ICCJ. Decizia nr. 3790/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 336 din 06 decembrie 2011 a Tribunalului Brașov a fost achitat inculpatul S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Totodată, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpatul nu a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial și nepatrimonial și nici nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
Totodată, nu există nicio probă din care să rezulte faptul că inculpatul nu a acționat în scopul de a obține un avantaj patrimonial pentru numitul I.I., pe care nu-l cunoștea. în speță, inculpatul S.I. nu a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare a evenimentului rutier deoarece șoferul vinovat de producerea accidentului, numitul I.I., nu avea nici un act asupra sa. Faptul că inculpatul l-a citat pe acesta peste 7 zile, pentru a se prezenta cu actele de identitate precum și faptul că ulterior, la neprezentarea acestuia, inculpatul a făcut demersuri la poliția de domiciliu, pentru a obține toate datele, dovedește lipsa relei credințe a inculpatului. Acesta a înțeles să facă aceste minime demersuri, înainte de întocmirea procesului-verbal de constatare, tocmai pentru a se asigura că va menționa datele reale ale persoanei vinovate de producerea evenimentului rutier. Nu există un text clar, care să-l oblige pe inculpat să întocmească procesul-verbal de constatare în lipsa verificării actelor de identitate ale acestuia, a permisului auto, a certificatului de înmatriculare, asigurării de răspundere auto, iar inculpatul și-a întemeiat decizia pe prevederile generale din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care prevede un termen de 6 luni, de prescripție a dreptului de aplicare a sancțiunii contravenționale. încadrându-se în acest termen, inculpatul și-a îndeplinit cu bună credință atribuțiile de serviciu, neputându-i-se imputa, ca o neîndeplinire a unui act de serviciu sau ca o îndeplinire defectuoasă a acestuia, faptul că nu a procedat imediat la întocmirea procesului verbal de constatare fără să verifice actele de identitate ale numitului I.I. De asemenea, din modul în care inculpatul își desfășura activitatea la acel moment, fiind singurul lucrător pe schimb, la Serviciul Tamponări, nu era posibilă nici deplasarea pe loc a inculpatului la sediul I.P.J., pentru a efectua verificări în baza de date, deoarece ar fi trebuit să închidă sediul biroului tamponări și să lase nesoluționate cererile celorlalte persoane care așteptau la rând în ziua respectivă. Aceste aspecte rezultă din declarația inculpatului și din declarația martorului G.V., care lucrează la același compartiment al poliției.
Faptul că inculpatul nu a interpretat abuziv normele legale rezultă și din răspunsul pe care conducerea I.P.J. Brașov l-a adresat părții civile SC C. SRL, în urma unei sesizări a acesteia, unde se arată că "în continuare dl. I.I. este citat periodic urmând a fi sancționat pentru neprezentare. Până la prezentarea acestuia nu se poate întocmi procesul verbal de tamponare, întrucât dl. I.I. trebuie să fie de față și să comunice dacă este sau nu de acord cu cele menționate în procesul verbal, precum și dacă este sau nu de acord cu despăgubirea prin RCA în caz că acesta se face vinovat de producerea evenimentului, în caz contrar procesul verbal fiind lovit de nulitate".
împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând desființarea sentinței și condamnarea inculpatului S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în mod greșit instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât inculpatul era obligat să soluționeze sesizarea privind evenimentul rutier în termen de 20 de zile de la data înregistrării lucrării, potrivit Metodologiei nr. 170611 din 25 iulie 2002 privind constatarea și soluționarea accidentelor de circulație rutieră din care au rezultat numai pagube rutiere, iar acesta a întocmit procesu-verbal doar la data de 27 octombrie 2009, la aproape 3 luni de la data producerii evenimentului rutier. Chiar dacă nu a acționat cu intenție directă, i se poate reține inculpatului o intenție indirectă, întrucât în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cunoscându-le, le-a exercitat defectuos.
