ICCJ. Decizia nr. 3760/2012. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3760/2012
Dosar nr. 287/101/2011
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din data de 18 aprilie 2011 a Tribunalului Mehedinţi au fost admise cererile formulate de inculpaţi, privind judecarea cauzei după procedura prevăzută de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A.D., la o pedeapsă de un an închisoare în condiţiile art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., raportat la art. 71 C. pen.
În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse şi s-a aplicat inculpatului C.A.D. pedeapsa cea mai grea de un an închisoare în condiţiile art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., raportat la art. 71 C. pen.
În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pe perioada suspendării condiţionate a pedepsei închisorii şi a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.L.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare în condiţiile art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., raportat la art. 71 C. pen.
În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare în condiţiile art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., raportat la art. 71 C. pen. şi conform dispoziţiilor art. 65 C. pen., pe o durată de 2 ani i s-au interzis aceste drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, urmând ca aceasta să se execute în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi s-a aplicat inculpatului O.L.C. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare în condiţiile art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen., raportat la art. 71 C. pen. şi conform art. 35 alin. (1) C. pen., pe o durată de 2 ani i s-au interzis aceste drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, urmând ca aceasta să se execute în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.L.C. prin sentinţa penală nr. 223/2009 a Tribunalului Mehedinţi definitivă prin decizia penală nr. 2364 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus să o execute alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, deci în total acest inculpat va executa pedeapsa de 5 ani închisoare în condiţiile art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., raportat la art. 71 C. pen., şi conform art. 35 alin. (1) C. pen., pe o durată de 2 ani i s-au interzis aceste drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, urmând ca aceasta să se execute în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor reţinerea de 24 de ore din data de 26 octombrie 2010 conform ordonanţelor de reţinere emise pe numele inculpaţilor în dosarul nr. 97/D/P/2010.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a pistolului calibru 7,62 mm an fabricaţie 1947, aflat în custodia I.P.J. Mehedinţi, în baza dovezii seria MH nr. 000498 din 16 noiembrie 2010.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei, reprezentând cotă parte din onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu, respectiv a avocaţilor F.R., conform delegaţiei 449 din 31 ianuarie 2011 şi F.C., conform delegaţiei nr. 450 din 31 ianuarie 2011.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi nr. 97/D/P/2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor: O.L.C. şi C.A.D., ambii pentru săvârşirea infracţiunilor de contrabandă calificată şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, fapte prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen.
S-a reţinut că, la data de 26 octombrie 2010, în P.T.F. localitatea Gura Văii, judeţul Mehedinţi, autorităţile de frontieră au efectuat un control pe sensul de intrare în ţară la autoturismul marca Dacia, condus de către învinuitul C.A.D., în care se afla şi învinuitul O.L.C.
După efectuarea controlului de frontieră, s-a dat liber autoturismului să intre în ţară, întrucât asupra celor două persoane nu au fost descoperite arme sau muniţie şi au declarat că nu deţin asemenea bunuri. S-a arătat că, cele două persoane aveau obligaţia să declare la trecerea lucrătorului vamal deţinerea unui pistol letal şi a muniţiei aferente.
S-a mai arătat că, deplasându-se în continuare în perimetrul punctului de trecere a frontierei, pe sensul de intrare în ţară, autoturismul a fost oprit de către o echipă formată din poliţist şi un lucrător vamal în vederea efectuării unui supracontrol. Echipa respectivă, a efectuat controlul corporal asupra celor doi şi nu au găsit nimic, fapt ce i-a determinat să procedeze la efectuarea unui control mai amănunţit asupra autoturismului, întrucât existau date că cei doi deţin armament şi muniţie aferentă.
S-a arătat că, în timpul efectuării controlului amănunţit la autoturism, inculpatul O.L.C., a cerut voie unui membru al echipei de control să se deplaseze la toaleta ecologică instalată în perimetrul punctului de trecere a frontierei, iar aici, de teamă să nu fie descoperit, a aruncat în bazinul colector al toaletei pistolul şi a revenit la locul de control.
S-a arătat, de asemenea că, fizionomia şi starea de agitaţie afişate de acest inculpat, l-au determinat pe agentul de poliţie N.D. să verifice toaleta folosită de acesta, iar în bazinul colector al toaletei a găsit pistolul, a informat ofiţerul criminalist şi a declanşat cercetarea criminalistică.
