ICCJ. Decizia nr. 3842/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3842/2012
Dosar nr. 3687/89/2012/a1
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1060 din 15 octombrie 2012 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat recursul inculpatului N.B.C. declarat împotriva încheierii din 10 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Vaslui prin care, în baza art. 3001 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.B.C.
La termenul de judecată din 21 noiembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, conform dispoziţiilor art. 302 alin. (1) raportat la art. 3851 şi art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. şi la art. 141 C. proc. pen., a pus în discuţie excepţia de admisibilitate a recursului declarat de inculpat.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Recursul inculpatului este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 160b C. proc. pen. s-a instituit obligaţia instanţei de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, prevăzându-se în alin. (3) din acelaşi articol că, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Potrivit alin. (4) din acelaşi articol, încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160b alin. (2) C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător.
Această dispoziţie trebuie corelată, însă, cu prevederile art. 141 C. proc. pen., pentru care este reglementată calea de atac, împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul judecăţii, privind măsurile preventive.
Art. 141 alin. (1) C. proc. pen. prevede că încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.
Rezultă, deci, că încheierea la care se referă dispoziţia menţionată poate fi atacată separat cu recurs numai dacă este dată în primă instanţă şi în apel, iar nu şi în cazul în care este pronunţată de instanţa de recurs.
Ca urmare, textul de lege arătat nu are aplicabilitate în speţă deoarece hotărârea atacată, în cauză, nu este o încheiere, ci o decizie, care a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca instanţă de recurs, astfel că este evident că recursul declarat de inculpat trebuie considerat inadmisibil, hotărârea atacată fiind definitivă.
În consecinţă, constatându-se inadmisibil recursul declarat, va fi respins cu obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 1060 din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3844/2012. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 3841/2012. Penal → |
|---|