Nerespectarea termenului de rezolvarea a sesizării, a determinat partea vătămată să formuleze plângere penală, în urma căreia inculpatul a fost sancționat în sensul că a fost atenționat verbal pentru lipsa de operativitate. Inculpatului nu i se impută lipsa de diligentă, ci îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu. Ulterior, la data întocmirii procesului verbal de contravenție, inculpatul l-a întocmit tot în lipsa contravenientului, pe baza acelorași date, deci de la început ar fi putut întocmi procesul-verbal. Nu i s-a cerut inculpatului să părăsească locul de muncă, pentru a face identificarea numitului Isac Ionuț, având la dispoziție pentru a face acest lucru 20 de zile.
Sa mai susținut că prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, inculpatul a urmărit producerea unui avantaj pentru numitul I.I., avantaj care s-a și concretizat, în sensul că partea vătămată și-a reparat singură mașina și aceasta a fost obligată la suportarea cheltuielilor aferente. Inculpatul a cunoscut faptul că M.M. beneficia de asigurare tip CASCO, știind că poate să-și repare autoturismul chiar fără procesul-verbal de constatare a accidentului și, deși acesta a insistat în numeroase rânduri să îl întocmească, nu a dat curs acestei solicitări, ci numai în momentul în care a fost formulată plângere penală.
Prin decizia penală nr. 30/AP din 7 martie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 336 din 06 decembrie 2011 a Tribunalului Brașov, pe care a apreciat-o ca fiind legală și temeinică.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în care se include și onorariul parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, au rămas în sarcina statului.
Curtea a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cauză.
Astfel, inculpatul S.I., la data faptelor (și în prezent) făcea parte din categoria corpului agenților de poliție, având gradul profesional de agent șef de poliție, fiind încadrat la I.P.J. Brașov - Serviciul Poliției Rutiere - Biroul Poliției Rutiere Urbane. în data de mai sus - 01 august 2009, în jurul orei 09:30, în municipiul Brașov, la intersecția b-dului. S. cu strada V., a avut loc un eveniment rutier, autoturismul marca H., condus de I.I., aparținând banca C.R. Leasing și utilizat de către SC S.G. SRL Iași, s-a tamponat cu autoturismul marca D., condus de M.M., aparținând banca V. Leasing și utilizat de SC C. SRL Brașov. Potrivit datelor existente, accidentul s-a produs ca urmare a nerespectării de către I.I. a semnificației indicatorului "obligatoriu la dreapta" acesta virând spre stânga prin încălcarea liniei duble continue. întrucât cei doi conducători auto nu s-au înțeles amiabil, s-au deplasat la Biroul Tamponări din cadrul I.P.J. Brașov, unde, în fața agentului constatator, agent șef adjunct S.I., conducătorul auto I.I. a declarat că nu are asupra sa niciunul dintre documentele solicitate (act de identitate, permis de conducere, certificatul de înmatriculare, asigurare obligatorie de răspundere civilă), în același timp arătând că autoturismul pe care-l condusese aparține băncii C.R. Leasing, beneficiară a contractului de leasing fiind SC S.G. SRL Iași. Inculpatul a procedat cu acea ocazie la verificări privind conducătorul auto I.I., apreciind că datele personale și valabilitatea permisului de conducere pe numele respectiv se coroborează cu cele susținute de persoana respectivă. în continuare, acesta a procedat la audierea conducătorilor auto implicați solicitându-le să completeze câte o declarație scrisă pe formularul tipizat din dotare, aceștia procedând în acest sens. Totodată, inculpatul a consemnat olograf pe formularele respective, în rubrica special destinată în acest sens, sub semnătură, avariile existente. De asemenea, inculpatul a testat alcoolscopic cei doi conducători auto, atașând dovezile la formularele declarațiilor respective. Cu aceeași ocazie, inculpatul a eliberat autorizații de reparații pentru cele două autoturisme, înmânându-le totodată conducătorilor auto respectivi.
