analizat probele administrate potrivit art. 62 – art. 64 C. proc. pen. şi din coroborarea acestora a concluzionat în mod corect că s-a dovedit mai presus de orice dubiu săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei.
Apărarea inculpatei potrivit căreia banii remişi au fost daţi de denunţător fără acordul acesteia este infirmată cu declaraţiile denunţătorului P. şi ale martorului T. care a recunoscut că a participat la întâlnirea cu P. şi inculpata K. care a avut loc la restaurantul D., ocazie cu care sau înţeles asupra modului de plată a sumei pretinse de T. cu titlu de mită. Ulterior, cei trei s-au reîntâlnit la sediul SC A.B. GmbH ocazie cu care au fost remişi 10000 de euro potrivit înţelegerii anterioare prin intermediul denunţătorului.
Apărarea inculpatei potrivit căreia i-ar fi dat banii denunţătorului cu titlu de împrumut, a fost în mod legal înlăturată de instanţa de fond întrucât această apărare nu a fost dovedită, întrucât declaraţia martorului B. propus de inculpată în apărare nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Astfel inculpata i-a dat banii într-un plic denunţătorului în prezenţa martorului S. De asemenea martorul S.L. confirmă că chiar inculpata i-a pretins să aducă 5000 de euro urmând să contribuie la rândul ei cu aceeaşi sumă pe care urma să o înmâneze martorului T.
Sub aspect probatoriu nu au relevanţă declaraţiile martorilor P.F., N.M., S.R.M., întrucât aceştia nu au participat la discuţiile celor trei şi de altfel au declarat că nu cunosc împrejurări legate de faptele săvârşite.
Pentru considerentele expuse constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, apelul declarat de inculpata K.A. împotriva sentinţei penale nr. 126 din data de 22 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 3990/102/2010.
Aşa fiind, prin decizia penală nr. 147/ A din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpata K.A. împotriva sentinţei penale nr. 126 din data de 22 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 3990/102/2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpata să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în cuantum de 50 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpata K.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând în esenţă, date fiind susţinerile ample din memoriul scris depus la dosarul cauzei, în primul rând, casarea acesteia datorat incidenţei cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., deoarece, atât procurorul care a instrumentat urmărirea penală, cât şi procurorul şef de secţie, care a confirmat rechizitoriul primului, au fost incompatibili, iar în al doilea rând, în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., se solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate, cât şi de cazurile de casare sus - indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul de faţă declarat de inculpata K.A. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
a) Sub aspectul primului motiv de critică prin care se tinde la reluarea urmăririi penale, pretinzându-se că, atât procurorul de caz, cât şi procurorul şef de secţie care a confirmat rechizitoriul întocmit de primul, erau incompatibili, se are în vedere că acesta este nepertinent, şi în consecinţă excepţia nulităţii absolute generată de pretinsa incompatibilitate a celor doi este neîntemeiată, întrucât în cauză nu este aplicabil nici unul din motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 49 C. proc. pen.
Astfel, nu se poate susţine că procurorul care dispune trimiterea în judecată pentru anumite infracţiuni şi inculpaţi şi care ulterior dispune trimiterea în judecată pentru fapte disjunse, ar avea un interes în sensul art. 48 lit. d) C. proc. pen.
b) Este nefondată şi critica secundă invocată de recurenta inculpată K.A., prin care se tinde la achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., pretinzându-se incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., întrucât cu titlu de premisă, se reţine că acest caz de casare subzistă numai în ipoteza preexistentei unei contradicţii esenţiale, intrinseci, necontroversate şi manifeste între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă în cauză; ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Astfel, Înalta Curte reţine că ambele instanţe, de fond şi prim control judiciar, printr-o examinare completă şi convingătoare a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, au reţinut corect situaţia de fapt imputată, constând în aceea că, prin rechizitoriu Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., secţia de combatere a corupţiei din 01 iunie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.I. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi S.L. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinându-se, în esenţă, că, la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai 2009, inculpata K.A. şi numitul S.L. (în calitate de directori ai societăţii A.B. GmbH) au purtat discuţii cu denunţătorul P.V.R. şi au hotărât să-i propună o sumă de bani inculpatului T.I. (inginer senior la firma de consultanţă I.I. SL Madrid, sucursala Bucureşti), pentru ca acesta să supervizeze lucrările efectuate de Compania A.B. GmbH, în vederea decontării. Astfel, în perioada mai - august 2009, inculpatul T.I. a primit tranşe cuprinse între 100 şi 5.000 euro, suma de 15.000 euro, iar în luna iulie denunţătorul i-a plătit un sejur în staţiunea Mamaia, în valoare de 1.000 euro, ulterior în luna august 2009, inculpaţii S.L. şi K.A. au remis fiecare, sus-numitului inculpat T. câte5.000 euro prin intermediul denunţătorului.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a disjuns cauza faţă de inculpata K.A. şi s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de denunţătorul nominalizat deja.
