ICCJ. Decizia nr. 3795/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 50 din 21 martie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a condamnat pe inculpatul M.C.N., practician în insolvență în cadrul R.I.S. SPRL, după cum urmează:

- pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 3201C. proc. pen., faptă din data de 20 februarie 2009, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 3201C. proc. pen., faptă din data de 20 februarie 2009, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

în baza art. 861și art. 862C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

în baza art. 863alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele care se vor stabili de acest serviciu;

b) să anunțe consilierul de probațiune din cadrul serviciului de la lit. a), în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și despre orice deplasare care depășește 8 zile, precum și despre întoarcerea din deplasare;

c) să comunice aceluiași consilier și să justifice schimbarea locului de muncă, precum și orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale inculpatului.

în baza art. 863alin. (3) C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să respecte și următoarele obligații:

a) să urmeze un curs de prevenire a accidentelor de circulație rutieră, organizat de o unitate autorizată în condițiile legii;

b) să nu conducă niciun autovehicul.

în baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864rap. la art. 83 și art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni sau în cazul neexecutării obligațiilor civile.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. și art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a obligat inculpatul, alături de asigurătorul de răspundere civilă SC A.A.R. SA București, să-i plătească părții civile C.E. suma de 240.000 RON cu titlu de daune morale.

în baza art. 14,art. 17 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. și art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a obligat inculpatul, alături de asigurătorul de răspundere civilă SC A.A.R. SA București, să-i plătească minorului C.P.P., prin reprezentant O.A.M., o sumă lunară de 500 RON, cu titlu de prestație periodică, cu începere de la data de 20 februarie 2009 și până la majoratul minorului, precum și suma de 80.000 RON cu titlu de daune morale.

A respins ca neîntemeiată cererea formulată în nume propriu de partea civilă O.A.M. privind

obligarea inculpatului, alături de asigurătorul de răspundere civilă, la plata de daune morale.

A respins ca inadmisibilă cererea formulată de I.A.V. privind obligarea inculpatului, alături de asigurătorul de răspundere civilă, la plata de daune morale.

în baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului 2.500 RON cheltuieli judiciare.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru partea civilă C.E., în cuantum de 150 RON, s-a stabilit să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 554/P/2010 din data de 13 mai 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.C.N., practician în insolventă în cadrul R.I.S. SPRL, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având dreptul de conducere suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, și a infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.D.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și art. 264 C. pen., și a învinuitului I.A.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen. Fiecare dintre învinuiți a fost sancționat cu câte o amendă cu caracter administrativ de 1.000 RON.

în actul de sesizare s-a reținut că la data de 20 februarie 2009, organele de poliție din cadrul I.P.J. Dâmbovița au fost sesizate cu privire la faptul că pe raza localității V.V. din comuna R., județul Dâmbovița, a avut loc un accident rutier soldat cu două victime, astfel că la fața locului s-a deplasat o echipă operativă formată din lucrători de poliție din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Serviciul Poliției Rutiere și din cadrul Serviciului Cercetări Penale.

Cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului s-a stabilit, printre altele, că accidentul rutier a avut loc pe DJ 719 la km 0+888 m, pe raza comunei R., în interiorul localității V.V., în dreptul imobilului cu nr. AA, pe un segment de drum modernizat, cu circulație în ambele sensuri, câte o bandă de circulație pe fiecare sens, fără marcaje rutiere de delimitare a benzilor și cu o ușoară curbă la stânga.

S-a mai constatat că partea carosabilă este construită din asfalt bituminat uscat, fără denivelări sau declivități în pantă sau rampă și are lățimea de 6,5 metri. Au fost identificate și poziționate bunurile și urmele materiale găsite la fața locului, rezultate din accident. De asemenea, s-a constatat că din accidentul rutier a rezultat decesul victimelor C.C.S. și C.I.M., identificate la fața locului.

La locul accidentului a mai fost găsit autoturismul marca A., înmatriculat, proprietatea inculpatului M.C.N., și au fost constatate avariile suferite de acesta. De asemenea, a fost identificat un moped avariat în totalitate.

Au fost identificați inculpatul M.G.N., care a declarat că la momentul producerii accidentului se afla în autoturismul A. și ocupa locul din dreapta șoferului, învinuita I.D.A., care a declarat că s-a aflat la volanul aceluiași autoturism, și învinuitul I.A.A., care a afirmat că a ocupat locul din stânga spate al autoturismului, iar la volan se afla învinuita.

Inculpatul și cei doi învinuiți au fost transportați la Spitalul Județean Târgoviște, unde li s-au recoltat probe biologice de sânge, stabilindu-se că fiecare dintre aceștia avea o alcoolemie de 0,00 gr.%o.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie din 26 februarie 2009 și 25 martie 2009 al Spitalului Județean de Urgență Târgoviște - Serviciul Medico-Legal, moartea numitului C.C.S. poate data din 20 februarie 2009, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne, consecință a unui traumatism toraco-abdominal (cu multiple rupturi de organe interne) produs în cadrul unui politraumatism de trafic rutier. Leziunile de violență s-au putut produce prin proiectare-cădere, în condițiile politraumatismului de trafic rutier suferit.

Din adresa din 09 martie 2009 a Institutul Național Medico-Legal M.M. București a rezultat că alcoolemia victimei C.C.S. a fost de 0,00 gr.‰.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie din 26 februarie 2009 și 02 martie 2009 al Spitalului Județean de Urgență Târgoviște - Serviciul Medico-Legal, moartea numitului C.M.I. poate data 20 februarie 2009, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecință a unui traumatism toraco-abdominal (cu multiple rupturi de organe interne) și a unui traumatism al membrului pelvian stâng (fractură deschisă a femurului stâng, cu secționare de mănunchi vascular al coapsei), ambele produse în cadrul unui politraumatism de trafic rutier. Leziunile de violență s-au putut produce prin proiectare-cădere în condițiile politraumatismului de trafic rutier suferit.

La data de 20 februarie 2009 lucrătorii de poliție au procedat la audierea inculpatului M.C.N. și a învinuiților I.D.A. și I.A.A. cu privire la împrejurările comiterii accidentului rutier.

învinuita I.D.A. a declarat că la data de 20 februarie 2009, în jurul orei 19:15, s-a urcat la volanul autoturismului, proprietatea prietenului său M.C.N., și a plecat de la locuința acestuia, situată în localitatea V.V. spre Târgoviște. în autoturism se afla M.C.N., care ocupa locul din dreapta șoferului, și I.A.A., care ocupa locul din stânga spate. A arătat că a condus mașina prietenului său pentru că acesta avea permisul de conducere suspendat.