Întrucât existau date că inculpatul deţine şi muniţia aferentă, s-a efectuat un nou control corporal amănunţit asupra acestuia şi în talpa pantofului stâng s-a găsit un cartuş inscripţionat *1454* şi în talpa pantofului drept, două cartuşe inscripţionate HP59II, respectiv PG1964.
S-a mai arătat că, prin Raportul de Constatare Tehnico Ştiinţifică nr. 15 din 27 octombrie 2010, s-a concluzionat faptul că, pistolul cu seria 3_1252 fabricat în anul 1947 are calibrul 7,62 mm, face parte din categoria armelor militare letale, confecţionat special pentru a efectua trageri cu muniţie de război, fiind fabricaţie sovietică şi în stare de funcţionare, iar cele trei cartuşe fac parte din categoria muniţiei de război letală şi care se puteau folosi.
S-a arătat că, în timpul controlului, cei doi inculpaţi au recunoscut faptele. Referitor la ceea ce au declarat inculpaţii, s-a precizat că inculpatul O.L.C. a declarat că, la data de 25 octombrie 2010, în jurul orei 23,00, a ieşit din România împreună cu inculpatul C.A. şi cetăţeanul sârb, că acasă la acesta, au mâncat, s-au odihnit şi a doua zi, la data de 26 octombrie 2010 au mers la un alt cetăţean sârb şi au luat o plasă pe care i-a dat-o lui C.A., care i-a spus să-l ascundă asupra sa până la intrarea în România. A arătat că, în apropiere de România, a scos cele trei cartuşe din încărcător şi le-a ascuns în încălţăminte, iar pistolul sub haine, la brâu. După efectuarea controlului, au fost opriţi în incinta punctului de trecere a frontierei, solicitându-i-se efectuarea unui alt control. A arătat că, în timpul controlului a mers la toaletă şi l-a ascuns în rezervor, iar ulterior, din interiorul încălţămintei a scos şi a predat poliţiştilor cele trei cartuşe, însă nu cunoştea persoana căreia urma să-i preda pistolul.
Inculpatul C.A.D. a arătat că, îl cunoştea pe cetăţeanul sârb de aproximativ 8 ani, sub porecla de „M.” şi că acesta l-a vizitat des în România, locuind chiar perioade lungi la el. A arătat că şi el l-a vizitat pe cetăţeanul sârb, în Serbia, de două ori, ocazie cu care a văzut la acesta acasă un pistol, despre care i-a spus că este stricat şi nu poate fi reparat, motiv pentru care i l-a cerut.
S-a arătat că, fapta inculpaţilor O.L.C. şi C.A.D. de a introduce în ţară, fără drept, o armă letală şi trei gloanţe, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 271 din Legea nr. 86/2006.
S-a arătat, de asemenea că, învinuiţii au calitatea de autori ai infracţiunii prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, chiar dacă pistolul şi cele trei gloanţe s-au găsit asupra învinuitului O.L.C.
S-a mai arătat că, cei doi, înainte de a părăsi România, şi-au împărţit sarcinile în sensul că, unul a luat arma şi gloanţele şi le-a ascuns, iar cel de-al doilea le-a transportat cu maşina personală, ambii cooperând la introducerea în ţară a armei şi muniţiei aferente. Sub aspectul calificării juridice a faptelor comise de cei doi inculpaţi, s-a mai precizat că acţiunea de introducere în ţară a pistolului şi muniţiei, s-a finalizat şi această faptă s-a consumat în momentul în care cei doi au trecut de controlul obişnuit şi s-au deplasat câţiva metri pe sensul de intrare în ţară până la efectuarea controlului.
S-a arătat că, potrivit art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, controlul pentru trecerea frontierei de stat se efectuează de regulă de o echipă constituită din personalul autorităţilor prevăzute în art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, şeful echipei fiind poliţistul de frontieră.
Totodată, s-a arătat că, cei doi inculpaţi aveau obligaţia ca la intrarea în ţară să depună arma şi muniţia aferentă la vamă, să obţină autorizaţie de port armă letală şi să solicite restituirea.
S-a mai arătat că cei doi inculpaţi, din moment ce au avut arma ascunsă sub haină, iar gloanţele în talpa adidaşilor, este cert că au introdus fără drept arma şi muniţia în ţară, ceea ce îi face vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.