Totodată, se reţine că prin sentinţa penală nr. 106 din 06 august 2010 a Tribunalului Mureş dată în dosar nr. 1846/102/2010 a fost condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa închisorii de un an şi 6 luni şi pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., iar inculpatul S.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (l) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Prin decizia penală nr. 64 din 04 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş a fost admis apelul D.N.A. şi s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului T.I. la 2 ani şi 6 luni închisoare, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pe de altă parte, pe palierul analizei situaţiei de fapt imputată recurentei de faţă, se are în vedere de către Înalta Curte că, la data de 06 februarie 2008, s-a încheiat între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor în calitate de achizitor, pe de o parte, şi Asociaţia A.B. GmbH şi SC A.C. SRL, reprezentată prin S.L., în calitate de executant, contractul de lucrări nr. RO 2005/017 - 553.04 ianuarie 01 ianuarie 02.16, având ca obiect executarea şi finalizarea lucrărilor pentru „Reabilitare drumuri urbane în staţiunea balneoclimaterică S.”.
Astfel, între A.B. GmbH, reprezentată de inculpaţii K.A. şi S.L., în calitatea de antreprenor general, pe de o parte şi SC P.R.V. E.C. SRL, reprezentată de denunţătorul P.V.R., în calitate de subantreprenor, pe de altă parte, s-au încheiat la data de 28 aprilie 2009 contractele nr. 137 şi 138 pentru obiectivul „Reabilitare drumuri urbane în staţiunea balneoclimaterică S.”, obiectiv contractat de antreprenorul general cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor în baza contractului de execuţie deja menţionat RO 2005/017 - 553.04 ianuarie 01 ianuarie 02.16 din 06 februarie 2010*.
Achizitorul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor publice şi Locuinţelor a desemnat firma de consultanţă I.I. SL Madrid, sucursala Bucureşti, să supravegheze execuţia lucrărilor de către contractor (în speţă de către A.B. GmbH şi SC A.C. SRL) precum şi să certifice plăţile datorate contractorului, fiind încheiat astfel contractul de servicii RO 2006/018-147 ianuarie 01 ianuarie 01 februarie - „Management and Site Supervision Support of WorksFinanced Phare 2006 - ESC"
La data de 04 august 2008, inculpatul T.l. a fost angajat la I.I. SL conform contractului de servicii încheiat cu SC T.D. SRL, societate în cadrul căreia inculpatul sus-indicat avea contract individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr. 15512 din 03 decembrie 2003.
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor a aprobat la data de 14 iulie 2008, numirea lui T.l. ca inginer senior, începând cu data de 11 august 2008, pentru contractul RO 2005/017 - 553.04 ianuarie 01 ianuarie 02.16 - „Reabilitarea drumurilor urbane în staţiunea S.”.
Între alte atribuţii, T.l. avea şi obligaţia de a superviza activitatea, antreprenorului şi de a examina lucrările efectuate. Acesta şi-a desfăşurat activitatea la firma a de consultanţă în perioada 04 august 2008 - 15 februarie 2010.
La sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai 2009, inculpaţii K.A. şi S.L. au purtat discuţii cu martorul denunţător P.V.R. şi au hotărât de comun acord să-i propună o sumă de bani lui T.I. pentru ca acesta să supervizeze lucrările efectuate de A.B. GmbH, în vederea decontării precum şi pentru a „trece cu vederea unele lucrări neefectuate şi pentru a semna procesele verbale de recepţie, în vederea decontării ulterioare a lucrărilor din fondurile PHARE”. În acest sens sunt declaraţiile date de martorii P.V.R. şi T.l.