Referitor la împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier, învinuita I.D.A. a declarat că, în momentele premergătoare acestuia, s-a deplasat cu viteză relativ mică, având în funcțiune luminile de întâlnire, și, când a ajuns la trecerea la nivel cu calea ferată aflată în comuna R., a oprit pentru a se asigura și apoi și-a continuat deplasarea.

După ce a parcurs circa 50-100 de metri, a efectuat un viraj spre stânga și, când această manevră era aproape finalizată, a văzut în față lumina unui singur far, la o distanță de circa 5 metri de mașină. Deși a acționat imediat sistemul de frânare, a simțit o izbitură, parbrizul s-a spart, iar o parte din acesta a căzut peste ea.

A mai arătat că prietenul său M.C.N. a încercat să o protejeze de cioburile care au căzut, folosind mâna stângă, fapt pentru care acesta a suferit leziuni la mână.

După impact, învinuita I.D.A. a constatat că intrase în coliziune cu un moped, iar pe asfalt se aflau corpurile a doi băieți. A sesizat telefonic comiterea accidentului, la fața locului prezentându-se organele de poliție și ambulanța, ulterior aflând că cele două victime au decedat.

La aceeași dată, inculpatul M.C.N. și învinuitul I.A.A. au arătat în declarațiile date că, în momentele premergătoare accidentului, autoturismul a fost condus de către învinuita I.D.A. și au dat relații vizând împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier.

Având suspiciuni cu privire la identitatea persoanei care s-a aflat la volanul autoturismului în momentele premergătoare accidentului rutier, organele de poliție au procedat la efectuarea unor acte necesare stabilirii adevăratului conducător auto. Astfel, la data de 22 februarie 2009, în prezența inculpatului M.C.N., s-a procedat la examinarea autoturismului din punct de vedere criminalistic, fiind ridicate urme și mijloace materiale de probă, conform procesului verbal întocmit.

La datele de 08 mai 2009 și 10 iunie 2009 au fost recoltate probe ADN prin periaj bucal și fire de păr capilar de la învinuita I.D.A. și de la inculpatul M.C.N.

Prin rezoluția din 06 aprilie 2009, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Serviciul Cercetări Penale au dispus începerea urmăririi penale față de învinuita I.D.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen., respectiv pentru că la data de 20 februarie 2009, în jurul orei 19:22, în timp ce conducea autoturismul pe DJ 719, pe raza localității V.V., i-a accidentat mortal pe C.C.S. și C.I.M., care se deplasau pe un moped, această rezoluție fiind confirmată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, prin rezoluția nr. 986/P/2009 din 07 aprilie 2009.

După ce rezoluțiile au fost aduse la cunoștința învinuitei I.D.A., aceasta din urmă, în prezența avocatului ales, a precizat că nu înțelege să mai dea declarații, invocând dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., privind dreptul de a nu face nicio declarație.

Prin rezoluția nr. 986/P/2009 din 05 martie 2010, Biroul Rutier din cadrul Poliției Municipiului Târgoviște a dispus efectuarea, de către experți din cadrul Institutul de Criminalistică al I.G.P.R., a unei expertize biocriminalistice, în scopul de a se stabili prin examinarea firelor de păr descoperite, fixate și ridicate cu ocazia examinării criminalistice a autoturismului, a substanțelor de culoare brun - roșcate și de țesut descoperite, fixate și ridicate de pe capitonajul, parbrizul și chederul portierei dreapta față ale autoturismului, a tampoanelor de vată sterilă folosite pentru recoltarea de microurme biologice de pe maneta de frână de mână, maneta schimbător viteze, maneta ștergătoare parbriz, maneta far și pilot automat, precum și de pe volan, dacă autoturismul a fost condus de învinuita I.D.A. sau de inculpatul M.C.N. în momentele premergătoare evenimentului rutier. Experții au avut la dispoziție probele descoperite, fixate și ridicate, iar pentru comparație probele de salivă și probele de păr ridicate de la învinuita I.D.A. și de la inculpatul M.C.N.

Serviciul de Biocriminalistică din cadrul Institutului de Criminalistică al I.G.P.R. a răspuns întrebărilor din rezoluția menționată anterior prin raportul de constatare tehnico-științifică din 19 aprilie 2010.

La data de 05 august 2010, învinuita I.D.A. a arătat, într-un memoriu depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și înregistrat sub nr. 1065/VIII/1/2010, cu privire la dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, că autoturismul nu a fost condus de ea în momentele premergătoare accidentului rutier din data de 20 februarie 2009, ci de către inculpatul M.C.N., însă a acceptat să declare că s-a aflat la volan la cererea prietenului său, care avea permisul de conducere suspendat la data evenimentului rutier.

A mai arătat că, ulterior, a realizat care sunt posibilele consecințe ale infracțiunii pentru care era cercetată, astfel că a înțeles să declare adevărul.

Inculpatul M.C.N. s-a prezentat în fața organelor de poliție la data de 06 august 2010 și, în prezența avocatului ales, a precizat că revine asupra declarației date la 20 februarie 2009, în sensul că el a fost persoana care s-a aflat la volanul autoturismului implicat în accidentul rutier din data de 20 februarie 2009 și nu învinuita I.D.A., așa cum susținuse anterior.

Ca urmare a acestei declarații și a memoriului formulat de învinuita I.D.A., prin ordonanța nr. 986/P/2009 din 16 august 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, având în vedere calitatea de avocat a inculpatului, dosarul fiind înregistrat la această unitate de parchet.

S-a procedat la reaudierea inculpatului și a învinuiților, din noile declarații ale acestora rezultând că învinuita I.D.A. l-a cunoscut pe inculpatul M.C.N. în luna ianuarie 2009, iar de la acea dată au devenit prieteni și au început să se întâlnească zilnic. Din discuțiile purtate cu inculpatul, învinuita a aflat că acesta avea permisul de conducere suspendat ca urmare a faptului că a condus un autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice.

Datorită relației pe care o aveau, inculpatul M.C.N. i-a încredințat învinuitei autoturismul, pentru a-l conduce ori de câte ori se deplasau împreună. Astfel, la data de 20 februarie 2009 în jurul orei 18:32, au plecat împreună de la domiciliul inculpatului, aflat în satul V.V., către Târgoviște, pentru a-l lua și pe prietenul inculpatului, învinuitul I.A.A., I.D.A. aflându-se la volanul autoturismului.