Deoarece respectivul conducător auto nu a prezentat documentele solicitate, inculpatul nu a întocmit niciun proces-verbal de constatare, înmânând acestuia din urmă o citație scrisă pentru data de 07 august 2009, ora 14:00 la același sediu de poliție. întrucât persoana citată nu s-a prezentat la data respectivă, prin procesul verbal din data de 10 august 2009, inculpatul a procedat la sancționarea contravențională a acesteia, în baza art. 2 pct. 33 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, aplicând totodată amendă în cuantum de 500 RON , conform art. 3 pct. 1 lit. a) din același act normativ. Apoi, prin citația, inculpatul a citat din nou conducătorul auto pentru data de 07 septembrie 2009, dar nici de această dată acesta nu s-a prezentat. Prin procesul verbal din data de 27 octombrie 2009, după ce a fost reclamat de reprezentanții SC C. SRL, inculpatul a procedat la constatarea accidentului respectiv și sancționarea contravențională a conducătorului auto I.I. - reținând exact cele expuse mai sus.
Curtea a constatat că, în mod temeinic și legal prima instanța a reținut că fapta descrisă anterior nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132din Legea nr. 78/2000 privind descoperirea, prevenirea și sancționarea faptelor de corupție, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Nu poate fi reținută îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu în sarcina inculpatului S.I., întrucât acesta a urmărit să întocmească procesul-verbal de contravenție cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum înțeles dispozițiile legale aplicabile, iar nu pentru a obține un avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru sau pentru contravenientul I.I., intenție care nu este dovedită cu nici un mijloc de probă. Inculpatul a luat declarații ambelor persoane implicate în accident, a eliberat autorizațiile de reparații, iar pentru faptul că martorul I.I. nu avea asupra sa actul de identitate, l-a citat la o dată ulterioară, respectiv 07 august 2009, pentru a se prezenta cu actele de identitate, în vederea întocmirii procesului-verbal de contravenție. întrucât nici la data pentru care a fost citat contravenientul, acesta din urmă nu s-a prezentat, inculpatul a întocmit față de acesta un proces-verbal de contravenție, în data de 10 august 2009, sancționându-l pentru faptul că nu s-a prezentat la sediul poliției pentru a se legitima. Procedând astfel, inculpatul nu a făcut altceva decât să aplice Metodologia privind constatarea și soluționarea accidentelor de circulație rutieră din care au rezultat numai pagube materiale.
A mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 184 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, în situația în care conducătorul de autovehicul, oprit în trafic pentru încălcarea unei norme rutiere, nu are asupra sa nici un act de identitate și nici permisul de conducere, polițistul rutier trebuie să îl conducă la cea mai apropiată unitate de poliție pentru stabilirea identității acestuia și pentru verificarea în evidență a situației permisului de conducere, atunci când nu există posibilitatea realizării acestor verificări pe loc. Cu toate acestea, instanța de prim control judiciar a constatat că în textul de lege menționat nu este prevăzută obligația de întocmi procesul-verbal de contravenție în situația în care se realizează verificarea în evidență a permisului de conducere, în lipsa actului de identitate, în vederea completării procesului verbal de contravenție cu mențiunile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001. Pe de altă parte, circumstanțele faptei sunt diferite, la Serviciul Tamponări, la data săvârșirii faptei inculpatul S.I. fiind singur de serviciu și serviciul menționat nu avea acces la baza de date pentru verificarea identității contravenientului (a se vedea declarația martorului G.V.). Inculpatul a realizat verificarea prin stație, la dispeceratul Poliției Brașov, a validității permisului de conducere, despre care a făcut mențiune contravenientul I.I., însă, neavând toate datele de identificare, l-a citat pe acesta pentru data de 07 august 2009, pentru a se prezenta la sediul poliției cu actele de identitate asupra sa, în vederea întocmirii procesului-verbal de contravenție.
Raporta la aceste argumente, s-a reținut că inculpatul și-a îndeplinit obligațiile de serviciu în concordanță cu nivelul său de pregătire și cu posibilitățile tehnice oferite de Serviciul rutier la acel moment, astfel că, întocmirea procesului -verbal de contravenție după trecerea unui termen de 2 luni, nu poate constitui infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. De altfel, inclusiv răspunsul adresat de conducerea I.P.J. Brașov părții civile SC C. SRL, relevă faptul că maniera în care a înțeles să procedeze inculpatul era agreată de conducere.