S-a arătat că, pe lângă faptul că cei doi inculpaţi nu au obţinut nici un beneficiu material sau financiar, condiţie esenţială existenţei grupului infracţional organizat, dar că cei doi inculpaţi şi-au făcut planul din data de 25 octombrie 2010 privitor la introducerea în ţară a pistolului şi a muniţiei aferente şi a doua zi, pe data de 26 octombrie 2010, aceştia au fost prinşi la intrarea în ţară, concluzionându-se că aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a arătat că, cei doi inculpaţi, făcându-se vinovaţi de săvârşirea a două infracţiuni, prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., înainte de a fi condamnaţi pentru vreuna din ele, în cauză sunt incidente şi dispoziţiile prevăzute de art. 33 – art. 34 C. pen.
S-a arătat că, inculpatul O.L.C. a recunoscut faptele comise, a fost reţinut pe 24 de ore întrucât infracţiunea a fost flagrantă, fiind recidivist.
Totodată, s-a arătat că, prin decizia penală nr. 2364 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul O.L.C. a fost condamnat la 3 ani închisoare, în condiţiile art. 81 – art. 82 C. pen., acesta săvârşind o nouă faptă cu intenţie după rămânerea definitivă a hotărârii, se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută şi pedepsită de art. 37 lit. a) C. pen.
S-a mai arătat că, inculpatul C.A.D. a fost sancţionat administrativ cu amendă de 600 lei de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, pentru art. 276 alin. (1) şi (4) C. pen., fiind reţinut pe 24 de ore, apărarea acestuia fiind neverosimilă şi fiind invocată în favoarea sa în dorinţa de eludare sau atenuare a sancţiunii penale.
Faţă de P.V. şi C.R., s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor, pentru art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 271 din Legea nr. 86/2006, precum şi disjungerea faţă de C.R., avându-se în vedere că O.L.C. în declaraţia dată la 20 decembrie 2010, a susţinut că numitul C.R. este un vechi prieten şi că acesta l-a instigat să aducă pistolul de la sârbi.
S-a arătat că pistolul şi cele trei cartuşe au fost depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Mehedinţi, în vederea confiscării.
În instanţă, au fost ascultaţi pe rând inculpaţii, reţinându-se că aceştia prin susţinerile făcute au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi au solicitat să fie judecaţi în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nesolicitând administrarea altor probe, considerente în raport de care au fost admise cererile formulate de inculpaţii: C.A.D. şi O.L.C., privind judecarea cauzei în condiţiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
În aceste condiţii, având în vedere recunoaşterea faptelor susţinută de inculpaţi şi în faţa instanţei, ce s-a coroborat cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanţa a constatat că se confirmă pe deplin vinovăţia inculpaţilor, în legătură cu săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, prin actul de sesizare al instanţei şi anume că inculpaţii, în faza de urmărire penală, au descris cu lux de amănunte circumstanţele în care au comis faptele, inculpatul O.L.C., declarând că în data de 25 octombrie 2010, s-a întâlnit cu un prieten al său, G.R., care i-a comunicat că un cunoscut al său vrea să aducă în ţară, de la sârbi, un pistol şi că pentru aceasta trebuie să plece în Serbia în data de 26 octombrie 2010, propunându-i să-l însoţească pe cunoscutul său, fiind vorba de inculpatul C.A.D. şi că a acceptat această propunere fără a mai cere alte informaţii. Tot acest inculpat a mai declarat că în continuare, numitul G. a luat legătura telefonică cu inculpatul C.A.D. şi după cele convenite de acesta, în data de 26 octombrie 2010, el, inculpatul C.A.D. însoţiţi fiind şi de un cetăţean sârb, au ieşit din ţară, după care odată ajunşi în Serbia, au dormit peste noapte la cetăţeanul sârb şi a doua zi, au mers la un alt cetăţean sârb, de la care au luat o plasă, ce a fost dată inculpatului C.A.D. A mai declarat că inculpatul C.A.D. i-a cerut ca el să treacă pistolul peste graniţă la întoarcerea în ţară, inclusiv cartuşele şi că le-a ascuns asupra sa până la intrarea în România. Tot inculpatul O.L.C. a arătat că, în apropiere de România, a scos cele trei cartuşe din încărcător şi le-a ascuns în încălţăminte, iar pistolul sub haine, la brâu, iar după efectuarea controlului, au fost opriţi în incinta punctului de trecere a frontierei, solicitându-li-se efectuarea unui alt control, precizând că, în timpul controlului a mers la toaletă şi a aruncat pistolul în bazinul colector al toaletei,la scurt timp, fiind descoperit de către lucrătorii de poliţie, cărora le-a predat şi cele trei cartuşe.
