ICCJ. Decizia nr. 3841/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3841/2012
Dosar nr. 1029/103/2012
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 61 din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul E.C. împotriva Sentinţei penale nr. 45/P din 11 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ.
A fost obligat revizuentul la plata sumei de 30 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect stabilită şi pe baza acesteia s-a dat faptei comisă de către inculpat o încadrare juridică legală.
Inculpatul, în apărarea sa, a susţinut că nu a lovit victima cu cuţitul ce-l avea în mână ci doar a dorit să o sperie, aplicându-i o lovitură cu pumnul, aceasta căzând în şanţ, moment după care el a intrat în bar şi nu mai ştie ce s-a întâmplat, aspecte ce au fost infirmate de declaraţiile martorilor audiaţi.
Inculpatul, pe parcursul desfăşurării cercetării judecătoreşti a solicitat efectuarea unei expertize biocriminalistice, pentru a se stabili dacă urmele de sânge de pe cuţitul ridicat de către organele de poliţie şi care îi aparţin, provin de la victimă.
Această probă a fost respinsă de ambele instanţe cu motivarea că este imposibilă efectuarea ei întrucât nu mai există probele de sânge prelevate de la victimă pentru a se putea face comparaţie între urmele de sânge de pe cuţit şi sângele victimei. În ceea ce priveşte susţinerea că victima a fost lovită după plecarea din bar, şi motivat de faptul că victima a fost transportată la domiciliu de martorii P.N. şi A.G., acestea au fost înlăturate întrucât martorii nu au avut nici un conflict cu victima, cât şi faptul că aceştia nu au fost prezenţi având asupra lor un cuţit.
Împotriva acestei hotărâri revizuentul a declarat recurs, susţinând că este nevinovat, singurele probe care-l incriminează fiind declaraţiile concubinei victimei.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum şi din oficiu, s-a constatat că recursul este tardiv declarat pentru considerentele ce se vor arăta:
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel.
Dispoziţiile art. 363 - 365 C. proc. pen. prevăd data de la curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 363 alin. (3) din acelaşi cod pentru inculpatul deţinut, care a lipsit la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Termenul de recurs fiind un termen procedural pe zile se calculează în condiţiile art. 186 alin. (1), (2), (4) C. proc. pen.
Astfel, legiuitorul a statuat că: (1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna, anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului.
(2) La calcularea termenelor pe ore şi zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ora şi ziua în care acesta s-a împlinit.
(4) când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare termenul expus la sfârşitul zilei lucrătoare care urmează.
Din analiza cauzei rezultă că la data de 8 mai 2012 la Curtea de Apel Bacău revizuentul E.C. a fost prezent la dezbateri potrivit menţiunii în acest sens din partea introductivă a deciziei penale ("La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă apelantul revizuent E.C., în stare de arest, asistat de apărător"), la aceeaşi dată fiind pronunţată soluţia, în prezenţa apelantului, astfel cum s-a consemnat în dispozitivul deciziei penale recurate.
Prin urmare, ultima zi de recurs a fost la 19 mai 2012, dată până la care revizuentul nu a exercitat calea ordinată de atac a recursului.
Dimpotrivă, din actele dosarului rezultă că revizuentul E.C. a formulat cerere de recurs la data de 23 mai 2012.
Pe cale de consecinţă, rezultă că recursul a fost exercitat de către revizuent cu depăşirea termenului legal, aşa încât recursul declarat de revizuent este tardiv.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de revizuentul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3842/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3173/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