Astfel denunţătorul P.V.R. s-a întâlnit cu inculpatul T.l. şi, în cadrul discuţiilor purtate cu acesta, i-a promis suma de 50.000 euro în scopul mai sus menţionat. Martorul P.V.R. a precizat faptul că i-a spus lui T.I. că el împreună cu cei doi directori, S.L. şi K.A., au hotărât să-i dea acestuia suma de 50.000 euro, aspect confirmat şi de inculpatul T.l., care în declaraţiile date, a susţinut că a acceptat promisiunea sumei de 50.000 euro „cu menţiunea însă că suma este prea mare..” şi „..ar fi suficientă suma de 25.000 euro”.
După acceptul dat de inculpatul T.l. cu privire la suma de 50.000 euro, martorul P.V.R. a comunicat lui S.L. şi inculpatei recurente K.A. că acesta le-a acceptat propunerea şi, totodată, pentru ca aceştia să se convingă de acest fapt, a organizat o întâlnire cu T.l.
Întâlnirea dintre inculpatul T.l., denunţătorul P.V.R. şi inculpata K.A., a avut loc la restaurantul D. din Sovata, împrejurare în care inculpatei K.A. i s-a făcut cunoscut că T.l. a acceptat propunerea lor şi, în schimbul sumei de bani promisă, va superviza lucrările efectuate de ei, în acest sens fiind declaraţiile martorilor P.V.R. şi T.l.
În perioada mai - august 2009, inculpatul T.l. a primit de la P.V.R., în mai multe tranşe cuprinse între 100 şi 5.000 euro, suma de 15.000 euro şi de asemenea în luna iulie 2009, denunţătorul P.V.R. i-a plătit inculpatului T.l. un sejur în staţiunea Mamaia, la hotelul D. în valoare de 1.000 euro.
În luna august 2009, sau începutul lunii septembrie 2009, a avut loc la sediul A.B. GmbH din Târgu Mureş o şedinţă în cadrul căreia T.l. urma să semneze unele documente. Acesta însă a refuzat semnarea documentelor, condiţionând acest fapt de primirea unei noi tranşe de bani din suma promisă de sus-numiţii P.V.R., S.L. şi K.A. Ca atare, inculpatul S.L. şi recurenta inculpată K.A. au adus fiecare câte 5.000 euro, i-au pus într-un plic pe care l-au dat martorului P.V.R., care, la rândul lui, l-a dat inculpatului T.l.
În luna februarie 2010, denunţătorul P.V.R. i-a mai dat inculpatului T.l. încă 5.000 euro, în luna aprilie 2010 suma de 500 euro, iar la data de 11 mai 2010 i-a mai dat suma de 4.000 euro.
Într-un alt punct de analiză, Înalta Curte are în vedere că apărarea inculpatei recurente de faţă, potrivit căreia i-ar fi dat banii denunţătorului sus-menţionat cu titlu de împrumut, a fost în mod legal înlăturată atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel, ca nedovedită, întrucât declaraţia martorului B. propus de inculpată în apărare nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Astfel inculpata recurentă i-a dat banii într-un plic denunţătorului P.V.R. în prezenţa numitului S.L. De asemenea, acelaşi sus-numit S.L. a confirmat că inculpata recurentă i-a pretins să aducă 5000 de euro urmând să contribuie la rândul ei cu aceeaşi sumă pe care urma să o înmâneze numitului T.I.
Concomitent, sub aspect probatoriu nu au relevanţă declaraţiile martorilor P.F., N.M., S.R.M., întrucât aceştia nu au participat la discuţiile celor trei şi de altfel au declarat că nu cunosc împrejurări legate de faptele săvârşite.
Aşa fiind, se conchide că în mod judicios, ambele instanţe de fond prin hotărârea pronunţată şi cea de apel prin decizia recurată au statuat în mod legal şi temeinic că fapta inculpatei recurente K.A. de a preda la sfârşitul lunii august începutul lunii septembrie 2009, împreună cu inculpatul S.L. şi prin intermediul martorului P.V.R., suma de 10.000 euro inculpatului T.I., pentru ca acesta să avizeze lucrări efectuate parţial şi să certifice plăţile datorate SC A.B. Gmbh de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata K.A. împotriva deciziei penale nr. 147/ A din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3694/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3685/2012. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