După ce l-au luat pe prietenul inculpatului, cei trei s-au deplasat într-o zonă aflată în apropierea Mănăstirii D. din satul V.V., unde au rămas câteva minute. întrucât strada era îngustă, iar în apropiere se afla o vale abruptă, inculpatul M.C.N. s-a urcat la volan cu intenția de a întoarce autoturismul și de a-l conduce până la ieșirea în drumul principal. învinuita I.D.A. a ocupat locul din dreapta șoferului, iar I.A.A. locul din stânga spate.

Când au ajuns la drumul principal inculpatul M.C.N. nu a coborât de la volan pentru a-i încredința autoturismul învinuitei, ci a continuat să-l conducă pe serpentinele din zonă, în direcția Târgoviște, cu o viteză de circa 100-110 km/h, deși cunoștea că avea permisul de conducere suspendat, iar prietena sa îi ceruse să o lase să conducă autoturismul.

într-o curbă la stânga din interiorul localității V.V., în zona km 0+888 m de pe DJ 719, inculpatul a intrat cu autoturismul pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune cu un moped cu care circulau frații C.C.S. și C.I.M. în urma impactului, cei doi frați au suferit leziunile constatate în rapoartele medico-legal de necropsie arătate mai sus, leziuni care au condus la decesul acestora.

Imediat după producerea accidentului, inculpatul i-a cerut prietenei sale să treacă la volan și să declare organelor de poliție că, în momentele premergătoare evenimentului rutier, mașina a fost condusă de aceasta. Aceeași cerere, de a declara că mașina a fost condusă de învinuită, i-a adresat-o inculpatul și prietenului său, învinuitul I.A.A., cereri cărora cei doi învinuiți le-au dat curs, așa cum rezultă din declarațiile acestora date în data de 20 februarie 2009.

în declarația din data de 18 octombrie 2010 și în cele ulterioare învinuitul I.A.A. a revenit asupra declarației la data de 20 februarie 2009, arătând că, în momentele premergătoare evenimentului rutier, autoturismul a fost condus de inculpatul M.C.N. și nu de către învinuita I.D.A., însă din locul în care se afla - stânga spate, și datorită poziției în care stătea - rezemat de banchetă și cu genunchii ridicați și sprijiniți de scaunul din față, dar și pentru că pe geamurile din spate ale autoturismului erau aplicate folii de culoare închisă, nu a putut percepe momentele premergătoare accidentului, ci doar a auzit o lovitură, urmată imediat de spargerea parbrizului.

După impact a coborât și a văzut că pe carosabil se aflau resturile unui motoscuter, apoi a plecat spre locuința unui prieten pentru a-i solicita ajutorul. Când a revenit a aflat că pe motoscuter se aflau doi băieți care au decedat în urma impactului.

Inculpatul M.C.N. a confirmat noile declarații ale celor doi învinuiți, arătând că în momentele premergătoare accidentului rutier el s-a aflat la volanul autoturismului și nu prietena sa, învinuita I.D.A., deși cunoștea că avea permisul de conducere suspendat din data de 04 ianuarie 2009.

Cu privire la împrejurările în care s-a produs accidentul rutier, inculpatul M.C.N. a declarat că, în momentele premergătoare impactului, se deplasa spre Târgoviște, conducând autoturismul cu o viteză de circa 70-80 km/h, pe un drum cu serpentine, având în funcțiune luminile de întâlnire. La un moment dat s-a intersectat pe traseu cu un autoturism ce venea din sens opus, apoi a intrat într-o curbă la stânga și, după ce a ieșit din curbă, a continuat deplasarea pe sensul său de mers și a simțit o izbitură puternică în partea din stânga față a mașinii.

Din impact a rezultat spargerea parbrizului, cioburile căzând în habitaclul autoturismului, ocazie cu care a suferit leziuni pe partea dorsală a mâinilor. După impact a oprit mașina, a coborât și a mers în spatele acesteia pentru a vedea ce s-a întâmplat, ocazie cu care a văzut pe carosabil bucăți de fiare și corpurile a doi băieți, motiv pentru care a sesizat telefonic producerea accidentului.

Inculpatul M.C.N. a mai arătat că pe sensul opus de mers se afla staționată o mașină de culoare roșie, care avea în funcțiune luminile de avarie, și că din aceasta a coborât și s-a apropiat un bărbat care i-a spus că, în mai multe rânduri, a încercat și el să depășească mopedul pe care se deplasau cele două victime, însă a reușit cu greu, întrucât mopedul circula haotic și cu viteză. Acest bărbat a plecat de la fața locului înainte de sosirea organelor de poliție.

Inculpatul nu a putut oferi relații cu privire la mașina roșie la care a făcut referire (marcă, număr de înmatriculare etc.) și nici cu privire la conducătorului acesteia (nume, număr de telefon, adresă etc.), însă a susținut că le-a solicitat lucrătorilor de poliție sosiți la fața locului să-l identifice.

De asemenea, a negat faptul că le-a cerut celor doi învinuiți să declare că nu el s-a aflat la volan, precizând că acest lucru a reieșit implicit din împrejurarea că imediat după impact, I.D.A. s-a urcat pe scaunul șoferului.

Potrivit adresei din 27 noiembrie 2010 a I.P.J. Dâmbovița - Serviciul Rutier, în perioada 04 ianuarie 2009-03 mai 2009, inculpatul M.C.N. a avut suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ca urmare a unui eveniment rutier soldat cu victime produs pe raza comunei M., județul Argeș, la data de 04 ianuarie 2009, eveniment pentru care, prin ordonanța nr. 322/P/2009 din 06 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. (1) și art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, și i-a fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ de 1.000 RON.

în cauza de față au fost audiați și lucrătorii de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului pentru a se stabili dacă, după producerea evenimentului rutier, au văzut mașina roșie la care a făcut referire inculpatul și dacă au asistat la vreo discuție purtată între acesta și conducătorul autovehiculului indicat de inculpat.