Inculpatul C.A.D. a declarat că acesta se cunoştea cu cetăţeanul sârb de aproximativ 8 ani, pe care l-a cunoscut sub porecla de „M.” şi că acesta l-a vizitat des în România, locuind chiar perioade lungi la el. A arătat că şi el l-a vizitat pe cetăţeanul sârb, în Serbia, de două ori, ocazie cu care a văzut la acesta acasă un pistol, despre care i-a spus că este stricat şi nu poate fi reparat, motiv pentru care i l-a cerut.
Aceste declaraţii date de cei doi inculpaţi în faza de urmărire penală au fost susţinute şi în faţa instanţei, ce s-au coroborat şi cu procesele verbale încheiate de lucrătorii de poliţie cu prilejul depistării asupra inculpaţilor a pistolului şi muniţiei, probe ce au conturat vinovăţia celor doi inculpaţi în săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.
Deci, în speţă, s-a reţinut ca demonstrat faptul că inculpaţii s-au asociat, organizat în vederea săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 271 din Legea nr. 86/2006, respectiv pentru a introduce ilegal în ţară pistolul şi muniţia aferentă, care erau în stare de funcţionare, după cum a rezultat din expertiza tehnică efectuată în cauză, ce a mai concluzionat că pistolul era de fabricaţie sovietică şi funcţional, considerente pentru care aceştia se fac vinovaţi şi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., din moment ce a existat o pluralitate de făptuitori, ce au organizat modalitatea de introducere în ţară a armamentului, pentru existenţa acestei infracţiuni, fiind suficient chiar numai ca participantul să-şi fi manifestat voinţa de a se integra în grupul constituit în vederea săvârşirii de infracţiuni, lucru ce s-a dovedit în cauză, nefiind necesar ca acesta să fi militat în cadrul asociaţiei.
Faţă de cele expuse, apărarea formulată de inculpatul C.A.D., că nu s-ar face vinovat de săvârşirea infracţiunii de asociere, cu motivarea că el nu a făcut decât să-l sprijine pe celălalt inculpat, a fost respinsă ca nefondată.
Având în vedere aceste considerente, instanţa a reţinut că faptele comise de cei doi inculpaţi în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi respectiv prevederile de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 – art. 34 C. pen., făcându-se în cauză aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dispoziţii ce antrenează răspunderea penală a inculpaţilor.
La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., anume împrejurările în care inculpaţii au comis faptele, gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite şi consecinţele în plan social ale unor astfel de fapte.
De asemenea, s-a ţinut seama de persoana fiecărui inculpat, anume faptul că au recunoscut sincer săvârşirea infracţiunilor, în ce priveşte pe inculpatul C.A.D. s-a avut în vedere că anterior a fost sancţionat doar cu o amendă administrativă de 600 lei, aplicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, pentru art. 276 alin. (1) şi (4) C. pen., însă inculpatul O.L.C. a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 81 – art. 82 C. pen., prin sentinţa penală nr. 223/2009 a Tribunalului Mehedinţi definitivă prin decizia penală nr. 2364 din data de 16 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deci acesta a săvârşit infracţiunile deduse acestei judecăţi, cu intenţie, după rămânerea definitivă a acestei hotărâri de condamnare, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută şi pedepsită de art. 37 lit. a) C. pen.
Raportat, la aceste circumstanţe s-a apreciat că în cazul inculpatului O.L.C., aplicarea unor pedepse privative de libertate în limitele dispoziţiilor legale, orientate la limita minimă prevăzută de lege, respectiv de câte 2 ani închisoare pentru fiecare infracţiune, sunt în măsură să satisfacă cerinţele prevăzute de art. 52 C. pen., urmând ca potrivit dispoziţiilor art. 33 – art. 34 C. pen., cele două pedepse să fie contopite.
Acesta, săvârşind infracţiunile deduse judecăţii, în condiţiile stării de recidivă prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen., în termenul de încercare al suspendării condiţionate, conform dispoziţiilor art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării în ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 223/2009 a Tribunalului Mehedinţi definitivă prin decizia penală nr. 2364 din data de 16 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu consecinţa executării ei alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată pentru faptele deduse judecăţii, deci în total acest inculpat va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.