De asemenea, a mai constatat că acuzarea nu a făcut dovada faptului că inculpatul S.I. a acționat "cu știință", în sensul îndeplinirii în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, urmărind astfel vătămarea intereselor legale ale părții civile SC C. SRL. Niciuna dintre probele administrate în cauză nu dovedește faptul că inculpatul S.I. a cunoscut caracterul necorespunzător al exercitării atribuțiilor sale de serviciu în ceea ce privește întocmirea procesului-verbal în condițiile expuse mai sus, în permanență acesta având reprezentarea faptului că a acționat în mod corect.
Interpretarea dată prin rechizitoriu textelor de lege aplicabile în situația ce face obiectului dosarului nu poate constitui temei pentru constatarea existenței laturii obiective și subiective a infracțiunii prevăzută de art. 132din Legea nr. 78/2000, întrucât nu orice încălcare a atribuțiilor de serviciu intră în sfera ilicitului penal. Chiar în situația în care inculpatul ar fi avut posibilitatea să procedeze în maniera prezentată de parchet, simplul fapt că nu a procedat astfel nu constituie infracțiune, putând fi doar abatere disciplinară. De asemenea, nu orice încălcare a atribuțiilor de serviciu intră în sfera ilicitului penal și nu poate constitui automat o faptă de corupție, astfel cum este prevăzută de art. 132din Legea nr. 78/2000, în lipsa unor probe în acest sens.
S-a reținut că, în cauză, nu a fost dovedită reaua credință a inculpatului, respectiv faptul că a interpretat abuziv normele legale și nici existența unei legături cu I.I., astfel încât prin modul în care a acționat să-i obțină acestuia un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. împrejurarea că partea civilă SC C. SRL a efectuat reparațiile la autoturism pe cheltuiala societății de asigurare, în contul asigurării tip CASCO pe care o deținea, în opinia instanței de apel nu reprezintă dovada faptului că inculpatul S.I. a urmărit acest fapt.
Pe cale de consecință, a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Nefiind dovedită săvârșirea unei fapte ilicite de către inculpatul S.I., a apreciat că nu poate fi antrenată nici răspunderea civilă a acestuia, în baza dispozițiilor art. 998 C. civ. anterior, astfel că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii civile formulată de către partea civilă este temeinică.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov criticând-o sub aspectul nelegali tații și netemeinicei, invocând în drept cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., apreciind ca fiind greșită soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în acest sens, a susținut, în esență, că din probatoriul administrat rezultă că inculpatul și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu în raport cu dispozițiile art. 184 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind stabilirea identității conducătorului auto oprit în trafic și verificările care se fac în această situație, acționând cu intenție indirectă atunci când nu a încheiat procesul verbal de constatare a contravenției.
A mai menționat că din probatoriul administrat rezultă și faptul că la întocmirea procesului verbal de constatare a accidentului rutier, la data de 27 octombrie 2009, au fost avute în vedere aceleași date cunoscute de la momentul la care cei doi conducători auto implicați în accident s-au prezentat la Serviciul Tamponări.
Totodată, nu a respectat nici termenul de soluționare a sesizărilor, care era de 20 de zile de la înregistrarea lucrării, procesul verbal de constatare fiind întocmit la aproximativ 3 luni de la producerea accidentului rutier, în urma mai multor solicitări din partea reprezentanților societății păgubite și, în final, a formulării plângerii penale.
A mai învederat că susținerile inculpatului în sensul că s-ar fi putut repara autoturismul pe baza asigurării CASCO și, în aceste condiții, nu ar rezulta o pagubă, nu sunt fondate având în vedere că reparația s-a efectuat mult mai târziu decât dacă s-ar fi întocmit la timp procesul verbal de constatare și, de asemenea, nu s-a decontat TVA-ul și, în situația în care s-ar fi realizat o reparație pe asigurarea CASCO și s-ar fi suportat integral prejudiciul de către această societate, ar fi existat și urmări asupra unui viitor contract de asigurare.