Inculpatului i-au fost admise cererile de probatoriu formulate, fiind reaudiați cei doi învinuiți, dar și lucrătorii de poliție N.I., P.M., C.C. și P.I., însă niciuna dintre aceste persoane nu a confirmat că la fața locului s-ar fi aflat vreo mașină de culoare roșie sau de altă culoare și nici că inculpatul M.C.N. ar fi discutat cu vreo persoană cu privire la modul cum se deplasa mopedul în momentele premergătoare accidentului.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că, la data de 20 februarie 2009, inculpatul M.C.N., împreună cu învinuiții I.D.A. și I.A.A. - prietenii săi, au mers cu autoturismul inculpatului cu numărul de înmatriculare într-o zonă aflată în apropierea Mănăstirii D. din satul V.V., la volan aflându-se I.D.A.

După ce au stat câteva minute în acea zonă, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său, spunând prietenei sale că vrea să întoarcă autoturismul și să-l conducă până la ieșirea în drumul principal, întrucât strada pe care se aflau era îngustă, iar în apropiere se afla o vale abruptă. în aceste condiții I.D.A. a ocupat locul din dreapta șoferului, iar I.A.A. locul din stânga spate.

Deși a ajuns cu autoturismul la drumul principal, inculpatul M.C.N. a refuzat să coboare de la volan, pentru a-i încredința autoturismul prietenei sale, și a continuat să-l conducă pe drumul județean 719 către municipiul Târgoviște, deși cunoștea că avea permisul de conducere suspendat, iar prietena sa îi ceruse să o lase să conducă autoturismul.

Pe raza satului V.V. din comuna R., județul Dâmbovița, în zona km 0+888 m de pe DJ 719, unde există o succesiune de curbe ale drumului județean, inculpatul M.C.N. a circulat cu viteză peste limita legală admisă în localitate (71,64 km/h, potrivit raportului de expertiză tehnică din 06 aprilie 2011 întocmit de expertul M.C.), a depășit axul drumului, a pătruns cu autoturismul pe care îl conducea pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune cu un moped care se deplasa regulamentar pe acest sens. Mopedul era condus de C.C.S., iar pe locul din spate se afla fratele acestuia, C.I.M. în urma impactului dintre autoturismul condus de inculpat și moped, frații C.C.S. și C.I.M. au suferit leziuni multiple care au condus la decesul acestora, așa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie din 26 februarie 2009 și 25 martie 2009, și din raportul medico-legal de necropsie din 26 februarie 2009 și 02 martie 2009, ambele întocmite de Spitalul Județean de Urgență Târgoviște - Serviciul Medico Legal. Potrivit acelorași rapoarte medico-legale de necropsie, moartea celor două victime a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecință a traumatismelor descrise mai sus.

După recoltarea probelor biologice și efectuarea analizelor s-a constatat că nici victima C.C.S., conducătorul mopedului, și nici inculpatul M.C.N., conducătorul autoturismul, nu consumaseră alcool înainte de producerea accidentului, alcoolemia acestora având valoarea de 0,00 gr.%o, potrivit adresei din 09 martie 2009 a Institutului Național Medico-Legal M.M. București, rezultatului alcooltest emis la data de 20 februarie 2009, ora 20:39, și Buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei din 23 februarie 2009 eliberat de Laboratorul de toxicologie din cadrul Serviciului Medico Legal Ploiești.

La data accidentului inculpatul M.C.N. avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, așa cum rezultă din adresa din 27 noiembrie 2010 a I.P.J. Dâmbovița - Serviciul Rutier.

S-a arătat că faptele reținute mai sus au fost confirmate de probele administrate în timpul urmăririi penale, pe care inculpatul și le-a însușit în totalitate prin declarația dată în fața instanței la data de 04 august 2011.

Instanța a mai reținut că fapta inculpatului M.C.N. de a conduce autoturismul cu numărul de înmatriculare, pe drumurile publice în data de 20 februarie 2009, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare.

Fapta aceluiași inculpat care, la data de 20 februarie 2009, a circulat cu o viteză de 71,64 km/h, pe raza satului V.V. din comuna R., județul Dâmbovița, în zona km 0+888 m de pe DJ 719, a depășit axul drumului, a pătruns cu autoturismul pe care îl conducea pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune cu mopedul condus de C.C.S., provocând decesul acestuia și al fratelui său, C.I.M., în condițiile descrise mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

La individualizarea pedepsei pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpat, instanța a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanțele în care au fost săvârșite faptele, respectiv încălcarea de către inculpat a dispozițiilor art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 47,art. 48 și art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și a celor prevăzute de art. 1 și art. 121 din Regulamentul de aplicare a acestei ordonanțe de urgență, și încălcarea de către cele două victime a dispozițiilor prevăzute de art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (2) și art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și a celor prevăzute de art. 1,art. 160 alin. (2) și art. 161 lit. i) și r) din Regulament.

în acest sens instanța a apreciat că, la urmările faptei de ucidere din culpă, contribuția inculpatului a fost de 80%, iar a victimelor de numai 20%, având în vedere dispozițiile legale încălcate de fiecare dintre participanții la trafic, acțiunile victimelor neavând un rol hotărâtor în producerea impactului.

Din probele administrate a rezultat că victimele nu purtau nici cască de protecție și nici îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, însă mopedul a fost condus de C.C.S. pe banda de mers proprie sensului de deplasare al mopedului, comportamentul inculpatului fiind cel care a avut o contribuție decisivă la producerea evenimentului rutier, respectiv nerespectarea vitezei legale, neadaptarea acesteia la sectorul și condițiile de drum, de timp, dar și intrarea acestuia cu autoturismul pe sensul de mers contrar, cu atât mai mult cu cât avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce.

în ceea ce privește persoana inculpatului, s-a avut în vedere că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în timpul urmăririi penale prin prezentarea unei situații nereale, respectiv negarea că s-ar fi aflat la volanul autoturismului în momentul accidentului și determinarea prietenilor săi de a da declarații care să confirme această variantă, recunoscând faptele după mai mult de un an și jumătate de la săvârșirea lor și numai după ce prietena sa a înțeles consecințele declarațiilor sale inițiale și a formulat un memoriu adresat parchetului, deși inculpatul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască consecințele unui astfel de comportament tocmai datorită profesiei sale de avocat, comportamentul anterior al acestuia, care a fost sancționat în repetate rânduri pentru abateri de la normele privind circulația pe drumurile publice, așa cum rezultă din fișa de evidență auto a acestuia, astfel că i-a aplicat acestuia pedepse cu închisoarea într-un cuantum sporit, respectiv 1 an și 3 ani închisoare, în limitele reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., dispoziții de care inculpatul a înțeles să beneficieze prin recunoașterea în totalitate, pe parcursul judecății, a faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.