În ce priveşte pe inculpatul C.A.D., instanţa a considerat că în favoarea sa s-a justificat reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 C. pen., în raport de care i s-a aplicat pentru fiecare infracţiune pedeapsa de un an închisoare, considerând că cerinţele prevăzute de art. 52 C. pen., în privinţa acestuia pot fi împlinite prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 81 – art. 82 C. pen., pentru pedeapsa rezultantă.
Potrivit dispoziţiilor de art. 71 C. pen., inculpaţilor, li s-a interzis exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., considerând că pericolul social concret al infracţiunilor pentru care aceştia sunt condamnaţi justifică interzicerea exerciţiului acestor drepturi, inculpatului O.L.C., pe o durată de 2 ani, interzicându-i-se şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform dispoziţiilor art. 66 C. pen.
În ce priveşte pe inculpatul C.A.D., au fost aplicate în cauză şi dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate inculpaţilor, a fost dedusă perioada reţinerii preventive a acestora pe timp de 24 ore, din faza de cercetare penală, care a avut loc în data de 26 octombrie 2010.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus în cauză, confiscarea în folosul statului a pistolului calibru 7,62 mm an fabricaţie 1947, aflat în custodia I.P.J. Mehedinţi, în baza dovezii seria MH nr. 000498 din 16 noiembrie 2010, reţinând că cele trei cartuşe au fost consumate în procesul de efectuare a expertizei tehnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen şi motivat, inculpatul O.L.C.
În motivarea apelului s-a solicitat într-un prim motiv de apel achitarea apelantului inculpat referitor la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. În acest sens s-a argumentat că pentru existenţa infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni trebuie să existe o grupare compusă din cel puţin trei persoane care să urmărească acest scop, ori în speţă nu este vorba decât de două persoane respectiv inculpaţii trimişi în judecată, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Ca urmare a inexistenţei infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen., s-a solicitat şi desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea dosarului pentru refacerea urmăririi penale de către organul de urmărire penală competent, invocându-se faptul că urmărirea penală efectuată în cauză este nulă deoarece s-a făcut de D.I.I.C.O.T., iar infracţiunile privitoare la regimul armelor şi muniţiilor nu sunt de competenţa acestui organ de urmărire penală decât dacă sunt săvârşite în asociere, ceea ce în cauză nu se poate reţine.
În cel de-al treilea motiv de apel s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate apelantului inculpat de către prima instanţă, deoarece aceasta nu a ţinut cont de starea de sănătate psihică a inculpatului dovedită prin actele medicale depuse la dosarul cauzei, stare de sănătate care poate conduce la necunoaşterea reglementărilor privind regimul armelor şi muniţiilor, dar şi la faptul că inculpatul este uşor influenţabil, putându-se profita de boala şi naivitatea sa. Tot sub aspectul individualizării pedepsei s-a invocat şi tratamentul diferit şi mult mai aspru al inculpatului apelant faţă de inculpatul C.A.D.
În apel, au fost ascultaţi inculpaţii potrivit art. 378 alin. (11) C. proc. pen. şi în susţinerea motivelor de apel s-au depus acte medicale cu privire la starea de sănătate a apelantului inculpat.
Prin decizia penală nr. 62 din 02 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.L.C. împotriva sentinţei penale nr. 111 din 18 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 287/201/2011.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a constatat că este dovedită vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat, iar pedeapsa rezultantă este corect individualizată, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.L.C., criticile formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind prea mare, în raport de atitudinea de recunoaştere a faptelor pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal, cât şi de regret a faptelor săvârşite.
Solicită, de asemenea, inculpatul să se aibă în vedere că a beneficiat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
În susţinerea recursului, inculpatul invocă dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat,conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanţa de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., cât şi din perspectiva art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciind instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetarea judecătorească că inculpatul a săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
Referitor la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că, în cauză, s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmările acestora, limitele de pedeapsă, cât şi circumstanţele personale (starea de recidivă postcondamnatorie în care inculpatul a comis faptele din prezenta cauză, atitudinea oscilantă a acestuia pe parcursul procesului penal), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea conţinând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite, pe viitor, săvârșirea de fapte penale.
În speţă, instanţa de control judiciar a apreciat corect asupra gravităţii faptelor, dar şi a împrejurărilor în care au fost comise, coroborate cu persoana inculpatului, condiţii în care solicitarea acestuia de reducere a pedepsei este neîntemeiată.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.L.C. împotriva deciziei penale nr. 62 din 02 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3776/2012. Penal. şantajul (art.194 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3758/2012. Penal. Favorizarea infractorului... → |
|---|