Referitor la argumentele conducerii I.P.J. Brașov a arătat că procesul verbal de contravenție putea fi încheiat și în lipsa contravenientului, iar pe de altă parte, în legea privind asigurările și reasigurările în România, în varianta de la acel moment, se prevedea că nu era necesar acordul asiguratului.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.
înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat - în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., apreciază hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice și recursul declarat de Parchet ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Se constată că, în cauză, s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora de către cele două instanțe, reținându-se în mod corect situația de fapt și împrejurarea că prin modalitatea în care acționat inculpatul S.I. nu și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu și nu a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, astfel că, în mod întemeiat s-a dispus achitarea acestuia, motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nici sub aspectul laturii obiective nici sub aspectul laturii subiective.
Astfel cum au reținut și cele două instanțe, înalta Curte în urma analizării probatoriile administrate constată că, la data de 01 august 2009, numiții I.I. și M.M., urmare unui incident rutier petrecut în jurul orelor 09:30, în municipiul Brașov, soldat cu avarierea autovehiculelor conduse de aceștia (cele două autoturisme, D. și H. fiind achiziționate de societățile unde cei doi conducători erau angajați, prin firmele banca C.R. Leasing și banca V. Leasing), s-au prezentat la Biroul Tamponări unde au solicitat inculpatului S.I. să întocmească procesul verbal de constatare a incidentului rutier. Accidentul s-a produs datorită nerespectării semnului rutier "obligatoriu la dreapta" de către numitul I.I. în acest context, inculpatul S.I., agent șef adjunct la Biroul Tamponări, a solicitat celor doi conducători actele de identitate și permisele de conducere, împrejurare în care a constatat că I.I. nu avea niciun document, fapt ce l-a determinat să efectueze unele verificări care să-i confirme că datele menționate verbal de acesta corespund datelor scriptice din baza de date, luând însă celor doi declarații cu privire la evenimentul rutier și avariile constatate, îndeplinind și celelalte formalități necesare (testarea alcoolscopică a conducătorilor autor, eliberarea autorizațiilor de reparații pentru cele două autoturisme).
Pentru a avea certitudinea realității datelor de identificare ale numitului I.I., inculpatul S.I. nu a întocmit procesul verbal de constatare a evenimentului rutier și de sancționare contravențională, însă i-a înmânat acestuia o citație pentru data de 07 august 2009, ora 14:00 și ulterior, pentru data de 07 septembrie 2009, pentru a prezenta documentele necesare. Față de împrejurarea că numitul I. nu s-a prezentat la datele stabilite, inculpatul i-a aplicat o amendă contravențională de 500 RON, iar ulterior, a întocmit procesul verbal de constatare a evenimentului și a dispus sancționarea lui I.I. pentru nerespectarea regulilor de circulație ce a condus la producerea accidentului.
Pentru existenta infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ca infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție este necesar ca pe lângă îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, funcționarul să fi obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea poate fi comisă, alternativ printr-o inacțiune constând în neîndeplinirea unui act ce trebuie îndeplinit potrivit atribuțiilor de serviciu sau printr-o comisiune, materializată în îndeplinirea defectuoasă a actului la care era obligat în virtutea atribuțiilor de serviciu.
Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, înalta Curte în acord cu cele două instanțe reține că, prin modalitatea în care inculpatul S.I. a înțeles să facă verificările suplimentare de stabilire a identității numitului I.I. implicat în evenimentul rutier din municipiul Brașov din data de 01 august 2009, înainte de a întocmi procesul verbal de constatare și sancționare contravențională a martorului I., vinovat de producerea coliziunii, nu constituie o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu și prin aceasta nici nu a obținut niciun folos patrimonial sau nepatrimonial, astfel cum cere textul de lege.
Criticile parchetului referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 184 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că atunci când un conducător auto este oprit în trafic pentru încălcare unei norme privind circulația pe drumurile publice și nu are vreun act de identitate și permisul de conducere, agentului din cadrul Serviciului Poliției Rutiere îi revine obligația de a stabili identitatea conducătorului auto fie prin consultarea bazei de date fie prin deplasarea la o secție de poliție pentru a realiza aceste verificări, nu pot fi primite, întrucât situația din prezenta cauză este diferită, iar sub aspectul obligației de a întocmi procesul verbal de constatare și sancționare contravențională se reține că acesta se întocmește cu datele de identificare ale conducătorului auto obținute în modalitatea arătată.