Cu privire la modalitatea de executare, instanța a constatat că inculpatul este infractor primar, având în vedere comportamentul inculpatului pe tot parcursul judecății, respectiv prezentarea sa în fața instanței la fiecare termen de judecată, sprijinul financiar și material acordat de acesta părții civile C.E., apreciat de partea civilă la suma 15.000 RON și în raport de cuantumul pedepselor la care s-a orientat, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 861C. pen., astfel că, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, potrivit dispozițiilor art. 862C. pen.

La alegerea acestui termen de încercare instanța a avut în vedere persoana inculpatului, care a fost sancționat în repetate rânduri pentru abateri de la normele privind circulația pe drumurile publice, astfel că, se impunea supravegherea sa o perioadă mai mare de timp, tocmai pentru a-l împiedica să mai săvârșească alte infracțiuni, durata termenului de încercare stabilit fiind un avertisment serios la adresa acestuia în sensul respectării normelor legale, pe care până în prezent le-a ignorat în mod repetat.

în ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că niciuna dintre părțile civile nu a solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri materiale, ci numai la plata de despăgubiri morale.

Astfel, partea civilă C.E. a arătat că solicită obligarea inculpatului numai la plata despăgubirilor pentru daune morale. Declarația dată de această parte civilă la data de 04 august 2011, potrivit căreia nu se constituie parte civilă (...), întrucât s-a constituit soțul meu, trebuie interpretată în sensul că nu se constituie parte civilă cu o altă sumă decât cea solicitată prin cererea soțului său, C.C., făcută în timpul urmăririi penale. Această interpretare se impune având în vedere starea psihică a părții civile după decesul fiilor săi și mai apoi al soțului, vârsta acesteia, nivelul său de cunoaștere și de înțelegere a conceptelor juridice, dar și faptul că la ultimul termen de judecată a precizat suma cu care se constituie parte civilă, respectiv 2.000.000 de euro.

Pentru aceste motive, la termenul din 19 decembrie 2011 instanța a apreciat că partea civilă nu și-ar fi putut face singură apărarea, având în vedere evenimentele pe care a fost nevoită să le parcurgă într-o perioadă scurtă de timp, și, în temeiul dispozițiilor art. 173 alin. (3) C. proc. pen., a dispus numirea unui apărător din oficiu.

Curtea a apreciat că, este de necontestat că partea civilă C.E. a suferit un prejudiciu moral ca urmare a decesului celor doi fii ai săi și că pierderea acestora i-a produs o traumă psihică greu de depășit, astfel încât, cererea de acordare a daunelor morale este întemeiată, însă, suma solicitată este exagerată.

Sub aspectul cuantumului daunelor morale solicitate însă, Curtea a reținut că scopul pentru care legiuitorul a permis repararea prejudiciului moral este acela de a atenua și de a compensa, în măsura în care este posibil acest lucru, suferința persoanei prejudiciate și nu acela de a repune victima în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, ceea ce este imposibil în asemenea cauze.

Totodată, la determinarea cuantumului prejudiciului moral se are în vedere scopul răspunderii civile delictuale, pornind de la ideea că aceasta este guvernată de principiul acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, ținând seama de urmările produse, fiind de evitat deturnarea acestui scop prin stabilirea unei pedepse private în sarcina inculpatului ori prin îmbogățirea nejustificată a părții civile.

în acest sens, avându-se în vedere și proporția culpei reținute în sarcina celor două victime, Curtea a apreciat că suma de 240.000 RON este rezonabilă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de partea civilă C.E., astfel că, în temeiul 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., i-a acordat această sumă.

în ceea ce privește sumele solicitate de partea civilă C.P.P., fiul victimei C.C.S., prin reprezentantul legal O.A.M., instanța a apreciat că acestea sunt întemeiate, dar cuantumul lor este nejustificat, având în vedere considerentele de mai sus.

De asemenea, întrucât victima C.C.S. avea în întreținere un copil minor, instanța a apreciat că o prestație periodică de 500 RON pe lună, cu începere de la data de 20 februarie 2009 și până la majorat, este rezonabilă. La stabilirea acestei sume, instanța a avut în vedere faptul că reprezentantul acestei părți civile nu a depus la dosar vreun act din care să rezulte veniturile obținute de victimă, astfel că a luat în considerare salariul minim pe economie, dar și contribuția personală a victimei la creșterea fiului său în vârstă de 5 ani - eliberat de Primăria M., aceștia locuind împreună, munca prestată de victimă în propria gospodărie și în afara ei, chiar dacă aceasta nu avea calitate de angajat și realizarea veniturilor nu a fost dovedită cu acte.

Pentru motivele expuse mai sus, instanța a apreciat că suma de 80.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, este una rezonabilă, având în vedere și faptul că urmașul victimei, chiar dacă este minor, este și va fi afectat din cauza dispariției tatălui său, pe care nu-l va mai avea alături.

Prin urmare, în baza art. 14,art. 17 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., instanța a admis acțiunea acestei părți civile cu precizările făcute anterior.

în temeiul textelor legale arătate mai sus, dar și al dispozițiilor art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și al Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor stabilite, alături de asigurătorul de răspundere civilă SC A.A.R. SA București, accidentul fiind produs în perioada de valabilitate a asigurării de răspundere civilă, potrivit poliței din data de 09 decembrie 2008.

Cu privire la cererea formulată în nume propriu de partea civilă O.A.M., instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, deși această parte civilă a fost asistată și/sau reprezentată de un avocat ales pe tot parcursul procesului penal, acordându-i-se mai multe termene pentru propunere și administrare de probe în latură civilă, la dosar nu au fost depuse niciun fel de înscrisuri și nici nu au fost propuse probe pentru justificarea sumelor solicitate. Neavând calitatea de soție supraviețuitoare a victimei, această parte civilă nu poate beneficia de regimul juridic al unei soții, nefiind însă exclusă de plano acordarea de despăgubiri pentru daune morale unei concubine, dacă există dovezi din care să rezulte relația afectivă strânsă pe care această persoană o avea cu victima și cu familia acesteia, durata și modul de desfășurare a relației ori alte aspecte relevante.

La dosarul de urmărire penală se găsește numai copia certificatului de naștere al minorului C.P.P., singurele înscrisuri depuse de partea civilă O.A.M. la dosar fiind cele prin care și-a precizat cuantumul despăgubirilor, cereri de copiere a unor acte din dosar ori concluzii scrise.

Instanța a mai reținut că cererea aceleiași părți, în calitate de reprezentant al minorului C.P.P., precum și cea formulată de I.A.V. privind obligarea inculpatului, alături de asigurătorul de răspundere civilă, la plata de daune morale, în calitate de succesori ai defunctului C.C., tatăl celor două victime, sunt inadmisibile și le-a respins ca atare.

în acest sens, instanța a reținut că dreptul de solicitare a daunelor morale este un drept cu caracter strict personal, care nu poate fi transmis prin moștenire. Minorul este îndreptățit la despăgubiri civile de pe urma tatălui său, aceste despăgubiri fiindu-i acordate în calitatea sa de fiu al victimei și nu de succesor al unei moșteniri prin retransmitere de pe urma bunicului său.

De asemenea, sora celor două victime, I.A.V., avea posibilitatea să se constituie parte civilă în această calitate (de soră a victimelor), dreptul de solicitare a daunelor morale al tatălui său fiind un drept strict personal al acestuia, ne transmisibil pe cale de succesiune.

Totodată, la dosar nu există și nici nu s-a propus administrarea de dovezi din care să rezulte că decesul tatălui victimelor a avut vreo legătură cu faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

împotriva sentinței au declarat recursuri inculpatul M.C.N., părțile civile O.A.M. și C.P.P. prin reprezentant legal O.A.M. și asigurătorul SC A.A.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât și al laturii civile, invocând în drept dispozițiile art. 3859 pct. 172, 14 C. proc. pen. și art. 3859alin. (2) C. proc. pen.

în dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul M.C.N. a solicitat, în esență, reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate sub aspectul reducerii cuantumului, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., având în vedere conduita inculpatului anterior comiterii faptelor, stăruința de care a dat dovadă pentru repararea pagubei către părțile civile și a modalității de executare, prin reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen. în subsidiar, dacă se va menține modalitatea de executare stabilită de prima instanță a solicitat reducerea termenului de încercare la 5 ani, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

Sub aspectul laturii penale a mai solicitat reținerea unei culpe în procente egale a inculpatului și a victimelor, respectiv de 50%, în producerea accidentului rutier, având în vedere că victimele deși circulau pe un drum public cu un moped, nu purtau căști de protecție și îmbrăcăminte cu elemente reflectorizante.

Cu privire la latura civilă a solicitat reducerea cuantumului sumelor acordate cu titlu de daune morale părților civile C.E. și C.P.P. față de împrejurările concrete ale producerii accidentului și a prestației periodice lunare către parte civilă C.P.P., având în vedere salariul mediu pe economie.

O altă critică a recurentului inculpat a vizat cuantumul prea mare al cheltuielilor judiciare la care a fost obligat de către prima instanță.

în susținerea motivelor de recurs partea civilă Q.A.M. în nume propriu și ca reprezentant legal al minorului C.P.P. a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale acordate de către prima instanță și a prestației periodice în favoare minorului C.P.P., apreciind că o prestație de 800 RON lunar ar corespunde nevoilor materiale ale minorului.

Totodată, a solicitat acordarea de daune morale și acesteia în calitatea de concubină a lui C.C.S., relația lor afectivă fiind dovedită de faptul că au un copil minor împreună, urmau să se căsătorească și în urma decesului concubinului a rămas singură cu minorul pe care urmează să-l crească în aceste condiții.

Recurentul asigurător SC A.A.R. SA a solicitat să se constate ca fiind inadmisibilă cererea de constituire de parte civilă a numitei C.E., întrucât, în cauză, s-a constituit parte civilă în cauză soțul acesteia, C.C., care a decedat.

Totodată, a solicitat să se constate că nu poate fi obligat alături de inculpat la plata despăgubirilor civile către părțile civile, întrucât acțiunea civilă nu este îndreptată împotriva SC A.A.R. SA și, prin urmare, la plata daunelor nu poate fi obligat decât autorul sau partea responsabilă civilmente.

înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen. - apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, recursurile declarate de inculpatul M.C.N. și asigurătorul SC A.A.R. SA ca fondate, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și nefondate recursurile declarate părțile civile O.A.M. și C.P.P. prin reprezentant legal Q.A.M., pentru considerentele ce vor fi arătate.

1. Referitor la primul motiv de recurs invocat de inculpatul M.C.N. privind greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate acestuia atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, înalta Curte constată că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

în conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Se constată că prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în funcție de care au fost aplicate pedepse corect individualizate atât din punctul de vedere al cuantumului, cât și al modalității de executare - suspendare sub supraveghere - fiind orientate spre minimum special prevăzut de lege, în cazul inculpatului nefiind aplicabile dispozițiile art. 74 C. pen.

înalta Curte în acord cu opinia primei instanțe, apreciază că faptele săvârșite de inculpat, astfel cum au fost reținute de instanță în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, prezintă în concret un ridicat grad de pericol social, iar datele personale ale inculpatului, conduita sa anterioară și diligențele depuse pentru repararea prejudiciului sunt împrejurări care sunt lipsite de relevanță juridică în raport de natura și gravitatea faptelor și nu pot avea valențele unor circumstanțe atenuante, astfel cum prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a) și b) C. pen.

Prin urmare, la aplicarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare inculpatului M.C.N., cu suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având suspendat dreptul de a conduce, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen., au fost avute în vedere, în primul rând, limitele de pedeapsă fixate în legea penală și specială reduse cu o treime ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptelor (infracțiuni la siguranța circulației pe drumurile publice și contra vieții), împrejurările în care au fost comise faptele (în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, deși anterior i-a fost suspendat dreptul de a conduce tot în urma unui eveniment rutier soldat cu rănirea unor persoane, a pătruns pe sensul opus al direcției sale de deplasare și a intrat în coliziune cu un moped care circula regulamentar, dar ai cărui ocupanți nu aveau cască de protecție și îmbrăcăminte reflectorizantă), urmările produse (decesul celor două persoane aflate în moped), atitudinea inculpatului imediat după comiterea faptelor și atingerea dusă relațiilor sociale privind dreptul la viață și siguranța circulației pe drumurile publice.