Prin urmare, faptul că inculpatul S.I. înainte de întocmi procesul verbal de contravenție, conform dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, a efectuat verificări suplimentare privind identitatea martorului I., după obținerea unor date comunicate telefonic de Dispecerat, apreciate de acesta ca fiind insuficiente pentru stabilirea identității reale a conducătorului auto, se datorează, pe de o parte, împrejurării că nu avea posibilitatea deplasării de la Serviciul Tamponări pentru verificarea bazei de date, fiind singurul agent constatator pe tură, aspect confirmat și de martorul G.V., iar pe de altă parte, practicii stabilită și agreată la nivelul I.P.J. Brașov, aspect relevat chiar de conducere Inspectoratului prin adresa din 02 octombrie 2009.
Deși parchetul a solicitat înlăturarea răspunsului primit de la I.P.J. Brașov privind modalitatea de lucru agreată de conducere, nu a făcut nicio dovadă cu privire la împrejurarea că în situații similare s-ar fi procedat în altă manieră decât cea realizată de inculpat.
împrejurarea că inculpatul Sima Ioan nu a dorit decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu rezultă și din faptul că a întocmit toate celelalte documente (declarațiile conducătorilor auto implicați în evenimentul rutier, a efectuat testul alcooscop, a întocmit autorizațiile de reparații pentru ambii conducători auto), iar numitului I. i-a dat o citație pentru a prezenta actul de identitate și permisul de conducere, aplicând acestuia chiar o amendă contravențională. Toate aceste demersuri ale inculpatului au fost efectuate pentru respectarea dispozițiilor legale chiar dacă prin aceasta a depășit termenul de 2 luni prevăzut pentru întocmirea procesului verbal de contravenție și termenul de 20 zile pentru întocmirea procesului verbal de constatare.
Astfel, sub aspectul laturii obiective nu se poate reține că prin activitățile realizate și-ar fi exercitat necorespunzător atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de agent șef adjunct la Biroul Tamponări din cadrul I.P.J. Brașov, Biroul Poliției Rutiere Urbane.
Sub aspectul laturii subiective, înalta Curte constată că infracțiunea poate fi comisă numai cu intenție directă sau indirectă, iar cele două instanțe în mod corect au reținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege. Din succesiunea cronologică a evenimentelor și activităților realizate de inculpat în modalitatea reținută de instanța de fond și apel și însușită de instanța de recurs, nu rezultă că acesta ar fi acționat cu intenția de a aduce o vătămare societății C. SRL, ci a considerat că demersurile sale sunt legale, în realizarea atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau, ca atare, nu a urmărit și nu putea accepta producerea vreunui rezultat în dauna societății. Totodată, probatoriile administrate nu făcut dovada faptului că inculpatul a obținut un avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru sine sau pentru altul, acționând în această modalitate.
împrejurarea că prin demersurile sale suplimentare s-a ajuns la întocmirea cu întârziere a procesului verbal de constatare și sancționare a celui vinovat de producerea coliziunii, că reparația autoturismului s-a realizat din asigurarea CASCO a SC C. SRL, cu implicații asupra încheierii unui nou contract, nu poate fi apreciată ca o vătămare pe care inculpatul a urmărit-o sau acceptat-o, în condițiile în care acesta a avut reprezentarea îndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.
Reținând că, în cauză, nu a fost dovedită vinovăția inculpatului S.I. nici sub aspectul laturii obiective nici cel al laturii subiective, înalta Curte apreciază că în mod întemeiat s-a apreciat de cele două instanțe că nu poate fi atrasă nici răspunderea civilă a acestuia și, pe cale de consecință, corect a fost respinsă acțiunea civilă formulată de SC C. SRL.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. art. 3859alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, apreciind hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel ca fiind legale și temeinice.
în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3795/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3759/2012. Penal → |
|---|