Totodată, s-au avut în vedere circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume, faptul că deși nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră încercând să inducă organelor judiciare ipoteza că autoturismul ar fi fost condus de către prietena inculpatului, I.D.A., care într-o primă fază a și declarat că a fost pe locul șoferului, în același sens fiind și depozițiile inițiale ale martorul I.A.A., tot ca urmare a solicitărilor inculpatului. Totodată, a fost avută în vedere și conduita anterioară a inculpatului care a mai fost sancționat cu o amendă administrativă tot pentru nerespectarea dispozițiilor privind circulația pe drumurile publice, a ignorat măsurile dispuse față de acesta și a perseverat în atitudinea sa de a nu respecta siguranța circulației pe drumurile publice, fapt ce a condus în final la decesul a două persoane.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei și durata termenului de încercare de 8 ani, înalta Curte constată că prima instanță, în mod întemeiat, a apreciat că numai prin aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere se poate realiza scopul pedepsei astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen., având în vedere natura și gravitatea faptelor, circumstanțele reale și personale ale inculpatului care a mai fost sancționat administrativ tot pentru fapte la regimul circulației soldate cu vătămarea integrității corporale a unor persoane chiar dacă acestea nu atrag incidența unor antecedențe penale dar sunt elemente care nu pot fi ignorate în aprecierea conduitei inculpatului, în procesul de individualizare judiciară a sancțiunii penale. Prin urmare, criticile recurentului inculpat de aplicare a unei pedepse cu suspendarea executării sunt neîntemeiate.

Raportat la toate aceste împrejurări, înalta Curte apreciază că și durata termenului de încercare de 8 ani a fost corect stabilit de către prima instanță apreciind că prin stabilirea unui termen mai mare se poate schimba atitudinea inculpatului față de valorile sociale ocrotite de lege.

Criticile formulate de inculpatul M.C.N. și asigurătorul SC A.A.R. SA sub aspectul stabilirii greșite de către prima instanță a proporției culpelor în producerea accidentului rutier, urmat de decesul a două persoane, raportat la împrejurarea că victimele nu au purtat cască de protecție și îmbrăcăminte cu semne reflectorizante, nu pot fi analizate de către înalta Curte în condițiile în care recurentul s-a prevalat și a beneficiat de dispozițiile art. 3201C. proc. pen.

Sub acest aspect, se constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen., reținându-se că acesta are o culpă culpa de 80% în producerea accidentului, împrejurare însușită de către inculpat cu ocazia recunoașterii faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu. Or, reaprecierea asupra proporției culpei nu se poate realiza decât în condițiile administrării de probe pe situația de fapt reținută în actul de sesizare, drept procesual la care inculpatul a renunțat în mod expres atunci când a solicitat ca judecata să se realizeze în cadrul procedurii simplificate.

înalta Curte constată întemeiate criticile formulate de către recurentul inculpat M.C.N. și asigurătorul SC A.A.R. SA referitoare la latura civilă, numai în ceea ce privește sumele acordate cu titlu de daune morale părții civile C.E., mama celor două victime, C.C.S. și C.M.I.

Prima instanță reținând culpa concurentă a victimelor în producerea accidentului de circulație din data de 20 februarie 2009, în mod corect, l-a obligat pe inculpatul M.C.N. alături de asigurătorul SC A.A.R. SA la plata daunelor morale către partea civilă C.E., însă într-un cuantum prea mare în raport de întinderea culpei inculpatului, consecințele negative suferite de partea civilă și valorile morale lezate.

în conformitate cu prevederile art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., despăgubirea acordată părții civile trebuie să reprezinte o justă și integrală reparație a prejudiciului moral suferit. Prin decesul celor doi fii, indubitabil partea civilă a suferit un prejudiciu moral incomensurabil, însă instanței îi revine rolul de a stabili o compensație sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial încercat astfel încât cuantumul acesteia trebuie să asigure realizarea unui echilibru între acțiunea inculpatului, culpa acestuia și pierderea suferită de partea civilă.

în jurisprudența instanței supreme s-a statuat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, dar instanța trebuie să aibă anumite criterii, respectiv, consecințele negative suferite de cel în cauză în plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura lezării lor și intensitatea cu care au fost percepute aceste vătămări.

Pornind de la aceste criterii orientative și având în vedere proporția culpelor reținută de prima instanță, dar și cuantumul despăgubirilor acordate fiului minor al victimei C.C.S. care a suferit un prejudiciu nepatrimonial, comparabil în plan afectiv și cu efecte nedeterminate având în vedere că va crește fără afecțiunea paternă de la o vârstă fragedă (5 ani), înalta Curte apreciază că impune o reducere a cuantumului despăgubirilor morale acordate părții civile C.E., apreciind că obligarea inculpatului, alături de asigurător, la plata unei sume de 140.000 RON reprezintă o reparație morală suficientă.

Pentru toate aceste considerente, înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpatul M.C.N. și de asigurătorul SC A.A.R. SA și va reduce cuantumul despăgubirilor morale acordate părții civile C.E. de la 240.000 RON la 160.000 RON.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

în legătură cu daunele morale acordate părții civile C.P.P., înalta Curte reține că prima instanță având în vedere actele și lucrările dosarului, în mod întemeiat, a constatat că victima C.C.S. a avut în întreținere un copil minor și, ca atare, decesul acesteia în urma accidentului rutier produs de inculpat, a cauzat suferințe morale fiului său, în vârstă de 5 ani, ce reprezintă un prejudiciu nepatrimonial, care îl îndreptățește să primească de la inculpat o compensație bănească sub forma daunelor morale și a unei prestații periodice lunare până la majorat.

Deși, reprezentantul legal al minorului C.P.P., O.A.M. nu depus niciun act din care să rezulte veniturile obținute de victimă, prima instanța, în exercitarea rolului activ, a luat în considerare venitul minim pe economie (care la data comiterii faptei era de 600 RON), contribuția personală a victimei la creșterea copilului său minor având în vedere veniturile realizate în propria gospodărie și întinderea culpei inculpatului astfel că, în mod corect, a obligat inculpatul la plata unei prestații periodice în sumă de 500 RON, rolul acestei compensații fiind de a acoperi prejudiciul cauzat minorului prin lipsirea lui de la contribuția lunară pe care victima o avea la întreținere lui.

De asemenea, având în vedere consecințele negative suferite de minor în plan psihic care este lipsit de afecțiunea paternă de care a avut parte până la decesul victimei și pe care a conștientizat-o în raport de vârstă, importanța valorilor lezate - creșterea și dezvoltarea minorului într-un mediul familial oferit de ambii părinți - măsura lezării lor - acesta fiind privat de afecțiunea paternă - intensitatea cu care au fost percepute aceste vătămări de către minor la o vârstă fragedă, dar și întinderea culpei inculpatului, înalta Curte apreciază, contrar celor susținute de inculpat, că suma de 80.000 RON stabilită de prima instanță reprezentând daune morale este rezonabilă și constituie o justă reparație a prejudiciului moral suferit de minor.

Pentru toate aceste considerente, înalta Curte apreciază ca neîntemeiate criticile recurentului inculpat și a recurentului parte civilă C.P.P., prin reprezentant legal, care au vizat fie reducerea cuantumului acestor sume acordate cu titlu de daune morale și prestație periodică lunară, fie majorarea lor.

Critica recurentului inculpat cu privire la cuantumul prea mare a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat este neîntemeiată. Reținând vinovăția inculpatului în comiterea faptelor și pronunțând o soluție de condamnare instanța trebuia să îl oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

în cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite de instanță sunt incluse cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și cheltuielile judiciare efectuate în cursul cercetării judecătorești (ocazionate de emiterea citaților pentru părți, pentru onorariu avocat oficiu, sumele plătite experților, martorilor etc).

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, în faza de urmărire penală au fost stabilite cheltuieli judiciare în cuantum de 1000 RON la care instanța a adăugat și cheltuielile efectuate în cursul cercetării judecătorești. Deși, inculpatul a beneficiat de judecarea cauzei în procedură simplificată, în cauză au fost acordate mai multe termene de judecată, a desemnat pentru partea civilă C.E. un apărător din oficiu, activități judiciare ce au implicat și efectuarea de cheltuieli specifice fazei de judecată (ocazionate de emiterea citaților pentru părți, pentru onorariu avocat oficiu etc.) și care au fost avute în vedere de instanță la stabilirea cuantumului acestora.

Prin urmare, criticile inculpatului, sub acest aspect, sunt neîntemeiate.

2. Cu privire la recursul formulat de asigurătorul SC A.A.R. SA, înalta Curte nu va analiza criticile care vizează greșita stabilire a culpei inculpatului pentru considerentele arătate pe larg la analizarea recursului inculpatului M.C.N.

înalta Curte apreciază ca neîntemeiată și critica recurentului asigurător privind greșita sa obligare alături de inculpat la plata despăgubirilor civile către părțile civile.

Răspunderea civilă contractuală a asigurătorului pentru plata despăgubirilor cuvenite persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces are un caracter prioritar față de răspunderea civilă delictuală a celui asigurat în temeiul unui contract de asigurare, iar în situația în care stabilirea despăgubirilor se face printr-o hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse cu autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia. în subsidiar, dacă întinderea răspunderii asigurătorului conform clauzelor contractului de asigurare și normele speciale care stabilesc plafonul maxim a despăgubirilor excede nivelului despăgubirilor stabilite de instanță, poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a asiguratului pentru diferența dintre limita maximă a despăgubirilor acoperite de asigurare prin ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și cuantumul despăgubirilor stabilit de instanță.

Or, în cauză, prima instanță având în vedere principiul disponibilității (inculpatul fiind de acord cu achitarea valorii prejudiciului cauzat părților civile în limita întinderii culpei sale la producerea accidentului), existența unei polițe de asigurarea RCA valabilă, în mod corect, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu asigurătorul SC A.A.R. SA, la plata daunelor morale către părțile civile, apreciind că numai astfel s-ar putea realiza recupera daunele morale stabilite de instanță, în condițiile în care efectele răspunderii civile delictuale a inculpatului sunt concomitente cu cele ale răspunderii contractuale ale asigurătorului.

Critica recurentului asigurător referitoare la inadmisibilitate acțiunii civile formulate de către partea civilă C.E. nu poate fi primită de către înalta Curte, întrucât, din actele și lucrările dosarului rezultă că în cursul urmăririi penale, soțul acesteia C.C. s-a constituit parte civilă în cauză, iar pe parcursul judecății, până la citirea actului de sesizare, a decedat. în acest context, numita C.E. a învederat instanței în declarația din data de 04 august 2011 că se constituie parte civilă în cauză astfel cum a precizat soțul său, cu referire la cuantumul sumei menționate de acesta cu titlu de daune morale. Având în vedere vârsta înaintată și traumele psihice la care a fost supusă, prima instanță a apreciat că partea civilă nu își poate face o apărarea eficientă și în conformitate cu dispozițiile art. 173 alin. (3) C. proc. pen. a dispus numirea unui apărător din oficiu care a și susținut cu ocazia dezbaterilor acțiunea civilă formulată de partea civilă.

Prin urmare, constituirea de parte civilă a numitei C.E. s-a realizat în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare a instanței, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., prin urmare, criticile recurentului asigurător sub acest aspect sunt neîntemeiate.

3. Neîntemeiate sunt și criticile recurentei părți civile O.A.M. cu privire la greșita respingere a pretențiilor civile cu titlu de daune morale solicitate de aceasta.

Raportat la considerentele de ordin teoretic arătate pe larg la analizarea criticii recurentului inculpat M.C.N., înalta Curte apreciază că pentru ca instanța să poată evalua valoarea prejudiciului nepatrimonial este necesar ca acela care pretinde daune morale să producă un minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite de lege i-au fost afectate prin decesul victimei, și pe cale de consecință, să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul suferit.

Or, în cauză, recurenta parte civilă nu a făcut dovada prin înscrisuri, deși s-au acordat mai multe termene în acest sens, că prejudiciul moral suferit este justificat în vreun fel. Faptul că avea un copil minor cu victima C.C.S., dintr-o relație de concubinaj cu acesta, nu este suficientă pentru a dovedi existența unor relații de afective dintre cei doi sau cu familia victimei, prin urmare, în mod întemeiat au fost respinse pretențiile pății civile ca nefiind dovedite.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte va admite recursul inculpatului M.C.N. și al asigurătorului SC A.A.R. SA împotriva sentinței penale nr. 50 din 21 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va casa, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și va reduce cuantumul despăgubirilor morale acordate părții civile C.E. de la 240.000 RON la 160.000 RON și, în temeiul în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile O.A.M. și C.P.P. prin reprezentant legal O.A.M. împotriva aceleiași sentințe.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentele părți civile O.A.M. și C.P.P. prin reprezentant legal O.A.M. la plata sumelor de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 38/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3790/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3795/2012. Penal